Ordin de protecţie

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 8552 /180/08.06.2016 reclamanta X  a chemat în judecată pe pârâtul Y solicitând  ca, prin hotărârea judecătorească , să se instituie ordin de  protecţie prin care să se dispună:

•evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa comună cel puţin trei luni

•obligarea pârâtului să păstreze o distanţă de 50 m faţă de  dumneaei, faţă de minorii A  şi B, faţă de reşedinţa sa şi faţă de locul de muncă din Terasa Bar „Primavera”

Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Cererea a fost formulată  potrivit formularului prevăzut de legea 217 / 2003.

În motivare ( pct V, VI , VII ale formularului ) reclamanta  a arătat în esenţă că este căsătorită cu pârâtul,  că din căsătorie au rezultat doi copii minori, că pe  fondul consumului de alcool pârâtul este extrem de violent, că ameninţă cu moartea pe reclamantă spunându-i „unde-i stau picioarele îi va sta şi capul,apoi se va sinucide”, că toate violenţele se petrec în faţa celor doi copii minori, că a pus camere de filmat în casă pentru a urmări orice activitate a soţiei şi a copiilor, că a spart telefoanele mobile, a tăiat firul de la telefonul fix pentru a nu putea suna la 112, că i-a învineţit mâna ciupind-o, că  ameninţat-o că o înjunghie cu cuţitul, că în ziua de 01.06.2016 a făcut scandal şi a ameninţat-o cu moartea, i-a vorbit urât, că în urmă cu două săptămâni a agresat-o trăgând-o de păr, că şi-a sunat fratele care a venit să-l potolească pe pârât, că a bruscat copiii, i-a înjurat, i-a lăsat afară nesupravegheaţi, că nu merge la muncă, că pe rolul instanţei există acţiune de divorţ, că pârâtul a mers la câteva şedinţe de terapie la psiholog însă ulterior a refuzat să se mai ducă.

În drept au fost invocate dispoziţiile legii 217 / 2003.

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorii  M şi NPârâtul nu a  formulat întâmpinare până la primul termen de judecată.

Părţile au fost legal citate şi s-au prezentat în instanţă.

La termenul de judecată din 10 iunie 2016 pârâtul a specificat că nu este de acord cu acţiunea formulată.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile au calitatea de soţi din data de 11 august 2007. Din relaţia acestora au rezultat minorii  A, şi  B.

În prezent pe rolul Judecătoriei Bacău a fost  înregistrată sub numărul de dosar 5035 / 180 / 12.04.2016 cererea de divorţ formulată de  reclamantă în contradictoriu cu soţul său.

Locuinţa comună a soţilor este situată în  B, unde deţin  în proprietate comună un  imobil compus din trei camere şi dependinţe achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat De aproximativ două - trei  luni relaţiile dintre soţi sunt tensionate şi au loc conflicte, motivul fiind o presupusă relaţie extraconjugală a reclamantei, astfel cum a specificat martorul X.

În data de 1 iunie 2016  între soţi s-a derulat un astfel de conflict, despre care au relatat ambii martori audiaţi. Astfel, Y, sunat de fiul părţilor din  greşeală, a avut ocazia să-l audă ţipând pe pârât,prin telefon, în jurul orelor 22,00, fără însă a înţelege  ce spunea. Totodată, X, mama pârâtului, prezentă în locuinţa părţilor după ce a fost apelată telefonic de fiul său, a constat că  soţii s-au strâns de mâini în astfel de măsură încât au rămas urme roşiatice pe corpul acestora.  Urme de vânătăi pe braţul reclamantei a avut ocazia să remarce şi fratele dumneaei, C, ulterior datei de 2 iunie.

Despre agresiuni fizice şi verbale reciproce a relatat şi pârâtul care a fost interpelat de instanţă  la termenul din 10 iunie 2016. Cu referire la data de 1 iunie acesta a specificat că în condiţiile în care  soţia i-a spus că-i  va lua copiii, acesta i-a adresat  cuvinte care constituie act de ameninţare în opinia instanţei ( „te omor” ).

Nu în ultimul rând instanţa reţine pe baza depoziţiilor martorilor audiaţi faptul că pârâtul s-a deplasat la locul de muncă al soţiei sale,  cu scopul de a o urmări ( C ), dar fără a provoca scandal ( Cadar Paula ).

Faţă de  minori instanţa constată că nu s-a făcut dovada unei conduite agresive a  tatălui, martorul M specificând  că acesta a mai certat copiii dar fără să întreacă măsura.

Deşi minorii s-au aflat în locuinţa comună cel puţin în ziua de 1 iunie 2016, când a avut loc un conflict între soţi, nu rezultă din probatoriul administrat în cauză ca prin conduita sa pârâtul le-ar fi produs vreo stare de temere, aceştia având un comportament normal în prezenţa  părintelui, după cum a menţionat martorul N.

Instanta retine ca Legea nr. 217/2003, cu modif. ulterioare permite emiterea unui ordin de protectie in scopul inlaturarii starii de pericol la care este expusa o persoana datorita unui act de violenta din partea unui membru al familiei, act de violenta prin care este pusa in pericol viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea acesteia.

Art. 4 din Legea nr. 217/2003, republicată, prevede că violenţa în familie se manifestă în mai multe forme: a) violenţa verbală; b) violenţa psihologică; c) violenţa fizică etc.

Practic, în condiţiile în care pârâtul a avut o conduită agresivă  fizic şi verbal faţă de soţia sa, producându-i o stare de temere şi punându-i în pericol integritatea fizică sau psihică,  instanţa  reţine că  violenţa în familie s-a manifestat în formele prevăzute de art 4 lit a şi c din legea 217 / 2003, respectiv violenţă fizică şi verbală,  astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art 23 din acelaşi act normativ.

Faţă de toate cele ce preced, ţinând cont de scopul de prevenţie pentru care a fost instituit, prin lege, ordinul de protecţie, instanţa apreciază că, pentru ca integritatea fizică şi psihică a reclamantei să nu fie pusă în pericol prin acte de violenţă manifestate de pârât, se impune, în vederea protejării acesteia şi înlăturarea stării de pericol, emiterea  unui ordinului de protecţie.

Cererea reclamantei va admisă în parte dispunându-se pe o durată de o lună de la data emiterii prezentului ordin  ca pârâtul să respecte măsurile prevăzute de art 23  al 1 lit a  şi d din legea 217 / 2003, respectiv: să  păstreze faţă de reclamanta  X  o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri; să păstreze faţă de locul de muncă al reclamantei - situat în ( Terasa bar Primavera ) o distanţă minimă de 30 ( treizeci ) metri;; va dispune evacuarea pârâtului pentru o durată de o lună  din locuinţa situată în B

Instanţa a apreciat ca faţă de gravitatea actelor produse de pârât, se impune stabilirea măsurii pe o durată de  o lună şi că scopul măsurii poate fi atins prin păstrarea unei distanţe de 30 ( treizeci ) metri faţă de reclamantă şi faţă de  locul de muncă alac acesteia. Faptul că  există posibilitatea ca şi soţia să fi exercitat anumite acte de agresiune asupra soţului nu este de natură a scuza conduita acestuia, cu atât mai mult cu cât nu  s-a probat  existenţa unor acte provocatorii.

Totodată, pentru aceeaşi perioadă instanţa a dispus evacuarea pârâtului din locuinţa comună  situată B, apreciindu-se ca fiind imposibilă la acest moment convieţuirea celor doi soţi.

Întrucât nu s-a probat săvârşirea unor acte de violenţă de către tată asupra celor doi copii, instanţa va respinge cererea reclamantei vizând obligarea acestuia la păstrarea distanţei faţă de minori.

În condiţiile date va fi respinsă şi cererea de obligare a pârâtului la păstrarea distanţei faţă de locuinţa comună, reclamanta fiind suficient protejată prin dispunerea unor măsuri similare faţă de propria persoană sau locul de muncă.  În plus, în condiţiile respectării măsurilor dispuse anterior prin prezentul ordin ( de  păstrare a distanţei faţă de soţie  ), pârâtului nu i se interzice accesul la copii nici în locuinţa comună.

În conformitate cu prevederile art. 31 alin 1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se va comunica prezenta către IPJ - Secţia 1 Rurală şi se va atrage atenţia pârâtului asupra dispoziţiilor art. 32 din lege.

În baza art 453 cod proc civ va compensa cheltuielile de judecată pretenţiile reclamantei fiind admise  doar în parte.

Domenii speta

Spete similare