Civil. Acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei  s-a respins acţiunea în constatarea uzucapiunii formulată de reclamanta , în contradictoriu cu pârâţii Comuna  şi , şi a fost obligată reclamanta la 600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul .

Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta , a chemat în judecată pârâta Comuna , jud. , solicitând a se constata că a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul uzucapiunii de lungă durată,cu privire la terenul arabil în suprafaţă de 816 mp. situat în intravilanul satului şi comunei , str. , nr.1, jud. , teren neînscris în cartea funciară,în valoare de 7.344 lei.

În motivarea acţiunii arătat că, în urmă cu 50 ani, s-a căsătorit cu , în prezent decedat. De la data căsătoriei, până în prezent, a stăpânit în mod public, paşnic, continuu şi netulburat terenul în litigiu ce a fost îngrădit de atunci cu gard. Pe acest teren şi-a întemeiat gospodăria, are casa de locuit, fântâna, pomii fructiferi.

A mai arătat că, până în anul 2014, nu a avut niciodată probleme cu cineva. În această primăvară, persoane pe care nu le-a văzut vreodată, i-au pretins eliberarea unei suprafeţe de teren pe care au şi ocupat-o, înlăturându-i gardul, scoţând din rădăcini pomii fructiferi, ocupând şi o parte din grădină. Ulterior a aflat că acele persoane sunt din satul , fiind rude îndepărtate cu soţul său decedat.

A susţinut reclamanta că a plătit şi plăteşte impozit pe teren şi s-a îndeplinit termenul de prescripţie achizitivă, fiind respectate şi celelalte condiţii ale uzucapiunii de lungă durată.

În drept a invocat dispoz.art.1859-1860,1890 C.civil, art.35 C.p.civ.

Pârâta Comuna  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. A arătat că reclamanta plăteşte impozit pentru terenul în suprafaţă de 560 mp. curţi-construcţii înscris în T.P.nr.. Terenul în litigiu,în suprafaţă de 816 mp. a fost atribuit,prin hotărâre judecătorească de partaj succesoral numitului  din satul ,comuna , judeţul .

După formularea întâmpinării, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului , domiciliat în satul , comuna , judeţul  cu motivarea că, potrivit adreselor comunicate de Primăria Comunelor  şi , o parte din terenul în litigiu se află înscris în T.P.nr. emis pe numele , decedat la data de , atribuit prin sentinţa civilă nr..

Pârâtul  a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A motivat că este proprietarul de drept al terenului în litigiu, în calitate de moştenitor al tatălui său, , prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr.. Terenul este înscris în T.P. nr., emis tatălui său în baza Leg.nr.18/1991.

A susţinut pârâtul că acţiunea reclamantei nu este întemeiată deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prescripţiei de 30 ani, în sensul că reclamanta nu a stăpânit terenul sub nume de proprietar ci de detentor precar, în urma unei înţelegeri verbale existente,cu mulţi ani în urmă, între autorii lor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 560 mp. curţi-construcţii situat în satul şi comuna ,judeţul , înscris în T.P. nr. , sola.

Terenul în litigiu este în suprafaţă de 816 mp. , situat în intravilanul satului şi comunei , judeţul , pe strada, vecini:, reprezentat pe schiţa anexă raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul  între punctele ABCDEFG.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul  se reţine că, potrivit evidenţelor cadastrale actuale, acest teren de 816 mp., face parte din suprafaţa de 825 mp. înscrisă în T.P.nr. din  emis pe numele defunctului ,sola,parcela  şi atribuită pârâtului  prin sentinţa civilă nr., pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr.. La data efectuării expertizei topo(decembrie 2015) s-a constatat că reclamanta stăpânea 392 mp. din acest teren,între punctele CDEF, în sensul că terenul era arat de aceasta, iar 424 mp erau stăpâniţi de pârâtul ,între punctele ABCFG,terenul fiind arat de acesta. Expertul a mai constatat că pe laturile AB şi DE ale terenului sunt garduri de lemn pe stâlpi de lemn ,edificate de reclamantă de peste 20 ani, iar pe teren se mai află un număr de 9 pomi fructiferi ,plantaţi de reclamantă.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că terenul în litigiu a făcut parte dintr-o suprafaţă mai mare ce a aparţinut bunicilor soţului reclamantei. Unul dintre moştenitori ce locuia în satul  i-a lăsat tot pământul socrului reclamantei care era mai necăjit în sensul că avea mai mulţi copii mici, iar soţia îi decedase. Terenul nu a fost lăsat definitiv socrului reclamantei ci numai până când urmau să crească copii (martorul ). Ulterior, terenul a fost muncit de copii socrului reclamantei, inclusiv de soţul reclamantei. După căsătorie, terenul a fost folosit şi de reclamantă,împreună cu soţul său. În urmă cu doi-trei ani, moştenitorii din  au venit să ceară grădina,fiind lăsaţi de reclamantă.

Potrivit art.1847 din vechiul Cod civil, „Ca să se poată prescrie,se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar…”

Din probele administrate în cauză instanţa constată că , deşi reclamanta şi soţul său, în prezent decedat, au folosit terenul în litigiu mai mulţi ani, posesia nu a fost sub nume de proprietar. Deşi l-au îngrădit şi au plantat pomi, nu s-a făcut dovada că l-ar fi folosit sub nume de proprietar. De altfel, reclamanta figurează în registrul agricol al comunei  la volumul 2 poziţia 74, cu suprafaţa de 560 mp. curţi construcţii înscrisă în T.P. nr., teren pentru care plăteşte impozit, în timp ce toate impozitele şi taxele pentru terenul în litigiu au fost achitate de pârât

Împotriva sentinţei a declarat apel, reclamanta  criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Aşa cum a arătat în cererea de chemare în judecată, s-a căsătorit în urmă cu peste 50 de ani, cu , în prezent decedat. De la data căsătoriei şi până în prezent a stăpânit în mod public, continuu şi netulburat întreaga suprafaţă de teren îngrădită încă de atunci cu gard, aflată la intersecţia străzii  cu un alt drum comunal, în intravilanul satului şi al comunei  judeţul . Pe această suprafaţă de teren a întemeiat atunci gospodăria, construind casa şi acareturile, fântâna şi plantând pomi fructiferi.

 Întotdeauna s-a învecinat, pe două dintre laturi, cu cele două străzi, iar pe alte două laturi cu  şi . Deşi niciodată posesia nu i-a fost tulburată, în anul 1995 a fost eliberat pe numele soţului său titlul de proprietate nr.  cu privire la o suprafaţă de numai 560 mp.

A stăpânit însă, cu mult peste 30 de ani, toată suprafaţa de teren îngrădită şi s-a comportat ca un adevărat proprietar. Este cunoscută în sat, ca fiind proprietara întregii suprafeţe de teren îngrădite şi ocupată de curtea şi grădina sa. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă aceste aspecte. Este necorespunzătoare realităţii motivarea instanţei că nu a folosit terenul sub nume de proprietar. Acest teren a fost mereu în posesia sa vreme de peste 50 de ani şi a avut mereu reprezentarea faptului că este proprietatea sa. Nu a plătit niciodată chirie nimănui, nu a avut vreo înţelegere cu privire la folosinţa terenului. Acest teren a fost proprietatea sa şi a soţului.

Până în anul 2014, nu a avut niciodată probleme cu nimeni, în această primăvară, persoane pe care niciodată până acum nu le-a văzut, i-au pretins eliberarea unei suprafeţe de teren pe care au şi ocupat-o, înlăturându-i gardul, scoţând din rădăcini pomii fructiferi şi învederându-i că, de fapt, vor ocupa toată grădina. Fiind o persoană în vârstă şi cu probleme destul de grave de sănătate, nu le-a putut opune rezistenţă. Au reuşit să ocupe o parte din grădină spre . A aflat că sunt din  şi că sunt rude mai îndepărtate cu soţul său (nepoţi sau strănepoţi ai fratelui străbunicului soţului său). La data la care a fost deposedată de o parte din terenul pe care l-a stăpânit fără întrerupere de la data căsătoriei, era deja împlinit termenul de prescripţie achizitivă, posesia fiind timp de 30 de ani utilă.

A plătit şi încă plăteşte impozit pe o suprafaţă de 560 mp, teren intravilan curţi - construcţii (înscris în titlul de proprietate nr. ) şi 816 mp, teren arabil intravilan, neînscris în titlul de proprietate, aşa cum rezultă din certificatul fiscal nr. . Amplasamentul terenului rămas din primăvară în posesia sa, este marcat cu culoare roz de către Primărie, pe schiţa ce o anexează prezentei. Menţionează că pe acest teren se află şi fântâna construită în urmă cu zeci de ani, pomi fructiferi plantaţi de ea. Acest teren este împrejmuit de ea cu gard, spre stradă şi spre .

Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă a unui lucru pe timpul fixat de lege. A exercitat cu mult peste 30 de ani posesia asupra imobilului menţionat în petit, astfel că sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 30 de ani. Posesia exercitată a fost utilă, fiind vorba despre o posesie propriu-zisă neviciată, şi nu despre o detenţie precară. Posesia sa a fost, în sensul art. 1847 C. civ., neafectată de vreunul din următoarele vicii: discontinuitatea, violenţa,clandestinitatea, precaritatea. A fost exercitată în mod continuu, neîntrerupt, fără intermitenţe anormale, paşnic, public, sub nume de proprietar şi pentru sine, nu pentru altul. Conform art. 1854 din vechiul cod civil, regularitatea posesiei este prezumată de lege.

Intimaţii Comuna şi  au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului, intimata Comuna invocând şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Examinând apelul, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 476 alin. (1) noul Cod de procedură civilă raportat la art. 479 alin.(1) noul Cod de procedură civilă, tribunalul reţine, în fapt, următoarele:

În mod corect a respins prima instanţă cererea reclamantei privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 816 mp teren arabil situată în intravilanul satului şi comunei , întrucât regimul juridic pe care l-a avut acel teren începând cu anul 1962 şi până în anul 1991 şi titlul sub care l-a stăpânit reclamanta exclud posibilitatea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate.

Astfel, din probatoriul administrat, coroborat cu împrejurarea că atât suprafaţa de teren de 816 mp cât şi suprafaţa de teren de 560 mp învecinată cu aceasta (şi pe care reclamanta îşi are gospodăria) sunt înscrise în titluri de proprietate emise în procedura de aplicare a legii fondului funciar, a reieşit că terenurile au fost cooperativizate, făcând parte din patrimoniul cooperativei agricole de producţie în intervalul 1962-1991.

Astfel, odată cu cooperativizarea agriculturii, membrii cooperatori pierdeau dreptul de proprietate asupra terenurilor, acest drept transferându-se în patrimoniul cooperatist.

Potrivit statutului CAP, membrul cooperator îşi păstra dreptul de proprietate doar asupra unei suprafeţe de 250 mp aferentă imobilului casă de locuit (dacă la data intrării în CAP imobilul exista în materialitatea sa).

Stăpânirea de către membrii cooperatori sau alte persoane a terenurilor cooperativizate era posibilă ca urmare a atribuirii de către CAP a unor loturi de folosinţă sau pentru edificarea unor locuinţe.

Reclamanta a susţinut că s-a căsătorit în urmă cu peste 50 de ani cu , şi că, de atunci a stăpânit atât suprafaţa de teren ce face obiectul prezentei, cât şi suprafaţa de 560 mp pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin T.P. nr. şi că pe această suprafaţă totală şi-a edificat, de la căsătorie, gospodăria.

Faţă de împrejurarea că din certificatul de atestare fiscală nr. emis de Comuna , rezultă că imobilul casă de locuit cu care figurează înregistrată reclamanta a fost construit în anul 1972 se deduce că terenul pe care s-a edificat se afla deja în patrimoniul CAP-ului şi că pentru edificarea locuinţei, CAP-ul le-a atribuit o suprafaţă de teren de maxim 250 mp, iar diferenţa stăpânită le-a fost atribuită cu titlu de lot în folosinţă sau au stăpânit-o cu îngăduinţa CAP-ului.

Or, indiferent cu ce titlu ar fi primit şi stăpânit terenul, aceasta nu a avut ca şi efect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Aceasta pentru că, prin cooperativizarea agriculturii, terenurile au fost scoase din circuitul civil şi pe toată perioada cooperativizării a avut loc o întrerupere naturală a uzucapiunii, în temeiul art. 1864 Cod civil, deoarece aceste bunuri au fost declarate inalienabile şi implicit imprescriptibile.

Astfel, dreptul de proprietate cooperatist nu se stingea prin neuz oricât de îndelungată ar fi fost pasivitatea organizaţiei titulare şi doar statul putea dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui bun cooperativizat, nu însă şi persoanele fizice.

Decizia nr. IV a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recunoaşte calitatea de posesori celor care au stăpânit şi folosit terenuri proprietatea altor persoane fizice (deci proprietate privată) o perioadă îndelungată de timp, nu şi celor care au folosit terenuri proprietate cooperatistă.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripţie ar fi curs şi pe perioada cooperativizării, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1846 Cod civil, respectiv exercitarea unei posesii sub nume de proprietar.

Astfel, întrucât terenul le-a fost atribuit reclamanţilor în folosinţă, potrivit statutului CAP, aceştia au fost titularii unui drept real de folosinţă de tip cooperatist astfel că, titlul ce a stat la baza dreptului lor de folosinţă presupunea recunoaşterea dreptului altuia şi implicit obligaţia de restituire, ceea ce a făcut ca reclamanţii să aibă doar calitatea de detentori precari şi nu de posesori.

Aceasta, întrucât dispoziţiile art. 1853 cod civil prevăd că:”actele pe care le exercităm asupra unui lucru al altuia sub nume precar, adică în calitate de locatari,depozitari, uzufructuari, etc…, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesie sub nume de proprietar”.

Tot precară este şi posesia exercitată asupra unui lucru al altuia pe baza simplei îngăduinţe a proprietarului. Cum starea de precaritate se opune obţinerii prescripţiei achizitive, în mod corect, instanţa de fond le-a respins reclamanţilor cererea.

Pe de altă parte, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 singurul mod de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului este cel prevăzut de legea specială, uzucapiunea prevăzută de Codul civil fiind exclusă.

De altfel, dispoziţiile legii fondului funciar, prevăd că pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de CAP, ca lot în folosinţă, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căruia i-a fost atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc în extravilan şi că aceste terenuri revin de drept foştilor proprietari.

În condiţiile în care pentru terenul de 816 mp s-a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate şi s-a emis Titlul de Proprietate nr.  pe numele, autorul pârâtului, (persoană care se afla în grad de rudenie cu soţul reclamantei) se deduce că terenul a fost preluat de CAP din posesia acestuia şi nu a reclamantei.

De altfel, din xerocopia extrasului de rol agricol (aflată la fila  dosar fond) rezultă că în intervalul 1959-1962 reclamanta şi soţul acesteia, , figurau înscrişi cu o suprafaţă de 0,05 ari arabil-grădină, teren pentru care au obţinut deja reconstituirea dreptului de proprietate (Titlul de Proprietate nr.).

Pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a fost tulburată în stăpânirea terenului de către pârât, deşi acesta se afla în posesia titlului de proprietate, încă din anul 1996, nu constituie temei de admitere a acţiunii, întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, pentru terenurile cooperativizate, termenul de prescripţie achizitivă a început să curgă după desfiinţarea cooperativelor agricole de producţie, respectiv anul 1991, iar de la acea dată şi până în anul 2014 (când posesia reclamantei a fost întreruptă de pârât) nu s-au scurs decât 23 de ani, în condiţiile în care pentru a uzucapa era necesară o posesie neîntreruptă timp de 30 de ani.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

Nefondată este şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comuna  întrucât, faţă de împrejurarea că în perioada 1991-1996 (de la desfiinţarea CAP-ului şi până la înscrierea terenului în litigiu în Titlul de Proprietate emis autorului pârâtului) suprafaţa de 816 mp s-a aflat la dispoziţia comisiei de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Comisiei, cum şi acea perioadă a fost invocată de reclamantă ca termen prescripţie achizitivă, intimata are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe cale de consecinţă, excepţia invocată va fi respinsă, ca nefondată.

Faţă de solicitarea intimatului-pârât  şi dispoziţiile art. 453 alin.(1) noul Cod de procedură civilă, apelanta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata-pârâtă Comuna , judeţul .

Respinge ca nefondat apelul promovat de reclamanta , (CNP -), domiciliată în satul şi comuna , str. , nr., judeţul , împotriva sentinţei civile nr. din pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr. 4803/291/2014, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comuna , judeţul  şi , domiciliat în satul , comuna , judeţul .

Obligă apelanta-reclamantă  să plătească intimatului-pârât  suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare