Legea 10/2001

Conţinut speţă: Constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului teren în suprafaţă de 1853 mp în contul impozitelor datorate de către antecesoarea reclamantului ,preluare care a avut loc din motive independente de voinţa proprietarului, urmând ca hotărârea ce se va pronunţa în cauză  să fie avută în vedere la soluţionarea notificării înaintate de reclamant în baza Legii nr.10/2001.

Prin sentinţa pronunţată instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii acţiunii fără vreo analiză asupra fondului cauzei. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, condiţiile cumulative de admisibilitate ale unei acţiuni în constatare sunt prevăzute în art. 35 cod procedură  civilă. În speţă, prin cererea formulată reclamantul nu solicită constatarea a existenţei sau inexistenţei unui drept, nefiind îndeplinită prima condiţie susmenţionată. Preluarea imobilului în litigiu de către stat constituie o stare de fapt, necontestată de pârâţi, iar natura abuzivă sau legală a preluării imobilului reprezintă un aspect de detaliu în legătură cu această stare de fapt.

Împrejurarea că reclamantul a solicitat ca hotărârea pe care o va pronunţa instanţa în această cauză să fie ţinută în seamă de pârâtă la soluţionarea notificării înaintate de reclamant în baza Legii 10/2001, nu schimbă această chestiune ci atrage atenţia asupra celei de-a doua condiţii prevăzute în art. 35 Cod procedură civilă. Legea 10/2001 reglementează atât modul de stabilire a caracterului legal sau abuziv al preluării, a calităţii solicitantului de persoană îndreptăţiră la măsuri reparatorii şi natura acestor măsuri, inclusiv modul de acordare a măsurilor reparatorii, cât şi căile de atac în măsura în care procedura administrativă nu se soluţionează în sensul dorit de solicitant. Faptul că legea specială prevede o procedură administrativă prealabilă sau că durata totală a procedurilor s-ar putea prelungi în timp nu afectează legalitatea procedurii şi caracterul ei eficient şi nici accesul la o instanţă în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa a reţinut că în cadrul procedurii speciale, atât în faza administrativă prealabilă cât şi în faza judiciară, constatarea preluării abuzive a imobilului constituie doar una dintre etape, reprezentând o condiţie pentru ulterioara recunoaştere a dreptului şi apoi acordarea măsurilor reparatorii. Întrucât legea specială permite stabilirea unor drepturi concrete, de proprietate sau de creanţă după caz, în favoarea persoanelor îndreptăţite ,adică realizarea dreptului, acţiunea în constatare care tinde numai la lămurirea asupra circumstanţelor preluării imobilului nu îndeplineşte nici condiţia prevăzută în art. 35 Cod procedură civilă teza a II-a.

( Tribunalul Bihor- Secţia I civilă, sentinţa civilă nr.203/C/2016)

Domenii speta

Spete similare