Ordonanţă de plată . Acţiune în anulare

Cuprins pe materii: Litigii profesionişti. Ordonanţă de plată . Acţiune în anulare

art.1013 şi urm. C.p.c

art. 1516 alin. (1) şi (2) C. civ., art.1527 C. civ.

Instanța de fond a constatat că, executarea obligaţiei de către debitoare nu a devenit imposibil de executat iar contractul prezintă interes în continuare pentru creditoare, întrucât nu a cerut rezilierea acestuia.

În contestaţie s-a stabilit că, creanța în litigiu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 1013 N.C.p.civ. pentru a se admite cererea creditoarei cu privire la debitul principal, aceiaşi fiind soluţia şi cu privire la penalităţile solicitate.

Secţia II civilă, sent. civ. nr.158 din 26.05.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, creditoarea S.C. F. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. R. P. S.R.L., să se emită o ordonanţă de plată privind obligarea debitoarei la suma de 230.809,30 lei reprezentând avans achitat, la care se vor adăuga penalităţi echivalente cu avansul acordat. 

Prin sentinţa civilă pronunţată, a fost respinsă acţiunea de emitere a unei ordonanţe de plată ca nefondată.

În motivarea acestei soluţii s-a arătat că, din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., rezultă că creditorul are dreptul să treacă la executarea silită a obligaţiei sau să utilizeze alte remedii pentru neexecutare. Oricât de oneroasă ar fi executarea în natură pentru debitor, creditorul are dreptul la aceasta. Pe de altă parte, art. 1527 C. civ., prevede expres: „Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă”.

Din actele aflate la dosarul cauzei şi din precizările făcute de cel două părţi reiese că, executarea obligaţiei de către debitoare nu a devenit imposibil de executat iar contractul prezintă interes în continuare pentru creditoare, întrucât nu a cerut rezilierea acestuia, demersul în final fiind respins.

Instanţa de control a stabilit că, prin transmiterea notificării și introducerea prezentei acțiuni în pretenții pe calea ordonanței de plată, creditoarea a optat potrivit art. 15 din ambele contracte pentru restituirea avansului și necontinuarea relației comerciale. Ca urmare, începând cu data transmiterii notificării, dar cel mai târziu la data introducerii prezentei acțiuni pe calea ordonanței de plată, creanța a devenit una exigibilă. Exigibilitatea nu este condiționată nici de executarea obligației în natură a debitoare și nici de o eventuală solicitare a rezilierii contractelor.

Debitoarea în baza primului contract putea să-și execute obligația de livrare a mărfii în termen de 90 zile de la plata avansului, dar nu mai târziu de ajungerea contractului la termen. După acest moment contractul nu era desființa cu efecte ex tunc (adică pentru trecut), ci era încetat în sensul că nu își mai putea produce efecte pentru viitor. Ca urmare, nici dacă dorea debitoarea, nu mai putea să-și execute obligația sa în baza unui contract expirat, decât cu acordul explicit al creditoarei.

Față de considerentele mai sus arătate, instanța de control a reținut că, creanța în litigiu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 1013 N.C.p.civ. pentru a se admite cererea creditoarei cu privire la debitul principal, astfel că a admis cererea în anulare a reclamantei, a desființat soluția instanţei de fond și a admis ordonanța de plată cu privire la debitul principal în sumă de 230.809,30 lei în termen de 20 de zile.

Domenii speta

Spete similare