Pretenţii

Pretenţii

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în ceea ce privește apelul pârâtei, Curtea reține că critica principală a pârâtei vizează împrejurarea că prima instanță a ignorat clauzele contractuale care stipulau clar, prin art. 4 alin. 3 din Actul adițional la Contractul de lucrări nr. 62/28.12.2006, condițiile în care lua naștere dreptul antreprenorului la contravaloarea lucrărilor executate. Astfel, potrivit clauzei invocate, „Executantul întocmește în 5 zile după finele fiecărei luni situația de lucrări efectuate în concordanță cu devizul de lucrări atât cantitativ cât și valoric. Situația de lucrări se verifică de beneficiar sau de reprezentanții desemnați de beneficiar calitativ, cantitativ și valoric în termen de 5 zile. Executantul va emite în 5 zile factura la valoarea lucrărilor aprobate de beneficiar. Beneficiarul achită factura în termen de 15 zile de la semnare.”

Nu există dispută între părți cu privire la acest aspect de fapt și nici judecătorul de prim grad nu a reținut că procedura contractuală menționată mai sus ar fi fost urmată întocmai – în cauză nu s-au încheiat acte de recepție pentru lucrările cuprinse în situațiile de lucrări nr. 6 și 7 întocmite unilateral de antreprenor.

Curtea reține însă că lipsa documentelor constatatoare în discuție nu poate duce la refuzarea de plano a cercetării creanței antreprenorului, în condițiile în care procese verbale pe faze de execuţie determinante, confirmate prin semnăturile dirigintelui de şantier, responsabil cu execuţia lucrărilor, antreprenor şi beneficiar nu au mai fost încheiate între părți din cauza relațiilor conflictuale dintre acestea, determinate de nemulțumirile reciproce ivite în executarea contractului (neachitarea lucrărilor executate, afirmată de o parte și nesocotirea nomelor de calitatea în construcții sau nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor, susținut de cealaltă parte), care au culminat cu rezilierea unilaterală a contractului de către pârâtă.

În acest sens, Curtea observă că prin adresa din 27.7.2009 pârâta a notificat reclamanta cu privire la rezilierea contractului pentru depășirea termenului de realizare a construcției. Prin aceeași adresă s-a arătat că dacă în termen de 5 zile nu se primește niciun răspuns referitor la rezilierea contractului, „vom considera că ați acceptat tacit rezilierea contractului și refacerea tuturor lucrărilor executate necorespunzător pe cheltuiala dumneavoastră”. Pârâta și-a fundamentat adresa pe art. 3 din contractul părților care prevede că „la depășirea termenului de finalizare a lucrărilor cu peste 15 zile beneficiarul va notifica executantului intenția de reziliere a contractului”.

Reclamanta a răspuns prin adresa nr. 129/3.8.2009, primită de societate pârâtă în data de 3.8.2009, arătând că din cauza lipsei suportului financiar din partea pârâtei au fost întrerupte lucrările, care au fost realizate în proporție de 93%, potrivit raportului de execuție înaintată de pârâtă la agenția de plăți, fiind achitată doar 54% din valoarea lucrărilor, astfel că o mare parte din lucrări au fost achitate din surse proprii. Reclamanta s-a arătat dispusă să continue lucrările și a efectua remedierile și reparațiile necesare, propunând o întâlnire între părți pentru rezolvarea problemelor reciproce.

În condițiile în care răspunsul reclamantei nu a fost urmat de o încercare de rezolvare a neînțelegerilor, pârâta încheind un contract pentru finalizarea lucrărilor cu o altă societate de construcții, Curtea observă că în mod corect s-a reținut de către prima instanță nesocotirea art. 10 din Actul adiţional la Contractul de lucrări nr. 62/28.12.2006, potrivit căruia beneficiarul şi executantul vor depune toate eforturile pentru a rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe, orice neînţelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. Aspectul reținut prezintă relevanță, întrucât în condițiile ignorării de către pârâtă a obligației de diligență în rezolvarea neînțelegerilor care au adus în discuție inclusiv culpa sa (neplata lucrărilor finanțate din propriile resurse de antreprenor) și a încheierii unui nou contract cu un alt antreprenor pentru finalizarea lucrărilor, reclamanta nu poate fundamenta refuzul de plată al lucrărilor numai pe împrejurarea neîntocmirii situațiilor de lucrări.

În continuare, Curtea de apel reține că judecătorul de prim grad a făcut o corectă evaluare a probelor administrate, reținând concluziile expertului numit în cauză, care a arătat în raportul de expertiză tehnică judiciară că o parte din lucrările cuprinse în situaţia de lucrări nr. 6 şi 7 au fost efectuate de către reclamantă.

Din cuprinsul lucrării de specialitate întocmite în cauză și a explicațiilor orale oferite de expert, Curtea reține că expertul a făcut o amplă analiză a situației de fapt, constatările sale fiind fundamentate pe confirmările părților, verificările realizate împreună cu inspectorul de șantier ori responsabilul tehnic cu execuția și pe declarațiile angajaților care au lucrat efectiv la realizarea lucrării. Cum raportul întocmit de expert evaluator constituie o lucrare de specialitate extrajudiciară, iar prin expertiza dispusă în cursul judecăţii expertul a fost întrebat şi asupra aspectelor care au format obiectul expertizei extrajudiciare, Tribunalul în mod corect a reţinut că singurul mijloc de probă care poate fi luat în considerare cu titlu de expertiză este raportul administrat în condiţii procedurale.

Legat de forța probantă a expertizei administrate în speță, Curtea reține că ea a trebuit să răspundă la întrebarea dacă lucrările cuprinse în situațiile de lucrări semnate doar de reclamantă și care constituie izvorul pretențiilor sale au fost sau nu executate de societatea reclamantă. Expertul nu a fost chemat să stabilească existența situațiilor de lucrări semnate de ambele părți - a căror lipsă nu constituie punct de divergență între părți –, ci să lămurească dacă există lucrări nerecepționate de beneficiar, executate totuși de reclamantă. În cadrul acestei analize, Curtea împărtășește principiul utilizat de expert la stabilirea autorului lucrărilor, și anume că pot fi avute în vedere doar acele lucrări care, în ipoteza în care nu ar fi existat relațiile conflictuale dintre părți, ar fi fost recepționate de beneficiar. Așadar, trebuie înlăturate lucrările efectuate de reclamantă dacă nu au fost de calitate corespunzătoare ori nu au fost conservate până la recepția finală.

Observând din analiza raportului întocmit că expertul a urmărit respectarea principiului de mai sus în examinarea situației lucrărilor revendicate atât de reclamantă cât și de antreprenorul subsecvent, și ținând cont de faptul că expertul a avut în vedere declarațiile părților, ale dirigintelui de șantier, ale responsabilului tehnic cu execuția și ale șefilor de echipă muncitori, Curtea de apel reține că s-a făcut o delimitare corectă pentru fiecare articol în parte raportat la devizul de ofertă inițial.

În fine, nu poate fi ignorat că, constatările expertului, în sensul că o parte din lucrările menționate în situațiile de lucrări întocmite de reclamantă au fost executate în mod exclusiv de aceasta, se coroborează cu declarațiile reprezentantului legal al pârâtei, care în cuprinsul Raportul de execuție din 25.5.2009, act care a stat la baza solicitării ajutorului financiar nerambursabil acordat de Agenția de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a afirmat că „stadiul fizic global la obiectivul Pensiune Turistică Sândominic este de 92%”.

Argumentele subsecvente susținerii vizând lipsa actelor de recepție semnate de ambele părți, invocate de pârâtă pentru respingerea pretențiilor reclamantei, nu pot fi acceptate. Astfel, împrejurarea că reclamanta nu a respectat termenul de finalizare dădea dreptul pârâtei să aplice sancțiunile contractuale specifice pentru această situație, respectiv să calculeze penalități de întârziere ori să invoce rezilierea, fără ca această împrejurare să exonereze de plata contravalorii lucrărilor efectuate – mai ales că, neachitarea lucrărilor realizate prin propriile resurse de antreprenor poate influența capacitatea financiară a acestuia necesară pentru finalizarea lucrărilor.

Legat de faptul că reclamanta nu a respectat normele privind calitatea în construcții, se reţine că, în data de 15.05.2009, în urma controlului efectuat de către Serviciul Control Calitate Lucrări de Construcţii nr. 2, Judeţul Harghita, s-au întocmit Procesele verbale de control al calităţii lucrărilor în faze determinante, nr. 193 şi 194 din care reiese faptul că, au fost respectate detaliile de execuţie, prevederile reglementărilor tehnice şi a fost autorizate continuarea execuţiei lucrărilor. În același timp, Curtea reține că expertul numit în cauză a luat în considerare ca fiind executate de reclamantă doar lucrările recepționabile, respectiv cele de bună calitate, și pentru care nu a fost necesară refacerea ori modificarea din partea celui de-al doilea antreprenor.

Curtea de apel nu poate primi susținerile pârâtei cu privire la motivarea insuficientă a hotărârii judecătorești, din moment ce argumentarea în acest sens a pârâtei are la bază doar considerente de ordin general și dă expresie, în realitate, dezacordului față de raționamentul judecătorului de prim grad. Insuficienta motivare presupune dovedirea faptului că dezlegarea dată are la bază un raționament deficitar și superficial, și nu doar simpla nemulțumire a părții față de forța de convingere a motivării. În același timp, Curtea observă că instanța a analizat argumentele părților, fundamentându-și considerentele atât în cazul primirii susținerilor părților cât și în cel al înlăturării motivelor și dovezilor acestora.

Legat de apelul reclamantei, Curtea de apel constată că este neîndoielnic că lucrările cuprinse în situația de lucrări nr. 7b, în valoarea de 29.665 lei, nu sunt menționate în contractul părților ori în actele scrise întocmite în executarea contractului.

În același timp, Curtea mai observă că, potrivit constatărilor expertului, lucrările au fost executate de reclamantă, astfel că, în condițiile în care ele nu au fost desființate ori refăcute, rezultă că au fost apreciate ca fiind utile, și păstrate de societatea pârâtă. Din declarațiile martorilor mai rezultă că nu toate ordinele către antreprenor s-au dat în formă scrisă, procedură de lucru care îndreptățește instanța să prezume că lucrările în discuție, nerefuzate de beneficiar, au fost executate în baza unor solicitări verbale.

Chiar dacă s-ar aprecia că lucrările în discuție nu izvorăsc din contractul părților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada executării lor cu rea-credință, fiind realizate sub stricta supraveghere a dirigintelui de șantier și a responsabilului tehnic cu execuția, și cum ele au fost păstrate de proprietar, obligația de despăgubire a executantului lucrării ar exista  în temeiul accesiunii imobiliare ori, mai general, al principiului îmbogățirii fără justă cauză.

În consecință, Curtea de apel va obliga pârâta să achite reclamatei suma de 29.665,78 lei, cuprinsă în situația de lucrări 7b.

Legat de solicitarea de a se dispune acordarea dobânzii legale în continuare, până la achitarea integrală a debitului, Curtea de apel observă că prima instanță a stabilit că dobânzile legale urmează a fi acordate pentru perioada solicitată prin acţiunea introductivă, respectiv pentru perioada 01.01.2010-01.10.2011, fiind respinsă solicitarea acordării lor în continuare, în condițiile în care cererea în acest sens a reclamantei nu a fost formulată în termen procedural, fiind cuprinsă numai în concluziile scrise.

Apelanta-reclamantă nu a criticat motivarea instanței, apreciind că în temeiul art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă este îndreptățită la acordarea accesoriilor până la achitarea integrală a sumelor la care pârâta a fost obligată.

Față de dispozițiile art. 294 alin. 1-2 Cod procedură, care prevăd că în apel nu se pot face cereri noi, însă dobânzile scadente după darea hotărârii vor putea fi cerute în fața instanței de apel, Curtea reține că pot fi acordate în cauză numai dobânzile care au continuat să curgă, în virtutea caracterului lor succesiv, și după pronunțarea hotărârii de primă instanță, fără a se putea dispune plata dobânzilor în alte condiții decât s-a solicitat prin cererea introductivă ori ar decurge din efectul art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă (dobânzi neajunse la termen).

Prin urmare, având în vedere textele legale de mai sus, pârâta va fi obligată la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, calculate de la data de 1.1.2010 şi până la data pronunţării prezentei, 25.11.2013.

În ceea ce privește cererea apelantei-reclamante de a se schimba hotărârea atacată în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe, constând în onorariu de expert în cuantum de 12.800 lei, Curtea de apel observă că pretențiile reclamantei, de 744.209,66 lei, au fost primite de prima instanță numai în parte, până la concurența sumei de 219.276,78 lei, astfel că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, care prevăd că în situația în care pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta nu poate invoca îndreptățirea sa la rambursarea integrală a cheltuielilor realizate cu efectuarea expertizei, din moment ce lucrarea de specialitate nu îi este decât în parte utilă, confirmând doar în parte pretențiile sale.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins apelul pârâtei, urmând a se admite apelul reclamantei, cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul că pârâta va fi obligată la plata sumei de 248.942,74 lei, la care se adaugă TVA-ul (valorile din expertiză nu includ TVA), reprezentând lucrări de construcţii efectuate şi neachitate şi la plata dobânzilor legale aferente, calculate de la data de 1.1.2010 şi până la data pronunţării prezentei, 25.11.2013, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale primei instanțe.

Domenii speta

Spete similare