Litigii cu profesionişti Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi împotriva planului de distribuire, vizând onorariul lichidatorului judiciar, formulată de creditorul majoritar care a emis o Decizi

LITIGII CU PROFESIONIŞTI

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi împotriva planului de distribuire, vizând onorariul lichidatorului judiciar, formulată de creditorul majoritar care a emis o Decizie de stabilire a onorariului după întocmirea raportului şi planului contestate, justificată de împrejurarea că onorariul lichidatorului nu a fost stabilit printr-o hotărâre a adunării creditorilor, pe parcursul procedurii. Netemeinicia solicitării lichidatorului judiciar de stabilire a onorariului la nivelul celui negociat cu creditorul introductiv în procedura de selecţie anterioară formulării cererii de deschidere a procedurii.

Dosar nr. 4596/83/2007/a4 - R

Decizia nr. 192/C/2016-R din 06.12.2016

- art. 11 alineat 1 literele c) şi d) şi art. 19 alineatele 2 şi 21 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. 348/F din 04.07.2016 Tribunalul ... a respins excepţia prescripţiei dreptului lichidatorului judiciar de a solicita confirmarea onorariului ca neîntemeiată.

A admis contestaţia formulată de creditoarea ... SA prin Sucursala ... împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. 136/16.03.2016 şi împotriva planului de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor nr. 13716.03.2016 privind pe debitoarea ... SRL, întocmite de lichidator judiciar C. I. I. ....

A dispus modificarea sumelor propuse pentru distribuire în sensul că ... i se va distribui suma de 724.488.82 lei, iar lichidatorului judiciar suma de 22.406,90 lei.

A respins cererea formulată de lichidatorul judiciar C. I. I. ... de confirmare a onorariului judiciar ca neîntemeiată.

A luat act că prin decizia nr. 3892/22.03.2016 creditoarea ... SA a stabilit remuneraţia practicianului în insolvenţă la un onorariu total de 3% din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului lichidatorului judiciar de a solicita confirmarea onorariului său, judecătorul sindic a constatat că în susţinerea acestei excepţii creditoarea a invocat dispoziţiile art. 14 alin. 6 teza 2 din Legea nr. 85/2006 care prevăd obligaţia lichidatorului judiciar de a depune la dosarul cauzei procesul verbal care cuprinde deliberările şi hotărârile adunării creditorilor în termen de 2 zile lucrătoare de la data adunării creditorilor. În opinia judecătorului sindic însă, termenul de 2 zile nu este un termen de prescripţie deoarece nu a fost reglementat pentru exercitarea unui drept subiectiv civil, ci un termen procedural a cărui nerespectare atrage alte consecinţe. De asemenea, în opinia judecătorului sindic, cererii lichidatorului judiciar nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, dreptul de a solicita conformarea onorariului nefiind un drept subiectiv civil patrimonial în sensul dispoziţiilor art. 1 din acest act normativ. De altfel, art. 11 lit. d) nu se referă la obligaţia lichidatorului judiciar de a solicita expres judecătorului sindic confirmarea onorariului, ci, potrivit acestor dispoziţii legale, confirmarea se realizează de judecătorul sindic în baza procesului verbal al adunării creditorilor sau a deciziei creditorului majoritar.

Pentru aceste motive, a apreciat că excepţia prescripţiei invocată de creditoare este neîntemeiată, sens în care a respins-o.

Pe fondul contestaţiei şi cererii privind confirmarea onorariului lichidatorului judiciar, a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 36/28.01.2008 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. 4596/83/2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă faţă de debitoarea ... SRL, ... fiind desemnată în calitate de administrator judiciar (filele nr. 23 şi 24, vol. I dosar de insolvenţă). Ulterior, prin încheierea nr. 10/21.04.2008 administratorul judiciar ... a fost înlocuită cu administrator judiciar C. I. ... (fila nr. 44, vol. I din dosar de insolvenţă).

Aşa cum rezultă din tabelul definitiv întocmit de lichidatorul judiciar, la masa credală s-au înscris creditorii D.G.F.P. ... cu suma de 620.284 lei, I.T.M. ... cu suma de 19 lei, SC ... SRL ... cu suma de 165.409 lei, SC ... SRL ... cu suma de 9.007,12 lei şi SC ... SRL cu suma de 42.542,60 lei, fiind stabilit un pasiv în valoare de 837.261,72 lei (fila nr. 54, vol. I dosar de insolvenţă).

Conform procesului verbal al adunării creditorilor din data de 21.06.2008 (fila nr. 62, vol. I dosar de insolvenţă), în această şedinţă s-a hotărât, printre altele, confirmarea lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul sindic fără a se hotărî însă şi cu privire la onorariul acestuia.

Potrivit raportului nr.284/19.04.2010 (fila nr. 6 din dosar având ca obiect anulare contract vânzare cumpărare), la data de 30.03.2009 lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor care a aprobat un onorariu lunar de 1.500 lei şi un onorariu de succes de 10% cu condiţia achitării în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor.

Din raportul nr.829/03.12.2012 şi nr.139/15.03.2013 întocmite de lichidatorul judiciar (filele nr. 153 şi 157, vol. I dosar de insolvenţă) rezultă că prin sentinţa comercială nr. 1098/F/14.06.2012 a fost admisă acţiunea formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1071/06.03.2006 încheiat de debitoare şi SC ... SRL, sentinţă rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului promovat împotriva acesteia. Ca urmare a acestor hotărâri, imobilul constând în hotel tip S+P+3E+M a intrat în patrimoniul debitoarei.

Ulterior, la data de 24.03.2014, a fost întocmit tabel definitiv rectificat ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de creditoarea ... şi această creditoare a fost înscrisă în tabelul de creanţe cu suma de 941.525 lei (fila nr. 230, vol. I dosar de insolvenţă). Creanţa a fost menţinută şi în tabelul definitiv rectificat nr. 2 întocmit la data de 02.03.2015 (fila nr. 47, vol. II dosar de insolvenţă).

Aşa cum rezultă din procesul verbal de licitaţie încheiat la data de 18.12.2015 (filele nr. 83 şi 84, vol. II dosar de insolvenţă), imobilul compus din teren în suprafaţă de 91 mp şi clădire - hotel tip S+P+3E+M a fost vândut în schimbul unui preţ de 760.000 lei. Potrivit raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. 136/16.03.2016 şi a planului de distribuire nr.137/16.03.2016 (filele nr. 88- 91, vol. II dosar de insolvenţă), în contul societăţii s-a încasat suma de 794.265,60 lei din care s-a achitat suma de 15.300 lei onorariu fix către lichidatorul judiciar, contravaloare expertiză de evaluare a imobilului în sumă de 5.315,90 lei, cheltuieli de procedură de 1.700 lei şi comision bancar de 717,98 lei, rămânând de distribuit suma de 771.231,72 lei. Din această sumă creditoarea ... urma să primească suma de 588.658,72 lei, iar lichidatorul judiciar suma de 142.938 lei.

La data de 22.03.2016, în temeiul art.19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea ... a emis decizia nr. 3892 prin care a stabilit remuneraţia practicianului în insolvenţă la un onorariu total de 3% din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii, decizia fiind publicată în B.P.I. nr. 5904/23.03.2016 (filele nr. 93-96, vol. II din dosar de insolvenţă).

Potrivit art.19 alin.2 şi alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic. Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din art.11 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, printre atribuţiile judecătorului sindic se numără şi cea referitoare la confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că onorariul practicianului în insolvenţă se stabileşte, în principiu, de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, dar, dacă există un creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, acesta poate să stabilească onorariul fără a consulta adunarea creditorilor. Pentru a produce însă efecte, este necesar ca decizia respectivă să fie confirmată de judecătorul sindic aşa cum rezultă din art. 11 alin. 1 lit. d).

Este adevărat că, în speţă, aşa cum rezultă din raportul nr. 284/19.04.2010, adunarea creditorilor întrunită în data de 30.03.2009 a aprobat pentru lichidatorul judiciar un onorariu lunar de 1.500 lei şi un onorariu de succes de 10% cu condiţia achitării în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor, însă, judecătorul sindic constată că din actele şi lucrările dosarului de insolvenţă nu rezultă că acest onorariu a fost confirmat conform art. 11 alin. 1 lit. d) sus menţionat. Or, în această situaţie, judecătorul sindic a apreciat că onorariul putea fi modificat ulterior în condiţiile art.19 alin.2 sau alin.2 ind.1, hotărârea adunării creditorilor neavând caracter irevocabil.

De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că nu are relevanţă nici împrejurarea că la data de 30.03.2009 creditoarea ... nu era înscrisă la masa credală a debitoarei deoarece legalitatea unui act se apreciază raportat la momentul întocmirii acestuia, iar la data emiterii deciziei nr. 3892/22.03.2016, această creditoare deţinea peste 50% din valoarea totală a creanţelor conform tabelului definitiv rectificat nr. 2/02.03.2015. Cu alte cuvinte, din momentul dobândirii calităţii de creditor în cadrul procedurii de insolvenţă, acesta dobândeşte toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea insolvenţei, şi dat fiind faptul că în momentul în care ... a devenit creditor al debitoarei, onorariul practicianului în insolvenţă nu era confirmat de judecătorul sindic conform art.11 alin.1 lit. d), rezultă că acest creditor avea dreptul prevăzut de art.19 alin.2 ind.1 de a stabili onorariul lichidatorului judiciar.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului stabilit de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că nu poate stabili o valoare mai mare a acestuia raportat la activitatea practicianului în insolvenţă, deoarece, aşa cum rezultă din art. 19 alin. 3 din Legea nr.85/2006, decizia prevăzută de art. 19 alin. 2 sau alin. 2 ind. 1 poate fi verificată de judecătorul sindic doar sub aspectul legalităţii, deci nu şi în ceea ce priveşte oportunitatea sa, iar valoarea onorariului raportată la activitatea desfăşurată de lichidatorul judiciar nu reprezintă o condiţie de legalitate a deciziei creditorilor.

În consecinţă, având în vedere toate aceste motive, în temeiul art. 11 alin. 1 lit. i) şi l din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de creditoare împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. 136/16.03.2016 şi împotriva planului de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor nr. 13716.03.2016, a dispus modificarea sumelor propuse pentru distribuire în sensul că ... i se va distribui suma de 724.488.82 lei, iar lichidatorului judiciar suma de 22.406,90 lei.

Întrucât onorariul stabilit în adunarea creditorilor din data de 30.03.2009 nu a fost confirmat, iar la data sesizării judecătorului sindic de către lichidatorul judiciar cu cerere privind confirmarea onorariului, creditorul care deţine peste 50% din valoarea totală a creanţelor a emis o decizie de stabilire a onorariului conform art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a constatat că onorariu aprobat în data de 30.03.2009 nu mai reprezintă în prezent rezultatul voinţei creditorilor care deţin peste 50% din valoarea creanţelor, motiv pentru care a respins cererea lichidatorului judiciar privind confirmarea onorariului şi a luat act că prin decizia nr. 3892/22.03.2016 creditoarea ... a stabilit remuneraţia practicianului în insolvenţă la un onorariu total de 3% din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, recalificat în recurs lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă ... în reprezentarea debitoarei SC ... SRL, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii cererii reconvenţionale formulată de lichidatorul judiciar - CII ... şi confirmarea onorariului lichidatorului judiciar, stabilit de adunarea generala a creditorilor debitoarei SC ... SRL, la data de 30.03.2009, în cuantum de 1500 lei/lunar şi 10% din sumele obţinute din lichidare; respingerea contestaţiei formulată de creditoare ... SA - Suc. ... împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. 136/16.03.2016 şi împotriva Planului de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor nr. 137/16.03.2016 privind pe debitoare SC ... SRL; menţinerea dispoziţiei sentinţei privind respingerea excepţiei prescripţiei dreptului lichidatorului judiciar de a solicita confirmarea onorariului.

În motivare, după o expunere a situaţiei de fapt şi a mersului procedurii în faţa primei instanţe, recurentul arată că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 36/28.01.2008 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. 4596/83/2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei ... SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII .... Ulterior, prin încheierea civilă nr. 10/21.04.2008, lichidator judiciar CII ... a fost înlocuită la cererea acesteia cu lichidator judiciar CII .... Lichidatorul judiciar CII ... a formulat oferta de preluare a poziţiei de lichidator judiciar, precizând un onorariu de 800 Iei/lună şi 7% onorariu de succes. Creditorul majoritar – D.G.F.P. ..., după aprobarea ofertei, la solicitarea lichidatorului judiciar de majorare a onorariului, având în vedere complexitatea cauzei, a sugerat acestuia să solicite majorarea onorariului în scris.

În urma analizei efectuate, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea, anterior deschiderii procedurii, a înstrăinat imobilul, constând în Hotel tip S+P+3 E+M, în patrimoniul acesteia neexistând bunuri, practic patrimoniul avea valoarea zero, fiind anticipate demararea unor procese pentru refacerea patrimoniului debitoarei. În acest context, prin adresa nr. 242, lichidatorul judiciar a solicitat majorarea onorariului, întocmind convocatorul pentru adunarea generală a creditorilor cu această ordine de zi.

Adunarea generală a creditorilor din data de 30.09.2009 a stabilit onorariul lichidatorului judiciar, ca fiind compus din onorariu lunar de 1500 lei şi onorariu de succes de 10% din fondurile obţinute din lichidarea judiciară a bunurilor din patrimoniul refăcut al debitoarei. Eronat se arată în hotărârea atacată că onorariul stabilit se va plăti cu condiţia achitării în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv, deoarece hotărârea adunării generale a creditorilor privind onorariul de 1500 lei lunar şi 10% din fondurile obţinute a fost semnată de părţile prezente, respectiv de creditorii care au deţinut mai mult de 50% din valoarea creanţelor şi de lichidatorul judiciar. Adaosul inserat la finele hotărârii, privind acordarea onorariului cu condiţia achitării în întregime a creanţelor tuturor creditorilor înscrişi în tabelul de creanţă, nu este semnat de părţi, astfel că nu produce efecte juridice. Dispoziţiile art. 1171 şi următoarele, referitoare la titlul autentic şi dispoziţiile art. 1176 şi următoarele, referitoare la actele sub semnătură privată din Codul civil din 1864 prevăd expres că actul convenit de părţi trebuie subscris de către acestea, adică trebuie semnat pentru a produce efecte, constând în drepturi şi obligaţii reciproce. Aceste dispoziţii din Vechiul Cod civil sunt preluate în art. 291 din Noul Cod de procedură civilă, care prevăd următoarele: "Modificările înscrisului, ştersăturile, radierile, corecturile si orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătura de cel competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz", astfel că adăugirea menţionată mai sus de la hotărârea adunării generale a creditorilor nu produce efecte juridice, deci condiţia acolo înserată nu este legală. De altfel, prima instanţă nici nu a analizat această susţinere a lichidatorului judiciar, revenind instanţei de apel să suplinească această carenţă şi să valorifice în plenitudine motivele invocate în cererea reconvenţională.

În ce priveşte complexitatea activităţii lichidatorului judiciar, desfăşurată pe o durută de peste opt ani, aceasta constă în următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 19I/I-723.03.2009 prima instanţă a respins acţiunea formulată de CII ..., având ca obiect anularea tranzacţiei prin care dreptul de proprietate asupra imobilului, constând în Hotel tip S+P+3E+M a fost transferat la SC ... SRL, situaţie în care CII ... a formulat recurs, care s-a judecat la Curtea de Apel ... şi prin Decizia civilă nr. 449/10.12.2009 a fost admis recursul, s-a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi s-a trimis dosarul spre rejudecare. În rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 109/V/l4.06.2012 instanţa de fond a admis acţiunea, a anulat contractual de vânzare-cumpărare nr. 1071/06.03.2006 prin care imobilul, constând în restaurant şi hotel, a fost transmis către SC ... SRL şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, adică imobilul a revenit în patrimoniul debitoarei SC ... SRL. Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către SC ... SRL prin lichidator judiciar ... SPRL, însă Curtea de Apel ... prin Decizia 846/06.12.2012 a respins recursul ca nefondat. În data de 29.01.2013, împotriva Deciziei nr. 846/06.12.2012 a Curţii de Apel ... s-a formulat contestaţie în anulare, fapt ce a necesitat implicarea lichidatorului judiciar prin formularea de întâmpinare, precum şi cheltuieli de deplasare, iar prin Decizia nr. 137/26.02.2013 Curtea de Apel ... a respins contestaţia în anulare ca nefondată. La fiecare instanţă, de fiecare dată, lichidatorul judiciar a formulat probe, întâmpinări la recursuri, concluzii scrise, precizări, ceea ce a presupus timp şi cheltuieli financiare de deplasare, de expertiză de evaluare, de expertiză de identificare topo, cheltuielile şi expertizele fiind achitate din banii proprii ai lichidatorului judiciar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 11, alin. I, lit. c) şi d), raportat la dispoziţiile art. 19, alin. 2 şi alin. 2, indice l din Legea nr. 85/2006, prima adunare generală a creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, stabileşte administratorul/lichidatorul judiciar şi retribuţia acestuia. Rezultă că atât adunarea generală, cât şi creditorul majoritar cu peste 50% din valoarea creanţelor, pot decide atât desemnarea lichidatorului judiciar, cât şi retribuţia acestuia numai în situaţia de provizorat al lichidatorului judiciar, nu şi după confirmarea acestuia de către adunarea generală a creditorilor. Noţiunea de "ulterior" din conţinutul textului art. 19, alin. 2 din Legea insolvenţei trebuie văzută ca reprezentând o limitare a posibilităţii de desemnare a unui alt practician în insolvenţă si restabilirea retribuţiei acestuia în locul celui numit provizoriu, până la momentul la care, chiar în lipsa unei confirmări exprese, acesta a săvârşit acte care sunt incompatibile cu acest statut. Dacă această etapă a fost depăşită, adică actele sunt compatibile cu statutul şi a fost confirmat, practicianul în insolvenţă va putea fi înlocuit doar prin apelarea la prevederile art. 22 din lege. Astfel, din coroborarea textelor art. 5, alin. 2, art. 11, alin.1 lit. c) şi d), art. 19 si art. 22 din lege, rezultă că numai o astfel de interpretare este în acord ca necesitatea instituirii unor reguli care să ţină cont de interesele tuturor participanţilor la procedură, în sensul asigurării unei anumite coerenţe şi previzibilităţi în privinţa administrării acesteia. O altă interpretare ar intra în coliziune cu principiul comunitar al certitudinii juridice şi cu jurisprudenţa constantă a CEDO, conform cărora o soluţie dispusă printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii.

La dala de 21.08.2008 adunarea generală a creditorilor a confirmat ca lichidator judiciar pe CII ..., iar la data de 30.03.2009 i s-a stabilit onorariul lunar de 1500 lei şi procentul de 10% din fondurile obţinute din lichidarea judiciară a patrimoniului debitoarei.

Concluzia firească ce se desprinde din cele ce preced este că, împrejurarea că creditorul ... SA - Suc. ... a devenit creditor majoritar după 6 ani de la adoptarea hotărârii menţionate, nu-i conferă acestuia dreptul de a modifica hotărârea creditorilor legal adoptată. Acest drept este limitat, ţinând cont de activitatea conformă desfăşurată de practicianul în insolvenţă, de faptul că acesta şi retribuţia sa au fost confirmate, făcându-se în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 5, alin. 2, art. 11, alin. 1, lit. c) şi d), art. 19 şi art. 22 din lege.

Lichidatorul judiciar, practic a finalizat activitatea de lichidare, judiciară, care este compatibilă cu statutul său, a fost confirmat de adunarea generală a creditorilor încă în anul 2008, iar dreptul de confirmare de către judecătorul sindic nu este prescris, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, situaţie în care confirmarea acestuia de către judecătorul sindic este posibilă până la închiderea procedurii.

Prima instanţă a mai reţinut că dispoziţiile art. 11, alin. I. lit. d) nu se referă la obligaţia lichidatorului judiciar de a solicita expres judecătorului sindic continuarea onorariului, având în vedere că stabilirea onorariului este o chestiune de oportunitate şi aparţine exclusiv adunării generale a creditorilor, care are forţă supremă decizională în acest sens.

Recursul nu este motivat în drept.

Intimata ... –Sucursala ..., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea în tot a sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimata arată că, în fapt, în prezentul dosar de insolvenţă, la data de 15.04.2008 a avut loc Adunarea creditorilor prin care a fost înlocuită d-na lichidator judiciar ... cu practicianul In insolvenţă CU. ..., încheindu-se în acest sens un proces verbal care se regăseşte la fila 42 din dosar. La data înlocuirii practicianului în insolvenţă nu s-a stabilit şi onorariul acestuia. În data de 21.06.2008 a mai avut loc o Adunare a creditorilor, creditorii confirmându-l pe practicianul de insolvenţă CII. ... ca şi lichidator judiciar, dar nici de această dată nu s-a stabilit un onorariu, procesul verbal regăsindu-se la fila 62 din dosar. Probabil lichidatorul judiciar a sesizat această scăpare, iar în data de 30.03.2009 a avut loc o nouă Adunare a creditorilor când s-a stabilit onorariul lichidatorului judiciar la un cuantum de 1500 de lei lunar şi un onorariu de succes de 10%, dar aceste onorarii au fost condiţionate de către creditorul D.G.F.P. că se acordă doar în condiţiile în care se achită în întregime creanţele tuturor creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe, condiţie care nu a fost îndeplinită. Având în vedere aceste aspecte lichidatorul judiciar nu avea nici un temei legal să-şi distribuie suma de 158.238 de lei ca şi onorariu.

Mai mult, această sumă de 158.238 lei nu se justifică sub nici o forma, având în vedere munca pe care lichidatorul a depus-o în acest dosar de insolvenţă respectiv să valorifice un singur imobil. Pentru faptul că lichidatorul a depus diligente pentru vânzarea unui singur imobil sa pretindă suma de 158.238 lei cu care poate să-şi cumpere un apartament, apreciază că nu are nici o justificare economică dar nici morală, în dauna creditorilor care oricum ei înşişi sunt prejudiciaţi prin neîncasarea integrală a propriilor creanţe.

Conform prevederilor art. 19. alin. 2 din Legea 85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i remuneraţia. Există posibilitatea ca un creditor care are peste 50 % din creanţe sa stabilească remuneraţia lichidatorului printr-o decizie pe către s-o publice în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Până la data de 16.03.2016 când a fost depus Raportul şi planul de distribuire pe care îl contestă, nu a fost emisă nici o decizie în acest sens, astfel cum prevede art. 19 alin 2) ind. 1 si alin3) din Legea 85/2006.

Conform textului de lege, reiese foarte clar că onorariul lichidatorului trebuie să fie stabilit în Adunarea creditorilor la momentul în care a fost numit ca şi lichidator judiciar sau într-o adunare ulterioară, fie printr-o decizie a creditorului majoritar, dar acest aspect a fost omis. Invocarea de către lichidatorul judiciar că onorariul pe care şi l-a calculat a fost stabilit printr-o ofertă pe care a depus-o la creditorul D.G.F.P. nu are nici o acoperire legală. Astfel cum a arătat mai sus, stabilirea onorariului lichidatorului conform legii trebuia făcută în cadrul Adunării creditorilor sau printr-o decizie a creditorului majoritar care trebuia publicată în BPI.

În 16.03.2016, data emiterii Raportului şi a Planului de distribuire, lichidatorul judiciar era în situaţia în care nu putea să-şi distribuie nici un onorariu în mod legal. Sesizând acest aspect, întrucât nu este normal ca lichidatorul judiciar să nu primească nici un onorariu în acest dosar de insolvenţă, ..., în calitate de creditor majoritar, a emis decizia nr. 3892/ 22.03.2016 pe care în data de 23.03.2016 a publicat-o în BPI, prin care i-a stabilit lichidatorului un onorariu de 3% din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii. Această decizie nu a fost contestată şi îşi produce efectele de plin drept. Dacă părţile interesate nu ar fi fost de acord cu onorariul stabilit de ... aveau posibilitatea să conteste decizia. Astfel, după ce se scad cheltuielile efectuate în cadrul procedurii, suma corectă pe care trebuia sa o distribuie creditorilor, în cazul de faţă ... S.A., în calitate de creditor garantat, este de 746.895,72. Dacă aplicăm un procent de 3% astfel cum s-a stabilit in decizie, lichidatorului i se cuvine suma de 22.406,90 Lei, iar ... suma de 724.488,82 Lei.

Faţă de criticile aduse de către partea adversă, referitor la hotărârea primei instanţe, arată următoarele:

Din culpa administratorului judiciar ..., la primele două Adunări de creditori din data de 15.04.2008 şi 21.06.2008 s-a omis stabilirea onorariului care se cuvine practicianului in insolvenţă. Abia în data de 30.03.2009, după ce lichidatorul judiciar şi-a sesizat culpa, a avut loc o nouă Adunare a creditorilor când s-a stabilit onorariul lichidatorului judiciar la un cuantum de 1500 de lei lunar şi un onorariu de succes de 10%, dar aceste onorarii au fost condiţionate de către creditorul D.G.F.P. că se acordă doar în condiţiile în care se achită în întregime creanţele tuturor creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe, condiţie care nu a fost îndeplinită. Susţinerile lichidatorului judiciar că după semnarea Procesului Verbal al Adunării creditorului s-au făcut menţiuni unilateral de către creditorul D.G.F.P. după ce a semnat procesul verbal, sunt neserioase. Astfel, Procesul verbal a fost încheiat in data de 30.03.2009, lichidatorul judiciar având obligaţia sa consemneze votul creditorului majoritar la acea vreme, D.G.F.P. .... Poziţia creditorului majoritar a fost acordarea unui onorariu lunar de 1500 de lei/lună şi un onorariu de succes de 10 %, dar cu condiţia că onorariul indicat mai sus se acordă numai dacă se achită în întregime creanţele tuturor creditorilor înscrişi pe tabel, condiţia fiind impusă în procesul verbal de D.G.F.P. ... prin reprezentantul său la Adunare, consilier juridic .... Susţinerea că reprezentanta D.G.F.P. a completat procesul verbal fără ştirea lichidatorului judiciar este neserioasă, creditorul majoritar a fost singurul creditor de faţă, dacă nu semna procesul verbal nu s-ar fi luat nici o hotărâre.

Prevederile art. 291 Cod de procedură civilă Nou nu erau în vigoare la data de 30.03.2009, iar legea nu produce efecte retroactiv.

În realitate, procesul verbal a fost preformulat de lichidatorul judiciar înainte de Adunare, după care a încercat să forţeze în cadrul Adunării creditorilor aprobarea unui onorariu maximal. Întrucât creditorul majoritar nu a fost de acord cu poziţia lichidatorului, reprezentantul D.G.F.P. consilier juridic ... a menţionat în Procesul verbal condiţia impusă de D.G.F.P. pe care a inserat-o olograf, după care a semnat procesul verbal. Aceste aspecte reies şi din declaraţia d-nei consilier juridic ... dată în faţa instanţei de fond în calitate de martor. Dacă creditorul D.G.F.P. nu ar fi semnat procesul verbal Adunarea creditorilor ar fi fost nulă nemaifiind nici un creditor prezent.

Lichidatorul judiciar dovedeşte rea credinţă când face astfel de afirmaţii, mai ales că, chiar el recunoaşte în Raportul asupra fondurilor care face obiectul contestaţiei la pagina 1 pct. 5 că: "în cadrul Adunării creditorilor din data de 30.03.2009 a fost confirmat lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul sindic şi a stabilit un onorariu lunar de 1500 de lei şi un onorariu de succes de 10 % din sumele încasate în contul de lichidare. Acest onorariu a fost condiţionat de creditorul D.G.F.P. ... de achitare în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv de creanţe."

În ceea ce priveşte conţinutul Hotărârii Adunării generale a creditorilor întrunită la data de 30.03.2009, susţinerile practicianului în insolvenţă sunt halucinante: recunoaşte pe de-o parte semnăturile participanţilor la adunare, în vederea susţinerii onorariului pretins şi neagă, pe de altă parte aceleaşi semnături, în vederea eludării condiţiei impuse de creditorul majoritar de la acea vreme, D.G.F.P.

Procesul verbal al Adunării creditorilor nu a fost depus la dosarul cauzei în termen de două zile astfel cum prevede art. 14 alin. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei. Nu a fost depus chiar timp de 6 ani, judecătorul sindic neluând act niciodată de onorariile şi condiţiile menţionate în Procesul verbal.

Din aceste considerente, apreciază că Procesul verbal nu a produs efecte juridice, judecătorul sindic nu a luat act de conţinutul acestuia în cadrul încheierilor de şedinţă, în prezent este tardivă şi neîntemeiată revendicarea unui onorariu în baza unui Proces verbal ţinut la sertar timp de peste 6 ani, nedepus la dosarul cauzei în vederea aprobării de către judecătorul sindic. Mai mult, să vii după 6 ani cu solicitarea ca judecătorul sindic sa-ţi aprobe doar o parte din Procesul verbal, fără să ţii seama de condiţia impusă de creditorul D.G.F.P. ... majoritar la acea vreme, nu are nici un temei legal.

Având în vedere situaţia creată în cadrul dosarului de insolvenţă, strict din vina lichidatorului judiciar care nu a respectat prevederile legii insolvenţei, acesta nu putea să-şi distribuie nici un onorariu în mod legal.

Cu privire la susţinerile lichidatorului judiciar că merita un onorariu mai consistent întrucât a efectuat cheltuieli de deplasare, identificare topo, plata expertizelor judiciare, intimata arată că ... nu a contestat cheltuielile efectuate în procedură şi nu a contestat aceste costuri care au fost cuprinse în raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare pentru debitorul SC ... SRL nr. 136/16.03.2016 şi la Planul de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor la debitorul SC ... SRL nr. 137/16.03.2016.

Suma pretinsă ca şi onorarii de către lichidator în cuantum de 158.238 lei, pentru diligentele depuse în dosarul de insolvenţă nu se justifică sub nici o formă. Faptul că lichidatorul judiciar a depus diligenţe pentru dobândirea unui imobil pe care l-a valorificat nu justifică pretinderea sumei de 158.238 lei care este echivalentul unui apartament, iar această solicitare nu are nici o justificare economică, dar nici morală, în dauna creditorilor care oricum ei însăşi sunt prejudiciaţi prin neîncasarea integrală a propriilor creanţe.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că până la data emiterii deciziei nr. 3892/22.03.2016 nu exista nici un onorariu confirmat de judecătorul sindic conform art. 11 alin. 1, lit. d) din Legea 85/2006, motiv pentru care ... SA în calitate de creditor majoritar avea dreptul prevăzut de art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006 de a stabili onorariul lichidatorului judiciar.

Mai mult, cuantumul onorariului stabilit de creditoarea ... SA prin Decizie, nu poate fi modificat de judecătorul sindic, deoarece decizia prevăzută la art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006 poate fi verificată de judecătorul sindic doar asupra legalităţii, şi nu asupra oportunităţii.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 115 Cod de procedură civilă Vechi şi prevederile Legii nr.85/2006.

În cadrul recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurent, precum şi din oficiu, cu luarea în considerare a apărărilor intimatei, a actelor dosarului şi înscrisurilor depuse în recurs, Curtea de apel a constatat că acesta nu este fondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia formulată de creditoarea ... SA – Sucursala ... la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei SC ... SRL, nr. 136/16.03.2016, şi la Planul de distribuire a fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor debitorului, nr. 137/16.03.2016. Se solicită prin contestaţie modificarea sumelor ce trebuie distribuite creditoarei contestatoare, de la suma de 588.658,72 lei, propusă la distribuire prin raportul şi planul contestate, la suma de 724.488,82 lei, ca o consecinţă a reducerii onorariului ce a fost propus spre distribuire lichidatorului judiciar de la suma de 158.238 lei la suma de 22.406,90 lei, conform onorariului stabilit de creditoarea contestatoare, în calitate de creditor majoritar, prin Decizie publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă, necontestată, lichidatorul neavând un onorariu aprobat de adunarea creditorilor şi confirmat de judecătorul – sindic.

Prin cererea reconvenţională formulată de lichidatorul judiciar, acesta a solicitat confirmarea onorariului lunar în cuantum de 1500 lei pe lună şi onorariu de succes de 10%, conform celor aprobate de creditori în adunarea din data de 30.03.2009.

Prin Sentinţa pronunţată, prima instanţă a admis contestaţia creditoarei şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de lichidatorul judiciar.

Curtea de apel a constatat că această Sentinţă este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută.

În primul rând, s-a constatat că, formulând cererea reconvenţională în cauză, lichidatorul judiciar admite că, până la data de 16.04.2016, data formulării cererii reconvenţionale, ulterioară emiterii şi publicării Deciziei de stabilire a onorariului de către creditorul majoritar, nu are un onorariu confirmat în procedură, din moment ce solicită confirmarea lui pe această cale.

Mai mult decât atât, prin raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare ce face obiectul prezentei contestaţii, la punctul 5 – Menţiuni privind plata retribuţiei lichidatorului judiciar – acesta arată că, în cadrul adunării creditorilor din data de 30.03.2009 a fost confirmat în această calitate şi i s-a stabilit un onorariu de succes de 10% din sumele încasate în contul de lichidare, însă acest onorariu a fost condiţionat de creditorul majoritar D.G.F.P. ... de achitarea în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv de creanţe. Se mai arată că, prin oferta depusă la creditorul majoritar, pentru numirea în calitate de lichidator judiciar în acest dosar, onorariul ofertat şi acceptat de creditor a fost de 800 lei pe lună şi un onorariu de succes de 7%. Având în vedere complexitatea dosarului, prin adresa nr. 242/30.03.2009, lichidatorul judiciar a solicitat creditorului majoritar un onorariu lunar de 1500 lei şi onorariu de succes de 10%, fiind acceptat de către creditor. Se mai arată de către lichidatorul judiciar prin raport că, nerealizând condiţia impusă de creditorul D.G.F.P. ..., onorariul lunar al lichidatorului este cel din ofertă, respectiv 800 lei şi un onorariu de succes de 7% din sumele obţinute din procedură, astfel cum rezultă din adresa prin care a fost selectat de către comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, astfel că onorariul său propus spre distribuire, în cuantum de 158.238 lei, din care s-a achitat o parte, este calculat la această din urmă ofertă.

Aşadar, însuşi lichidatorul judiciar, prin însuşi raportul contestat, consideră că în adunarea creditorilor din data de 30.03.2009 i s-a stabilit un onorariu, însă sub condiţie, condiţie care nu s-a realizat în speţă, considerând că onorariul său nu poate fi calculat la suma stabilită în această adunare, admiţând că nu are stabilit un alt onorariu şi, în consecinţă, considerând că acesta trebuie calculat la suma negociată cu creditorul majoritar în etapa de selecţie a practicienilor în insolvenţă, anterior numirii sale în acest dosar.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului s-a constatat că procesul – verbal al adunării creditorilor din data de 30.03.2009 nu a fost depus niciodată la dosar, spre a fi suspus analizei judecătorului sindic, lichidatorul judiciar făcând o singură referire la acesta, timp de mai bine de 6 ani, printr-un raport de activitate din data de 19.04.2010 când arată că, în data de 30.03.2009 ora 14 a convocat adunarea creditorilor având ca ordine de zi stabilirea onorariului lunar şi de succes, iar adunarea creditorilor a aprobat un onorariu lunar de 1500 lei şi un onorariu de succes de 10%, cu condiţia achitării în întregime a creanţelor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor.

Pornind de la aceste premise, atât poziţia exprimată de lichidatorul judiciar faţă de contestaţia creditoarei, cât şi cererea reconvenţională sunt formulate cu vădită rea – credinţă, fiind vădit neîntemeiate. Pretinderea, după formularea contestaţiei, a unui alt onorariu decât cel pe care şi l-a calculat prin raport, prin schimbarea temeiului în baza căruia şi l-a calculat denotă o totală rea - credinţă din partea recurentului în încercarea de inducere în eroare a instanţei de judecată în vederea încasării unui onorariu necuvenit. În acest scop, contrar celor arătate prin raportul contestat şi prin raportul de activitate menţionat mai sus, lichidatorul judiciar încearcă să acrediteze ideea că, în realitate, aprobarea onorariului s-a făcut necondiţionat, iar înserarea condiţiei este nelegală, fiind făcută fără consimţământul său, după semnarea procesului verbal al adunării în forma fără adăugire. Lichidatorul judiciar nu explică în ce manieră s-a întâmplat acest lucru şi cum a ajuns creditorul majoritar, prin reprezentant, să insereze această condiţie, cu care nu a fost de acord. Susţinerea sa este contrazisă de rapoartele mai sus arătate, de fapt lichidatorul judiciar se contrazice pe el însuşi, având o atitudine duplicitară, fiind confirmat şi de către reprezentantul creditorului majoritar care a semnat procesul – verbal al adunării şi a fost audiat în calitate de martor că onorariul a fost aprobat în forma condiţionată şi nu s-au făcut adăugiri pe înscris fără consimţământul lichidatorului. Faţă de aspectele reţinute, invocarea de către lichidatorul judiciar a textelor de lege referitoare la modalitatea întocmirii înscrisurilor este făcută cu rea credinţă, aceste dispoziţii nefiind aplicabile speţei. De asemenea, interpretarea dispoziţiilor art. 11, alin. I, lit. c) şi d), raportat la dispoziţiile art. 19, alin. 2 şi alin. 2, indice l din Legea nr. 85/2006 de către lichidatorul judiciar nu pot fi reţinute, în speţă nefiind vorba despre desemnarea şi confirmarea unui alt lichidator şi nici despre înlocuirea lui, ci despre stabilirea remuneraţiei acestuia, remuneraţie care poate fi stabilită de creditori, în maniera prevăzută de aceste dispoziţii legale şi după confirmarea lichidatorului judiciar, nu numai în perioada de provizorat, aşa cum susţine recurentul. Din contră, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a acestor dispoziţii legale, reţinând că era necesar ca onorariul stabilit de adunarea creditorilor să fie confirmat de judecătorul – sindic, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Curtea de apel, a apreciat că, atâta timp cât s-a aprobat un onorariu sub condiţie, iar condiţia nu s-a realizat, judecătorul – sindic nu avea ce să confirme, iar lichidatorul judiciar nu avea un onorariu stabilit, înainte de emiterea deciziei de stabilire a onorariului de către creditorul contestator. Calcularea onorariului la oferta făcută de lichidator în procedura de selecţie anterioară desemnării sale este contrară dispoziţiilor Legii insolvenţei care prevăd în mod clar că onorariul poate fi stabilit doar de către judecătorul – sindic, de către adunarea creditorilor sau de către creditorul majoritar.

În ceea ce priveşte onorariul stabilit de creditorul contestator, după întocmirea şi depunerea la dosar a raportului şi planului contestate, Curtea de apel a reţinut, în acord cu instanţa de fond, că, din moment ce lichidatorul judiciar nu avea stabilit un onorariu în procedură, creditorul majoritar avea dreptul legal de a stabili onorariul, conform dispoziţiilor legale menţionate mai sus, iar în privinţa cuantumului acestuia, instanţa nu poate interveni, fiind o chestiune de oportunitate şi nu de legalitate, iar în lipsa altui criteriu de stabilire a onorariului, în mod corect s-a stabilit de către instanţa de fond onorariul lichidatorului raportat la această Decizie. Oricum, onorariul astfel stabilit nu este unul mic, dimpotrivă, cauza nefiind una de o complexitate deosebită, durata sa fiind generată şi de procesele purtate pe parcursul procedurii, cu atât mai mult cu cât, în mod frecvent, onorariile practicienilor în insolvenţă se orientează spre suma de 3000 lei, conform celor prevăzute în Statutul profesional, chiar şi pentru o cauză de complexitatea prezentei. În plus, în cauză nu au fost contestate cheltuielile de procedură efectuate de lichidatorul judiciar şi pe care şi le-a propus spre distribuire.

Faţă de toate motivele arătate în cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod de procedură civilă Vechi, constatând că în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs invocate de recurent şi nici un motiv de ordine publică, Curtea de apel a respins ca nefondat recursul formulat, menţinând ca legală şi temeinică Sentinţa atacată, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către intimată.

Domenii speta

Spete similare