Conflict de muncă
Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit chitanţei nr. 1246/12.07.2011, pârâtul a încasat de la reclamant suma de 708 lei, reprezentând lipsă din gestiune, or, decizia de imputare în litigiu a fost emisă ulterior, respectiv la data de 5 august 2011, astfel că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia această sumă ar reprezenta o parte din prejudiciul constatat prin decizia menţionată.
În schimb, Curtea reţine ca fiind întemeiată cererea privind restituirea sumei de 385 lei, pe care reclamantul i-a achitat-o pârâtului prin chitanţa nr. 1251/16.08.2011, întrucât această plată a fost efectuată după emiterea deciziei de imputare nr. 51/5 august 2011, iar din cuprinsul respectivei chitanţe rezultă că suma menţionată reprezintă contravaloare prejudiciu, fără vreo referire la angajamentul de plată din 09.02.2011, invocat în apărare de către intimatul-pârât şi care se referă la o sumă de 953 lei, reprezentând lipsă în gestiune, astfel că acest argument va fi înlăturat ca nefondat, sarcina probei în conflictele de muncă revenind angajatorului, potrivit dispoziţiilor art. 272 din Codul muncii.
De asemenea, relativ la invocarea în sprijinul aceleiaşi apărări a înscrisului intitulat „Jurnal (...) - 42821, pentru perioada 01.01.2011-31.12.2012”, Curtea constată că acesta nu prezintă relevanţă sub aspectul în discuţie, fiind vorba doar de o simplă evidenţă contabilă a unor debite stabilite de către pârât în sarcina reclamantului, fără a confirma faptul că suma achitată prin chitanţa nr. 1251/16.08.2011 derivă din angajamentul de plată invocat.
În ceea ce priveşte cererea vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că la dosarul instanţei de fond nu au fost depuse dovezi în sensul celor pretinse de reclamant prin cererea de recurs, astfel că această critică nu poate fi primită.
Din perspectiva celor anterior expuse, constatând că soluţia primei instanţe este parţial afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecăţii şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 385 lei, încasarea acesteia neavând bază legală în raport de constatarea nulităţii absolute a deciziei de imputare nr. 51/05.08.2011.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în recurs, reclamantul nedepunând dovezi sub acest aspect.
Curtea de Apel Timișoara
Cerere de anulare a dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001. Calitate procesuală activă
Curtea de Apel Galați
Drept civil . Restituire imobil
Curtea de Apel Târgu Mureș
Legea nr.10/2001. Teren afectat de amenajări de utilitate publică. Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel București
Nu se pune problema aplicării de către instanţă a dispoziţiilor art 6, Legea 213/1998,în sensul analizei valabilităţii titlului statului, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada faptului că imobilul a fost preluat în perioada de referinţă a Legii 1...
Curtea de Apel Târgu Mureș
Legea nr. 10/2001. Restituirea unor bunuri mobile devenite imobile prin încorporare-condiţii de admisibilitate