Stabilire locuinţă minor

Sentinţă civilă 2015 din 23.02.2017


Prin acţiunea civilă având ca obiect „stabilire locuimţă minor” înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 01.09.2016 sub nr. ……./259/2016 , reclamanta  C.S. în contradictoriu cu pârâtul V.G. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun cu pârâtul, asupra minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 si V.D. născut la data de 23.11.2006 iar domiciliul minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 si V. D.născut la data de 23.11.2006, sa fie stabilit la domiciliul mamei reclamante. Fără cheltuieli de judecată.

 În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat faptul că a întreţinut relaţii de concubinaj cu pârâtul, relaţii din care au rezultat minorii V.D. născut la data de 25.01.2009 şi V.D. născut la data de 23.11.2006, iar datorită neînţelegerilor existente între  părţi, acestea s-au despărţit şi nu mai gospodăresc împreună, pârâtul părăsind de nenumărate ori domiciliul conjugal, neîngrijindu-se de fiii minori.

 A mai arătat reclamanta că de  la data despărţirii şi până în prezent, minorii se află în întreţinerea şi îngrijirea exclusivă a acesteia, pârâtul necontribuind cu nimic la creşterea şi educarea acestora, minorii fiind înscrişi la medicul de familie, sunt înscrişi la grădiniţa, la scoală fiind foarte ataşaţi de mama reclamantă şi bunicii materni, care o ajută la creşterea şi educarea lor.

 Având în vedere că până în prezent minorii au fost crescuţi de mama reclamantă, că sunt puternic ataşaţi sufleteşte de aceasta, că sunt minori, că reclamanta se poate ocupa personal de creşterea şi educarea lor, alături de părinţii săi, că dispune de condiţii materiale mai bune decât pârâtul, solicită instanţei de judecata admiterea cererii .

 Pârâtul  V. G. nu a formulat întâmpinare .

 În cauză s-a administrat proba cu acte, au fost audiaţi martorii reclamantei L.L. şi Gh.F., a fost efectuată ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei .

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  a reţinut în fapt următoarele :

Prin acţiunea civilă având ca obiect „stabilire locuinţă minor” înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 01.09.2016, sub nr. ……/259/2016 , reclamanta  C.S. în contradictoriu cu pârâtul V. G. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună ca autoritatea părinteasca să fie exercită în comun cu pârâtul, asupra minorilor V.D. născut la data de 25.01.2009 şi V. D. născut la data de 23.11.2006, iar domiciliul minorilor V. D. născut la data de 25.01.2009 şi V. D. născut la data de 23.11.2006, să fie stabilit la domiciliul mamei reclamante. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa a reţinut faptul că pârâtul V.G. nu a formulat întâmpinare .

În urma analizei coroborate  a datelor are rezultă din ansamblul probator administrat în cauză cu susţinerile reclamantei, cu declaraţia dată în camera de consiliu de către minorul V. D., la termenul de judecată de la data de 16.02.2017, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, fiind formulată ,,pro domo’’, în vederea obţinerii în continuare a unor ajutoare sociale pentru o familie cu un părinte unic şi cu doi copii în îngrijirea acestuia, de la autoritatea administrativă locală .

Astfel instanţa  a reţinut mai întâi faptul că deşi martorii reclamantei au declarat faptul că părţile s-au despărţit în fapt de o perioadă de cca. 3-4 luni, reclamanta însăşi nu a precizat acest aspect, motivând în acţiunea introductivă de instanţă numai că ,,datorită neînţelegerilor’’ dintre părţi, acestea nu mai gospodăresc împreună, iar pârâtul nu se mai îngrijeşte de fiii acestora - , acest din urmă aspect nefiind real , motivat de faptul că în urma audierii minorului V.D. în vârstă de 10 ani de la termenul de judecată de la data de 16.02.2017, a rezultat faptul că de fapt , pârâtul a plecat în Spania de la domiciliul comun al acestuia şi al reclamantei C. S., faptul că pârâtul a fost la acelaşi domiciliu comun şi de Crăciunul anului 2016 , unde  de fapt pârâtul ca reveni la întoarcerea din Spania, după aprecierea sa, ca şi faptul că pârâtul le trimite bani şi alte bunuri . 

Aceste aspecte care au reieşit din declaraţia minorului V. D., în vârstă de 10 ani conducând instanţa la concluzia că de fapt relaţia de convieţuire a părţilor este stabilă, putând fi calificată ca o relaţie de familie în sine, care nu reflectă situaţia expusă în motivarea acţiunii ce face obiectul cauzei şi necesitatea formulării unei astfel de acţiuni.

În acelaşi sens, instanţa a reţinut  şi declaraţia  martorului reclamantei L.L., în sensul că pârâtul revine la locuinţa din prezent a  reclamantei şi a celor doi minori, la un  interval de timp de o săptămână, de două săptămâni sau de o lună, acesta aducând îmbrăcăminte şi alte produse alimentare -, aspecte care încă odată  relevă lipsa de sinceritate a reclamantei în expunerea situaţiei de fapt din acţiunea introductivă de instanţă şi existenţa unui alt mobil sau interes în promovarea acestei acţiuni .

De altfel şi ancheta psihologică efectuată de către autoritatea tutelară de pe lângă Consiliul Local Mizil se bazează numai pe declaraţiile personale ale reclamantei C.S., în sensul opus celor relatate de către minorul D. V.  dar şi de către declaraţiile celor doi martori ai reclamantei  -, cu ocazia efectuării cercetărilor de către membrul colectivului  autorităţii tutelare, reclamanta declarând în mod ,, pro domo’’ faptul că fostul concubin nu ţine legătura nici cu ea, nici cu cei doi copii rezultaţi din relaţia acestora, că acesta nu-i vizitează pe copii şi nu contribuie cu nimic la  întreţinerea acestora -,  aspecte care  ar fi trebuit să facă obiectul unei cercetări mai judicioase, întrucât tind să conducă la conturarea unei situaţii neadevărate, dar care să facă eventual posibilă acordarea în continuare a unor ajutoare sociale pentru o familie monoparentală .

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa a apreciat că situaţia de fapt prezentată de către reclamanta C.S. este nereală şi pe cale de consecinţă, în speţă neexistând situaţia în care celor doi minori trebuie să le fie ocrotit  interesul superior prin admiterea unei astfel de acţiuni, a  respins acţiunea de faţă, ca fiind neîntemeiată.

Domenii speta