Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B, sub nr. ………., reclamanta U  a chemat în judecată pe pârâţii M, V şi R solicitând obligarea acestora la plata sumei de ……… lei, reprezentând debite restante chirie  pentru perioada parţial septembrie ……..- septembrie ……… prin derularea contractului de închiriere nr. ……….. pentru imobilul situat in Bacău, st…….. din care ……….. lei reprezintă dobânzi si penalităţi de întârziere calculate pana la …………., ce urmează a s e calcula pana la data plaţii efective. S-a mai solicitat rezilierea contractului de închiriere si evacuarea chiriaşilor V, M, R, titulara de contract fiind T, decedată, N.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâţii au acumulat debite restante în sumă totală de ………, iar titulara de contract a fost înştiinţată sa se prezinte la sediu sa-şi achite debitele dar acesta cat si familia ei au ignorat cu rea-credinţă prevederile legii si clauzele contractului.  Mai arata ca pârâţii nu şi-au plătit chiria  cel puţin 3 luni consecutiv si se impune rezilierea contractului si evacuarea.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 114/1996, art. 1810, 1830 şi 1831 NCC din Codul civil şi pe clauzele din contract. 

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâţii nu a formulat întâmpinare în faza de regularizare a cererii dar au cerut verbal in şedinţă publică plata eşalonata a debitului in cazul admiterii acţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Prin contractul de închiriere nr. …………. s-a dat in folosinţă numitei T in calitate de locatar principal (titular de contract) şi familiei sale imobilul situat in Bacău, pentru o perioada de 5 ani, pana la ………….. Acesta contract se putea prelungi la expirare pentru aceeaşi perioada la solicitarea chiriaşului principal cu acordul expres si exprimat in scris de către proprietar.

La data de …………. locatarul principal T  a decedat, după cum rezultă din fişa de evidenţă a acestei din evidenţa D.E.P.A.B.D. a Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit art. III –Încetarea contractului din contractul de închiriere alineatul final, acest contract încetează in termen de 30 de zile de la data înregistrării decesului  titularului contractului, daca persoanele îndreptăţite prin lege nu au solicitat locuinţa.

În aceeaşi ordine de idei, la art. I pct 3 din contract se prevede ca in caz de absenţă a chiriaşului principal din cauze naturale contractul poate fi reperfectat numai cu acordul expres si exprimat in scris al locatorului si cu soţul rămas in locuinţă sau cu un alt membru major al familiei care a domiciliat si domiciliază in locuinţă si este prevăzut ca atare in fisa membrilor de familie ai chiriaşului principal, anexa nr. 1 la contract.

În anexa la contract sunt enumeraţi pe lângă titularul T si pârâţii V, M, R.

Cu toate ca titulara de contract este decedata din anul 2009, la dosar nu se regăseşte nici un document din care sa rezulte ca acest contract de închiriere a fost reperfectat in condiţiile enumerate mai sus, urmare a încetării lui după 30 de zile de la deces.

Ca atare, instanţa constat ca la data de …………… clauzele contractuale privitoare la încetarea contractului in urma decesului titularului principal s-au activat, şi începând cu acea data contractul de închiriere nr. …………… nu îşi mai produce efectele pentru viitor.

Reclamanta invocă ca şi temei al pretenţiilor sale dispoziţiile din Noul cod civil referitoare la locaţiune  precum şi prevederile contractului de închiriere care însă la acest moment nu mai sunt în vigoare şi nu se aplică cazului de faţă, deoarece între părţi nu mai există nici un contract de închiriere, acesta incetand.

 În raport de izvorul din care se naşte obligaţia de reparare a prejudiciului, în dreptul civil există două forme de răspundere: delictuală şi contractuală. Distincţia dintre cele două forme de răspundere rezultă din originea obligaţiei care a fost încălcată şi a cărei nesocotire determină caracterul ilicit al acţiunii sau inacţiunii.

Astfel dacă prin răspunderea civilă contractuală se atrage răspunderea uneia din părţile contractului de a repara prejudiciul cauzat cocontractantului său, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii culpabile a unei obligaţii născute din contractul încheiat între părţi, prin răspunderea civilă delictuală se atrage obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat alteia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă.

Prin urmare, răspunderea civilă contractuală apare atunci când obligaţia de reparare a prejudiciului este urmarea nerespectării sau a încălcării unor obligaţii asumate în prealabil, printr-un contract preexistent, deci o obligaţie concretă, pe când răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală este declanşată ca urmare a cauzării unui prejudiciu printr-un fapt ilicit, în afara existenţei oricărei legături juridice preexistente între autor şi persoana prejudiciată.

În lumina celor  expuse instanţa apreciază că în cazul de faţă răspunderea ce trebuia declanşată era cea delictuală. Răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, pe când răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter derogator, special. Astfel, în situaţia în care nu suntem în prezenţa răspunderii contractuale, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală. Răspunderea delictuală se poate declanşa în cazul unui contract care a fost desfiinţat, fiind nul sau anulabil, reziliat, încetat, condiţia suplimentară care se cere pentru răspunderea contractuală este ca acel contract să fie valabil încheiat, condiţie care  în cauză nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse instanţa constată că cererea de obligare la plata sumei de ………….. lei, reprezentând debite restante chirie  pentru perioada parţial septembrie ……….- septembrie …………, deci ulterior încetării contractului (………………) ,  grefată pe răspunderea civilă contractuală nu este admisibilă, această acţiune nefiind calea în justiţie prin care reclamantul poate cere obligarea la plată a sumelor solicitate.

În ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului instanţa constată ca nu mai poate pune in discuţie  rezilierea acestui contract de închiriere, întrucât o reziliere presupune in primul rând existenţa respectivului act juridic, ceea ce nu mai este cazul, contractul încetând a-şi mai produce efectele la 30 de zile de la decesul titularei.

În ce priveşte cererea de evacuare a pârâţilor instanţa constată ca  aceasta a fost motivata de reclamanta  prin aceea ca, chiriaşul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plata a chiriei cel puţin 3 luni consecutiv , intervenind rezilierea.

Asa cum s-a analizat anterior, in speţă nu a intervenit rezilierea pentru motiv de neplata a chirie stabilite in temeiul contractului , astfel incat reclamanta sa fie îndreptăţită să ceara evacuarea persoanelor enumerate in cerere.

Cat timp reclamanta şi-a întemeiat cauza acţiunii in evacuare pe răspunderea civila contractuală iar instanţa a reţinut ca aceasta nu este aplicabila situaţiei analizate, instanţa va respinge aceasta solicitare, cauza acţiunii, ca de altfel nici obiectul,  neputând fi schimbata de către instanţă.

 Faţă de cele expuse anterior,  instanţa apreciază acţiunea în întregul ei ca fiind nefondată, motiv pentru care o va respinge.

Domenii speta

Spete similare