Litigiu privind achiziţiile publice

Titlu: litigiu privind achiziţiile publice

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA nr. 508/2016

Şedinţa publică din 01 aprilie 2016

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 18 martie 2016 privind acţiunea promovată de reclamanta SNT, în contradictoriu cu pârâtele SA şi ST, având ca obiect litigiu privind achiziţiile publice.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi cuvântul părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de ….., ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 01.04.2016.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de ……., sub nr. ………, reclamanta SNT a chemat în judecată pârâtele SA şi ST, solicitând obligarea acestora la:

- plata sumei de 8.838,67 lei reprezentând contravaloare penalităţi calculate la facturi de prestaţii;

- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxă judiciară de timbru, onorariu expertiză contabilă etc.);

- actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, calculat de la data naşterii creanţei, până la achitarea efectivă a debitului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între SNT în calitate de prestator şi SA în calitate de achizitor a fost încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006 contractul de servicii nr. ……. având ca obiect „……”.

Reclamanta menţionează că potrivit art. 6, perioada de valabilitate a contractului de servicii nr. ……… a fost de 2 luni.

Prin actul adiţional nr. 1 s-a modificat art. 6.1 din contract, în sensul că termenul contractului s-a prelungit până la epuizarea întregii cantităţi de cărbune contractată iniţial, dar fără să depăşească data de ……. iar prin actul adiţional nr. 2 a fost modificată valoarea contractului.

În conformitate cu prevederile contractuale SNT prin SV a emis facturi reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de către societatea reclamantă şi anume: factura nr. ……. în valoare de ….. lei; factura nr. ….. în valoare de …. lei; factura nr. ….. în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de …. lei şi factura nr. …… în valoare de ….. lei.

Potrivit art. 10.4 din contract „achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 60 zile de la data înregistrării la achizitor a facturii emise de către prestator”.

Având în vedere faptul că facturile de prestaţii au fost achitate de către pârâtă cu întârziere, societatea reclamantă, potrivit art. 11.2 din contractul de servicii nr. … a calculat penalităţi emiţând în acest sens factura nr. …. în valoare totală de … lei din care pârâta a achitat cu OP nr. … suma …., rămânând de achitat un sold de ….; factura nr. … în valoare totală de … lei din care pârâta a achitat cu OP nr. ….. suma ….. lei, rămânând de achitat un sold de …..; factura nr. ….. în valoare totală de ….. lei din care pârâta a achitat cu OP nr. …. suma ….. lei, rămânând de achitat un sold de ….; factura nr. ….. în valoare totală de … lei din care pârâta a achitat cu OP nr. … suma …. lei, rămânând de achitat un sold de ….. lei.

Astfel, reclamanta arată că potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante potrivit art. 1535 Cod civil: „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”. (2) „Dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii”.

Potrivit art.10.4 din Contractul de servicii nr. …… „achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 60 zile de la data înregistrării la achizitor a facturii emise de către prestator”.

Ulterior, la art. 11 din contract intitulat „Sancţiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor” se prevede faptul că „În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite (n.a.: la art. 10.4), atunci acesta are obligaţia de a plăti, ca dobândă penalizatoare, o sumă echivalentă cu 0,02% din valoarea plăţii neefectuate, pentru fiecare zi de întârziere la plată, în concordanţă cu prevederile legale”.

De asemenea, potrivit art. 5 din Legea nr. 72/2013 „(1) În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12”.

Totodată, art. 6 din Legea nr. 72/2013 prevede în mod clar termenul legal de plată între autorităţile contractante şi anume ,,cel târziu la: a) 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a oricărei altei cereri echivalente de plată; b) 30 de zile calendaristice de la data recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor; c) 30 de zile calendaristice de la recepţie sau verificare, dacă prin lege sau prin contract se stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare pentru certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar autoritatea contractantă a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date.”

Art. 7 prevede că „(1) Termenele de plată stabilite în contract pentru executarea obligaţiilor autorităţilor contractante nu pot fi mai mari decât termenele stabilite potrivit art. 6 alin. 1.

Aşadar, reclamanta precizează că, în mod excepţional, părţile pot stipula un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice, dacă acesta este stabilit expres în contract şi în documentaţia achiziţiei şi este obiectiv justificat, ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, în sensul art. 12”.

Ca atare, ținând cont de prevederile legale mai sus menţionate şi de prevederile contractuale rezultă că societatea reclamantă a calculat în mod corect penalităţile începând cu a 61-a zi şi nu din a 91-a zi cum în mod greşit calculează pârâtele prin actul intitulat „Situația facturilor de penalităţi emisă de SNT.

În mod excepţional, aşa cum prevede şi art. 7 din Legea nr.72/2013 părţile au convenit un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice.

Pârâtele, prin raportare la art. 11.2 din Contractul de servicii nr. …… consideră că de fapt nu este vorba de un termen de 60 de zile calendaristice ci de 90 de zile calendaristice de la care poate să curgă penalitatea aplicată.

Prin cele 30 de zile acordate achizitorului în plus de la expirarea perioadei convenite la art. 11.2, respectiv de 60 de zile, prestatorul a înțeles să vină încă o dată în ajutorul achizitorului pentru a nu-i percepe penalităţi. Acest termen de 30 de zile acordat în plus achizitorului, după expirarea celor 60 de zile calendaristice, poate fi apreciat ca „o perioadă de graţie”, „o dispensă”, în care achizitorul putea oricând în acest termen de 30 de zile (chiar în ultima zi) să achite facturile de prestaţii fără a suporta nici o penalitate.

Însă, consideră reclamanta, pentru că nici în acest termen de 30 de zile acordat în plus peste cel de 60 de zile, deci un total de 90 de zile, achizitorul nu şi-a achitat facturile, acesta a suportat penalităţi calculate din a 61-a zi.

Calculul penalităţilor a fost aplicat achizitorului conform prevederilor contractuale, şi anume dacă „achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite (n.a.: la art. 10.4), atunci acesta are obligaţia de a plăti, ca dobândă penalizatoare, o sumă echivalentă cu 0,02% din valoarea plăţii neefectuate, pentru fiecare zi de întârziere la plată, în concordanţă cu prevederile legale”.

Reclamanta a învederat faptul că a ţinut cont şi de prevederile art.1535 Cod civil potrivit căruia „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii (...)”.

În concluzie, având în vedere argumentele expuse, reclamanta solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 8.838,67 lei reprezentând contravaloare penalităţi calculate la facturi de prestaţii; la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxa judiciară de timbru, onorariu expertiză contabilă, etc. şi la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, calculat de la data naşterii creanţei, până la achitarea efectivă a debitului.

În drept, şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile contractului de servicii nr. ….., prevederile art. 1166 şi următoarele Cod civil, art. 1270 şi următoarele Cod civil, prevederile Regulamentului de Transport pe CFR.

Pentru dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiza contabilă.

În dovedirea cererii, reclamanta depune, în copie, contractul de servicii nr. …. şi actul adiţional nr. 1 şi nr. 2 la acest contract; factura nr….. în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de … lei; factura nr. …. în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de …. lei; factura nr. … în valoare de …. lei; factura nr. …. în valoare de …. lei; factura nr. … în valoare de …. lei; factura nr. … în valoare de ……lei; factura nr. … în valoare de … lei; calculul dobânzilor penalizatoare întocmit de reclamantă în baza Contractului de servicii nr. ….. şi situaţia facturilor de penalităţi emisă de SNT ce a fost întocmită de către pârâtă;

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 28 ianuarie 2016, pârâta SA. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind în principal inadmisibilă, deoarece nu a fost urmată procedura plângerii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta arată că prin cererea formulată reclamanta a arătat ca pârâta nu a efectuat plata facturi emise pentru serviciul de transport al cărbunelui pe calea ferată, în termenele stabilite prin contractul nr…….

În aceste condiţii, pe cale de excepţie, pârâta invocă lipsa competenţei materiale de soluţionare a litigiului de către Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, deoarece acest contract nu a fost atribuit conform procedurilor stabilite de O.U.G. nr.34/2006 privind achiziţiile publice şi, în consecinţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. 1 indice 1 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căruia procesele şi cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de Secţia Comercială a Tribunalului în circumscripţia căruia se află autoritatea contractantă.

Contractul de furnizare nr. ……, ce stă la baza promovării prezentei cereri de chemare în judecată, pentru obligarea la plată a sumei de 8.838 lei, nu este un contract de achiziţie publică potrivit prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, fiind exceptat de la aplicarea acestor reglementări legale.

În consecinţă, pârâta apreciază că în cauza supusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, în speţă fiind vorba de pretenţii izvorâte dintr-un contract comercial.

De asemenea, pârâta invocă excepţia inadmisibilităţii cererii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 207 din OUG nr.34/2006 care stipulează că „în măsura în care prezenta ordonanţă nu dispune altfel sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun”.

În acest sens, potrivit art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative, aceasta având semnificaţia unei concilierii prin comparare cu litigiile comerciale.

Ca urmare însă a eliminării distincţiei dintre actele juridice civile şi actele juridice comerciale precum şi a eliminării din cadrul normativ a reglementării procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 vechiul Cod de procedură civilă, dispoziţiile art. 7 alin. (6) teza I din Legea nr. 554/2004 au căzut în desuetudine, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese cuprinse în legi speciale, procedura prealabilă în cazul contractelor administrative urmează a fi efectuată prin aplicarea corespunzătoare a art. 7 alin. 1 printr-o notificare adresată părţii contractante anterior sesizării instanţei.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că neplata unor părţi din facturi, s-a datorat întârzierii la plată. 

Faţă de aceste aspecte, pârâta solicită acordarea unui termen pentru completarea apărărilor şi a probatoriului, având în vedere termenul foarte scurt acordat de instanţă pentru formularea apărărilor.

În dovedirea cererii, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară specialitate contabilă.

În concluzie, având în vedere aspectele de fapt şi de drept anterior menţionate, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind în principal inadmisibilă, deoarece nu a fost urmată procedura plângerii prealabile, iar pe fond solicită respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

La data de 16 februarie 2016, reclamanta SNT a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj invocată de către pârâtă prin întâmpinare.

Astfel, societatea reclamantă arată că a formulat cerere de chemare în judecată la Tribunalul Gorj, deoarece contractul de servicii nr. ….. având ca obiect „Servicii de transport feroviar de cărbune, cod ….pentru SET” încheiat între SNT în calitate de prestator şi SA în calitate de achizitor a fost încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006.

Potrivit art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.

Mai mult, din „Legislaţia conexă” prevăzută la art. 95 din CPC rezultă în mod clar faptul că Tribunalul are competenţă materială de a judeca cererile născute din contractele de achiziţie publică.

În dovedirea celor menţionate anterior, reclamanta depune la dosarul cauzei invitaţia de participare a licitaţie nr. ….. a pârâtei şi norma internă de atribuire a contractelor de achiziţie a pârâtei nr. …...

Cu privire la excepţia inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, reclamanta solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Reclamanta a menţionat faptul că în mod eronat pârâta face referire la prevederile Legii nr.554/2004 deoarece aceasta a depus la dosarul cauzei întreaga corespondenţă purtată între părţi cu privire la obiectul litigiului din care rezultă în mod clar faptul că cele două părţi contractuale nu au ajuns la nici o înţelegere (pe cale amiabilă) privind stingerea acestui litigiu, depunând în acest sens adresa nr. …., adresa nr. ….. şi notificarea nr. …...

În şedinţa publică din data de …, pârâta CA a formulat note de apărare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere că din suma totală reprezentând penalităţi de întârziere, aşa cum a fost menţionată în facturile enumerate în cererea de chemare în judecată, a fost achitată o parte, respectiv 2.666,18 lei, restul de 8.838,67 lei fiind refuzată la plată ca sumă necuvenită, având în vedere prevederile contractului nr……...

În conformitate cu prevederile art. 10.4 şi art. 11.2 din contract, penalităţile se calculează începând cu a 91 zi, calculate astfel: 60 de zile reprezentând termenul de plată conform art. 11 „Obligaţiile principale ale achizitorului”, pct. 11.2 „Achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 60 de zile de la data înregistrării facturii la achizitor, prin ordin de plată, compensare sau alte modalităţi legale de plată”  la care se adaugă 30 de zile de la expirarea perioadei convenite la art. 11.2, conform art. 12 „Sancţiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor”, pct.12.2 „În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite la art. 11.2, atunci acesta are obligaţia de a plăti penalităţi, o sumă echivalentă cu 0,02% pe zi întârziere din plăţile neefectuate, dar nu mai mult de 5% din valoarea rămasă de plătit”.

SE, derulatorul de contract a notificat SNT cu privire la refuzul la plată a sumei de 8.838,67 lei, (sumă necuvenită) şi a achitat acceptat la plată suma de 2.666,18 lei, pe care a achitat-o cu …… din ……...

În consecinţă, având în vedere prevederile contractului nr. ……, prevederi ce au putere de lege între părţi, pârâta consideră că derulatorul de contract SE a calculat corect cuantumul penalităţilor în sumă de 2.666,18 lei. Deoarece această sumă a fost deja achitată de societatea pârâtă consideră pretenţiile reclamantei ca fiind neîntemeiate.

În dovedire, pârâta solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile la care a făcut referire în întâmpinare, expertiza tehnică judiciară specialitate contabilă precum şi cu orice probă ce ar rezulta din dezbateri.

La data de 03 martie 2016, reclamanta SNT a formulat precizări scrise prin care a arătat că suma 8.838,67 lei reprezintă contravaloare dobânzi penalizatoare pentru plata cu întârziere a facturilor de prestaţii emise de către societatea reclamantă pentru transportul de cărbune pe calea ferată în baza contractului de servicii nr. ……..

Potrivit art. 10.4 din Contractul de servicii nr. ……. „achizitorul se obligă să plătească preţul către prestator în termen de 60 zile de la data înregistrării la achizitor a facturii emise de către prestator”.

Ulterior, la art. 11 din contract intitulat „Sancţiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor” - 11.2  se prevede faptul că ,,În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei convenite atunci acesta are obligaţia de a plăti, ca dobândă penalizatoare, o sumă echivalentă cu 0,02% din valoarea plăţii neefectuate, pentru fiecare zi de întârziere la plată, în concordanţă cu prevederile legale”.

Prin urmare, după încetarea termenului de 60 de zile prevăzut la art. 10.4 (termen de scadenţă a facturilor), debitorul are la dispoziţie 30 de zile în care să facă plata.

Prin cele 30 de zile acordate achizitorului în plus de la expirarea perioadei convenite la art. 11.2, respectiv de 60 de zile, prestatorul a înțeles să vină încă o dată în ajutorul achizitorului pentru a nu-i percepe penalităţi.

Acest termen de 30 de zile acordat în plus achizitorului, după expirarea celor 60 de zile calendaristice, poate fi apreciat ca „o perioadă de graţie”, „o dispensă”, în care achizitorul putea oricând în acest termen de 30 de zile (chiar în ultima zi) să achite facturile de prestaţii fără a suporta nici o penalitate.

Însă pentru că nici în acest termen de 30 de zile acordat în plus peste cel de 60 de zile, deci un total de 90 de zile, achizitorul nu şi-a achitat facturile, acesta a suportat penalităţi calculate din a 61-a zi.

Potrivit art. 1535 Cod civil „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii”.

Articolul 5 din Legea nr. 72/2013 „(1) În raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12”.

Articolul 6 din Legea nr. 72/2013 prevede în mod clar termenul legal de plată între autorităţile contractante şi anume, cel târziu la: a) 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a oricărei altei cereri echivalente de plată; b) 30 de zile calendaristice de la data recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de plată este incertă sau anterioară recepţiei bunurilor sau prestării serviciilor; c) 30 de zile calendaristice de la recepţie sau verificare, dacă prin lege sau prin contract se stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare pentru certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar autoritatea contractantă a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data recepţiei sau verificării ori anterior acestei date”.

De asemenea, art. 7 prevede că „(1) Termenele de plată stabilite în contract pentru executarea obligaţiilor autorităţilor contractante nu pot fi mai mari decât termenele stabilite potrivit art. 6 alin. (1).

În mod excepţional, părţile pot stipula un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice, dacă acesta este stabilit expres în contract şi în documentaţia achiziţiei şi este obiectiv justificat, ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, în sensul art. 12”.

Așa cum prevede art. 7 din Legea nr. 72/2013 părţile au convenit un termen de plată de maximum 60 de zile calendaristice.

Ca atare, ținând cont de prevederile legale mai sus menţionate şi de prevederile contractuale rezultă că societatea reclamantă a calculat în mod corect penalităţile începând cu a 61-a zi şi nu din a 91-a zi cum în mod greşit menţionează pârâtele.

La data de 17 martie 2016, pârâta CA a depus concluzii scrise prin care a reiterat motivele de fapt şi de drept din notele de apărare formulate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.02.2016, au fost respinse excepţia necompetenţei materiale a Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Gorj şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocate de către pârâtă, motivarea soluţiei de respingere a excepţiilor regăsindu-se în considerentele respectivei încheieri.

Examinând cererea de chemare în judecată pe fond, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate de către părţi şi prin prisma materialului probator administrat în cauză, tribunalul o reţine ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta SNT  a solicitat obligarea pârâtelor CA şi SN, la plata sumei de 8.838,67 lei reprezentând parte din penalităţile calculate la sumele ce fac obiectul facturilor fiscale factura nr. …., factura nr. …., factura nr. …., factura nr. …, factura nr. … şi factura nr. …, penalităţi pentru care au fost emise facturile: factura nr. … în valoare totală de … lei din care pârâta a achitat cu OP nr. ….. suma …. lei, rămânând de achitat un sold de ……; factura nr. …. în valoare totală de …. lei din care pârâta a achitat cu OP nr. … suma …. lei, rămânând de achitat un sold de ….; factura nr. ……. în valoare totală de …. lei din care pârâta a achitat cu OP nr. …. suma …. lei, rămânând de achitat un sold de …; factura nr. …. în valoare totală de … lei din care pârâta a achitat cu OP nr. …. suma …lei, rămânând de achitat un sold de …. lei.

Facturile fiscale au fost emise, de către reclamantă, în temeiul contractului de servicii nr. ……. având ca obiect serviciile de transport feroviar de cărbune .

Analizând contractul de servicii nr. ….., aflat sub incidenţa legislaţiei achiziţiilor publice, tribunalul constată că în clauza 10.4, este prevăzută obligaţia achizitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia SA de a plăti preţul către prestator, în termen de 60 zile de la data înregistrării la achizitor a facturii emisă de prestator, însoţită de documente care dovedesc prestarea serviciului.

Totodată, reglementând răspunderea achizitorului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de plată convenţional asumată, clauza 11.2 stabileşte obligaţia acestuia de a plăti, ca dobândă penalizatoare, o sumă echivalentă cu 0,02% din valoarea plăţii neefectuate, pentru fiecare zi de întârziere la plată, în cazul în care achizitorul nu achită facturile în termen de 30 zile de la expirarea perioadei convenite.

Tribunalul reţine că, în speţă, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe interpretarea clauzelor 10.4 şi 11.2 din contract, în raport de dispoziţiile art. 3, 5, 6 şi 7 din Legea 72/2013, privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

Astfel, reclamanta, în sprijinul modului de calcul al penalităţilor, susţine că scadenţa obligaţiei de plată este la expirarea termenului de 60 zile de la înregistrarea la achizitor a facturii emise de către prestator, însoţită de documente care dovedesc prestarea serviciului şi penalităţile încep să curgă de la această dată, întrucât, potrivit art. 6, coroborat cu art. 7 din Legea 72/2013, termenul de plată în contractele încheiate de profesionişti cu autorităţi contractante nu poate fi mai mare de 60 zile.

Tribunalul reţine că, reţine că, potrivit art. 1535 NCC, creditorul are dreptul la daune moratorii , de la scadenţă şi până la momentul plăţii, într-o manieră similară fiind datorată şi dobânda penalizatoare, potrivit art. 3 din Legea 72/2013.

Raportat la aceste dispoziţii legale, tribunalul constată că, deşi reclamanta justifică data scadenţei obligaţiei de plată, ca fiind a 60-a zi de la data înregistrării facturii, acest moment fiind conform atât normelor legale mai sus menţionate, cât şi clauzei 10.4 din contractul încheiat dintre părţi, prin motivele în fapt şi în drept ale cererii de cererii de chemare în judecată şi precizările scrise depuse la dosar, aceasta în mod eronat echivalează termenul de 30 de zile prevăzut la clauza 11.2 din contract, ca fiind un termen ce nu influenţează obligaţia de plată a penalităţilor contractuale.

Astfel, o corectă interpretare a clauzei 11.2 din contract, atât sub aspect gramatical dar şi sistematic, în cadrul secţiunii privind sancţiunile pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor, exclude reglementarea unui termen sau perioadă de graţie (în esenţă şi pentru faptul că termenul de graţie este acordat de către judecător), dar reglementează un termen de 30 de zile ce nuanţează obligaţia de plată a achizitorului, constituind un termen în favoarea debitorului, termen în care nu se aplică sancţiunea contractuală.

În acest sens, tribunalul constată că sancţiunea aplicabilă achizitorului pentru neexecutarea obligaţiei de plată, se aplică conform înţelegerii părţilor, dacă nu se onorează facturile în termen de 30 zile de la expirarea termenului de plată, termen de plată care este prevăzut la clauza 10.4, excluzând această perioadă de la aplicarea sancţiunii de 0,02% pe zi de întârziere .

Drept urmare, tribunalul constată că părţile contractante, prin clauza 11.2 au instituit un termen în favoarea debitorului, prin care se suspendă aplicarea sancţiunii convenţionale pentru neplata facturilor emise şi înregistrate, înăuntrul termenului de plată reglementat de clauza 10.4, astfel încât, în această perioadă nu este posibil calculul de penalităţi.

În aceste condiţii, în mod corect pârâta a achitat numai o parte din penalităţile facturate de reclamantă, respectiv cele datorate începând cu a 91- a zi de la data înregistrării facturilor reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate, refuzând plata penalităţilor calculate de reclamantă pentru perioada cuprinsă între a 61-a zi şi a 91-a zi de la data înregistrării facturilor.

Faţă de toate considerentele ce preced, tribunalul va respinge ca nefondată cererea dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea promovată de reclamanta SNT, având sediul principal în ……..şi cu sediul procesual ales la SB, având sediul în ……, în contradictoriu cu pârâtele SA, având sediul social în ……. şi ST, având sediul în ……, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 01 aprilie 2016, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare