Pretenţii

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de . sub nr ..reclamanta C M a chemat în judecată pe pârâţii doctor H G şi S J U B solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 100000 euro reprezentând daune materiale şi morale pentru pejudiciul suferit ca urmare a intervenţiei chirurgicale din...Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat în esenţă că a fost pacienta pârâtei H pe perioada celei de a doua sarcini. La data de …, a susţinut reclamanta, a fost internată în secţia de maternitate a SJB  în vederea îndepărtării cerclajului de către doamna doctor H şi datorit faptului că în urma acestei operaţiuni a apărut o hemoragie, la recomandarea doctorului a decis ca naşterea să se producă în aceeaşi zi prin intermediul operaţiei de cezariană. A mai arătat că operaţia a decurs normal, s-a finalizat cu bine pentru copil, însă doamna doctor nu a dat dovada de diligenţă şi a uitat în abdomenul său două câmpuri (materiale textile de dimensiuni mari, necesare oricărei operaţii cezariene, care în momentul inciziei se poziţionează în ambele laterale în vederea susţinerii abdomenului). Reclamanta a învederat că imediat după trezierea din anestezie a acuzat dureri foarte mari în ambele laterale abdominale, a făcut cunoscut acest fapt şi doamnei doctor, care, cu o superficialitate nepermisă (deoarece la o simplă palpare şi-ar fi dat seama ce se întâmplase în fapt) a diagnosticat-o cu criză biliară, i-a prescris tratament şi regim medical, iar apoi a externat-o cu precizarea de stare generală bună.

În imediata perioadă după externare, a susţinut reclamanta, a urmat tratamentul, sfaturile şi regimul alimentar prescris de doamna doctor, însă durerile erau tot mai puternice, nu cedau la calmante şi cu toate că a făcut seturi de analize, investigaţii, diagnosticul pus la externare nu se confirma, iar viaţa sa erau un coşmar întrucât nu putea desfăşura nici cele mai simple activităţi din cauza durerilor, nici măcar nu îşi putea ţine copilul în braţe. Reclamanta a arătat că la sfatul unei rude, medic chirurg, la data de s-a internat la S C D. I. C din B, cu diagnostic la internare de "tumoră pelvi -abdominală", iar în urma intervenţiei chirurgicale efectuată de prof. dr. T P s-a descoperit adevărul "s-a constatat în flancul şi fosa iliacă stângă bloc tumoral inflamator, la care participă trompa uterină şi ovarul stâng, peretele lateral al colonului descendent peretele lateral abdominal, iar după incizarea formaţiunii  s-a constatat prezenţa unui material textil care s-a extras cu dificultate (a fost necesară extirparea unei părţi din colon). În flancul şi fosa iliacă dreaptă s-a constatat existenţa unei formaţiuni asemănătoare de aproximativ 10 cm, iar incizarea acesteia a evidenţiat existenţa puroiului" şi s-a decis efectuarea ileocolectomiei drepte cu ileostomie terminală temporală, cu alte cuvine deschiderea unui anus artificial la nivelul ileonului, pe o perioadă de 6 luni. Reclamanta a susţinut că ceea ce a urmat intervenţiei a fost îngrozitor fiind nevoită să poarte, lipită de abdomen, o pungă de plastic cu materii fecale, să nu poată să îşi ţină în braţe copiii, umilinţa, ruşinea şi neputinţa fiind peste măsură, când zilnic, soţul său îi schimba punga. A învederat că după şase luni de chin s-a putut practica  a doua intervenţie chirurgicală la S C C pentru reintegrarea colonului, însă a rămas cu sechele  fiindu-i teamă şi de o banală vizită la doctor, iar cicatricea imensă de pe abdomen  o face să retrăiască  coşmarul prin care a trecut.

Reclamanta a arătat că de cele mai multe ori, victimele care acţionează în justiţie pentru a fi despăgubite sunt privite de către medici şi asiguratori, drept persoane, aflate în căutarea unor câştiguri materiale fabuloase, realitatea fiind că acea persoană a fost vătămată nu într-un accident, ci ca urmare a acţiunilor unui specialist, acţiuni care nu s-au ridicat la gradul de profesionalism cerut, iar greşeala se plăteşte.

A mai arătat că potrivit art 4 şi art 5 din Codul deontologic al Medicilor, medicul, în exercitarea profesiei sale, acordă prioritate intereselor pacientului şi este obligat să respecte drepturile fundamentale ale omului şi principiile etice în domeniul medical, iar art 10 şi art 11 subliniază faptul că răspunderea pentru actele medicale aparţine şefului echipei medicale. Totodată, reclamnata a indicat că art 642 din Lgea 95/2006 defineşte malpraxisul ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, personalul medical răspunzând civil pentru prejudicii produse din eroare ce includ neglijenţa, imprudenţa, cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii şi în egală măsură nu exclude răspunderea spitalului în calitate de comitent.

În drept a invocat prevederile din  Legea 95/2006, art 22 Constituţie, art 1349, art 1373 C.civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatorii, expertiză şi a depus la dosar adresă Comisia de disciplină nr,  proces verbal al Comisiei de disciplină din , bilete de externare S C C, raport medical, scrisoare medicală.

Reclamanta a formulat precizări la acţiune prin care a arătat că solicită suma de 95000 euro cu titlu de daune morale şi 5000 euro cu titlu de daune materiale.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1426 lei şi timbru judiciar de 5 lei.

Pârâta H G a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău faţă de prevederile art 2 pc 1 lit b şi natura civilă a cauzei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâta a arătat că potrivit dispoziţiilor art 642 din Legea 95/2006 personalul medical răspunde civil doar pentru prejudiciile produse prin eroare-adică malpraxis reprezentând o eroare medicală săvârşită în exercitarea actului medical, eroare ce include neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente. A susţinut pârâta că eroare presupune o practică medicală defectuoasă din punct de vedere al pregătirii profesionale a medicului în cauză, cât şi un standard medical ce nu a fost respectat, standard ce are în vedere conduita medicului şi măsurile luate de acesta care trebuie să se încadreze într-un standard general acceptat stabilit de conduita generală a oricărui medic într-o cauză similară, or, în speţă atât pregătirea medicului cât şi standardele acestuia, având în vedere experienţa vastă în domeniu şi lipsa oricăror altor antecedente nu pot intra în discuţie.

Pârâta a precizat că intervenţia chirurgicală a fost una complicată din perspectiva diagnosticului de placenta praevia, care presupune sângerare abundentă, cu riscul pierderii uterului în scopul opririi sângerării, însă echipa medicală a reuşit menţinerea uterului integru prin manevre obstreticale cu multiple fire de sutură pe vasele uterine şi în locul de inserţie a placentei, cât şi bureţi medicali hemostatici în ideea opririi sângerării.  A mai arătat că firele de sutură sunt cele aflate în dotarea unităţii medicale la care pacienta a ales să se interneze şi tot ea a ales metoda medicală prin care să nască, deci şi-a asumat complicaţiile şi riscurile unei operaţii de cezariană ce presupune secţionarea uterului şi sutura acestuia, iar dacă firele medicale nu s-au resorbit există posibilitatea ca în procesul de vindecare, capetele acestor fire să producă o infecţie, dar nu se datorează actului medical, ci calităţii firelor de sutură, aspecte ce duc la lipsa răspunderii personalului medical potrivit art 643 din Legea 95/2006.

Pârâta a susţinut că existenţa unor câmpuri, materiale de dimensiuni mari, în abdomentul reclamantei, care apoi să se fi suprainfectat este exclusă din trei motive: aceste câmpuri sunt numărate înainte şi după intervenţie, numărătoare fiind consemnată în protocolul operator; aceste câmpuri sunt materiale de mari dimensiuni care nu se încadrează în dimensiunile formaţiunilor găsite la intervenţia din 09.03.2011, mai ales că formaţiunile erau extinse şi prin existenţa puroiului, iar aceste dimensiuni ar fi fost vizibile şi echipei medicale iniţiale; lipsa unei trimiteri spre analizare la anatomie patologică a formaţiunilor extirpate, analiză obligatorie ce trebuia efectuată de echipa medicală care spune că le-a extirpat.

A mai arătat că greşeala pe care o fac reclamanţii când promovează această acţiune este clasificarea actului medical ca fiind o eroare pe care o presupune malpraxisul, astfel nu este  o eroare, ci o practică medicală aplicată corect de persoana potrivită şi în urma solicitării pacientului care a fost în prealabil informat şi şi-a dat consimţământul cu privire la intervenţia chirurgicală care a fost efectuată. Pârâta a concluzionat că referitor la fapta ilicită care trebuie să existe pentru a exista răspundere delictuală, fapta trebuie încadrată excusiv în maplpraxisul medical ce presupune o eroare, imposibilitatea dovedirii malpraxisului fac să nu existe fapta ilicită şi prin urmare nici răspunderea.

Pârâta a arătat că una din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei este şi consimţământul victimei care a fost informată despre riscurile unei operaţii de cezariană la care a ales să se supună.

A mai arătat că un alt aspect ce trebuie dovedit este vinovăţia cu care acţionează autorul, cât şi inexistenţa unei cauze care să înlăture vinovăţia, cum ar fi fapta victimei însăşi, or, a apreciat pârâta, în cazul de faţă răspunzătoare de producerea prejudiciului este reclamanta care era obligată la şase săptămâni după operaţia de cezariană să se prezinte la consult medical de specialitate care ar fi putut stabili-în fază incipientă-existenţa unei complicaţii. A mai arătat că a acţionat cu bună-credinţă şi în realizarea unui act medical la standarde înalte, în limita posibilităţilor şi dotărilor oferite de spital, analizarea acestui act medical urmând a fi făcută nu retroactiv, ci analizând procedura medicală în ansamblu şi în circumstanţele date.

Pârâta a apreciat că actul medical s-a desfăşurat la standarde normale, de un medic suficient de pregătit, iar complicaţiile se pot datora unor complicaţii  ulterioare fără legătură cu intervenţia cezariană, unor fire de sutură de calitate medie care se pot suprainfecta, unei greşeli medicale la intervenţia din … care a dus la extirparea unei părţi din intestinul gros.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a S.A.R  solicitând obligarea chematei în garanţie la plata sumei cu care va cădea în pretenţii în cazul în care va pierde procesul.

În motivare a arătat că a încheiat cu chemata în garanţie contractul de asigurare de răspundere civilă profesională a medicilor seria din, la art 1.4 fiind definit obiectul asigurării, malpraxis.

În drept a invocat prevederile art 72 N.C.proc.civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.

Cererea de chemare în garanţie a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1426 lei şi timbru judiciar de 5 lei.

Pârâtul SJUB a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a arătat că răspunderea angajatorului, atunci când este o unitate prestatoare de servicii medicale se angajează în condiţiile legii speciale, Legea 95/2006 şi numai pentru motivele stabilite de această legislaţie, respectiv art 644 alin 1. A precizat că atunci când în raport cu obiectul unei cauze există prevederi legale speciale  cu aplicare directă instanţă nu poate înlătura aplicarea acestora şi să facă trimitere strict la normele cu caracter general cuprinse în răspunderea civilă delictuală.  Pârâtul a apreciat că atât timp cât reclamanta nu a motivat angajarea răspunderii Spitalului pentru vreunul din motivele prevăzute de art 644 din Legea 95/2006 nu poate răspunde civil şi nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Referitor la răspunderea medicului curant, a precizat că la art 642 din Legea 95/2006 sunt cuprinse  următoarele condiţii: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăţia. A mai arătat că personalul medical va fi ţinut răspunzător dacă se probează că a dat dovadă de o conduită neglijentă  pe care în aceleaşi circumstanţe niciun medic nu o adopta, iar în situaţia în care se pune în discuţie angajarea răspunderii unui medic acoperirea prejudiciului se realizează în raport cu asigurarea pentru malpraxis, or pârâta H G avea încheiată asigurare cu SAR, fiind necesară chemarea acesteia în garanţie.

În drept a invocat prevederile art 72, art 205 C.proc.civ, art 644 din Legea 95/2006.

Prin sentinţa civilă nr instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Dosarul a fost înresgistrat pe rolul acestei instanţe la.

Pârâtul SJUB a formulat cerere de chemare în garanţie a SAR solicitând obligarea chematei în garanţie la plata sumei cu care va cădea în pretenţii în cazul în care va pierde procesul.

În motivare a arătat că a încheiat cu chemata în garanţie contractul de asigurare de răspundere civilă a medicilor, farmaciştilor şi a altor persoane din domeniul asistenţei medicale seria.

În drept a invocat prevederile art 72 N.C.proc.civ.

Pârâtul SJUB a formulat cerere de chemare în garanţie a G R A R solicitând obligarea chematei în garanţie la plata sumei cu care va cădea în pretenţii în cazul în care va pierde procesul.

În motivare a arătat că a încheiat cu chemata în garanţie contractul de asigurare de răspundere civilă a medicilor, farmaciştilor şi a altor persoane din domeniul asistenţei medicale.

În drept a invocat prevederile art 72 N.C.proc.civ.

Chemata în garanţie G R A R a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a arătat că a încheiat cu pârâtul SJU B contractul de asigurare seria ..ce acoperă prejudiciile materiale  produse în desfăşurarea activităţii de către asigurat din proprietatea  sau întreţinerea unităţii de prestări servicii medicale, independent de actul medical, prin urmare nu are calitate procesuală  faţă de obiectul acţiunii care nu are drept  ipoteză antrenarea răspunderii legale faşp de terţi.

Pe fondul cauzei arătat că potrivit condiţiilor particulare de asigurare asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în săvârşirea de către medici sau cadre medii a unor acte de malpraxis în desfăşurarea activităţii profesionale, prejudicii care fac obiectul unei asigurări de răspundere civilă profesională, fiind în prezenţa unei excluderi.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 18.09.2013 instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SJUB şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie G R A R, cu fondul cauzei.

La acelaşi termen a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, doi martori, interogatoriul pârâtei, proba cu expertiza medico-legală, pentru pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba cu expertiza medico-legală, pentru pârâtul SJU Bacău proba cu înscrisuri, pentru chematele în garanţie proba cu înscrisuri şi a respins proba cu expertiza psihiatrică solicitată de reclamantă.

La solicitarea instanţei S C C şi SJU B au depus înscrisuri medicale.

La termenul din data de 30.10.2013 instanţa a administrat proba cu interogatoriul reclamantei şi al pârâtei H G şi a audiat martorii reclamantei.

La acelaşi termen a suplimentat probatoriul încuviinţat pentru reclamantă şi pârâta H G cu proba cu interogatoriul pârâtului SJU Bacău. Totodată a respins cererea de suplimentare a probatoriului pârâtei H G cu doi martori.

În cauză s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale la INML Mina Minovici  dispunând adrese către INML în vederea efecutării expretizei medico-legale, care însă a emis un aviz prin Comisia superioară medico-legală şi o serie de răspunsuri, fără a întocmi raportul de expertiză medico-legală.

La termenul din data de instanţa a dispus efectuarea expertizei medicale de IML Iaşi, constatându-se imposibilitatea efectuării expertizei de acest instituit ca urmare a avizului întocmit de INML Mina Minovici.

La data de s-a constatat imposibilitatea efectuării expertizei medico-legale de INML Mina Minovici.

La solicitarea instanţei, MS-D de S a depus înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SJUB şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie GRAR.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa reţine că aceasta presupune lipsa unei condiţii de fond a exerciţiului dreptului la acţiune,  care în ipoteza în care este admisă, face de  prisos cercetarea  în fond a pretenţiilor  formulate de reclamantă împotriva pârâtului. În cauza dedusă judecăţii calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între  persoana  pârâtului-cel chemat în judecată şi subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamanta fiind cea care porneşte acţiunea, trebuie să justifice  calitatea procesuală  activă– respectiv  îndreptăţirea  sa de a  introduce cererea  împotriva pârâtului, precum şi calitatea procesuală pasivă- prin indicarea  obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiată  pretenţia sa, potrivit art. 112 Cod de procedură civilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil  decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

Instanţa reţine că între pârâtul S J U Bşi  pârâta H G este stabilit un raport juridic de muncă decurgând din calitatea de medic angajat al unităţii spitaliceşti al acesteia din urmă. Se apreciază că în ce priveste deciziile cu caracter medical, în cursul desfăşurări diverselor tehnici medicale, medicul se bucură de independenţă profesională. În afara deciziilor cu caracter medical, medicul se află într-un raport de prepuşenie cu unitatea sanitară angajatoare. În sarcina medicului angajat al unui spital există două categorii de obligaţii, respectiv obligaţii profesionale, care ţin de natura liberală a profesiei şi obligaţii administrative, care ţin de raportul său de muncă si de respectarea dispoziţiilor interne ale instituţiei şi în privinţa cărora medicul este prepusul spitalului, care exercită o prerogativă de îndrumare si control din partea unităţii comitente.

Instanţa reţine că unităţile spitaliceşti raspund pentru calitatea actului medical precum şi pentru culpa medicala, aspectele privind răspunderea şi implicit urmând a fi stabilite pe fondul cauzei  şi nu tranşate prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive întrucât exced incidentului procedural.

În orice caz, prin limitare la excepţia invocată,  art. 168 alin 2 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, art 166 alin 2 în prezent) din Legea 95/2006 statuează că, „Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor”.  Totodată art 645 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, art 656 în prezent) din Legea 95/2006  unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

Răspunderea personalului medical reglementată de art 642 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, art 645 după republicare) din Legea 95/2006 nu exclude răspunderea spitalului, ci instituie independenţa prescripţiilor medicale ale personalului medical şi raspunderea pentru prejudiciile pe care acesta le cauzează, fără a exclude în mod expres răspunderea spitalului ca şi comitent şi fără a exclude în mod expres calitatea de prepus a medicului. Medicul acţioneaza ca prepus, în acele situaţii în care este pusă în discuţie îndeplinirea ori neîndeplinirea unor îndatoriri de serviciu care, chiar daca nu sunt străine de asistenţa medicală, sunt stabilite prin regulamente savarşite independent de natura tratamentului prescris. Astfel, se reţine calitatea de  comitent a spitalului pentru medicul ce acţionează în calitate de prepus.

În consecinţă, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului SJUB.

Cu privire la chemata în garanţie GRAR, instanţa reţine că a încheiat cu pârâtul S J U B poliţa de asigurare seria ……Or, raporturile juridice decurgând din contractul de asigurare justifică pentru chemata în garanţie  calitatea procesuală a acesteia. Riscurile acoperite de poliţa de asigurare, precum şi cazurile de excludere urmează a fi analizate pe fondul cauzei.

În consecinţă, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie GRAR

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că la data de 28.08.2010 reclamanta CM, pacienta pârâtei HG, a fost internată la SJUB , fiind supusă unei operaţii de cezariană.

Conform reclamanta a fost internată la SJU Bacău în perioada cu diagnostic de internare: IVGIIP sarcină 38 săptămâni, făt viu, unic, prezenţă craniană OIS, placenta praevia., motivul internării fiind determinat de asistenţă la naştere. Conform istoricului bolii gravida a fost dispensarizată de medicul de familie, a efectuat analizele de sarcină cu valori normale. În urma examenului  ecografic a rezultat sarcină normofetală, făt unic, viu, prezentaţie craniană, placentă cu inserţie parţial centrală. În privinţa evoluţiei travaliului în sala de naşteri s-a consemnat că  la  ora 09.10 s-a efectuat examen clinic (...) s-a extras firul, BCF 140/min, ora 10.15 însă sângerarea devenind din ce în ce mai abundentă, s-a decis terminarea naşterii prin operaţia cezariană. S-a intervenit operator prin cezariană segmento-transversală concomitent cu scoaterea firelor de cerclaj, medic operator principal dr H, medic operator II- dr Ş medic ATI-dr B, asistent- R. Protocol operator menţionează:incizie Pfannenstiel, se evidenţiază uterul gravid cu segment inferior format, se incizează transversal, se extrage un făt viu, sex bărbătesc, 3000 g, APGAR 10, decolare şi extragere a placentei, 500 g, foarte aderentă la faţa anterioară a uterului, retracţie uterină bună duă Oxitocină f III, Ergomet IV, histerorafie în plan unic, controlul hemostazei, toaletă, închiderea peretelui abdominal în planuri anatomice, se recoltează celule stem. Postoperator este monitorizată în Secţia Anestezie- Terapie Intensivă: echilibrată respirator şi hemodinamic.

În foaia de obervaţie clinică -Terapie Intensivă se menţionează că pacienta acuză dureri în hipocondrul drept, fiindu-i  administrat Scobutil (fl 133 vol I) şi că acuză dureri în hipocondrul drept, cedează la analgezice (fl 138 vol I).

Epicriza prevede: "gravida se internează pentru asistenţă la naştere, IVGIIP sarcină 38 săptămâni, prezenţă craniană OIS,  făt viu, placenta praevia sângerare, cerclaj al colului pentru insuficienţă cervico-istmică, se decide operaţie cezariană. La data de 28.10.2010 se practică operaţia de cezariană şi se extrage un făt viu, sex bărbătesc, 3000 g, APGAR 10. Postoperator se instituie tratament cu antibiotic, anticoagulant şi calmant al durerii, evoluţie favorabilă  pe toată durata spitalizării; se externează cu stare generală bună, afebrilă, uter cu evoluţie fiziologică, lohii sero-sanguinolente, plagă operatorie suplă, cu evoluţie favorabilă (...) Recomandare (...) control de specialitate la 40 zile (...)"

Potrivit registrului de intervenţii chirurgicale -Protocol operator (fl 280 vol I)  se descrie operaţia cezariană, astfel:" incizie Pfannenstiel, la deschiderea cavităţii abdominale se găseşte uterul gravid cu segmentul inferior format ce se incizează transversal, se extrage un făt viu, APGAR 10, decolarea şi extragere placentă 500 g foarte aderentă (...) toaletă locală, închiderea peretelui abdominial, s-au numărat câmpurilor pansament 5 pe masă, 6 în recipientul colector".

În urma ecografiei abdominale la care a fost supusă reclamanta  la C P la data de .. s-a constatat în flancul drept o formaţiune hipoechogenă fuziformă, subperitoneal, cu importantă cantitate de aer şi vascularizaţie periferică de tip arterial, abces de 66/30 mm.

La .. la Spitalul de Urgenţă Sf Pantelimon Focşani reclamanta a fost diagnosticată  cu diagnosticul de corp străin restant.

Conform raportului medical nr … în urma exeminării RMN a reclamantei a rezultat "formaţiune mixtă macronodulară situată în fosa iliacă dreaptă, cu gadolinofilie periferică şi în porţiunea solidă (posibil chist complex), aparent în contact cu ovarul drept; formaţiune macronodulară solidă situată în flancul stâng cu fina priza de contract periferică, aparent în contact cu ovarul stâng".

În perioada …, conform … (fl 189 vol I), reclamanta a fost internată la SC Dr I. C B secţia Chirurgie Generală I cu diagnostic la internare "tumoră pelvi-abdominală", motivele internării fiind determinate de durere fosă iliacă dreaptă, formaţiune tumorală fosa iliacă dreaptă, formaţiune tumorală flanc stâng.  La data de .. s-a intervenit chirurgical practicându-se drenajul abceselor, extragerea corpurilor străine, lavaj, drenaj şi ileocolectomie dreaptă limitată cu ileostomie terminală temporară. Intraoperator se constată "în flancul şi fosa iliacă stângă bloc tumoral inflamator la care participă trompa uterină şi ovarul stâng, peretele lateral al colon descendent, peretele lateral abdominal, se incizează formaţiunea şi se constată puroi albicios, nemirositor şi material textil care se extrage cu dificultate, nu se constată soluţie de continuitate cu intestinul la acest nivel; în flancul şi fosa iliacă dreaptă formaţiune asemănătoare de circa 10 cm la care participă anexa dreaptă, cecul şi ultima ansă ileală fiind placată la nivelul  şanţului parieto-colic drept; incizarea acestuia exterioriează puroi galben, cenuşiu, fetid cu aspect şi miros fecaloid, după extragerea corpului străin similar se constată soluţie de continuitate de circa 3 cm diamteru la nivelul fundului cecului; având în vedere aspectul lezional, dar şi condiţiile locale septice se decide practicarea ileocolectomiei drepte cu ileostomie terminală temporară." Reclamanta se externează cu stare generală bună, abdomen suplu, mobil, cu mişcări respiratorii, nedureros spontan şi la palpare şi cu recomandările de a evita eforul fizic 6 luni, control la o lună şi la 4 luni, să revină pentru reintegrarea colonului în tranzit după 6 luni. Diagnosticul la externare a fost de "abces (corp străin) fosă iliacă şi flanc stâng, abces (corp străin) fosă iliacă şi flanc drept fistulizat în cec. Status post operaţie cezariană".

Din descrierea rezultată ca urmare a  examinării anatomo-patologice, analiza microscopică a rezecţiei, conform fişei nr 159608 din 24.02.2011 (fl 195)  s-au constatat fragmente de perete intestinal prezentând traiect fistulos delimitat de infiltrat inflamator polimorf, cu celule gigante multinucleare de corp străin, macrofage spumoase, frecvente vase de neoformaţie şi subfuziuni sangvine.

Ulterior, reclamanta a fost internată în perioada … conform … (fl 227) intervenindu-se chirurgical în vederea reintegrării colonului în tranzit.

Prealabil formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta a sesizat Colegiul Medicilor Bacău formulând o plângere împotriva pârâtei H. G.. Comisia de disciplină prin decizia nr … a respins plângerea şi a dispus stingerea acţiunii disciplinare.

Reclamanta s-a adresat şi organelor de urmărire penală, însă plângerea penală formulată împotriva pârâtei H Gînregistrată în dosarul nr … a fost soluţionată prin ordonanţa de clasare din ....

Cap I din Tilul XV  din Legea 95/2006 reglementează răspunderea civilă a personalului medical.

Art. 642 alin lit a din Legea 95/2006 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii devenit art 653 după republicare) statuază că  personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale, malpraxisul fiind definit la lit b ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Conform alin 2 personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

Alin 3 prevede că personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

Potrivit alin 4 personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

Art 643 alin 1 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, art 654 în prezent) prevede că toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.

Conform alin  2 personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:  a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite; b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

Art 645 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, art 656 în prezent) din Legea 95/2006  prevede că unităţile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

Astfel, răspunderea medicală include răspunderea medicului, fundamentată pe ideea de culpă şi răspunderea unităţii sanitare, fundamentată pe ideea de garanţie, răspunderi ce sunt complementare deoarece pentru situaţiile prevăzute expres în care medicul nu răspunde (când prejudiciul este rezultatul condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite), se angajează răspunderea unităţii sanitare. Unitatea sanitară este codebitor al obligaţiei medicului de a repara prejudicial cauzat, însă medicul nu este codebitorul unităţii sanitare în cazul nerespectării obligaţiilor acesteia. In consecinţă, determinarea titularului obligaţiei încălcate înseamnă indicarea răspunderii sau răspunderilor care se angajează.

Articolul 642 din Legea nr 95/2006 reglementează răspunderea civilă a personalului medical, răspundere directă, subiectivă, bazată pe culpa personalului medical, aşa cum s-a menţionat.

Premisele răspunderii medicale subiective corespund cu cele ale răspunderii civile în general: prejudiciu, faptă ilicită, vinovăţie şi raport de cauzalitate.

Răspunderea civilă medicală subiectivă este fundamentată pe ideea clasică de culpă(greşeală) şi/sau eroare profesională, săvârşită cu ocazia prestării actului medical, greşeală care a cauzat pacientului un prejudiciu. 

Culpa este definită ca formă a vinovăţiei în care subiectul activ nu a prevăzut rezultatul faptelor sale, deşi putea şi trebuia să îl prevadă sau deşi a prevăzut rezultatele faptelor sale, a considerat în mod uşuratic că nu se vor produce. Orice formă de culpă profesională  poate fi identificată în funcţie de următoarele repere: culpă comisivă (determinată de neîndeplinirea obligaţiilor profesionale, imprudenţă, nepricepere,  nedibăcie, lipsă de prevedere, nepăsare faţă de riscurile profesiunii sau riscurilor la care este supusă o persoană, folosirea inadecvată a condiţiilor de lucru şi a cunoştinţelor profesionale); culpă omisivă (de exemplu în omisiuni sau întârzieri în aplicarea tratamentului de către medic cu consecinţe în ceea ce priveşte şansele de vindecare sau supravieţuire); culpa in eligendo (ce apare dintr-o alegere greşită a procedurilor terapeutice); culpa in vigilando (care apare în momentul în care se încalcă o datorie privind o solicitare şi obligaţia de a răspunde la aceasta, nesupravegherea corectă, ninfomarea privind soarta pacientului). Culpa medicală, greşeală specifică, relativă numai la actele medicale şi care nu poate fi comisă decât de medic sau de personalul medical, constă în  nerespectarea regulilor de conduită privind exercitarea profesiei medicale, prin nepricepere sau abateri de la regulile îndeobşte recomandate şi  recunoscute în practicarea acestei profesii, provenite din neglijenţă, nepăsare sau nerespectarea unor metode si procedee specifice.

Obligaţia  medicului de a trata pacientul este una de mijloace (de diligenţă), ceea ce presupune că medicul – fără a garanta obţinerea rezultatului îsi asumă obligaţia de a avea conduita necesară şi de a aplica remediile medicale cele mai indicate în vederea tratării pacientului. Răspunderea medicului se bazează pe greşeală şi nu pe garanţia vindecării bolii. Rezultatul (vindecarea) are un caracter aleatoriu, putând fi influenţat de reactivitatea specifică a pacientului, de particularităţile bolii, de informaţiile de la pacient sau de resursele limitate tehnice şi stiinţifice avute la dispoziţie în momentul tratării bolii. În orice caz, medicul trebuie să acorde îngrijiri conştiincioase şi atente, cu rezerva unor circumstanţe excepţionale, conforme cu datele actuale ale ştiinţei.

Malpraxisul, ce cuprinde nu doar poziţia subiectivă a făptuitorului, ci înglobează şi fapta ilicită a acestuia, se produce din eroare, neglijenţă, imprudenţă, cunoştinţe medicale insuficiente, aşa cum reise din definiţia dată prin lege, noţiunea de eroare profesională depăşind sfera culpei, erorii sau bunei credinţe.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală întocmit de IML Iaşi (fl 28-33 vol I), raport de expertiză extrajudiciară întocmit în dosarul de urmărire penală, ce însă are valoarea unui înscris,  abcesele pentru care s-a intervenit chirurgical în cursul internării la S Dr. I. C din B sunt consecinţele unor corpi străini restanţi de la intervenţie anterioară, în cazul de faţă operaţia de cezariană efectuată la data de ..…… la S J B. Potrivit opiniei conf. dr. G D, consemnată în cuprinsul raportului, există descrierea imagistică şi macroscopică a chirurgului operator care atestă prezenta unui abces în jurul unui corp străin textil. Comisia de expertiză, prin studierea documentaţiei medicale, a concluzionat că nu s-au pus în evidenţă manevre defectuoase din partea personalului medical care a efectuat operaţia cezariană, corpul restant putând fi consecinţa nerespectării unor măsuri de prevedere obişnuite în timpul efectuării unui act chirurgical.

Conform raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de IML Iaşi (fl 96-101 vol II), numărarea compreselor se face în două etape: la începtul operaţiei şi în orice moment în care sunt necesare comprese suplimentare, asistenta de sală de operaţie furnizează  pe masa de ajutor comprese prenumărate  sau numără în momentul în care le pune; urmează numărătoarea paralelelă efectuată de unul din membrii echipei operatorii care verificări corectitudinea primei numărători. A doua etapă se desfăşoară la sfârşitul operaţiei când asistenta de bloc operator numără compresele folosite (stocate în sala de operaţie special pentru acest raport), iar medicii din echipa operatorie numără compresele aflate pe masa de operaţie. În cazul în care o compresă lipseşte se reface numărătoarea sau se caută în plagă compresa lipsă. Potrivit opiniei de specialitate a conf. dr G D consemnată în raportul de expertiză, în cazul în care numărătoarea s-a efectuat defectuos medicul este exonerat de responsabilitate.  S-a concluzionat că este responsabilitatea spitalului  să impună un protocol de numărare a compreselor, dar  nu există o legislaţie prin care acest protocol să devină obligatoriu în spitalele din România. În cazul în care nu există un protocol sau o procedură obligatorie a spitalului, atunci responsabilitatea este atât a echipei chirugicale cât şi a spitalului. Dacă spitalul are proceduri standard  care nu sunt respectate, atunci răspunderea este fie a medicului şef al echipei operatorii (dacă el a cerut să nu se facă numărătoarea) sau a asistentelor din blocul operator, dacă ele au neglijat să se facă această activitate sau au efectuat o numărătoare eronată. În opinia dr G D Tradiţional din echipa operatorie, chirurgul principal este direct răspunzător, fiind cel care stabileşte tactica operatorie, dar şi gesturi de tipul numărării compreselor. S-a concluzionat că în absenţa unui alt gest chirurgical pe abdomen, corpul străin a fost asociat ultimei intervenţii chirurgicale, leziunile fiind asociate gestului chirurgical, fiind cel mai probabil produse ca urmare a procesului inflamator  generat de corpul străin restant. Leziunile prezentate în cursul internării la S C sunt consecinţa unui corp străin restant unei intervenţii chirugicale, însă nu sunt elemente medico-legale  pentru a aprecia cu certitudine structura textilă a corpului străin restant.

Potrivit adresei nr … emisă de S C Dr. I C reclamanta a fost operată la data de .. pentru abces (corp străin) fosă iliacă şi flanc stâng, abces (corp străin) fosă iliacă şi flanc drept fistulizat în cec, status post operaţie cezariană, practicându-se extragerea corpilor străini (câmpuri de tifon), ocazie cu care s-a constatat o fistulă la nivelul cecului. S-a menţionat că există în foaia de observaţie buletin histopatologic al piesei de rezecţie care atestă prezenţa elementelor de corp străin la nivelul fistulei intestinale-buletin nr .., precizându-se totodată că materialul textil din care erau confecţionaţi corpii străini (comprese abdominale mari) nu poate fi confundat cu fire de sutură neresorbabile, bureţi hemostatici. S-a mai arătat că nu există în practica curentă uzanţa analizării anatomo-patologice a corpilor străini întrucât aceştia nu prezintă structură histologică şi nici a conservării lor, toate materialele textile rezultate  în urma intervenţiilor chirurgicale fiind trimise la  crematoriu, fiind considerate pericol biologic. În privinţa prezenţei corpilor străini, s-a concluzionat că nu ar fi putut ajunge în cavitatea peritoneală a pacientei decât în urma altei intervenţii chirurgicale, iar timpul scurs de 6 luni de la operaţia cezariană explică apariţia fistulei intestinale.

Astfel, din probele administrate, instanţa reţine prezenta în abdomenul reclamantei a  unor corpi străini ce au natura unor materiale textile restante postoperator, asociate operaţiei de cezariană efectuată de  echipa operatorie condusă de pârâta dr. H G

Instanţa nu poate primi apărările pârâtei că în speţă complicaţiile au fost determinate de firele de sutură. Din materialul probator administrat în cauză  rezultă, fără dubii existenţa câmpurilor textile în abdomenul reclamantei, confirmată prin descrirea macroscopică a chirurgului ce a extras corpul străin, atestate şi prin rapoartele de expertiză întocmite de IML Iaşi.

Instanţa mai reţine că pacientul îşi asumă riscurile inerente unei intervenţii cirurgicale, nu şi cele determinate de un act medical necorespunzător, defectuos. În orice caz, recurgerea la naşterea prin intermediul unei operaţii de cezariană nu este opţiunea pacientului, ci se procedează astfel la recomandarea justificată a medicului, recomandare făcută şi reclamantei după cum rezultă din răspunsurile la interogatoriu. Astfel, nu s-ar  putea reţine consimţământul pacientei drept cauză ce înlătură caracterul ilicit.

Nici cazurile de excludere prezentate de reclamantă nu sunt pertinente. Astfel, numărarea înainte şi după intervenţie a câmpurilor, numărătoare fiind consemnată în protocolul operator nu înlătură posibilitatea de  a rămâne în abdomen dat fiind că numărarea poate fi făcută greşit. De asemenea, diferenţele de dimensiune între câmpurile textile utilizate la operaţia de cezariană şi cele descoperite în abdomen nu sunt edificatoare pentru excluderea naturii formaţiunilor descoperite în condiţiile în care este vorba de un material textil rămas într-un mediu umed aproximativ 6 luni, impregnat cu puroi, materiale ce în mod inevitabil îşi shimbă forma şi implicit dimensiunile, cum este de notorietate.

Împrejurarea că nu au fost trimise la anatomopatologie nu prezintă relevanţă, fiind confirmată natura de material textil a  formaţiunilor descoperite  în abdomen. Concluzia formulată de Comisia superioară medico-legală nr .. care arată că existenţa textilomului nu este dovedită prin elemente certe ştiinţifice, nu este aptă să înlăture constatarea existenţei materialului textil, întrucât ceea ce opinează  comisia este că din punct de vedere ştiinţific (o analiză anatomico-patologică) nu sunt elemente certe care să confirme materialul textil. Însă toate celelalte dovezi, foile de observaţii ce cuprind descrierile medicilor, rapoartele de expertiză, repezintă  elemente pertinente apte  să confirme existenţa acestor corpi restanţi şi natura acestora de material textil.

Deşi instanţa poate reţine  existenţa unei faptei ilicite, a prejudiciul suferit de reclamantă (conscinţe negative ce însă nu vor mai fi analizat ca şi întindere), legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, nu poate însă constata vinovăţia pârâtei. Astfel, instanţa nu poate reţine că existenţa corpilor străini este determinată de acţiunile/inacţiunile pârâtei HG. Prin urmare, nu se poate reţine o fapta ilicită săvârşită de aceasta ca element constititutiv al malpraxisului.

Aşa cum reiese din noul raport de expertiză medico-legală, atunci când spitalul are proceduri standard  care nu sunt respectate, răspunderea este fie a medicului şef al echipei operatorii (dacă el a cerut să nu se facă numărătoarea) sau a asistentelor din blocul operator, dacă ele au neglijat să se facă această activitate sau au efectuat o numărătoare eronată.

În speţă, SJU B a făcut dovada existenţei protocolului operator. Astfel, conform înscrisului intitulat " Protocol operaţional sala de operaţii obstetrică ginecologie"  (fl 281 vol II) "în sala de operaţii 1.2 şi 3 de organizarea activităţii operatorii răspunde fiecare asistentă nominalizată, cu tuă fixă orele 07-15, iar în gărzi prin rotaţie asistenta de servici din sala de naştere. Sarcini (...) 8. supraveghează buna activitate intraoperatorie, servind la cerere echipa operatorie, cu fire, soluţii antiseptice, noi instrumente, numără la terminarea actului operator şi îmchiderea peretelui abdominal câmpurile mici, 11 ca număr şi comunică medicilor operatori suma acestora, moment în care completează în protocolul operator numărătoarea acestora."

Potrivit registrului de intervenţii chirurgicale -Protocol operator ce descrie operaţia cezariană la care a fost supusă reclamanta, la finalizarea operaţiei de cezariană s-a procedat la numărarea câmpurilor fiind consemnat "5 pe masă, 6 în recipientul colector". Or, potrivit protocolului operaţional câmpurile abdominale mici trebuie să fie în număr de 11. Astfel, instanţa reţine că s-a efectuat o numărătoare greşită a câmpurilor, situaţie în care răspunderea nu incumbă medicului chirurg.

Instanţa mai reţine că reclamanta a beneficiat de îngrijri medicale, fiind  externată cu "stare generală bună, afebrilă, uter cu evoluţie fiziologică, lohii sero-sanguinolente, plagă operatorie suplă, cu evoluţie favorabilă (...)"cu recomandarea de a se prezenta  control de specialitate la 40 zile (...)"aşa cum resie din foaia de observaţie, dar şi din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtei H G care a arătat că a arătat că externarea a avut loc după examinarea pacientei. Se mai reţine din fişa ATI că reclamanta a acuzat dureri, ce însă au cedat la analgezice. Pârâta la interogatoriu a arătat că 90% din paciente prezintă dureri abdominale puternice, fiind administrate analgezice şi că nu a procedat la efectuarea unei ecografii nefiind o investigaţie de rutină. Se mai constată că  în foaia de observaţie a SJU B nu a fost consemnat diagnosticul de colică biliară, aşa cum susţine pârâta că a fost diagnosticată. Totodată, pârâta nu a făcut dovada prezentării la controlul de 40 zile după cezariană cum i s-a recomandat.

Faţă de aceste împrejurări, dat fiind că fapta ilicită  nu a fost săvârşită în mod culpabil de pârâta H G,  instanţa va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta  ca neîntemeiată.

Având în vedere că nu poate fi angajată răspunderea medicului prepus al unităţii medicale, nu poate interveni nici răspunderea spitalului în calitate de comitent în ipoteza dată, motiv pentru care va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu SJU Bacău ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererile de chemare în garanţie, instanţa reţine că pârâtul SJU B a încheiat cu chemata în garanţie GRAR poliţa de asigurare seria ..din .., care însă nu acoperă riscurile determinate de prejudiciile provocate de medici prin săvârşirea unor cauri de maplpraxis.

Totodată pârâta H G a încheiat cu AVIG  poliţa de asigurare seria .., iar pârâtul SJU Bacău a încheiat cu AVIG  poliţa de asigurare  seria .., ce acoperă riscuri determinate de maplraxisul medical.

Având în vedere soluţia adoptată  cu privire la capătul principal de cerere, faţă de prevederile art 60 C.proc.civ, va respinge cererile de chemare în garanţie ca neîntemeiate.

În baza art 274 C.proc.civ va obliga reclamanta să achite pârâtei H G cheluieli de judecată în cuantum de 4030,72 lei reprezentând taxă de timbru (datorată conform prevederilor legale pentru cererea de chemare în garanţie respectivn taxă judiciară de timbru de 1425,72 lei şi timbru judiciar de 5 lei), onorariu expertiză (600 lei), onorariu de avocat redus ( 2000 lei). În ceea ce priveşte onorariul de avocat, conform art 274 alin 3 C.proc.civ instanţa are dreptul de a mări sau micşora onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat  că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său. Conform chitanţei de la dosar, onorariul avocatului pârâtei este de 5000 lei, însă având în vedere activitatea depusă de avocat, cursul soluţionării dosarului, instanţa va reduce onorariul la suma de 2000 lei.

De asemenea, va dispune decontarea onorariului achitat pentru efectuarea expertizei de către Institutul de Medicina Legală Mina Minovici.

Domenii speta

Spete similare