Funcţionarii publici cu statut special – poliţist pensionat. Cerere pnetru plata ajutorului la trecerea în rezervă, suspendarea prevederii care le reglementează. Prematuritatea cererii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul XXXXX reclamantul XXXXX, a chemat  în judecată pârâtul Inspectoratul de Politie al Judeţului XXXXX pentru ca prin hotărârea ce se va  pronunţa să fie  obligat la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de lege la trecerea în rezerva, 20 solde /salarii ale funcţiei de bază, adică 29.080 lei actualizate cu indicele de inflaţie de la data de 01.07.2016 la data efectuării plaţii efective.

În motivarea acţiunii reclamantul XXXXX arată următoarele:

În fapt, a activat 34 ani, 4 luni şi 24 zile în cadrul MAI, iar la data de 01.07.2016 a trecut in rezerva, aşa cum rezultă din decizia de pensionare nr. XXXXX.

Conf. disp. art. 20 al. 1 Anexa VII din Legea 284/2010 „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel: Vechime efectivă: (...) - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; în speţă este vorba de 43820 lei, conf. adresei anexata.

Textul indicat mai sus este în vigoare şi el atesta dreptul său la plata sumei arătate mai sus.

Deşi s-a adresat IPJ cu solicitarea de a i se achita aceasta suma a fost refuzat.

1-Este adevărat ca dreptul acordat prin legea 284/2010 a fost suspendat prin Ordonanţe succesive în sensul ca „în anul ... nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă,, însă din analiza acestor acte normative este evident ca legea este un act cu forţa juridica superioara ordonanţei de urgenta.

2-Apoi, din analiza art. 1 din lege se observa ca aceasta a fost emisa tocmai in considerarea creării unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prin care sa se înlăture inechităţile sociale si posibilele situaţii discriminatorii; ori, în aplicarea legii, ipoteza acordării unui asemenea ajutor unor alţi colegi MAI deja pensionați si neacordarea aceluiaşi ajutor mie, pensionat cu 31.05.2016, apare tocmai ca o situaţie de inechitate şi discriminare, creata prin efectele aplicării OUG 103/2013.

3-Legea prevede expres la art. 1 al. 2 ca „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege,, - per a contrario existenta drepturilor nu mai poate fi prevăzuta prin acte cu forţa juridica inferioara legii, ci doar modul de executare a plaţii acestui drept, însă existenta lui nu poate fi contestata, ide în acord si cu principiile enunţate la art. 3 din lege (caracterul unitar, supremaţia legii, echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale).

4-Ordonanţele prin care plata drepturilor a fost succesiv suspendata sunt acte normative a căror emitere este justificata de necesitatea luării unor măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care şi-au încetat aplicabilitatea şi pentru care Guvernul a apreciat că neadoptarea acestor măsuri şi în continuare ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat raportat la produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice; astfel, toate prevederile din ordonanţele succesive vizează problema plăţii efective a drepturilor băneşti care se menţin la un anumit nivel sau se blochează la plata fără a se nega însăşi existenta dreptului, născut ex lege; ca este aşa rezulta şi din faptul că niciunde in cuprinsul ordonanţei nu se afirma ca asemenea drepturi (ajutoarele, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă) nu se mai acorda niciodată, ci dimpotrivă, ca ele nu se acorda într-un an, fiind însă perfect posibila acordarea lor in anul următor.

Prin Ordonanţe Guvernul s-a limitat la a afirma generic imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv in ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar, însă nu a justificat în niciun fel decizia cat priveşte drepturile salariale sau de natura salariala la care este obligat prin ministerele din compunerea sa.

De asemenea nu se face nicio menţiune concretă prin ordonanţe la ce angajamente internaţionale se referă expunerea de motive care practic suspendă de drept toate plăţile privind ajutoarele băneşti acordate prin lege.

O asemenea justificare era cu atât mai importantă cu cât statul are obligaţia pozitivă de a reglementa un sistem juridic adecvat care să permită punerea in executare eficienta a legilor emise, mai ales când debitorul este o autoritate publică.

În opinia sa  beneficiază de un drept născut ex lege care are natura unui „bun,, în sensul Convenţiei şi care este garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO.

În privinţa concordantei disp. ordonanţelor succesive de suspendare cu cele ale Legii 284/2010 si ale Convenţiei EDO apreciez ca aceasta instanţa este chemata sa se pronunţe daca ordonanţa respectiva respecta sau nu legea interna dar si principiile europene n materia drepturilor omului.

Între aplicarea Ordonanţelor care prevăd eşalonarea sine die la plata unor creanţe de natura salariala pe de o parte si dispoziţiile Legii interne si ale Convenţiei europene privita prin prisma jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, pe de alta parte, instanţa este obligata sa dea curs celor din urma, conform art. 11 alin.2 si art. 20 din Constituţia României (art. 11 alin.2 „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"; art. 20 "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile cetăţeneşti vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte...(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului in care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile").

În acelaşi sens s-a pronunţat şi ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia 16/8.06.2015.

Fata de cele ce preced solicită  admiterea acţiunii, obligarea paratului la plata sumei de 29080 lei, suma actualizata cu inflaţia de la 01.07.2016 (data trecerii in rezerva) si pana la data plaţii efective.

În drept, art. 20 al. 1 Anexa VII din Legea 284/2010.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul IPJ v a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru următoarele:

În prealabil pârâtul IPJ XXXXX a invocat admiterea excepţiilor lipsei calităţi procesuale pasive a I.PJ XXXXX şi a prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX, a invocat,  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că, în calitatea sa ordonator terţiar, nu putea plăti sumele pretinse, în absenţa alocării sumelor necesare existând obligaţia de a se încadra în cheltuielile de personal menţionate în anexele la legile bugetare, precum şi faptul că, şi în situaţia în care excepţia ar fi respinsă, instituţia ar fi în imposibilitate legală şi financiară de a plăti sumele solicitate, atâta timp cât acestea nu au aprobată destinaţia.

De asemenea, Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX a invocat excepţia prematurităţii deoarece prin OUG nr. 103/2013,  OUG nr. 83/2014 şi O.U.G. nr. 57/2015 plata acestui ajutor a fost suspendată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, prevede că în anul 2011 nu se acordă ajutoarele solicitate de reclamant.

Ulterior plata acestui ajutor a fost suspendată prin acte normative ulterioare, ultimul fiind OUG nr. 57/2015 pentru anul 2016.

Pe de altă parte, legile bugetului de stat, legi organice, deci acte normative de nivel superior, nu prevăd fonduri cu această destinaţie.

Reclamantul nu poate invoca nici existenţa unei situaţii de discriminare, întrucât efectele prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 invocate au fost suspendate încă de ia adoptarea ei, de Ia 01.01.2011, deci nici alte categorii de persoane nu puteau beneficia ele aceste ajutoare.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

 În temeiul art. 248 din noul Cod de procedură civilă se vor examina cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale şi prematurităţii invocate de către pârâtul  IPJ XXXXX.

I. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Judeţean de Poliţie XXXXX este nefondată.

Calitatea procesuală este definită ca fiind existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, precum şi între pârât şi cel obligat în acelaşi raport juridic.

Reclamantul a avut  raporturi  de serviciu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului XXXXX.

Potrivit  art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române care stipulează că "inspectoratele de poliţie judeţene au personalitate juridică", iar conducătorul acestora (inspectorul-şef), este ordonator terţiar de credite.

Reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie pentru limită de vârstă  la data de 01.07.2016 iar prin prezenta acţiune solicită obligarea  Inspectoratul de Poliţie al Judeţului XXXXX la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010 la trecerea în rezervă, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul constată că stabilirea şi acordarea drepturilor băneşti aferente unui raport de serviciu constituie un atribut ce aparţine în exclusivitate angajatorului, subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii, care are obligaţia verificării condiţiilor de acordare şi de stabilire a drepturilor băneşti solicitate.

Prin urmare, dat fiind faptul că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului XXXXX acesta este singurul în măsură să plătească drepturile băneşti solicitate de reclamant, aşa încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acest pârât urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.

II. Referitor la excepţia prematurităţii, Tribunalul arată următoarele:

Potrivit  dispoziţiilor art.20 din Anexa VII Capitol II din LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la trecerea în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate.

Reclamantul XXXXX a solicitat plata drepturilor mai sus menţionate, în cuantum de 29080  lei, iar pârâtul IPJ XXXXX a refuzat  plata, motivat de faptul că prin dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 284/2010, şi prin acte normative ulterioare anuale plata drepturilor pretinse este suspendată, acordarea acestor drepturi fiind condiţionată de disponibilităţile băneşti aprobate cu această destinaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 din Anexa VII Capitol II a Legii nr. 284/2010, acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Dispoziţiile art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevăd că în anul 2011 dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică:

„ART. 13

(1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.”

Neacordarea de către legiuitor a ajutoarelor la ieşirea la pensie îşi are justificarea în situaţia de criză economică, neacordarea acestor ajutoare în anul 2011 impunându-se în măsura în care a fost necesară reducerea cheltuielilor bugetare, dat fiind faptul că au mai fost adoptate şi alte acte normative având ca scop reducerea cheltuielilor bugetare, creşterea veniturilor la bugetul de stat şi redresarea situaţiei economico-financiare a ţării, care s-au dovedit, însă, insuficiente.

Astfel, prin Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede în art. 9 că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

Suspendarea plăţii  ajutorului în litigiu, a fost menţinută şi prin actele normative ulterioare anuale, şi anume:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare „în anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

Tribunalul apreciază că prin actele normative menţionate a operat o suspendare a dreptului stabilit iniţial în Legea nr. 330/2009, iar ulterior, în Legea nr. 284/2010, astfel că dreptul reclamantului XXXXX la plata ajutorului prevăzut la trecerea în rezervă  nu este actual, acesta putând fi  valorificat la data la care încetează cauza de suspendare.

Ca atare, nu există un drept la acţiune pentru protecţia unui drept subiectiv care nu este actual, prin actele normative menţionate operând  o suspendare a dreptului stabilit iniţial în Legea nr. 330/2009, iar ulterior, în Legea nr. 284/2010.

 Decizia nr. XXXXX, pronunţata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dosar nr. 689/2015 al ICCJ, , confirmă cele reţinute de Tribunal, în sensul că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept.

 Atâta timp cât exerciţiul dreptului în litigiu a fost suspendat prin actele normative menţionate anterior,  Tribunalul nu poate admite acţiunea reclamantului XXXXX, cu consecinţa  intrării acestuia  în posesia unui titlu apt a fi pus în executare de îndată, cu  încălcarea a unui text de lege în vigoare.

Orice hotărâre judecătorească presupune respectarea cadrului legal în vigoare şi nu încălcarea cu bună-ştiinţă a acestuia. Măsura prevăzută de art. art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011  şi de actele normative ulterioare, privind suspendarea plăţii ajutorului la trecerea în rezervă, a fost determinată de motive de utilitate, în contextul crizei economice profunde cu care se confruntă România, fiind dispusă cu respectarea art. 53 din Constituţie şi a exigenţelor impuse de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepţia prematurităţii invocată de pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX,  şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX, ca prematură.

Având în vedere soluţia adoptată, Tribunalul apreciază că numai este necesară analiza fondului acţiunii formulate de reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie XXXXX.

Domenii speta

Spete similare