Clasare cauză

Rezoluţie 317 din 29.03.2016


JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ ,

Asupra cauzei penale de faţa constată următoarele:

Prin ordonanţa procurorului nr. X, emisă în data de Y de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău,  în temeiul art.  315 alin 1 lit b Cpp, art. 16 alin.1 lit.a C.p.p., s-a dispus clasarea  cauzei faţă de numitul C sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol prev. de dispoziţiile art. 218 alin. 1 din Cp., violare de domiciliu prev. de dispoziţiile art. 224 alin. 1 din Cp., furt prev. de dispoziţiile art. 228 alin. 1 din Cp., furt calificat prev. de dispoziţiile art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b din Cp., ameninţare prev. de dispoziţiile art. 206 alin. 1 din Cp. şi şantaj prev. de dispoziţiile art. 207 alin. 1, alin. 3 din Cp., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din Cp., întrucât faptele nu există..

Pentru a dispune astfel, procurorul şi-a însuşit argumentele organului de cercetare penală expuse prin referat.

Ordonanţa a fost atacată de către petenta B la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria  Bacău.

Prin ordonanţa prim- procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. Z în temeiul art. 339 C.p.p. plângerea a fost respinsă.

Pentru a dispune astfel primul procuror a apreciat ca plângerea petentei este nefondată întrucât din actele efectuate în cauză rezultă că soluţia procurorului este temeinică şi legală.

Împotriva ordonanţei procurorului, petenta B în termenul prevăzut de art.340 al.1 C.p.p. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, anume la Judecătoria Bacău.

 Plângerea a fost înregistrata la Judecătoria Bacău la nr. 15519/180/2015.

În motivarea plângerii petenta arată că soluţia dată de către procuror este nelegală şi netemeinică întrucât faptele reclamate sunt infracţiuni.

Petenta şi intimatul din prezenta cauză nu au depus la dosar înscrisuri.

Potrivit art.340 N.C.P.P., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Acest text legal instituie controlul judecătoresc asupra soluţiilor de netrimitere in judecată dispuse de procuror, iniţiat la plângerea persoanei interesate, de natură să asigure accesul liber la justiţie, principiu fundamental al statului de drept.

Judecătorul, analizând ordonanţa atacată prin prisma motivelor invocate si pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei, apreciază ca actul de dispoziţie al procurorului este legal si temeinic si in temeiul art.341 alin.6 lit.a  C.proc.pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul B.

Judecătorul  îşi va întemeia convingerea pe considerentele care le va dezvolta in continuare.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi apreciată de organele de urmărire penală şi este confirmată de conţinutul actelor efectuate şi probelor administrate.

Astfel, se reţine că în luna E petenta şi intimatul au început o relaţie asemănătoare acelora dintre soţi. În data de F  numitul C a cumpărat de la numita B autoturismul marca N cu număr de înmatriculare N pentru care a plătit suma de 2000 euro, însă acesta nu a înmatriculat autoturismul cu număr de înmatriculare N pe numele său, iar după aproximativ 2 luni a vândut autoturismul martorei L. Această persoană a luat legătura cu B pentru a perfecta actele pentru înmatriculare.

La data de S, în jurul orei A , C împreună cu B a dus-o pe D la Liceul V. C a fost sunat de către H care i-a solicitat să-i dea autoturismul său.  C s-a deplasat cu autoturismul marca J cu număr de înmatriculare T, însoţit de martora H la locuinţa persoanei vătămate B. C a oprit autoturismul în dreptul porţii locuinţei lui B, a claxonat la poartă, iar B a ieşit din casă şi a descuiat poarta. Ca intrat în curte pe poartă şi împreună cu B  au intrat în casă. Între cei doi au avut loc discuţii contradictorii care au condus la încetarea relaţiei de concubinaj. C a ieşit imediat din casă pe uşă, iar când a ajuns la poartă a văzut că este încuiată. C a revenit la uşa locuinţei care era încuiată. I-a cerut lui B cheia de la poartă, după care C a mers din nou la poartă, a descuiat poarta, însă cheia s-a rupt, o parte rămânând în butuc, iar cealaltă parte a lăsat-o pe jos. C a urcat în maşina sa unde îl aştepta H cu care a plecat în mun. P. Numita B  a apelat la SNUAU 112 sesizând faptul că a fost lovită de către numitul R.

La data de W, numita B a sesizat că la data de E numitul C a pătruns fără drept în locuinţa sa, a ameninţat-o cu o armă, iar prin folosirea forţei şi acte violenţe a întreţinut raport sexual cu aceasta, după care i-a sustras cheile locuinţei.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. T din U a Serviciului Judeţean de Medicină Legală I rezultă că numita B prezenta contuzii corporale ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile stabilite de anchetă şi pot data din S, în secreţie vaginală nu s-au evidenţiat spermatozoizi, necesită 4-5 zile îngrijiri medicale, prezintă deflorare veche de peste 10 zile şi realitatea agresiunii sexuale incriminate va fi stabilită prin coroborare cu datele de anchetă. Nu sunt elemente de certitudine care să confirme întreţinerea unui raport sexual recent.

Din raportul de constatare privind detecţia comportamentului simulat nr. O din L rezultă că răspunsurile persoanei vătămate la întrebările relevante ale cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Prin aceeaşi plângere şi prin declaraţia din data de Q, persoana vătămată B a declarat că în luna U a primit în vizită pe numitul C care i-a sustras din locuinţă o tabletă marca K, un ceas bărbătesc din aur, iar dintr-o dependinţă o bormaşină Z, un aparat de sudură, o drujbă marca S, o autofiletentă unelte de pescuit şi trusă de chei şi că numitul C a vândut autoturismul marca Y cu număr de înmatriculare H cu suma de 3000 euro, aceasta primind numai suma de 500 euro, iar diferenţa de 2500 euro rămânând la C şi a determinat-o prin ameninţări, respectiv că va posta pe Internet şi Facebook imagini indecente şi compromiţătoare, să semneze contracte de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit iniţial lui AS, ulterior lui Boghiu ES.

În luna Z persoana vătămată B s-a aflat în I, a comunicat cu numitul C pe reţele de socializare fără să îi reproşeze faptul că i-a sustras bunuri din locuinţă. Mai mult din conţinutul convorbirilor anexate de numitul C rezultă că cei doi erau în relaţii de prietenie şi ataşament reciproc.

Ulterior, persoana vătămată B  a solicitat efectuarea unui flagrant în vederea recuperării unei drujbei sustrase, întrucât o persoană „N" cu număr de telefon Ţ, ce aparţine numitului R, a postat spre vânzare pe site W o drujbă marca S. La data de L, organele de cercetare penală au identificat în municipiul F, pe martorul II care oferea spre vânzare drujba marca S seria J. Martorul II a declarat că a adus drujba din Q şi că nu deţine documente din care să rezulte dreptul de proprietate. S-a procedat la ridicarea drujbei în vederea prezentării pentru recunoaştere persoanei vătămate.

Persoana vătămată nu a putut prezentat documente din care să rezulte dreptul de proprietate a bunurilor pretins sustrase, nu a descris amănunţit caracteristicilor bunurilor, respectiv serii de înregistrare, semne particulare.

În acord cu procurorul de caz, judecătorul de cameră preliminară reţine că probele administrate dovedesc cu certitudine  că intimatul  C a pătruns în data de X în locuinţa petentei cu consimţământul acesteia. Nu există nici un indiciu că ar fi săvârşit infracţiunea de lovire ori de viol.

Nu există de asemenea nici un indiciu de săvârşire a infracţiunii de furt reclamată de către petentă, avându-se în vedere că din convorbirile de pe reţelele de socializare rezultă că în luna Z între petentă şi intimat existau relaţii armonioase.

Nu există nici un indiciu de săvârşire a infracţiunii de şantaj, motiv pentru care procurorul de caz a dispus în mod întemeiat clasarea cauzei penale.

Judecătorul constată că nu au fost descoperite fapte, ori împrejurări noi care să conducă la o altă soluţie si care sa nu fi fost cunoscute ori care sa fi fost  eludate de către organul de urmărire penală.

Judecătorul mai reţine că probele  au fost legal identificate, strânse şi prelucrate,  administrarea lor făcându-se în scopul aflării adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

Date fiind cele ce precedă, în baza art.341 alin.6 lit.a  C.proc.pen. se va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta B împotriva ordonanţei procurorului nr. X, emisă în data de Y de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga petenta B la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

În baza art.276 alin.6 C.p.p.  cu referire la art. 453 C.p.c. va obliga petenta B la plata sumei de 700 lei către intimatul R, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de intimat. Art. 453 C.p.c. prevede că ,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Se observă că intimul a formulat o astfel de cerere, depunând la dosar chitanţe doveditoare prin care se face dovada că a cheltuit suma de 700 lei cu plata onorariului avocatului ales. Însă, judecătorul va admite doar în parte cererea intimatului pentru suma de 700 lei, avându-se în vedere că partea care a pierdut procesul, conform legii procesual civile la care face trimitere art.276 alin.6 C.p.p., este petenta din prezenta cauză, precum şi faptul că asistenţa juridică a intimatului nu este obligatorie.