Divorţ cu minori. Stabilire program vizitare.

Sentinţă civilă 455 din 05.07.2016


Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 455/05.07.2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.11.2015 pe rolul Judecătoriei T B sub nr. ……/2015, reclamanta C  V , în contradictoriu cu pârâtul C  M  L , a solicitat ca instanţa, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună următoarele: desfacerea căsătoriei încheiate la data de 18.10.2003, din culpa exclusivă a pârâtului; reluarea de către pârât a numelui purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „R ”; exercitarea autorității părintești asupra minorului în exclusivitate; stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei; stabilirea contribuției pârâtului la plata cheltuielilor de creștere, educare, învățare și pregătire profesională.

Pârâtul C  M  L , legal citat, a depus cerere reconvenţională prin care solicită următoarele: desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte; exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi; încuviinţarea pârâtului-reclamant de a păstra numele de C ; stabilirea unui program de vizitare a minorului de către pârâtul-reclamant (drept de vizită la domiciliul copilului în zilele de marţi şi joi între orele 18.00-20.00, primul şi cel de al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri de la ora 18.00  şi până duminică la ora 20.00 la domiciliul tatălui; în anii pari, prima jumătate din vacanţele şcolare şi în anii impari a doua jumătate din vacanţele şcolare, la domiciliul tatălui – copilul va fi luat în prima zi a perioadei la ora 09.00 şi adus la domiciliul mamei în ultima zi a perioadei la ora 20.00; ziua de naştere a copilului, în anii impari, la domiciliul tatălui sau alte locaţii din ţară; zilele de naştere şi onomasticile tatălui în intervalul orar 09.00-20.00, la domiciliul tatălui sau alte locaţii din ţară; ziua internaţională a tatălui, în intervalul orar 09.00-20.00, la domiciliul tatălui sau alte locaţii din ţară; ziua internaţională a copilului, la domiciliul tatălui sau alte locaţii din ţară; sărbătorile legale de Paști, în anii impari, la domiciliul tatălui; pe perioada vacanţelor părţile îşi vor da acordul, în scris, reciproc, pentru a călători cu minorul în afara ţării); respingerea cererii privind obligarea pârâtului-reclamant la plata pensiei de întreţinere.

În ceea ce priveşte programul de vizitare al minorului, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională şi stabileşte program de vizitare a minorului de către pârâtul-reclamant la domiciliul minorului după cum urmează: drept de vizită la domiciliul copilului în zilele de marţi şi joi între orele 18.00-20.00.

Nu poate fi admis programul de vizitare solicitat de pârâtul-reclamant având în vedere vârsta minorului de doar 3 (trei) ani, faptul că minorul are nevoie de mamă la această vârstă, că nu merge la şcoală şi că nu poate fi deplasat de cel puţin două ori pe săptămână între domiciliul reclamantei-pârâte şi domiciliul pârâtului-reclamant, ţinând cont şi de distanţa mare între loc. B , jud. G şi loc. O  N , jud. O  sau loc. A , jud. A .

Prin decizia civilă nr. 2..1/02.03.2017, Tribunalul G constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond dispoziţiile art. 401 C.civ., în sensul că este recunoscut dreptul de a avea legături personale cu copilul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat. Se reţine că doar în acest mod se asigură posibilitatea apelantului-pârât de a petrece un timp util cu copilul său şi de a crea legătura afectivă specifică relaţiei de rudenie dintre ei, în condiţiile în care acesta şi-a exprimat această dorinţă.

Instanţa reţine că acest program de vizitare trebuie stabilit avându-se în vedere  vârsta minorei, faptul că până la momentul divorţului aceasta a fost crescută de ambii părţi, care au fost prezenţi în viaţa acesteia. Astfel, se reţine că nu prezenţa tatălui în viaţa minorei o poate afecta emoţional, ci tocmai absenţa acestuia.

Mai mult, cu probele administrate în cauză, s-a făcut dovada că nu doar intimata-reclamantă poate oferi minorei condiţii corespunzătoare pentru creştere şi educare, ci şi apelantul-pârât este în măsură să îi asigure toate cele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă sub toate aspectele, iar faptul că aceasta lucrează în altă localitate, nu poate duce la sancţionarea implicită a minorei prin faptul de a nu-i permite să ia legătura cu tatăl său.

Într-adevăr este un drept şi în acelaşi timp şi o îndatorire a mamei de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia şi învăţătura acestuia, potrivit propriilor convingeri şi nevoilor copilului, urmând ca acesta să răspundă de modalitatea în care înţelege să o facă.

De aici şi dreptul tatălui de a avea legături personale cu copilul şi nu doar în modalitatea stabilită, respectiv în zilele de marţi şi joi, între orele 18,00-20,00 la domiciliul mamei.

Crearea unor legături personale directe, fireşti şi care trebuie să caracterizeze cu adevărat o relaţie dintre un tată şi copilul său, presupune ca minora să poată fi vizitată de tatăl său, să existe posibilitatea ca minora să meargă şi la domiciliul acestuia, să-şi petreacă şi cu acesta o parte din timp, cu atât mai mult cu cât situaţia dintre părinţi este tensionată.

Prin urmare, cererea formulată de tată în acest sens este una rezonabilă şi care corespunde intereselor copilului.

Posibilitatea de a lua minora la domiciliul său, de vineri până duminică, de două ori pe lună, nu este contrară unor relaţii normale de familie. Dimpotrivă, permite copilului să petreacă anumite evenimente importante din viaţa unei familii şi alături de tatăl său.

Faptul că s-a stabilit la mamă domiciliul minorei nu-i conferă acesteia drepturi suplimentare în raport cu tatăl şi nu constituie un motiv de restrângere a drepturilor paterne. Astfel, în temeiul art. 8 din CEDO, instanţa, dar şi intimata-reclamantă sunt obligate să permită tatălui să se implice în mod activ şi pozitiv în viaţa minorei, care nu se poate realiza în mod efectiv şi real prin programul stabilit de instanţa de fond.

Faţă de cele menţionate, faţă de situaţia tensionată dintre părinţi, instanţa apreciază că programul de vizitare stabilit nu este în măsură să permită tatălui şi minorei să creeze o legătură afectivă puternică, precum şi de asigura respectarea drepturilor prevăzute de lege(al părintelui de a veghea la creşterea şi educarea copilului său minor şi al copilului de a beneficia de afecţiunea şi îngrijirea ambilor părinţi), iar restrângerea acestor drepturi nu se  poate dispune decât în cazuri justificate.

Se are în vedere şi faptul că orice decizie referitoare la un copil este subsumată interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este expres prevăzut de lege, anume art. 2 şi 6 lit. a din Legea nr. 272/2004. În aceste condiţii, doar dacă interesul superior al minorului o impune, dreptul apelantului-pârât de a avea legături personale cu acesta poate fi restrâns.

Instanţa consideră că, din felul cum a fost formulată acţiunea, dreptul apelantulu-pârât, ca tată, nu prejudiciază nici interesul minorei şi nici dreptul intimatei-reclamante, ca mamă, de a avea legături personale cu minora, iar libertatea minorei nu este afectată de întâlnirile cu apelantul-pârât.

Rezultă că instanţa, putea restrânge dreptul apelantului-pârât de a avea legături personale cu minora numai dacă întâlnirile acestora ar putea să o prejudicieze pe minoră din punctul de vedere al sănătăţii sau al moralei, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauză.

De asemenea, având în vedere necesitatea reapropierii minorei de tată, precum şi faptul că nu  s-au conturat indicii în sensul că minora nu s-ar afla în siguranţă în prezenţa acestuia, instanţa apreciază că nu se impune stabilirea unui program de vizită numai în prezenţa mamei, program care nu ar putea favoriza dezvoltarea unor relaţii normale părinte-copil, dat fiind tensiunile dintre părţi.

În ceea ce priveşte locul unde apelantul-pârât va putea exercita dreptul de a avea legături personale cu minora, instanţa reţine că acesta are în acest moment reşedinţa la A.., însă acesta are şi posibilitatea de a-şi stabili o reşedinţă temporară în municipiul G.. prin închirierea unui imobil pentru perioada stabilită pentru a-şi exercita acest drept.

Prin urmare, se impune reaprecierea programului de vizitare stabilit, urmând ca apelantul-pârât să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minora, în următoarea modalitate:

-de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână, de vineri-orele 18,00 şi până duminică-orele 20,00, la domiciliul tatălui sau reşedinţa temporară a acestuia, cu obligaţia pentru tată de a readuce minora la domiciliul mamei;

-trei săptămâni în vacanţa de vară, la domiciliul tatălui, cu obligaţia pentru tată de a readuce minora la domiciliul mamei.

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 480 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va dispune desfacerea căsătoriei încheiată la data de 31.05.2013 la Consulatul României Z. şi înregistrată sub nr. 26/31.05.2013 în registrul stării civile, din culpa comună a soţilor, ca pârâtul să aibă legături personale cu minora în următoarea modalitate:

-de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână, de vineri-orele 18,00 şi până duminică-orele 20,00, la domiciliul tatălui sau reşedinţa temporară a acestuia, cu obligaţia pentru tată de a readuce minora la domiciliul mamei;

-trei săptămâni în vacanţa de vară, la domiciliul tatălui, cu obligaţia pentru tată de a readuce minora la domiciliul mamei.