Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită

2.)Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat - art. 706 alin. 1 Cod procedură civilă

Teza a II-a a alin. (1) al art. 706 Cod procedură civilă prevede un termen special de prescripţie pentru titlurile emise în materia drepturilor reale. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat cu nr. 444/02.03.2007 de către BNP S. L. nu îi este aplicabil termenul de 10 ani prevăzut de art.706 al.1 teza a II a, nefiind vorba de un titlu în materia dreptului real.

Prin decizia civilă nr. 414/17.05.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost respins apelul formulat de apelanta creditoare x, în contradictoriu cu intimaţii debitori y, împotriva încheierii nr.648 din 08.02.2017 pronunţată de Judecătoria Arad.

Tribunalul a constatat că prin încheierea nr. 648 din 08.02.2017 pronunţată de Judecătoria Arad s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii debitori y în contradictoriu cu intimata creditoare x. S-au anulat toate actele de executare silită realizate împotriva contestatorilor în dosarul execuţional al BEJ z şi s-a dispus întoarcerea executării. S-a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat cu nr. 444/02.03.2007 de către BNP S. L., pentru suma de 110.000 lei, echivalentul a 32.000 Euro, cu obligaţia de restituire de către contestatori a sumei împrumutate până cel târziu la data de 01.12.2007. La data de 14.11.2016, intimata a înregistrat pe rolul BEJ z,  cererea de executare silită împotriva debitorilor contestatori, pentru recuperarea sumei de 32.000 euro, în baza titlului executoriu constând în contractul de împrumut mai sus menţionat.

Prin Încheierea civilă nr.8886/18.11.2016 pronunţată de Judecătoria Arad s-a încuviinţat executarea silită.

Împotriva executării silite contestatorii debitori au formulat prezenta contestaţie prin care  au invocat prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 706 Cod procedură civilă” dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.

Aşadar, termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie.

Teza a II-a a alin. (1) al art. 706 Cod procedură civilă prevede un termen special de prescripţie pentru titlurile emise în materia drepturilor reale. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Prima instanţă a mai reţinut, contrar susţinerilor intimatei creditoare că, titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat cu nr. 444/02.03.2007 de către BNP S. L. nu îi este aplicabil termenul de 10 ani prevăzut de art.706 al.1 teza a II a, nefiind vorba de un titlu în materia dreptului real.

Astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 1576 cod civil din 1864 împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate, iar potrivit art. 1746 cod civil „ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligaţii”, unul dintre caracterele juridice ale ipotecii fiind caracterul accesoriu al acesteia, însoţind obligaţia pe care o are debitorul faţă de creditor, a cărui soartă o împărtăşeşte integral. Potrivit art.1800 Cod civil,  privilegiile şi ipotecile se sting:1 prin stingerea obligaţiei principale; 4. prin prescripţie.

Prima instanţă a reţinut aşadar că termenul de prescripţie în cauză a început să curgă la data de 01.12.2007 (când s-a născut dreptul de a obţine executarea silită,) şi s-a împlinit la data de 01.12.2010.

Intimata a depus cererea de executare silită la executorul judecătoresc la data de 14.11.2016, deci după împlinirea termenului de prescripţie al dreptului de a obţine executarea silită.

Potrivit art.707 alin.2 Cod procedură civilă prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie, iar cazurile de suspendare sau întrerupere a prescripţiei sunt cele limitativ prevăzute de art.708 -709 Cod procedură civilă.

Cum în speţă intimata nu a probat că ar fi incident vreun caz de suspendare sau întrerupere a prescripţiei, iar dispoziţiile legale la care face referire intimata nu sunt aplicabile, prima instanţă a apreciat că cererea de executare silită înregistrată la executor după şase ani, este formulată cu depăşirea termenului de prescripţie, astfel că dreptul intimatei-creditor de a cere executarea silită este prescris.

În concluzie, constatând că a intervenit prescripţia dreptului intimatei de a obţine executarea silită, prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 707 alin. 2 teza 1 Cod procedură civilă, a admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional al BEJ z, iar în temeiul art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, a dispus întoarcerea executării, prin restituirea către contestatori a sumei executate silit.

În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, a dispus restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea x prin care solicită admiterea apelului formulat şi pe cale de consecinţă schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de către contestatori, ca netemeinică şi nelegală cu cheltuieli de judecată.

În motivare, apelanta arată că dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel. Acest termen se aplică cât timp legea nu prevede un termen special de prescripţie. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani şi se aplică acestora, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. De asemenea, acest termen se aplică atât titlurilor emise în materia drepturilor reale principale, cât şi în materia drepturilor reale accesorii. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită; în cazul de faţă dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 01.12.2007 (data scadenţei).

Apelanta arată că în speţa prezentă, se vorbeşte despre o ipotecă convenţională, care a luat naştere din convenţia părţilor, încheiată în forma autentică. Ipoteca fiind un drept real imobiliar este supusă cerinţelor de publicitate imobiliară; prin înscrierea ipotecii în cartea funciară a imobilului, în foaia de sarcini, în condiţiile prevăzute de art. 64 şi urm. din Legea nr. 115/1938. Cerinţe care au fost îndeplinite, prin încheierea contractului în formă autentică şi prin înscrierea ipotecii în cartea funciară a imobilului.

Conform art. 1800 Cod civil - dintr-o economie a acestor prevederi - rezultă că ipoteca se poate stinge pe cale accesorie sau indirect şi pe cale principală sau direct. Alineatul 4 prevedere, printre cazurile de stingere directă a ipotecii, şi prescripţia. Acest caz de stingere a ipotecii se circumscrie doar la domeniul de aplicare a prescripţiei achizitive. Prescripţia achizitivă poate fi invocată de către terţul dobânditor al imobilului ipotecat în condiţiile şi termenele stabilite de dispoziţiile Codului civil în materie.

Conform art. 2504 Cod civil „(1) Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. În acest din urma caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condiţiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri.” Deşi codul nu dă o definiţie a acţiunii ipotecare, apelanta consideră că este vorba de dreptul creditorului garantat de a executa ipoteca dacă debitorul nu îşi execută obligaţia, conform capitolului IV - „Executarea ipotecii” din Titlul XI - „Privilegiile şi garanţiile reale”. Astfel, dacă debitorul nu îşi execută obligaţia la scadenţă, creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat, în baza contractului de ipotecă care constituie titlu executoriu, dacă a fost investit cu formulă executorie. Dreptul la executarea ipotecii este un drept real patrimonial şi de aceea crede că este prescriptibil în 10 ani de la data la care s-a născut dreptul la acţiune, adică de la scadenţa obligaţiei (art. 2518 pct.1 - se prescrie în 10 ani dreptul la acţiune privitoare la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile sau nu sunt supuse unui alt termen de prescripţie). Creditorul ipotecar va putea urmări astfel doar bunurile ipotecate, numai pentru capital, nu şi pentru accesoriile creanţei şi numai in limita valoni lor. Cu alte cuvinte, dreptul la acţiune privind creanţa principală - care de regulă se prescrie în 3 ani, are o prescripţie diferită faţă de dreptul la acţiunea ipotecară - care se prescrie în 10 ani.

Intimaţii au depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat în cauză şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii primei instanţe.

În motivare, intimaţii arată că fără îndoială, chestiunea principală şi esenţială a cauzei o reprezintă cea a prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită (şi ca urmare, implicit, a prescripţiei dreptului la acţiune sub aspect material).

Astfel, intimaţii arată că au susţinut că în speţă operează termenul general de prescripţie (cel de 3 ani), în timp ce partea adversă s-a apărat pe cale de întâmpinare prin prevalarea de un termen de prescripţie de 10 ani, pe motiv că ar fi în prezenţa unui titlu emis în materia drepturilor reale.

Intimaţii mai învederează că partea adversă nu a invocat vreun caz de întrerupere/suspendare a prescripţiei (în primul rând pentru că un atare caz nu există) sens în care analiza instanţei este mărginită cumva la stabilirea dacă în speţă este incident termenul de prescripţie de 3 ani sau dimpotrivă cel de 10 ani.

Intimaţii solicită a se reţine incidenţa în cauză a termenului general de prescripţie de 3 ani (şi nu a celui de 10 ani) raportat la următoarele argumente: Prin intermediul prezentului titlului executoriu (un contract autentic notarial) creditorul nu încearcă altceva decât valorificarea unui drept de creanţă (un drept personal patrimonial, mai concret recuperarea unei sume de bani), drept supus în mod inechivoc termenului general de prescripţie. În speţă este vorba despre un contract de împrumut (ca principal), împrumut care a fost garantat printr-o ipotecă. Ipoteca în discuţie nu este altceva decât o simplă garanţie a unei obligaţii principale. Ipoteca este un drept accesoriu, ea însoţind obligaţia pe care o are debitorul faţă de creditor, a cărei soartă o împărtăşeşte integral. Este lipsit de orice dubiu că odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, ca o aplicare concretă a principiului general de drept accesorium sequitur principale. O ipotecă nu poate supravieţui juridic/legal în absenţa obligaţiei principale pe care o garanta. Ca o consecinţă logică a caracterului său accesoriu, odată cu stingerea obligaţiei principale, are loc, pe cale de consecinţă, stingerea ipotecii; de pildă, prescripţia va stinge ipoteca odată cu prescrierea obligaţiei principale.

În speţă, cu maximă evidenţă, nu sunt în prezenţa unui titlu emis în materia drepturilor reale, iar pe lângă acest lucru, faptul că un drept de creanţă este garantat printr-o ipotecă, nu „transformă” niciodată respectivul drept de creanţă într-un drept real; un drept de creanţă este şi rămâne un drept de creanţă supus termenului general de prescripţie.

Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul promovat în cauză nu este fondat.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, tribunalul a considerat că nu este incident termenul de prescripţie de 10 ani prevăzut de teza a II-a a alin. (1) al art. 706 Cod procedură civilă („ În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani” ). Conform tezei I a aceluiaşi art. 706 alin. 1 „ dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”.

Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

 Tribunalul a reţinut, contrar susţinerilor apelantei creditoare că, titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, respectiv titlul în temeiul căruia a pornit executarea silită contestată, nu îi este aplicabil termenul special de 10 ani prevăzut de art.706 al.1 teza a II a, nefiind vorba de un titlu în materia dreptului real.

Astfel, aşa cum just a reţinut prima instanţă, potrivit art. 1746 cod civil din 1864 „ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligaţii”, ipoteca având caracter accesoriu al obligaţiei pe care o are debitorul faţă de creditor. Potrivit art.1800 Cod civil,  privilegiile şi ipotecile se sting prin stingerea obligaţiei principale; prin prescripţie.

Referitor la invocarea de către apelantă a prevederilor art. 2504  din Noul Cod Civil, ce reglementează prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată, tribunalul a constatat că nu sunt incidente, faţă de data încheierii contractului ( anul 2007 ), anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, termenul de prescripţie în cauză a început să curgă la data de 01.12.2007, când s-a născut dreptul de a obţine executarea silită şi s-a împlinit la data de 01.12.2010. Intimata a depus cererea de executare silită la executorul judecătoresc la data de 14.11.2016,  la aproape 6 ani după împlinirea termenului de prescripţie al dreptului de a obţine executarea silită.

Potrivit art.707 alin.2 Cod procedură civilă prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Prin urmare, constatând că a intervenit prescripţia dreptului apelantei de a obţine executarea silită, în mod corect a fost admisă contestaţia la executare şi au fost anulate actele de executare silită, dispunându-se întoarcerea executării.

Domenii speta

Spete similare