Divorţ

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XXX din data de XXX, reclamanta D.D.D. a chemat în judecată pe pârâtul D.B. solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie desfăcută căsătoria încheiată la data de XXX, să i se încuviinţeze să revină la numele de XXX, să fie stabilită la ea locuinţa minorei M.D. şi la pârât locuinţa minorului B.N., cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, să fie compensate obligaţiile de întreţinere pe fiecare părinte le datorează în favoarea minorilor şi să fie stabilit în favoarea ei următorul program de vizită a minorului B.N.;în fiecare săptămână,de vineri,orele 16,00,până duminica,orele 16,00,două săptămâni în vacanţa de vară,în intervalul XXX ,şi o săptămână în vacanţa de iarnă,respectiv în perioada XXX a fiecărui an.

A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că s-au căsătorit la data de XXX, iar din convieţuirea lor au rezultat minorii M.D. şi B.N.; că la început relaţiile de familie au fost bune,dar după naşterea minorei M.D. comportamentul pârâtului s-a schimbat radical,deoarece a început să consume alcool în exces, iar pe fond etilic provoca certuri şi scandaluri de proporţii;că neînţelegerile dintre ei erau provocate şi de intervenţia celor 3 fraţi ai soţului,care nu o agreau;că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun de mai multe ori,dar la insistenţele pârâtului convieţuirea a fost reluată;că au locuit în Italia,ţară în care pârâtul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere;că soţul era gelos în mod nejustificat şi o umilea în prezenţa copiilor;că s-au întors în ţară crezând că pârâtul se va linişti,dar acesta a continuat să fie violent,astfel încât a părăsit domiciliul conjugal împreună cu fiica-M.D.;că nu a putut să-l ia pe minorul B.N.,deoarece a fost ameninţată cu moartea,şi că pârâtul şi părinţii acestuia nu i-au dat voie să-şi vadă fiul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.373 lit.b, ale art.379, art. 383 alin.3, 397 ,400,401 alin.1  şi ale art.402 cod civil.

În dovedire, reclamanta a solicitat admiterea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, declaraţiile martorilor audiaţi fiind ataşate în prezentul dosar.

A depus, în copie, certificatul de căsătorie,certificatele de naştere ale minorilor,cărţile de identitate seria XXX nr.XXX şi,respectiv,seria XXX nr.XXX.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru -120 lei.

Pârâtul nu  a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 alin.1 Cod pr.civilă:i-a fost desemnat curator, conform art.167 alin.3 Cod procedură civilă,care a solicitat admiterea şi administrarea probei testimoniale, declaraţia martorei audiate fiind ataşată în prezentul dosar.

În conformitate cu prevederile art.396 alin.1 Cod civil, Primăria mun. Bacău şi Primăria comunei Traian-Biroul Autoritate Tutelară au întocmit anchete psihosociale la locuinţele părţilor, concluziile fiind consemnate în referatele înaintate.

La termenul din data de XXX, reclamanta a solicitat  să i se încuviinţeze să păstreze legături personale cu minorul B.N. şi în vacanţa de primăvară,o săptămână,iar autoritatea părintească cu privire la minora M.D. să fie exercitată exclusiv,de către ea.

În motivare,a arătat că pârâtul nu se interesează absolut deloc de minoră şi nu păstrează legătura cu ea telefonic, fiind nevoită să ia hotărâri singură cu privire la copil.

A depus,în copie, contractul de muncă nr.XXX,un  raport clinic,un contract de muncă pe perioadă determinată şi o scrisoare-contract de angajare(inclusiv traduceri).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de XXX, iar din convieţuirea lor au rezultat minorii M.D. şi B.N.;au locuit în Italia,iar relaţiile de familie s-au deteriorat treptat,separarea definitivă în fapt intervenind în vara anului XXX.

Rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi că pârâtul a fost arestat şi condamnat,cu executarea unei pedepse privative de libertate,pentru săvârşirea unei infracţiuni de distrugere,timp în care reclamanta a fost singura care s-a ocupat de gospodărie şi de creşterea şi educarea celor doi minori.

Pârâtul consuma uneori băuturi alcoolice,împrejurări în care între soţi aveau loc discuţii în contradictoriu,reclamantei fiindu-i adresate expresii şi cuvinte jignitoare.

La sfârşitul anului XXX,când minorul B.N.,în vârstă de 8 luni,era internat în spital,reclamanta a părăsit domiciliul comun şi, împreună cu minora M.D.,au venit în România,stabilindu-se la părinţii ei;în primăvara anului XXX au venit în ţară pârâtul împreună cu fiul,convieţuirea fiind reluată pentru o scurtă perioadă de timp,în vara anului XXX intervenind separarea în fapt.

Martora D.M. a relatat că reclamanta însăşi i-a spus că a reluat legătura  cu un fost prieten  şi că întreţine o relaţie extraconjugală,solicitându-i să-i dea voie minorului B.N. la locuinţa concubinului,pentru a-l cunoaşte.

Raportat la cele ce preced, instanţa apreciază că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate din  culpă comună şi că reluarea convieţuirii nu mai este posibilă; fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.373 lit.b Cod civil,coroborate cu cele ale art.379 alin.1 Cod civil,prezenta acţiune este întemeiată,în parte sub aspectul culpei,astfel încât urmează a fi admisă.

Nu poate fi reţinută culpa exclusivă a pârâtului în degradarea relaţiilor de familie,probatoriul administrat în acest sens nefiind concludent;declaraţiile martorilor D.V.L. şi C.N. sunt incomplete,bazate,în cea mai mare parte,pe relatările părţii care i-a propus sau ale rudelor acesteia şi contradictorii,iar împrejurarea că reclamanta întreţine o relaţie extraconjugală este de natură a face imposibilă continuarea convieţurii.

În conformitate cu prevederile art.383 alin.3 Cod civil, reclamanta  va reveni la numele de  „Bădilă”.

Potrivit art. 396 alin. 1 C.civil, instanţa are obligaţia ca, odată cu pronunţarea divorţului, „să hotărască asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al acestora, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor”.

„După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel” (art. 397 C.civil), pentru motive întemeiate putându-se stabili ca „autoritatea  părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi” (art. 398 alin. 1 C.civil).

În acelaşi timp, art. 400 alin. 1 C.civil stabileşte că „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”, iar  „dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior” (alin. 2).

Instanţa reţine că ulterior separării în fapt a părţilor, minora M.D. s-a aflat în grija şi sub supravegherea exclusive a reclamantei,iar minorul B.N.  în grija tatălui,în fapt a bunicilor paterni,din luna august a anului XXX,anterior fiind lăsat la locuinţa unei alte familii.

Fiecare părinte s-a ocupat exclusiv de copilul alături de care locuieşte;reclamanta l-a văzut de câteva ori pe fiul ei,pârâtul fiind cel care păstrează legătura frecvent cu minorul şi trimite sumele de bani necesare întreţinerii acestuia.

Rezultă din referatele  de anchetă psihosocială întocmite în cauză  că minorii sunt îngrijiţi corespunzător,dezvoltaţi armonios din punct de vedere fizic şi psihoemoţional,şi că le este asigurat un mediu stabil afectiv.

Raportat la cele ce preced şi având în vedere dispoziţiile legale sus citate şi constatările şi concluziile autorităţii tutelare, instanţa apreciază că este în interesul fiecărui minor să-i fie stabilită locuinţa la părintele alături de care s-a aflat şi de care a fost îngrijit până în prezent,respectiv minorei M.D. la reclamantă,iar minorului B.N. la pârât.

În ceea ce priveşte  autoritatea  părintească, regula o constituie , potrivit prevederilor  art.397 Cod civil , exercitarea acesteia  în comun, de către  ambii părinţi ,  dar pentru motive întemeiate , instanţa poate dispune  exercitarea  de  către un singur părinte , ţinând seama  şi  de interesul  superior  al copilului  ( art. 398  alin 1)

Art. 36 alin.7 din Legea  nr.272 /2004  enumeră anumite  împrejurări  care,  constituind  motive întemeiate , îndreptăţesc  instanţa  să dispună ca autoritatea părintească  să fie exercitată  de către un singur părinte ; această enumerare  nu  are, însă , caracter limitativ , concluzie care se  desprinde  din împrejurarea  că legiuitorul  a folosit  şi sintagma „  precum  şi orice alt motiv  legat  de  riscurile  pentru copil”.

În cauză ,instanţa constată că nu a fost făcută dovada niciunui motiv întemeiat care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora M.D.  exclusiv de către reclamantă;este de reţinut,sub acest aspect,atitudinea oscilantă a mamei care,în cererea de divorţ a solicitat exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la ambii copii,poziţia exprimată şi în faţa reprezentanţilor autorităţii tutelare,pentru ca ulterior să-şi modifice cererea.

Instanţa reţine ,din declaraţia martorei D.M.,că părţile păstrează legătura, pârâtul sperând chiar în reluarea convieţuirii,iar împrejurarea că există posibilitatea(conform susţinerilor reclamantei) ca acesta să nu-şi exprime acordul în scopul deplasării minorei M.D. în străinătate nu poate constitui un motiv temeinic în sensul dispoziţiilor legale sus citate.

Exercitarea în comun a autorităţii părinteşti este şi un drept al copiilor (nu doar al părintelui), de care aceştia nu pot fi lipsiţi decât pentru motive ce ţin de interesul lor superior care impune, de regulă, ca hotărârile care-i privesc să fie rezultatul comunicării şi consultării dintre ambii părinţi; tensiunile existente între părţi ca urmare a divorţului nu trebuie să afecteze comunicarea lor cu privire la copii.

De altfel nu există nici un argument pentru care exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora M.D. să revină  reclamantei,iar cu privire la minorul B.N. ambilor părinţi;de vreme ce, în accepţiunea reclamantei,între ea şi fostul soţ sunt posibile comunicarea şi consultarea cu privire la aspectele mai importante referitoare la băiat,nu există nici un motiv care să creeze convingerea instanţei că în cazul fetiţei colaborarea nu s-ar putea realiza.

Faţă de soluţia dată cererii având ca obiect”stabilire domiciliu minor” şi având în vedere dispoziţiile art.402 alin.1 Cod civil coroborate cu cele ale art.499 alin.1 şi ale art.525 alin.1 Cod civil, va fi compensată obligaţia de întreţinere pe care reclamanta o datorează în favoarea minorului B.N. cu obligaţia de întreţinere pe care pârâtul o datorează în favoarea minorei M.D..

Motivat de faptul că minorului B.D. i-a fost stabilită locuinţa la pârât şi văzând dispoziţiile art.401 alin.1 Cod civil, precum şi neînţelegerile existente cu privire la modalitatea în care reclamanta şi-ar putea exercita dreptul de a avea legături personale cu fiul, instanţa constată întemeiat şi ultimul capăt de cerere al acţiunii, astfel încât îl va admite.

La stabilirea programului de vizită,instanţa va ţine seama de dispoziţiile art.18 din Legea nr.272/04, care conferă părintelui  la care nu a fost stabilită locuinţa copilului posibilitatea de a petrece  diferite perioade de timp la domiciliul lui,alături de minor.

Solicitările reclamantei urmează a fi,însă,cenzurate date fiind vârsta minorului B.N.(3ani),împrejurarea că din vara anului XXX mama l-a văzut foarte rar,pentru scurte perioade de timp,astfel încât sun necesare reluarea şi armonizarea relaţiei cu fiul,precum şi faptul că se impune a asigura şi tatălui posibilitatea de a petrece week-end-urile,sărbătorile de Crăciun şi cele de Paşti alături de copil.

Reclamanta va petrece împreună cu minorul B.N.:două week-end-uri pe lună,de sâmbăta,orele 11,00,până duminica,orele 17,00;o săptămână în vacanţa de iarnă, în anii impari incluzând sărbătorile de Crăciun,iar în anii pari Revelionul;trei zile în vacanţa de primăvară,în anii pari incluzând sărbătorile de Paşti şi două săptămâni în vacanţa de vară, în perioada XXX a fiecărui an.

Programul de vizită se va desfăşura la locuinţa mamei, pentru a da posibilitatea minorului să-şi exprime sentimentele faţă de reclamantă fără nicio presiune exterioară şi pentru a permite stabilirea, între cei doi,a unor relaţii asemănătoare celor existente între copil şi tatăl lui(bunicii paterni),relaţii care caracterizează viaţa de familie.

Văzând şi prevederile art.453 alin.1-2 Cod pr.civilă,culpa comună în desfacerea căsătoriei şi temeinicia celorlalte cereri.

Domenii speta

Spete similare