Amenintare in forma continua

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1356/P/2015 din data de 11.11.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, înregistrat la această instanţă sub nr. 3120.289.2015, la data de 11.11.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D I P, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. de art. 206 alin.1 din CP.

La data de 20.11.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghina dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul actului de sesizare al instanţei, în sensul reţinerii în încadrarea juridică a faptei şi a formei continuate a faptei, respectiv a prevederilor art. 35 alin.1 din CP.

În procedura de cameră preliminată s-a dispus comunicare rechizitoriului îndreptat pe seama inculpatului, astfel că acesta a fost în măsură să îşi realizeze o apărare efectivă şi în acord cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin raportare la încadrarea juridică completă. În plus, instanţa constată că întreaga cercetare penală realizată de procuror a vizat fapta în formă continuată. Astfel, atât punerea în mişcare a acţiunii penale cât şi fapta materială descrisă în cuprinsul rechizitoriului au avut în vedere comiterea unei fapte în formă continuată, motive suficiente pentru a se conchide că omisiunea reţinerii în încadrarea juridică din rechizitoriu a art. 35 alin.1 din CP este o eroare materială.

În fapt, în esenţă, în actul de sesizare al instanţei se reţine că în perioada iunie 2015-august 2015, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ameninţat-o pe persoana vătămatăD F, soţia sa, cu moartea şi cu acte de violenţă ceea ce i-a creat o stare de temere.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: plângerea persoanei vătămate (f. 5, dup); declaraţia persoanei vătămate (f. 6, 18-19, dup); declaraţia suspectului (f. 10, dup); declaraţia inculpatului (f. 8, dup); declaraţii de martori (f. 12-13; 14-15; 16-17, dup); fişă cazier judiciar (f. 20, dup); adresă solicitare emitere ordin de protecţie (f. 21-22, dup); suport CD cu înregistrare audio din data de 06/07.11.2015 (f. 23, dup).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 07.01.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Reghin a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1356/P/2015 din data de 11.11.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin privind pe inculpatul D I P, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare în formă continuată, prev. de art. 206 alin.1 din CP, cu aplic. art. 35 alin.1 din CP, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, ulterior citirii actului se sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 din CPP rap. la art. 396 alin. 10 din CPP, privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a solicitat parcurgea procedurii de drept comun, declarând că nu recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Procedând conform art. 374 din CPP, instanţa a pus în discuţia contradictorie a procurorului şi a părţilor, temeinicia probelor administrate în faza de urmărire, constatând că inculpatul a contestat declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală.

La termenul din 09.02.2016, inculpatul a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei, motiv pentru care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 378 alin.5 din CPP, fiind citită declaraţia inculpatului din cursul urmării penale.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate D (după desfacerea căsătoriei ”M  ”)F (f. 69-70) şi s-au reaudiat martorii din faza de urmărire penală, respectiv D CI (f. 73), DA (f. 74-75) şi DM (f. 76-77).

De asemenea, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al rolului activ al instanţei în aflarea adevărului, din dispoziţia instanţei, s-au ataşat la dosarul cauzei: verificări la ANP, IGPR privind pe inculpat (f. 56); încheierea civilă nr. 1337/20.11.2015 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 3090/289/2015, având ca obiect ordin de protecţie (f. 49-51); sentinţa civilă nr. 1038/22.10.2015 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1528/289/2015, având ca obiect divorţ (f. 52-54); procesul-verbal de contravenţie seria PF, nr. 0441096/07.11.2015 (f. 55); fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 63).

La termenul din 11.02.2016, instanţa a respins cererile în probaţiune formulate de către inculpat, respectiv proba cu planşele foto depuse la dosar şi proba cu martorii solicitaţi, apreciind că acestea nu sunt relevante şi concludente pentru soluţionarea cauzei, având în vedere obiectul dedus judecăţii, respectiv fapta de ameninţare din perioada iunie-august 2015. Astfel, teza probatorie a acestor probe viza dovedirea unor agresiuni pe care persoana vătămată le-ar fi comis asupra inculpatului în cursul anului 2014, aspecte care nu pot fi analizate în prezentul proces penal.

Anterior începerii cercetării judecătoreşti, persoana vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmării penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine:

I. STAREA DE FAPT

În perioada iunie 2015- august 2015, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D I P a ameninţat-o pe persoana vătămatăD F, soţia sa, cu moartea şi cu acte de violenţă ceea ce i-a creat o stare de temere.

Pe fondul unor relaţii tensionate mai vechi dintre soţi, inculpatul a ameninţat-o pe persoana vătămată, de mai multe ori în perioada de referinţă, cu o moarte lentă şi psihică, spunându-i că îi va pune o substanţă toxică în mâncare.

După cum reiese din declaraţiile persoanei vătămate, confirmate de martorii ascultaţi în faţa instanţei, inculpatul angajat la SC Azomureş SA în calitate de operator chimist nu s-a rezumat doar la ameninţări, ci a şi pus o substanţă lichidă în mâncarea din frigiderul familiei, mai apoi amestecând în vasul respectiv. În acelaşi sens, prezintă relevanţă şi împrejurarea că într-o altă zi inculpatul a dat de mâncare câinelui dintr-un recipient pe care l-a adus special, iar a doua zi animalul a murit.

Ameninţările pe care inculpatul le-a exercitat asupra persoanei vătămate i-au creat acesteia o puternică stare de temere şi tulburare emoţională, aspecte confirmate şi de copiii părţilor, audiaţi în calitate de martori. Astfel, faptele inculpatului au afectat în mod negativ desfăşurarea normală a vieţii de familie, copiii părţilor declarând că certurile şi ameninţările dintre părinţii lor erau aproape zilnice, de cele mai multe ori mama lor plângând în camera copiilor.

Această stare de fapt este dovedită prin raportare la declaraţiile persoanei vătămate, ale martorilor D CI (f. 73), DA (f. 74-75) şi DM (f. 76-77) – copiii părţilor, înregistrarea unor convorbiri dintre părţi (f. 62) şi parţial cu cele relatate de inculpat în cursul urmării penale.

Referitor la starea conflictuală îndelungată dintre părţi, instanţa reţine că aceasta nu are relevanţă în prezenta cauză decât în măsura în care vizează fapta dedusă judecăţii. Astfel, presupusele agresiuni fizice pe care persoana vătămată sau copiii părţilor le-ar fi exercitat asupra inculpatului nu vor fi analizate.

Instanţa reţine că motivele care au determinat destrămarea relaţiei dintre părţi au fost analizate de către instanţa civilă care a pronunţat desfacerea căsătoriei, respectiv sentinţa civilă nr. 1038/22.10.2015 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1528/289/2015, având ca obiect divorţ (f. 52-54). Astfel, prin această hotărâre s-a reţinut că inculpatul din prezenta cauză a avut un comportament agresiv fizic şi verbal asupra soţiei sale, fiind reţinută culpa sa exclusivă în desfacerea căsătoriei.

De asemenea, încheierea civilă nr. 1337/20.11.2015 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 3090/289/2015, având ca obiect ordin de protecţie (f. 49-51), s-a dispus evacuarea temporară a inculpatului din locuinţa familiei situată în Reghin, str. Târnavei, nr. 14, jud. Mureş şi obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe minime faţă de persoana vătămată şi locuinţa familiei.

Pentru a dispune aceasta, instanţa a avut în vedere că ameninţările pe care inculpatului le-a adresat soţiei sale, pe fondul unui comportament imprevizibil şi impulsiv şi al consumului de băuturi alcoolice a determinat suferinţe psihice şi emoţionale persoanei vătămate.

După data emiterii ordinului de protecţie, persoana vătămată a reuşit să îşi desfăşoare activităţile zilnice în mod normal, iar copiii părţilor au declarat că atmosfera în casa în care locuiesc, situată în Reghin, str. Târnavei, nr. 14, jud. Mureş este mult mai liniştită de când tatăl lor a fost evacuat.

Având în probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa apreciază că vinovăţia inculpatului este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

În concluzie, analiza ansamblului probator face dovada deplină a faptei reţinute în sarcina inculpatului, fiind aptă să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, acuzaţia în materie penală fiind astfel dovedită.

II. ÎNCADRAREA ÎN DREPT

În drept, fapta inculpatului care în perioada iunie 2015- august 2015, la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ameninţat-o pe persoana vătămatăD F, soţia sa, cu moartea şi cu acte de violenţă ceea ce i-a creat o stare de temere.

Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin viu grai, ameninţările adresate persoanei vătămate - cu o moare psihică şi lentă - fiind apte să producă acesteia o stare de temere.

Urmarea imediată a acţiunii a fost realizată atunci s-a creat starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei vătămate, în concret, la momentul exercitării actelor de ameninţare.

Apărarea inculpatului, referitoare la faptul că nu ar fi pus în practică ameninţările pe care le-a adresat persoanei vătămate, este irelevantă în contextul analizei elementelor constitutive ale infracţiunii de ameninţare. Astfel, legea nu impune ca răul cu care inculpatul ameninţă să se şi producă efectiv, fiind sancţionată doar crearea unei stări de pericol prin ameninţarea cu fapte de natură a crea o stare de temere.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă există este dovedită şi prin raportare la declaraţiile martorilor audiaţi, care au relatat că, după certurile frecvente dintre părţi, persoana vătămată se retrăgea în dormitorul copiilor şi plângea, fiind puternic afectată de ameninţările inculpatului.

Instanţa mai reţine că inculpatul a fost surprins punând un lichid în mâncarea din frigider, iar într-o altă zi a dat de mâncare câinelui familiei, a doua zi acesta murind. 

În privinţa acestor fapte conexe ameninţărilor exercitate prin viu grai, judecătoria apreciază că acestea nu influenţează încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu, întrucât din probele administrate în cauză nu reiese care era natura lichidului pus în mâncarea din frigiderul familiei, caracterul toxic al acestuia fiind doar presupus de persoana vătămată. În acelaşi sens, presupusa faptă de otrăvire a câinelui nu se circumscrie infracţiunii de ameninţare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, putând fi, eventual, încadrată conform art. 253 din CP.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin.3 lit. a) din CP, inculpatul având atât reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale cât şi al urmărilor produse de acesta.

Având în vedere că inculpatul a comis fapta la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiunile constitutive întrunind fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni de ameninţare, judecătoria găseşte că sunt incidente prevederile art. 35 alin.1 din CP referitoare la infracţiunea continuată.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 396 alin. 2 din CPP, respectiv că fapta există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv, a fost săvârşită de inculpatul D I P, instanţa va angaja răspunderea penală a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

III. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI ŞI A MODALITĂŢII DE EXECUTARE

În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa vă avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din CP şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecventa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familiala şi sociala.

La aplicarea pedepsei, se va vor avea în vedere limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de ameninţare, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 206 alin.1 din CP cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amendă

Instanţa are în vedere gravitatea însemnată a faptei comise pe o perioadă îndelungată de timp, prin ameninţarea soţiei sale cu o moarte lentă şi psihică, multe dintre ameninţări fiind exercitate în prezenţa copiilor părţilor.

Astfel, prin conduita sa, inculpatul a determinat o puternică stare de temere şi tulburare emoţională a persoanei vătămată, afectând însă şi creşterea şi dezvoltarea copiilor părţilor într-un mediu care ar trebui caracterizat prin securitate şi armonie.

Gravitatea faptei rezultă şi din caracterul de repetabilitate şi conţinutul ameninţărilor exercitate de inculpat, starea de temere pe care victima a resimţit-o fiind de natură a afecta în mod semnificativ libertatea psihică a acesteia.

Având în vedere aceste considerente şi poziţia procesuală oscilantă a inculpatului (în cursul urmării penale a negat comiterea faptei, în cursul judecăţii nu a dorit să dea declaraţii, iar cu ocazia ultimului cuvânt în faţa instanţei a arătat că regretă comiterea faptei şi că doreşte să păstreze legături cu copiii săi) instanţa urmează a stabili pedeapsa închisorii, prevăzută alternativ cu amenda, într-un cuantum orientat spre maxim – 10 luni.

În baza art. 67 din CP rap. la art. 66 alin. 1, lit. a) şi b) din CP, instanţa va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, apreciind că prin săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe inculpatul s-a dovedit nedemn de a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. 

În plus, instanţa arată că aplicarea acestei pedepsei complementare nu se realizează automat, în virtutea legii, ci are în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului. Faţă de aceste criterii, aplicarea pedepsei complementare în prezenta cauză apare ca fiind proporţională şi necesară.

În acelaşi sens, în baza art. 65 rap. la art. 66 alin. 1, lit. a), b) din CP, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din CP, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei principale.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa consideră că îndeplinirea scopului pedepsei aplicate şi reeducarea inculpatului se pot face şi în măsura suspendării executării pedepsei.

În concret, judecătoria reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării pedepsei (art. 91 din CP): pedeapsa aplicată prin prezenta este mai mică de 3 ani; infractorul nu este recidivist, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată; iar în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii instanţa apreciază că aplicarea pedepse este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pentru a dispune aceasta, judecătoria are în vedere că inculpatul are un loc de muncă stabil şi se află la primul contact cu legea penală, fiind în interesul societăţii dar şi al celor trei copiii ai inculpatului (dintre care doi încă minori) ca acesta să îşi execute pedeapsa fără a fi privat de libertate în mod efectiv.

Astfel, modalitatea de executare aleasă este în măsură să asigure posibilitatea ca inculpatul să participe, cel puţin material, la creşterea şi educarea celor trei copii pe care îi are împreună cu persoana vătămată, fiind în acelaşi timp suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii penale, date fiind măsurile de supraveghere şi obligaţiile ce urmează a fi impuse condamnatului.

Aşadar, în baza art. 91 din CP, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 10 luni închisoare.

În baza art. 92 din CP, va stabili un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 93 alin. 1 din CP, va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) din CP, va impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, apreciind că această măsură este necesară şi în acord cu circumstanţele personale ale inculpatului.

În baza art. 93 alin. 3 din CP, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Publice Locale - Primăria Reghin, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. 2 din CPP şi art. 96 din CP, va atrage atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse, respectiv a neîndeplinirii obligaţiilor civile.

IV. ACŢIUNEA CIVILĂ

În baza art. 19, art. 397 CPP, instanţa va lua act că persoana vătămată D (după desfacerea căsătoriei ”M  ”)F nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

V. DISPOZIŢII FINALE

În baza art. 274 alin. 1 din CPP, având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 de lei, din care 250 lei provin din faza de urmărire penală.

Domenii speta

Spete similare