Drept civil. Revendicarea unui teren aflat în proprietatea statului.

Sentinţă civilă 222 din 07.02.2017


Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

I.Cererea de chemare în judecată

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de 28.11.2014, sub nr. ..., reclamanta ... (...) l-a chemat în judecată pe pârâtul ... ..., solicitând obligarea acestuia din urmă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 15000 mp teren forestier, proprietatea publică a ..., situat în UP VIII ..., ua 24C, ua 24A, înscris în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic ....

 În motivare, reclamanta arată că între părţi a mai fost un litigiu civil (dosar nr. ...), având ca obiect revendicarea unei suprafeţe de 270 mp aferentă unor construcţii, teren proprietate publică a statului. Acţiunea a fost admisă pentru 192 mp, dar, în realitate, suprafaţa ocupată de pârât este mult mai mare, respectiv 15000 mp.

Pârâtul nu deţine vreun titlu de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei acţiuni.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 563 şi 865 C.civ.

La data de 24.03.2015 (fila 58), reclamanta a precizat că suprafaţa revendicată este de 9200 mp, teren forestier inclus în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic ... (UP VIII ..., ua 24M1).

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie.

II.Cererea de intervenţie forţată

 Prin cererea introductivă, reclamanta ... a solicitat, în temeiul art. 68 C.proc.civ., introducerea în cauză, ca reclamant, a ... – prin ....

III.Apărările pârâtului

 Prin întâmpinare (filele …), pârâtul ... … ... a solicitat respingerea acţiunii, pentru următoarele motive:

Reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă întrucât nu face dovada faptului că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, iar simpla invocare a amenajamentului silvic nu este suficientă. Acesta nu constituie titlu de proprietate potrivit art. 1 din Legea nr. 46/1990, ci doar un mod de gestionare a fondului forestier naţional (art. 19).

În litigiul invocat nu s-a pus în discuţie proprietatea suprafeţei revendicate şi nu s-a stabilit că aceasta ar fi titulara dreptului exclusiv de proprietate.

Reclamanta nu dovedeşte faptul că imobilul a intrat în proprietatea statului cu un titlu valabil.

Pârâtul mai arată că deţine în punctul ... … din com. ... suprafaţa de 2 ha fâneţe, potrivit adeverinţelor de rol agricol, teren primit de zestre de soţia sa de la tatăl ei, ... … ..., în anul 1970. În acest punct, socrul său deţinea 1 ha teren, iar printr-un act sub semnătură privată încheiat la data de 3.05.1965, a mai cumpărat 1 ha de la numitul ... ... ..., cu care acesta a fost împroprietărit la Reforma agrară din 1945, conform adeverinţei nr. … din 30.03.1965 emisă de Sfatul Popular .... Ca atare, terenul nu a intrat niciodată în proprietatea statului, iar familia soţiei, iar ulterior pârâtul, au stăpânit în mod util suprafaţa de 2 ha teren peste 30 de ani. Terenul este îngrădit pe toate laturile şi nu are pe el nici un arbore.

A plătit impozitele, urmând ca, pe cale separată, să promoveze o acţiune de constatare a proprietăţii sale asupra imobilului.

În apărare, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.

IV.Aspecte procesuale

 La termenul din 24.02.2015 a fost introdus în cauză ... - prin ....

Prin sentinţa civilă nr. … din 12.05.2015 a Judecătoriei ..., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, cauza fiind declinată la Tribunalul ....

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului ... la data de 27.05.2015.

În cauză au fost efectuate expertize tehnice în specialitatea silvicultură (81-89, 105-10, 126, 131) şi topografie (109-110, 127-128).

V.Soluţia instanţei

 Analizând acţiunea formulată prin prisma probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul reţine următoarele:

a) cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei:

Reclamanta, în calitate de reprezentant al statului, a învestit instanţa cu o acţiune în revendicarea unei suprafeţe de 9200 mp teren forestier, invocând ca dovadă a dreptului de proprietate publică amenajamentul silvic.

 ... nu a formulat acţiunea în calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului în litigiu, calitate pe care nu o deţine, astfel cum a precizat constant, ci în calitate de reprezentant al statului, în numele acestuia.

 Potrivit H.G. nr. 229/2009, astfel cum a fost modificată şi completată, ... a fost creată ca instituţie având ca obiect de activitate apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează conform art. 2 lit. a) pct. 1 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor. Aceasta instituţie, creată pentru a acţiona în numele statului, ca un prepus al său în domeniul silviculturii, are dreptul de a apăra şi asigura integritatea fondului forestier proprietatea acestuia (a statului), respectiv de a promova orice acţiune în justiţie pentru a recupera bunurile statului ce ii sunt date in administrare, respectiv terenurile forestiere.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în considerentele deciziei civile nr. 412 din 23 februarie 2016  (Secţia I civilă), a reţinut că:

 „Legea speciala, H.G. nr. 229/2009, ce stabileşte ca obiect de activitate al regiei, aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii, instituie un mandat special dat Regiei Naţionale a Pădurilor de a reprezenta interesele statului în domeniul silviculturii.

 Obligaţia de apărare şi asigurare a integrităţii fondului funciar proprietate a statului, trebuie interpretată potrivit legii speciale în sens larg, în sensul că reclamanta exercită, în numele statului, toate atributele dreptului de proprietate în legătura cu terenurile forestiere, dreptul de administrare neputând fi înţeles în mod restrictiv, ca incluzând doar usus si fructus, ci ca drept real în integralitatea atributelor sale, incluzând deci şi dreptul de dispoziţie (abusus) asupra bunurilor proprietate publică din domeniul său de activitate.

 Prin urmare, dispoziţiile speciale menţionate conferă regiei calitate procesuala activă în formularea acţiunii în revendicare promovate pentru apărarea şi asigurarea integrităţii fondului forestier proprietate a statului, cu scopul realizării obiectului său de activitate.

 Această interpretare a dispoziţiilor legale menţionate, în sensul existenţei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea acţiunii în revendicare este susţinută şi de alte argumente de ordin legal, ce se regăsesc în dispoziţiile Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, H.G. nr. 118/2010 si Ordinul nr. 105/2003, care instituie dreptul reclamantei de a cumpăra în numele statului terenuri cu vegetaţie forestieră, dar şi de a înstrăina asemenea terenuri, deci veritabile manifestări ale dreptului de dispoziţie în legătura cu respectivele imobile”.

 Reclamanta a solicitat, în temeiul art. 68  alin. (1) C.proc.civ., introducerea în cauză a Statului Roman (prin …), ca titular al dreptului de proprietate. Pe această cale, reclamanta a urmărit asigurarea opozabilităţii hotărârii şi dovedirea existenţei dreptului de proprietate publica al statului şi, respectiv, a inexistentei dreptului pârâtului.

 În consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârât prin întâmpinare, va fi respinsă.

 b) pe fond:

Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expertul ..., terenul deţinut de pârât, situat în punctul ... … din intravilanul comunei ..., jud. ...,  este în suprafaţă totală de 22.956 mp, având vecinătăţile: N – moşt. Def. ... …, E – drum, S- ... …, V – Ocolul Silvic ... (fila …). Terenul este îngrădit, fiind compus din parcela S1 – cu suprafaţa de 14.562 mp (parte din zona E6, enclavă) – şi parcela S2 – de 8394 mp (fila … –schiţă), această din urmă parcelă fiind revendicată de ... şi de ... (ca intervenient forţat).

Conform aceluiaşi expert, parcela S2 (8394 mp) figurează în harta amenajistică a unităţii de producţie VIII ..., ediţia 2014, în unitatea amenajistică 24 M1.

De asemenea, expertul silvic desemnat în cauză (...) a precizat în raportul întocmit (fila …) că terenul în litigiu (identificat cu exactitate prin expertiza topo) este evidenţiat în amenajamentele silvice, astfel:

-din 1983 în ua 24C;

-din 2004 în ua 24A1;

-din 2014 în ua 24 MM1.

 Asupra terenului revendicat, pârâtul invocă un drept de proprietate decurgând din înscrierea în rolul agricol (adeverinţa nr. … din 11.11.2009 - fila … ds. Jud. ...), ca urmare a înzestrării soţiei sale de către tatăl ei, ... …. ..., în anul 1970 (pentru 1 ha), dar şi un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 3.05.1965 cu numitul ... .... ... (fila … ds. Jud. ...), teren cu care acesta a fost împroprietărit la Reforma agrară din 1945, conform adeverinţei nr. … din 30.04.1965 emisă de Sfatul Popular al comunei ... (fila …).

 Or, în cadrul acţiunii în revendicare au valoare probatorie: faptul juridic al dobândirii dreptului de proprietate printr-unul din modurile originare de dobândire a proprietăţii (uzucapiune, accesiunea imobiliară), care creează o prezumţie absolută de proprietate, precum şi titlurile, înţelegând prin acestea actul juridic, actul jurisdicţional sau chiar actul administrativ translativ, constitutiv ori chiar declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care-l invocă.

Nici înscrisul sub semnătură privată, nici menţiunile din registrul agricol nu sunt acte doveditoare ale dreptului real de proprietate invocat de pârât asupra terenului revendicat.  Potrivit  art. 3 alin. 1 lit. b din OG nr. 28/2008, registrul agricol constituie un document oficial de evidenţă primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populaţiei şi la societăţile/asociaţiile agricole, precum şi la orice alte persoane fizice şi/sau juridice care au teren în proprietate/folosinţă şi/sau animale. Înscrierea imobilelor în evidenţele agricole şi fiscale are caracter declarativ, şi nu constitutiv de drepturi, se realizează conform art. 3 din OG 28/2008, respectiv HG 1861/2006, în baza unei declaraţii pe proprie răspundere.

De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil trebuia încheiat în formă autentică, pentru a produce efectul translativ prevăzut de lege.

Cât priveşte reclamanta, în dovedirea dreptului de proprietate publică a invocat înscrierea terenului în amenajamentul silvic, fapt confirmat de experţii numiţi în cauză.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 46/2008, „totalitatea pădurilor, a terenurilor  destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pârâurilor, a  altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, sau incluse în acestea ulterior în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional”.

 Terenul în litigiu de 8394 mp face parte din amenajamentul silvic al unităţii de producţie VIII ..., unitatea amenajistică 24 M1.

Nu s-a făcut dovada că imobilul a ieşit din patrimoniul acestui fond prin mijloacele prevăzute de lege şi anume, fie prin reconstituirea dreptului de proprietate, procedură de ieşire reglementată de legile speciale, fie prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora „trecerea din domeniul public în domeniul privat se face  după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General  al municipiului … sau a Consiliilor locale, dacă prin Constituţie sau prin lege nu dispune altfel”.

 De asemenea, potrivit art. 35 (1) din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său conform prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.

 Or, probele administrate în cauză au relevat că amenajamentele silvice, reînnoite potrivit reglementărilor legale, din 10 în 10 ani, au reflectat existenţa terenului revendicat în patrimoniul ... şi, respectiv, în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor.

 Deci, în cauză, terenul face parte din amenajamentul silvic, fiind proprietate publică şi aparţinând fondului forestier, nefiind făcută dovada scoaterii lui din această  proprietate, respectiv din acest fond, prin mijloacele prevăzute de lege (în acest sens s-a pronunţat şi ÎCCJ – Secţia I civilă, prin decizia nr. 1136 din 28 aprilie 2015).

 Potrivit art. 861 din noul C.civ.:

„(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândită de terţi prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”.

Din perspectiva regimului juridic mai sus enunţat, nu are relevanţă posesia invocată de pârât asupra terenului, fiind suficientă dovada apartenenţei la domeniul public al statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 563 C.civil:

-va fi admisă cererea de intervenţie forţată în cauză a ... – prin ... …, formulată de reclamanta ....

-va fi admisă în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii ... şi ... în contradictoriu cu pârâtul ... ...;

-pârâtul va fi obligat să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 8394 mp teren, situat în intravilanul comunei ..., jud. ..., pct. ... …, UP VIII ..., ua 24M1, învecinat cu: N- ... ... (parcela S1), E- drum; S- ... …; V- Ocolul Silvic ..., identificat cu indicativul S2 de expertul ... în schiţa anexă la raportul de expertiză (filele  … din dosarul nr. ... al Tribunalului ...), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 În temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei ... suma de 1856,4 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

 Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ... (...).

Admite cererea de intervenţie forţată în cauză a ... – prin ... …, formulată de reclamanta ....

 Admite în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii ... prin …, cu sediul procedural ales la … ...,  având sediul în municipiul …-..., …  nr…., judeţul ..., şi ..., prin …., cu sediul în municipiul …-..., strada …  nr…., judeţul ..., în contradictoriu cu pârâtul ... ..., domiciliat în comuna ..., sat ..., judeţul ....

Obligă pârâtul să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 8394 mp teren, situat în intravilanul comunei ..., jud. ..., pct. ... …, UP VIII ..., ua 24M1, învecinat cu: N- ... ... (parcela S1), E- drum; S- ... …; V- Ocolul Silvic ..., identificat cu indicativul S2 de expertul ... în schiţa anexă la raportul de expertiză (filele  … din dosarul nr. ... al Tribunalului ...), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei ... suma de 1856,4 lei, cheltuieli de judecată.