Divorţ

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.  8941/ 180 / 23.07.2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta A  a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  B

•desfacerea căsătoriei părţilor din culpa comună

• exercitarea autorităţii părinteşti în comun cu privire la  minorii C şi D

• stabilirea locuinţei minorilor alături de dumneaei în X

• obligarea  pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor raportat la venitul minim pe economie

• păstrarea numelui din căsătorie

Cererea  a fost  legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.

În motivarea cererii  reclamanta a arătat în esenţă că relaţiile de familie s-au răcit de aproximativ patru ani pe fondul problemelor financiare, că întrucât nu mai aveau posibilităţi materiale soţul a plecat din ţară în urmă cu nouă ani, că ulterior naşterii copilului au început să edifice o casă, însă a rămas singura care se ocupa de aceasta, că  soţul îi făcea reproşuri, dădea dovadă de lipsă de interes şi comunicare, că cele mai multe discuţii contradictorii au avut la bază copiii, că pârâtul nu mai înţelegea nevoile şi priorităţile acestora, lăsând-o să se descurce singură, că de câţiva ani nu mai contribuie la cheltuielile legate de copii şi de casă, că relaţiile de familie sunt iremediabil vătămate, că iniţial copiii voiau să stea alături de tată, însă,motivat de faptul că i-a dus încasa în construcţie unde nu sunt balustrade ( băiatul a căzut acolo ), i-a hrănit cu cremvuşti, i-a dus la piscină cu apă rece, a înţeles că nu poate fi responsabil, că la grădiniţă şi la şcoală dumneaei ţine legătura cu cadrele didactice, că minorii se simt în siguranţă cu mama şi că deţine locuinţă proprie,achiziţionată din surse proprii anterior căsătoriei.

În drept au fost invocate dispoziţiile  art 373, 379, 397, 400, 383 al 2 cod civ.

În probaţiune reclamanta solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorii  X şi Y

Pârâtul  a formulat întâmpinare în termenul de 25 de zile stabilit potrivit dispoziţiilor art 201 cod proc civ. prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat în esenţă că este normal ca într-o familie să apară neînţelegeri însă toate problemele pot fi rezolvate atunci când soţii doresc acest lucru, că numai dumnealui luptă pentru menţinerea acestei căsnicii, că reclamanta nu a indicat motive temeinice de divorţ, că pe parcursul căsătoriei a contribuit substanţial şi majoritar la cheltuielile necesare copiilor şi a celor casnice,  că a fost implicat în viaţa de familie dar reclamanta a ales să îl părăsească şi nu l-a mai primit în domiciliul comun, că aceasta a fost văzută în compania unui bărbat, căîşi iubeşte copiii,merge la şedinţe cu părinţii, le cumpără tot ce e nevoie, cî în vară minorii au stat la dânsul şi au avut libertatea de care aveau nevoie şi au mâncat sănătos. În subsidiar a arătat că nu este de acord ca reclamanta să păstreze numele din căsătorie.

Sub aspect reconvenţional  pârâtul a solicitat să-i fie încuviinţat un drept de legături personale astfel:

-o lună în vacanţa de vară de pe 15 iunie până pe 15 iulie

-o săptămână în vacanţa de iarnă, de Crăciun

-o săptămână în vacanţa de Paşti

-în fiecare săptămână de miercuri orele 13,00 până joi ora 08,00

În drept au fost invocate dispoziţiile art 205 - 209 cpc

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.

În probaţiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorul X.

  A fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părţilor ( fl 29 - 30 9

  Părţile au fost legal citate şi s-au prezentat în instanţă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la desfacerea căsătoriei

La data de 16 iulie 2005 părţile s-au căsătorit în  localitatea V, căsătoria fiind înscrisă in Registrul Stării Civile al Primăriei V.

Din căsătoria  părţilor au rezultat minorii A,  şi  B, .

Instanţa reţine că pentru a putea pronunţa divorţul trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor motive temeinice, acestea să fi vătămat grav relaţiile dintre soţi şi continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă.

Temeinicia motivelor de divorţ se apreciază de la caz la caz de către instanţa de judecată.

Rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză că relaţiile de familie s-au deteriorat în condiţiile în care părţile aveau opinii diferite asupra modalităţii de gestionare a resurselor financiare, asupra rolului femeii în familie şi societate şi asupra modalităţii de educare a copiilor. În acest sens martorul X a relatat că în timp ce pârâtul urmărea să economisească banii, reclamanta obişnuia să cheltuie iar martorul Y că pârâtull dorea ca soţia să fie spusă, neapreciind deciziile luate de aceasta.

În plus, potrivit constatărilor personale ale martorei X, pârâtul îi adresa cuvinte urâte reclamantei iar în data de 14 ianuarie 2016 a ameninţat-o cu moartea.

În contextul sus amintit părţile s-au separat în fapt de mai multe ori, ultima dată în mod definitiv în urmă cu aproximativ un an, când pârâtul a plecat din domiciliul comun.

Totodată, ambii martori au subliniat faptul că între soţi au existat anterior formulării prezentei cereri discuţi referitoare  la divorţ, însă  din cauza refuzului pârâtului nu au putut realiza această procedură în faţa unui notar.

  În concluzie instanta retine ca acesta casatorie nu mai poate continua intrucat relatiile dintre parti nu sunt caracterizate prin trăsăturile specifice unei vieţi de familie, respectiv pe sentimente afecţiune, intelegere, sprijin reciproc moral si material, căsătoria fiind lipsita de principalele elemente de fond.

Astfel că,  pe baza întregului probatoriu administrat în cauză instanţa apreciază  că rezultă culpa comună  în destrămarea raporturilor de familie, soţii nereuşind să depăşească problemele astfel încât au ajuns să se separe în fapt, motiv pentru care, constatând că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate,  astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, în baza art. 373 lit b din  codul civil raportat la art 379 al 1 din codul civil , va dispune desfacerea căsătoriei din culpă comună.

Cu privire la numele părţilor:

Conform art 383 al 2 cod civ Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.

Cum  din căsătoria părţilor au rezultat doi copii minori, care poartă drept nume de familie cel comun al soţilor, instanţa apreciază că este în interesul acestora a păstra în continuare acelaşi nume cu al ambilor părinţi.

Totodată este de remarcat şi faptul că reclamanta  profesează în calitate de avocat în cadrul Baroului ( potrivit adresei nr. 853/15.09.2015 , fl 51 ) situaţie în care, fiind cunoscută sub numele de Folner, este în interesul său profesional de a păstra numele din căsătorie.

În consecinţă, instanţa va dispune ca reclamanta - pârâtă să păstreze  numele din căsătorie, acela de F.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti

Instanţa reţine pe baza referatului de anchetă psihosocială efectuat în cauză că  minorii A şi B locuiesc alături de mamă, într-un imobil proprietate personală , respectiv un apartament compus din trei camere, mobilat,utilat cu aparatură electrocasnică şi întreţinut igienico -sanitar.

Pârâtul locuieşte cu chirie într-o garsonieră situată în B, compusă dintr-o cameră şi dependinţe.

Cei doi copii ai părţilor prezintă o bună stare de sănătate şi urmează cursurile scolii „Miron Costin” Bacău, respectiv grădiniţei arondate acestei instituţii de învăţământ.

Ambele părţi au solicitat  să exercite în comun autoritatea părintească asupra copiilor, în acelaşi sens fiind formulate şi concluziile autorităţii tutelare în cuprinsul anchetei psihosociale.

Potrivit dispoziţiilor noului cod civil  autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide astfel.

Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide astfel.

Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

În considerarea celor anterior precizate, luând act de voinţa părţilor,  instanţa apreciază că în interesul superior al minorilor este ca, potrivit art. 397 cod civ. autoritatea părintească să se exercite în comun de părinţi.

Cu privire la locuinţa minorilor

Atunci când stabileşte locuinţa copilului minor instanţa trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa, situaţia locativă a fiecăruia dintre cei doi părinţi, istoricul îngrijirii copilului, dorinţa exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinţei sale la reşedinţa unuia sau altuia dintre părinţi, apropierea locuinţelor fiecăruia dintre cei doi părinţi de şcoală  şi respectiv grădiniţă, concluziile raportului autorităţii tutelare cu privire la locuinţele celor doi părinţi, dorinţa exprimată de fiecare dintre cei doi părinţi cu privire la stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa lor.

Instanţa reţine pe baza probatoriului administrat în cauză şi din conţinutul psihosociale că minorii A şi B se află în grija mamei, beneficiind de îngrijire corespunzătoare din partea acesteia.

Ambele părţi au opinat în sensul stabilirii locuinţei copiilor alături de reclamantă, în acelaşi sens fiind şi concluziile autorităţii tutelare prezentate în cadrul referatului de anchetă psihosocială.

In consecinţă, pe  baza probatoriului administrat, în baza art 400 cod proc civ,  instanţa apreciază că nevoia  de stabilitate şi continuitate a minorilor este asigurată cel mai bine în condiţiile stabilirii domiciliului acestora alături de  reclamanta - pârâtă  la domiciliul din  B.

Cu privire la obligaţia de întreţinere:

Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, în baza art 402 al 1 cod civ , va stabili ca pârâtul - reclamant sa plătească  reclamantei -pârâte in favoarea minorilor o pensie lunara de întretinere în procent total de 33 % din venitul  minim net pe economia naţională  începând cu data introducerii acţiunii ( 23.07.2015 ) si pana la majorat.

Cu privire la cererea de legături personale

Instanţa reţine că în raporturile dintre părinţi şi copii , trebuie să primeze întotdeauna interesul superior  al copilului. Conform art. 401 cod civ şi art.  17 din Legea nr. 272/2004, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

Textele anterior menţionate  nu stabilesc modalitatea concretă de realizare

a acestui drept,  însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui.

În speţă, instanţa apreciază că interesul superior al copiilor presupune ca aceştia să menţină contactul cu tatăl,  legăturile personale între părinte şi copilul său reprezentând un element fundamental al vieţii de familie.

Reclamanta nu s-a opus derulării dreptului de legături personale al tatălui cu minorii.

De altfel, probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că pârâtul a manifestat interes faţă de creşterea şi educarea copiilor atât în perioada convieţuirii părţilor, cât şi ulterior separării acestora.

În acest sens martorul X a specificat că după despărţirea părinţilor minorii au petrecut timp alături de tată periodic, uneori la două - trei săptămâni, iar în ultimul timp în fiecare miercuri, astfel cum s-au înţeles părţile.

Incidentele ce au avut loc  în timp ce copiii se aflau sub supravegherea tatălui ( în sensul că  au răcit sau că fiul părţilor s-a lovit ) apar ca fiind izolate, nefiind de natură a restrânge dreptul de legături personale al acestui părinte. De altfel, nici reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare.

De principiu, instanţa reţine că trebuie găsită modalitatea care să permită ambilor părinţi şi copilului să aibă legături fireşti cât mai mult timp posibil, având în vedere că numai astfel pot veghea la creşterea şi educarea copilului. Pe de altă parte derularea legăturilor personale cu minorii  trebuie sa se faca in conditii care sa nu îi influenteze negativ si sa nu le puna in primejdie cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.

În cazul de faţă,  dat fiind istoricul legăturilor părinte copii precum şi legăturile actuale instanţa va încuviinţa ca pârâtul - reclamant să aibă legături personale cu minorii, cu luare la domiciliul său, în următoarea modalitate: în fiecare săptămână de miercuri orele 13,00 până joi orele 08,00; o săptămână în vacanţa de iarnă; o săptămână în vacanţa de primăvară; o lună în vacanţa de vară, începând din 15 iunie până pe data de 15 iulie.

Cu privire la cheltuieli de judecată 

În baza art 453 cod proc civ va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare