Acţiune în constatare

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de .. sub nr .. reclamanții B F  și B M - Dau chemat în judecată pe pârâta SC V R SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art 3 lit d și art 5 lit a Condiții speciale și art 3.5 Condiții generale din convenția de credit nr ..; nulitatea absolută a actului adițional nr 1 încheiat în vederea aplicării dispozițiilor OUG nr 50/2010 în ceea ce privește introducerea comisionului de administrare și modificarea dobânzii din fixă de 3,99% p.a în variabilă; obligarea pârâtei la perceperea unei dobânzi fixe de 3,99% p.a așa cum a fost stabilită prin convenția de credit nr .. până la sfârșitul contractului; nulitatea absolută a actului adițional nr .. în ceea ce privește modificarea dobânzii din fixă de 3,99% p.a în variabilă; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 12294,76 CHF din care suma de 4768, 51 CHF încasată cu titlu de comision de risc și 7526,25 CHF încasată cu titlu de comision de aministrare, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală.

În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta  convenția de credit nr .. prin care au împrumutat suma de 81000 CHF, creditul fiind destinat cumpărării unui imobil compus din trei camere situat în mun Bacău, .., imobil pentru care pârâta a constituit ipotecă de prim rang, fiind obligați să  încheie și o poliță de asigurare. Au mai arătat că prin convenția de creditare a fost stabilită o dobândă de 3,99% p.a și un comision de risc de 0,26% pe an, la semnarea convenției nefiind negociate clauzele acesteia. Reclamanții au susținut că dobânda a fost fixă până în anul 2010 când pârâta a modificat-o unilateral.

În anul 2013, au învederat reclamanții, din motive financiare, pentru a nu pierde casa, au fost nevoiți să solicite băncii conversia francului în euro, pârâta a acceptat, dar  a majorat perioada de creditare, iar în momentul în care au semnat actul adițional nr 2 au aflat că mai există un act adițional implementat tacit prin care pârâta a modificat dobânda din fixă în variabilă și a redenumit comisionul de risc în comision de administrare, însă, deși ai solicitat un exemplar, li s-a comunicat că nu există în arhiv, acesta fiind și motivul pentru care sunt în imposibilitatea de a indica data redactării și implementării.

Reclamanții au apreciat că au fost încălcate prevederile art 4 din Legea 193/2000 care prevăd că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Au arătat că Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor  în ceea ce privește puterea de negociere și gradul de informare, situație care îl conduce la adeziunea în condițiile redactate în prealabil, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora, or, în cazul lor, dezechilibrul este este evident și semnificativ, la o simplă lecturare observându-se că au plătit lunar o sumă de aproximativ 200 CHF lunar cu titlu de comision de risc/administrare.

S-a susținut de către reclamanți că o clauză este considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul conform Legii 193/2000 dacă a fost stabilită fără  a da posilibitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, iar faptul că anumite aspecte ale clauzelor sau anumite clauze au fost negociate nu exclude aplicarea Legii 193/2000 pentru restul contractului în situația în care, la o analiză globală a condițiilor contactuale, se evidențiază că acesta a fost stabilit unilateral. Or, au arătat reclamanții, în cauza de față, atât convenția inițială, cât și actul adițional nr 1 au fost prestabilite unilateral, iar actul adițional 2 a fost încheiat la solicitarea lor, însă doar cu privire la conversia francului în euro, pârâta modificând unilateral dobânda din fixă în variabilă, prin acest tertip fiind inclus comisionul de risc ce a fost doar formal eliminat.

Reclamanții au mai arătat că modificarea unilaterală a convenției inițiale este abuzivă în condițiile în care OUG 50/2010 stipula în mod clar că nu se pot introduce noi comisoane, altele decât cele avute în vedere la semnarea convenției și nu se poate modifica dobânda dacă este fixă, or,dacă ar fi avut posibilitatea de a negocia clauzele contactuale nu ar fi ales să plătească un comision de risc de 200 CHF lunar pentru un risc nedefinit și nejustificat  în condițiile în care împrumutul a fost garantat cu ipotecă, cu o poliță plătită anual care acoperă toate riscurile, neexistând nicio contraprestație a băncii care să justifice perceperea lui. Mențiunea de la art 3.5 din condiții generale, au susținut pârâții, nu îl definește ci adâncește necunoscutele legate de acest comision care nu are nicio legătură cu posibilele riscuri, ci este legat exclusiv de acordul pârâtei de a acorda creditul. Au mai arătat că acest comision nu poate fi interpretat ca o garanție a contractului de credit deoarece în cazul executării contractului nu se restituie, iar conform mențiunilor de a secțiunea 3 pc 3.5  este perceput exact ca și doânda curentă, astfel că pentru același serviciu se percep două costuri, fără ca distincția dintre ele să fie exprimată clar și inteligibil.

Reclamanții au concluzionat că acest comision de risc nu are un temei legal, fiind o clauză abuzivă conform pc 1 lit r din Anexa la lege, iar comisionul d administrare este în fapt tot un comision de risc, pârâta schimbând doar denumirea.

Cu privire la clauza de la art 3 lit d reclamanții au arătat că încalcă art 1 lit e din Anexa la Legea 193/2000 dat fiind că a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților întrucât noțiunea de "schimbări semnificative majore pe piața monetară" nu este explicată, așa încât rata dobânzii este lăsată la aprecierea pârâtei. Au mai arătat că aceste clauze dau posibilitatea pârâtei să modifice unilateral obligațiile, fără ca un consumator să cunoască întinderea obligațiilor la semnarea contractului, fiind obligat să se supună unor condiții de care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la momentul contractării, ceea ce constituie o clauză abuzivă conform pc 1 lit din anexă.

În drept au invocat prevederile Legii 193/2000, Directiva 93/13.

În probațiune au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității capetelor de cerere II și V, excepția inadmisibilității capetelor III și V, excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâta a arătat că la data de … a fost încheiată convenţia nr … prin care a acordat reclamanţilor un credit de 86100 CHF pentru dobândire imobil pe o perioadă de 300 luni cu dobândă fixă de 3,99% garantat cu ipotecă, fiind perceput un comision de risc de 0,26% şi un comision de administrare de 0,26%. A mai arătat că prin actul adiţional nr 1 din … fost eliminat pc 3.5 din condiţii generale, a fost eliminat comsionul de risc fiind introdus comisionul de administrare şi art 3lit d privind ajustarea marjei dobânzii, iar în anul 2013 la solicitarea împrumutaţilor a fost modificată din nou convenţia de credit prin actul adiţional nr 2  fiind eliminate comisioanele, făcută conversia creditului din CHF în Euro şi modificată dobânda în variabilă în funcţie de indicele Euribor. Pârâta a susţinut că pe perioada derulării convenţiei s-a perceput comision de risc de 5974,72 CHF pentru intervalul … şi comision de administrare de 6320,04 CHF aferent intervalului ...

În privinţa excepţiei nulităţii capetelor de cerere II şi V a arătat că cererea de chemare în judecată este informă întrucât nu respectă exigenţele art 194 alin  1 lit c C.proc.civ dat fiind că prin capătul II nu este indicată în concret clauza care se solicită a fi constatată ca având caracter abuziv, iar pentru capătul V nu este indicat niciun motiv dee fapt. A susţinut pârâta că pretenţiile exprimate la nivel general, teoretic, de principiu sunt de natură să împiedice o justă soluţionare a cauzei, existând riscul încălcării principiului contradictorialităţii .

Referitor la excepţia inadmisibilităţii capetelor III şi V, pârâta a motivat că reclamanţii nu au indicat temeiul de drept aferent acestui capăt de cerere, iar faţă de temeiul indicat cererile apar ca inadmisibile având în vedere că este un contract cu executare succesivă, iar odată cu restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc, instanţa ar proceda la o îmbogăţire fără justă cauză în condiţiile în care nu se poate restitui folosinţa banilor, contraprestaţiile neputând fi returnate.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect, pârâta a susţinut că faţă de modificările aduse prin actele adiţionale convenţiei de credit, la momentul promovării acţiunii clauzele a căror caracter abuziv se solicită a fi constatat, respectiv art 5 lit a, art 3.5, art 3 lit d nu mai erau în vigoare.

Pe fondul cauzei, privitor la clauza de la art 3 lit d pârâta a arătat că prin actul adiţional nr 1/2010 a fost eliminată, prin acordul părţilor, această prevedere. A mai susţinută că o astfel de clauză se asociază cu obiectul principal al contractului şi nu poate face analiza caracterului abuziv, motivând totodată că această cluază nu îndeplineşte condiţiile art 4 din Legea 193/2000 întrucât a fost negociată şi nu este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor dat fiind că ajustarea dobânzii poate avea loc doar în cazul intervenţiei unor fluctuaţii semnificative pe piaţa monetară, iar noua rată se comunică împrumutatului.  Pârâta a susţinut că nedefinirea noţiunii de schimbări semnificative  din contract nu conferă băncii o poziţie privilegiată deoarece în cazul schimbării dobânzii va fi interpretată de la caz la caz dacă împrejurarea de a  cauza modificarea este determinată de o schimbare a pieţei monetare ce poate fi considerată semnificativă. A mai arătat că rata dobânzii este elementul cheie despre care banca îşi informează clienţii, fiind principalul criteriu al reglării concureţei între bănci.

Privitor la clauzele  referitoare la comisionul de risc/adminstrare, pârâta a arătat că în principal clauza nu poate face obiectul analizei caracterului abuziv întrucât comisionul de risc face parte din preţul contractului, iar Legea 193/2000, care transpune directiva 93/13, exclude clauzele ce fac parte din obiectului contractului de la analiza caracterului abuziv.

Pârâta a învederat că acele clauze refertioare la dobândă, comisioane sau costuri, fie că sunt percepute la termen sau anticipat sunt elemente care formează costul total al creditului, iar acest cost împreună cu marja de profit formează preţul contractului, componentă esenţială a obiectului contractului.

A mai arătat pârâta că a fost negociată clauza privind comisionul de risc având în vedere că reclamanţii au semnat convenţia şi actul adiţional nr 2/.. fiind stabilite împreună condiţiile generale şi speciale, împrumutaţii au venit singuri la sediul băncii şi au optat pentru produs bancar, negocierea fiind evidentă şi în cazul actului adiţional când preţul contractului a fost modificat în sensul eliminării tuturor comisioanelor, a schimbării monedei. Pârâta a susţinut că fiecare clauză are două componente, o parte în care se stabileşte conţinutul juridic -condiţii generale şi o parte în care se stabileşte conţinutul valoric-condiţii speciale.,  numai condiţiile generale bancare au natura juridică a unor contracte de adeziune, nu şi condiţiile speciale, care se discută şi se negociază cu fiecare client în parte, conţinutl condiţiilor standar fiind elaborate de bancă, clientul având posibilitatea de a le accepta sau de a le refuza, banca având obligaţia de a oferi clienţilor acces la condiţiile generale, iar clienţii având dreptul de a primi toate informaţiile relevante, obligaţie îndeplinită cu ocazia negocierii condiţiilor speciale. A mai arătat că numai condiţiile generale  pot ridica problema clauzelor abuzive, justificat de caracterul nenegociabil legată de imposibilitatea obiectivă a clientului de a influenţa conţinutul acestora.

Analizând cererea de credit, a învederat pârâta, împrumutaţii au luat la cunoştinţă despre oferta băncii, nu au formulat obiecţiuni sau propunere de schimbare, nu au manifestat interes de negociere a clauzelor .

Pârâta a susţinut că această clauză privind comisionul de risc nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi nu este contrată bunei credinţe. A arătat că raţiunea economică care justifică acordarea acestui comision este existenţa riscului de credit ce reprezintă un element al băncii de care este ţinut cont pentru a fi acoperit, clauza a fost prevăzută în mod transparent, este clară, stabilită în cuantum procentual, face parte din preţul contractului, fiind însuşită prin semnare, nu sunt prevăzute clauze de modificare unilaterală a acestui comision. Pârâta a apreciat că acest comision nu este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor având în vedere termenul mare de rambursare şi cuantumul mic al acestuia. A mai arătat că această convenţie încheiată între părţi nu are caracter aleatoriu, iar asumarea riscului de către bancă a şanselor de câştig sau pierdere contravine esenţei unui astfel de contract, comisionulo de risc a afost avut în vedere la momentul acordării creditului  constituind un element determinant la formarea voinţei, fiind inclus în calculul DAE.

Pârâta a arătat că  reiterează acelaşi apărări în ceea ce priveşte comisionul de administrare.

În drept a invocat prevederile a invocat prevederile art 969 C.civ, Legea 193/2000, OUG 50/2010, Legea 288/2010, art 200, art 453 C.proc.civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare.

Pârâta a formulat precizări prin care a arătat că începând cu data de .. s-a renunţat la perceperea comisioanelor de risc şi administrare, fiind oferită clienţilor soluţia diminuării datoriei cu sumele achitate cu titlu de comisioane.

La termenul din data de 20.10.2015 reclamanţii, prin apărător, au formulat precizări orale la acţiune prin care au arătat că solicită continuarea judecăţii pentru capetele de cerere privind clauza prevăzută de art 3 lit d, obligarea pârâtei la perceperea unei dobânzi fixe şi constatarea nulităţii absolute a actului adiţional privind modificarea dobânzii din fixă în variabilă.

Reclamanţii au formulat precizări la acţiune prin care au arătat că au încheiat o înţelegere amiabilă cu pârâta privind comisionul de risc şi administrare şi solicită instanţei să constate caracterul abuziv al clauzei de la art 3 lit d, nulitatea absolută a actului adiţional nr 1, nulitatea absolută parţială a actului aduiţional nr 2 în ceea ce priveşte  modificarea dobânzii din fixă în variabilă, obligarea pârâtei la perceperea unei dobânzi fixe de 3,99% p.a pe toată perioada contractuală.

Pârâta a formulat note de şedinţă prin care a arătat că B. T. a preluat calitatea procesuală ca urmare a fuziunii prin absorbţie cu V R SA, fiind introdusă în cauză B. T. în calitate de pârâtă la termenul din …. La acelaşi termen a fost administrată proba cu interogatoriul reclamanţilor.

Reclamanţii au formulat noi precizări la acţiune.

Ca urmare a depunerii actului adiţional nr 1/2010, reclamanţii au învederat că solicită constatarea caracterului abuziv al art 1 pc 3 prin care pârâta a modificat dobânda din fixă în variabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa, conform art 248 C.proc.civ, se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate.

În ceea ce privește excepția nulității capătului 2 de cerere, instanța reține că potrivit art 194 lit c C.proc.civ cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt. Instanţa reţine că prin al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost precizat, reclamanţii au solicitat nulitatea absolută a actului adițional nr 1 încheiat în vederea aplicării dispozițiilor OUG nr 50/2010 în ceea ce privește modificarea dobânzii din fixă de 3,99% p.a în variabilă. Ulterior, după depunerea acestui act adiţional la dosar de către pârâtă şi care  nu a fost comunicat anterior reclamanţilor, aceştia au indicat clauza cuprinsă art 1 pc 3 din actul adiţional ca fiind obiectul pretenţiilor. Prin urmare, instanţa apreciază că cererea de chemare în judecată  îndeplineşte condiţiile impuse de art 194 C.proc.civ fiind indicate în concret pretenţiile reclamanţilor asftel încât să fie asigurat dreptul la apărare al pârâtei, motiv pentru care va respinge excepţia ca neîntemeiată.

Privitor la excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, instanţa reţine că inadmisibilitatea este o excepţie de fond-având în vedere că priveşte exerciţiul dreptului la acţiune, absolută-întrucât sancţionează nerespectarea unei norme imperative şi peremptorie-dat fiind că duce la respingerea acţiunii. Inadmisibilitatea presupune că partea uzează de o acţiune în justiţie care nu există sau nu îi este permisă. Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la perceperea unei dobânzi fixe de 3,99% p.a așa cum a fost stabilită prin convenția de credit nr … până la sfârșitul contractului, prevalându-se de dispoziţiile Legii 193/2000. Or, o acţiunea prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din convenţii de credit încheiate de consumatori, împreună cu toate consecinţele necesare ce decurg din o asemenea cerere, evidenţiate prin capete de cerere accesorii, este perfect admisibilă. Prin urmare, va respinge această excepţie ca neîntemeiată.

Dat fiind că în urma soluționării amiabile parţiale a cauzei și a precizărilor reclamanților, instanța nu mai este învestită cu soluționarea capătului 5 de cerere referitor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc și administrare, se constată că excepția nulității și excepţia inadmisibilității acestui capăt de cerere au rămas fără obiect, urmând a fi respinse în consecință.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța reține că în prezent clauzele ce fac obiectul cauzei au o formă, respectiv conținut diferit faţă de contractul inițial dintre părți ca urmare a modificărilor intervenite prin actele adiționale ulterioare. Însă aceste clauzele au avut existență de sine stătătoare un interval determinat de timp pe perioada derulării contractului și au produs consecințe juridice, chiar dacă în prezent nu mai continuă sub aceeaşi formă. Prin urmare caracterul abuziv se impune a fi şi poate fi analizat oricând, întrucât este vorba despre o nulitate absolută ce afectează clauza, principiul respectării intereselor consumatorului prin interdicţia stipulării unor clauze abuzive având caracter de ordine publică, întrucât vizează un interes general, al protecţiei consumatorilor.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că prin convenţia de credit nr …încheiată cu SC V. R. SA, reclamanţii, în calitate de împrumutaţi au beneficiat, în vederea dobândirii unui imobil, de un credit, garantat cu ipotecă, în cuantum de 81600 CHF pe o perioadă de 300 luni.

Conform art 3 lit a din condiţii speciale ale convenţiei s-a stabilit o rată a dobânzii curente de 3.99% p.a, fixă. Potrivit art 3 lit d "banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel comunicată se va aplica de la data comunicării".

La art 5 lit a din condiţii speciale s-a stabilit un comision de risc de 0,26% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua scadenţei, pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit.

Conform  menţiunilor din actul adiţional din .. părţile convenţiei de credit nr .. "au convenit completarea/modificarea convenţiei, în vederea aplicării dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 50/2010  şi a respectării cerinţei stabilite în cuprinsul acesteia privind asigurarea conformităţii convenţiei cu noile prevederile legale". Astfel, la art 1 s-a prevăzut "punctul 3 "Dobânda" din Condiţiile Speciale ale Convenţiei se modifică şi va avea următorul conţinut: art 3 Dobândă -lit a -rata variabilă a dobânzii curente: Euribor la 3 luni + marja de X puncte procentuale pe an, dacă moneda creditului este EURO, Libor CHF la 3 luni + marja de 3,39% puncte procentuale pe an, dacă moneda creditului este CHF. În scop de informare, Împrumutatul/Codebitorul/Garantul are la dispoziţie următoarele surse: cu privire la evoluţia EURIBOR la 3 luni, pagina de internet www.euribor.org, cu privire la evoluţia Libor CHF la 3 luni pagina de internet www.bbalibor.org, precum şi pagina de internet www.volksbank.ro şi informaţiile afişate la sediile sucursalelor/agenţiilor Băncii pentru toţi cei doi indici ai pieţei monetare; lit b -Data scadenţei pentru dobânda curentă: Conform punctului 6 "Rambursări şi plăţi" din prezentele Condiţii Speciale; lit c-Perioada de calcul a dobânzii curente: Pentru creditul acordat, Împrumutatul datorează Băncii o dobândă curentă ce se acumulează zilnic şi se calculează la soldul creditului  pentru un număr de zile calendaristice ("perioda de calcul") începând cu data primei trageri. Perioada de calcul a dobânzii curente este egală cu 30 zile raportat la un an de 360 zile, dobânda curentă calculându-se utilizând următoarea formulă:(soldul creditului X rata dobânzii curenteX 30)¬¬/360. Soldul  creditului se determină ca diferenţă între suma principală şi partea din suma principală cuprinsă în anuitatea precedentă lunii pentru care se face calculul; lit d-Data ajustării ratei dobânzii: rata dobânzii curente ca valoare procentuală rezultată prin aplicarea formulei menţionate la punctul 3 lit a din condiţii speciale astfel cum a fost modificat prin prezentul act adiţional, (i) pentru perioada cuprinsă între prima dată de scadenţă ulterioară zilei de … şi cea de-a patra data de scadenţă ulterioară zilei de .. se calculează luând în considerarea valoarea indicelui Euribor la 3 luni/Libor CHF la 3 luni valabil .., (ii) ulterior, pe toata durata contractului, se ajustează automat, periodic în sensul majorării sau al reducerii, la fiecare a treia scadenţă, în ziua corespunzătoare de scadenţă, în funcţie de evoluţia indicelui Euribor la 3 luni /Libor CHF la 3 luni. La data fiecărei ajustări a Ratei Dobânzii Curente, Banca va lua în calcul valoarea indicelui: Euribor la 3luni astfel cum este (i) afişat cu două zile înainte de data ajustării ratei dobânzii curente, în pagina corespunzătoare a serviciului Reuters (EURIBOR 01) în jurul orei 11 a.m CET şi (ii) valabil la data ajustări ratei dobânzii curent; Libor CHF la 3 luni astfel cum acesta este (i) afişat cu două zile înainte de data ajustării ratei dobânzii curente în pagina corespunzătoare a serviciului Reuters (LIBOR 02) în jurul orei 11 a.m CET şi (ii) valabil la data ajustări ratei dobânzii curent. Rata dobânzii curente astfel cum este ajustată se aplică pentru intervalul de timp aferent fiecăreia dintre cele trei scadente ulterioare datei la care se realizează ajustarea automată a ratei dobânzii curente; lit e-Dobânda Anuală Efectivă (DAE)  -6,81 % pe an. Reprezintă costul total al creditului pentru împrumutat, (i) exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat şi (ii) calculat conform legii, luând în considerare toate costurile/cheltuielile pe care împrumutatul trebuie să le plătească pentru credit, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alte costuri implicate de convenţie şi care sunt cunoscute şi percepute de către bancă. Nu sunt incluse în costul total al creditului pentru împrumutat: costurile ce nu sunt cunoscute şi administrate de către bancă (sunt plătite de către împrumutat direct către terţi), precum dar nu limitat la (i) cheltuielile cu asigurările, cheltuielile cu evaluările/reevaluările şi (iii) cheltuielile aferente constituirii şi publicităţii garanţiilor (taxe notariale, taxa de înscriere/înregistrare/modificare/prelungire/stingere/radiere în/din cartea funciară şi/sau arhiva electronică de garanţii reale mobiliare); cheltuielile plătibile de împrumutat pentru nerespectarea unuia dintre angajamente sunt stipulate în convenţie; alte costuri, în afara preţului de achiziţie pe care, pentru achiziţii de bunuri şi servicii, împrumutatul este obligat să îl plătească, indiferent dacă tranzacţia este efectuată în numerar sau pe credit; Vor fi incluse în costul total al creditului pentru împrumutat: costurile administrării contului care înregistrează atât operaţiunile de plată cât şi tragerile; costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operaţiunile de plată cât şi pentru trageri; alte costuri privind operaţiunile de plată în legătură cu derularea convenţiei.

Calculul DAE se efectuează plecând de la următoarele premise: (i) creditul se utilizează integral într-o singură tranşă, (ii) prezenta convenţie va rămâne valabilă pentru toată perioada convenită de părţi şi prevăzură în condiţiile speciale, (iii) împrumutatul/codebitorul/garantul îşi vor îndeplinit obligaţiile contractuale asumate la termenele şi în condiţiile stipulate în prezenta convenţie (iv) împrumutatul efectuează plata fiecăreia şi a tuturor ratelor de credit prin depunere numerar (v) rata dobânzii aferente creditului precum şi celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul menţionat în cuprinsul prezentului act adiţional şi se aplică până la scadenţa finală conform prezentei convenţii.

DAE poate varia (i) în condiţiile prevăzute de secţiunea 10) din convenţie, astfel cum a fost modificată prin prezentul act adiţional, (ii) în condiţiile variaţiei dobânzii curente, precum şi (iii) ca urmare a acordului părţilor prin semnarea unui act adiţional la convenţia de credit.

Dispoziţiile Secţiunii i „Definiţii - dobânda anuală efectivă (DAE)” din condiţiile generale ale convenţiei se consideră în consecinţă eliminate din cuprinsul convenţiei.

Valoarea totală plătibilă de către împrumutat – EUR xxxx – CHF – 16087,79 – reprezintă suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al creditului la consumator (pentru împrumutat), calculată la prima dată de scandenţă ulterioară zilei de ... Aceasta poate varia (i) în condiţiile prevăzute de secţiunea 10) din convenţie, astfel cum a fost modificată prin prezentul act adiţional, (ii) în condiţiile variaţiei dobânzii curente, precum şi (iii) ca urmare a acordului părţilor prin semnarea unui act adiţional la convenţia de credit.

Acest act adiţional nu a fost semnat de  niciuna dintre părţi şi nu a fost comunicat reclamanţilor.

Prin actul adiţional nr …, la iniţiativa reclamanţilor, părţile convenţiei de credit nr .. au convenit conversia creditului din CHF în EURO. În consecinţă, potrivit art 1 din actul adiţional menţionat s-a stabilit ca valoarea creditului rămasă de rambursat 70274, 31 CHF se converteşte începând cu data actului adiţional în suma de 56493,67 Euro la cursul de referinţă CHF-RON şi RON -EURO al BNR valabil la data semnării actului adiţional. Conform art 3 "obligaţia împrumutaţilor de plata a preţului aferent convenţiei aşa cum este aceasta stabilită în cuprinsul convenţiei anterior realizării conversiei este înlocuită de la data intrării în vigoare a prezentului act adiţional de o nouă obligaţie de plată a preţului" . Astfel potrivit punctului 3  lit a rata variabilă a dobânzii curente este calculată după formula: Euribor la 3 luni +marja de 6,51% puncte procentuale pe an. S-a stabilit că "rata dobânzii curente percepute de bancă este variabilă şi se calculează în funcţie de indicele de referinţă Euribor (...). Marja fixă va fi aplicabilă pe toată durata creditului putând fi modificată numai ca urmare a modificărilor legislative care impun acest lucru sau prin acordul scris al părţilor, consemnat în act adiţional la convenţie.  În scop de informare cu privire la valoarea indicelului de referinţă al pieţei monetare Euribor la 3 luni, Împrumutatul/Garantul ipotecar are la dispoziţie paginile de internet www.euribor.org şi/sau www.volksbank.ro şi informaţiile afişate la sediile sucursalelor/agenţiilor Băncii."

Instanţa reţine că raporturile contractuale dintre reclamanţi şi pârâtă intră sub incidenţa Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (pârâta) şi consumatori (reclamanţi), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.

Potrivit art. 4 alin. 1din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv., conform alin 2.

Art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 prevede, de asemenea, că faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, iar dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Aşadar, pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă următoarelor condiţii: clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant şi consumator, această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe. 

Conform art. 4 alin. 6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Totodată, art. 1 alin. (1) din Legea nr.193/2000 prevede că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Anexa la Legea 193/2000 exemplifică o serie de clauze apreciate abuzive.

Deşi, în principiu, clauzele asociate obiectului principal al contractului nu pot forma obiect de analiză din perspectiva aplicării regulilor protecţiei consumatorului, în situaţia în care aceste clauze nu sunt suficient de clar exprimate, într-un limbaj uşor inteligibil, este permisă analizarea acestora şi aprecierea lor ca având caracter abuziv.

De altfel, potrivit jurisprudenţei CJUE(Cauza C484/08-Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid împotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc)), dispoziţiile articolul 4 alineatul (2) şi articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naţionale, precum cea în cauză în acţiunea principală, care autorizează un control jurisdicţional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.

În hotărârea din 30 aprilie 2014 în cauza Kasler contra OTP Ungaria, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a oferit o interpretare a prevederilor art. 4 din Directiva 1993/13 CEE a Consiliului, stabilind că  judecătorul naţional trebuie să califice în ce măsură o clauză intră în sfera de obiect (principal) al contractului, apoi să evalueze dacă o clauză este redactată clar și inteligibil şi în final în măsura în care o clauză este declarată abuzivă, judecătorul naţional poate să o înlocuiască cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.

Instanţa constată că în speţă convenţia de credit are caracterul unui contract de adeziune, prin raportare la modalitatea de exprimare a voinţei părţilor, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamanţii, ci au fost preformulate de către pârâtă. Instanţa nu poate considera că actul juridic încheiat între părţi reprezintă contract negociat, din moment ce în cazul contractelor negociate părţile negociază toate clauzele, fără ca din exteriorul voinţei lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziţie contractuală. Contractul de adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parţial numai de către una dintre părţile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze  fie ele din condiţiile speciale sau din cele generale, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.

Sarcina probei referitoare la negocierea prevederilor contractuale, anterior încheierii convenţiei,  revine pârâtei, în calitate de profesionist, conform art. 4 alin. 3 din Legea 193/2000, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare că reclamanţii au optat pentru un produs, că au avut posibilitatea de a refuza încheierea convenţiei, nu poate determina lipsa de incidenţă a prevederilor Legii nr.193/2000 întrucât  această normă reglementează tocmai situaţii în care clauze contractuale consimţite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive. Negocierea presupune posibilitatea reală de a influenţa conţinutul fiecărei clauze, or semnarea nu semnificări negociere.

Conform art 3 lit d din convenţia de credit nr …. "banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel comunicată se va aplica de la data comunicării".

La data încheierii contractului, art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000 statua: „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:  a) dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea acestuia”. Prin intrarea în vigoare a Legii 363/2007, textul de lege a fost modificat stabilind că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Astfel, art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000 include în lista clauzelor considerate de plano abuzive clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral contractul fără a avea un motiv specificat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea lui, indiferent dacă modificarea unilaterală vizează o clauză ce se referă la obiectul principal al contractului sau o altă categorie de clauze.

În cauză, nu se pune în discuţie propriu-zis rata dobânzii curente,  modul de calcul, ci posibilitatea ca banca să poată modifica unilateral un element esenţial al contractului, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară. Această clauză intră în sfera noţiunii de obiect principal al contractului prin faptul că se referă la mecanismul de schimbare a ratei dobânzii curente, care reprezintă în fapt preţul contractului, contraprestaţia datorată de client pentru punerea la dispoziţie a creditului.

Instanţa apreciază că maniera de exprimare utilizată de profesionist în redactarea clauzei este deficitară şi dificil de înţeles nu doar de  consumator, ci de către orice partener contractual rezonabil şi diligent, fiind imposibil de apreciat în ce condiţii concrete banca ar putea lua decizia de a revizui unilateral rata dobânzii curente. Astfel, deşi în cuprinsul contractului secţiunea 1 din Condiţiile generale banca a definit o serie de termeni precum "Franc", "Durata creditului", "credit" noţiuni clare pentru orice persoană, nu a definit şi noţiunea de „schimbare semnificativă pe piaţa monetară”, pentru a se putea înţelege, în măsura în care este pusă în discuţie clauza referitoare la data ajustării dobânzii, în ce condiţii are banca dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii curente.

Predictibilitatea conduitei partenerului contractual lipseşte cu desăvârşire în aceste condiţii pentru client, care se vede expus posibilităţii ca banca să modifice după bunul plac rata dobânzii curente- clauză esenţială în contract, ce defineşte obiectul principal al contractului.

Cu toate că este stipulată în contract posibilitatea modificării unilaterale de către bancă a unui element esenţial, respectiv rata dobânzii curente, nu se poate determina cu claritate care ar fi motivul, împrejurarea concretă care ar justifica această revizuire. Astfel,  nu sunt întrunite exigenţele privind claritatea clauzei impuse de art. 4 alin. 6, nici cele prevăzute de art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000 privind indicarea unui motiv în contract pentru modificarea unilaterală a unei clauze.

Sintagma „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte cerinţele de claritate, previzibilitate fiind imposibil de determinat semnificaţia concretă, respectiv  condiţiile în care o schimbare pe piaţa monetară ar avea sau nu caracter semnificativ şi a se stabilit în mod obiectiv, rezonabil, cuantumul dobânzii sau limitele în care acesta ar putea varia prin aplicarea clauzelor referitoare la modificarea unilaterală de către bancă, la momentul încheierii contractului, chiar dacă rata dobânzii curente este specificată în  contract, lăsându-se în exclusivitate la latitudinea furnizorului de servicii financiare calcularea cuantumului dobânzii sau aprecierea asupra caracterului semnificativ sau nesemnificativ al unei schimbări pe piaţa monetară. Prin marja de apreciere generată de formularea vagă, banca dobândeşte putere discreţionară de modificare a clauzei, fiind rupt echilibrul contractual.

Totodată trebuie notat că potrivit contractului numai banca poate aprecia în ce măsură o schimbare pe piaţa monetară are caracter semnificativ şi justifică o modificare a ratei dobânzii, o asemenea posibilitate nefiind oferită şi clientului care nu ar putea beneficia de ajustarea ratei. Din moment ce o singură parte are posibilitatea de a aprecia asupra unor termeni fără ca un terţ observator rezonabil, inclusic instanţa să poată cenzura, analiza, această apreciere tocmai datorită formulării prevederilor contractuale, echilibrul contractual este rupt prin inserarea acestui drept de a modifica unilateral contractul, nefiind îndeplinite cerinţele imperative ale art. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000, clauza având caracter abuziv.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanţa concluzionează că prevederile art 3 lit d prezintă caracter abuziv.

În ceea ce priveşte actul adiţional din .., instanţa reţine că această convenţie nu a fost semnată de niciuna dintre părţile contractului de credit şi nu a fost comunicată reclamanţilor niciodată, nefiind înştiinţaţi de modificări. Prin urmare nu se poate reţine o implementare corespunzătoare a acestui act adiţional în condiţiile apariţiei OUG 50/2010. Conform clauzei prevăzute la art 1 pc 3 din actul adiţional a operat o modificare a dobânzii din fixă în variabilă stabilită după formula Libor CHF 3 luni+ marja de 3,39% puncte procentuale pe an. Or, această modificare a fost adoptată unilateral, fără vreo dovadă minimă a intervenirii unor împrejurări care să justifice această modificare, în condiţiile în care în contract rata dobânzii era fixă.  Indiferent dacă modificarea a produs sau nu consecinţe juridice concrete, o asemenea intervenţie contractuală în contextul dat, având în vedere şi raţionamentul expus, prezintă un caracter abuziv. Un argument suplimentar este determinat şi de hotărârea CJUE în cauza prin care

Având în vedere sancţiunea ce intervine în cazul constatării caracterului abuziv, instanţa va constata  nulitatea absolută a clauzei cuprinse la art 1 pc 3 din actul adiţional nr 1 din .. la convenţia de credit nr …. cu privire la modificarea dobânzii din fixă în variabilă ca urmare a caracterului abuziv.

Prin actul adiţional nr .., la iniţiativa reclamanţilor, părţile convenţiei de credit nr … au convenit conversia creditului din CHF în EURO. În consecinţă, potrivit art 1 din actul adiţional menţionat s-a stabilit ca valoarea creditului rămasă de rambursat 70274, 31 CHF se converteşte începând cu data actului adiţional în suma de 56493,67 Euro la  punctul 3  lit a fiind stabilită o rata variabilă a dobânzii curente calculată după formula: Euribor la 3 luni +marja de 6,51% puncte procentuale pe an.

Modificarea dobânzii din fixă în variabilă în aceste context a avut loc, în baza acordului de voinţă al părţilor determinat de modificarea convenţiei iniţiale ca urmare a conversiei monedei de credit. Or, acest act adiţional reprezintă practic un nou contract de credit prin schimbarea clauzelor esenţiale iniţiale, neoperând  modificarea unei singure clauze referitoare la dobândă doar în baza manifestării de voinţă unilaterale a băncii. Situaţia premisă a fost determinată de convenţia iniţială de credit, însă modificarea dobânzii a fost justificată de schimbarea unor elemente esenţiale ale convenţiei, la care pârâţii au consimţit. Prin urmare, având în vedere şi raţionamentul expus de instanţă cu privire la analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanţa nu poate constata nulitatea absolută a actului adiţional nr 2/2013 în ceea ce priveşte modificarea dobânzii din fixă în variabilă ca urmare a caracterului abuziv.

În aceste împrejurări, instanţa va constata obligaţia pârâtei de a percepe o dobândă fixă în cuantum fix de 3,99 %  pe an de la data încheierii convenţiei de credit, respectiv .. până la data încheierii actului adiţional nr ...

Totodată va respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind reclamanţii nu au făcut dovada acestor cheltuieli potrivit art 452 C.proc.civ va respinge cererea acestora de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

În baza art 453 rap la art 451  C.proc.civ, având în vedere că pretenţiile au fost admise în parte, va obliga  reclamanţii să plătească pârâtei cheltueieli de judecată în cuantum de 950 lei reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare