Fond funciar

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reghin în data de 19 decembrie 2007 sub nr. dosar 2694/289/2007, reclamantul R G V a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BRÂNCOVENEŞTI şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE MUREŞ să se dispună următoarele: 

-  să se constate că modul de soluţionare a cererii depuse sub nr.208/2005 la Comisia Locală de Fond Funciar Brâncoveneşti, precum şi Hotărârea de respingere a contestaţiei nr. 18/09.10.2007 este nelegală şi netemeinică;

-  obligarea pârâţilor la reconstituirea dreptului de proprietate şi emiterea titlului de proprietate pe vechile amplasamente pentru suprafaţa de 33 ha 2619 mp teren agricol şi 3 ha 7098 mp teren cu vegetaţie forestieră după defuncta D M V sau punerea în posesie a petentului pe alte terenuri situate în apropierea vechilor amplasamente;

-  obligarea pârâţilor să emită Titlul de porprietate pentru 10,56 ha teren agricol, avînd în vedere că în urma cererii depuse în baza Legii 18/1991, petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului agricol în suprafaţă de 16,70 ha, validată potrivit Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 91/09.09.1992, din care efectiv s-a restituit suprafaţa de 6 ha 1400 mp potrivit Titlului de porprietate 27581/1996.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 208/28.11.2005 cu precizările ulterioare nr. 1256/24.04.2007, a solicitat în temeiul prevederilor Legii nr.247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate a suprafeţei de 33 ha 2619 mp teren agricol şi 3 ha mp teren cu vegetaţie forestieră precum şi punerea în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate pentru suprafaţa de 10,56 ha teren agricol pentru care nu s-a emis titlul de proprietate.

Arată că restituirea în natură a suprafeţei de 10,56 ha teren arabil reprezintă diferenţa până la 16,70 teren arabil, pentru care Comisia locală a eliberat adeverinţă în anul 1991, fiind validată reconstituirea dreptului de proprietate în baza Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 91/09.09.1991 pentru suprafaţa cerută, din care s-a retrocedat în baza Titlului de proprietate nr. 27581/10.10.1996 doar suprafaţa de 6 ha şi 1400 mp teren agricol.

Reclamanta mai arată că a dovedit cu acte de proprietate şi a probat cu acte de stare civilă faptul că unicul moştenitor al defunctei Raţiu Victoria Maria, născută Duma este petentul şi a dovedit cu acte şi dreptul asupra terenurilor revendicate, care se aflau în proprietatea mamei petentului încă înainte de anul 1945, terenuri care au fost luate în mod abuziv de către C.A.P. şi Stat în perioada anilor 1947-1956 şi că pârâta Comisia Locală Brâncoveneşti a constatat în mod eronat că petentul nu are dreptul la terenurile agricole şi forestiere a căror retrocedare s-a solicitat.

Reclamanta mai susţine că pârâta de rând 1 a respins cererea depusă cu privire la diferenţa de suprafaţa de 10,56 ha teren, susţinând că petentul R G V a renunţat la terenul solicitat, fapt ce nu corespunde adevărului.

Arată că potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, petentul a solicitat restituirea în natură a proprietăţilor neretrocedate, dreptul fiind deja stabilit, sens în care Comisia locală trebuia să analizeze condiţiile de restituire, în schimb aceasta a respins cererea în mod neîntemeiat şi nelegal.

Arată că pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 27(3) din H.G. nr.890/2005, a formulat contestaţia nr. 18/09.10.2007, soluţionată prin Hotărârea nr. 784/2007 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de porprietate asupra terenurilor, prin care s-a respins contestaţia petentului.

Totodată arată că pârâta de rând 2 nici nu a analizat actele anexate cererii, întrucât cu ocazia depunerii extraselor de carte funciară şi delimitarea proprietăţilor pe hărţile topografice s-a precizat că se solicită restituirea suprafeţei de 33 ha 2619 mp teren agricol şi 3 ha 7098 mp teren forestier pentru care a depus şi dovada proprietăţii.

Reclamantul mai învederează că s-a susţinut de asemenea că el nu are dreptul la diferenţa de 10,56 ha teren agricol, întrucât din actele prezentate nu rezultă o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în titlul de porprietate nr. 27571/1996, respectiv 6 ha 1400 mp.

În drept, reclamantul şi-a motivat cererea pe prevederile art. 11 alin.2(1) din legea 247/2005 Titlul IV privind modificarea şi completarea Legii fondului fucniar nr. 18/1991, art. 33 alin. 1 şi 2 şi art. III din Lerga nr. 247 Titlul VI privind modificarea şi completarea Le3gii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

Reclamanta a anexat cererii sale, în copie, următoarele înscrisuri: adresa cu nr.52/08.10.2007 (f.5-7), adresa cu nr. 35/24.04.2007 (f.8), extras de carte funciară (f.9), extras – cu nr. 14796/2/D II/19.11.2007 (f.10), adresa cu nr. 208/2115/09.06.2007 (f.11), adresa cu nr. 30/28.11.2005 (f.12-13), fişă de punere în posesie (f.14), titlul de proprietate cu nr. 27581/10.10.1996 (f.15).

În data de 11 februarie 2008, pârâta COMISIA JUDEŢEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE MUREŞ a depus la dosar întâmpinare (filele 20-21), prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată faţă de Comisia Judeţeană Mureş şi menţinerea în cauză a pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Brâncoveneşti, aceasta fiind competentă să aducă clarificări sub aspectul propunerilor efectuate în baza Legii nr.18/1991, care au stat la baza emiterii adeverinţei nr.85/22.10.1991 pe numele petiţionarului reclamant.

În motivarea întâmpinării, pârâta de rând 1 a arătat că reclamantul, în calitate de moştenitor al defunctei R V M născută D, a solicitat reconstituirea în natură a suprafeţei de 10,56 ha teren arabil, ce reprezenta diferenţa de 16,70 ha teren arabil, pentru care Comisia Locală de fond fucniar Brâncoveneşti a emis adeverinţa nr. 85/22.10.1991.

Pârâta arată că petentul a solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005 prin cererea nr.208/28.11.2005, depusă la Comisia locală de fond funciar Brâncoveneşti, reconstituirea pe vechile amplasamente a suprafeţelor de 44 ha teren agricol şi 16,391 ha teren forestier după defuncta Raţiu născută D M V – mama.

Comisia locală de fond funciar Brâncoveneşti, potrivit procesului – verbal din data de 28.09.2007, analizând solicitările petentului, în baza evidenţelor la Legile funciare anterioare, potrivit extrasului de Carte funciară nr. 368 Săcalu de Pădure cu nr. top. 236, 236/a, a constatat că suprafaţă înscrisă nu aparţine petentului, iar în extrasele de Carte funciară nr. 1239, nr. 1287 şi nr. 93 sunt evidenţiate terenuri agricole din perioada anului 1920, situaţie în care nu s-a dovedit dreptul de proprietate în perioada de referinţă a Legii nr. 247/2005 (1945-1989).

Pârâta mai înevedereaă faptul că pârâta Comisia judeţeană de fond funciar, prin Hotărârea nr. 784/16.11.2007, a respins contestaţia nr. 18/09.10.2007, întrucât suprafeţele de teren solicitate nu au fost dovedite.

În drept a invocat prevederile art. 115 şi urm. din Codul de procedură civilă, art. 9 din Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările aduse prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005, art, 5, 6, 11 coroborate cu art. 34, 36 din HG nr.890/2005.

Pârâta de rând 1 a anexat întâmpinării Hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar nr. 784/16.11.2007 şi toate actele care au stat la baza soluţiei de respingere a contestaţiei reclamantului (f.22-69).

În data de 27 august 2008, pârâta COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR BRÂNCOVENEŞTI a depus la dosar răspunsul la interogatoriul formulat de reclamant (f.130).

La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2009, reprezentanta reclamantului a arătat că acesta a decedat în 24.11.2008, astfel că a depus la dosar copia certificatului de deces (f.166) şi copia Certificatului de moştenitor nr.44/15.12.2008 (f.163-165), astfel că au fost introduşi în cauză moştenitorii reclamantului, R T şi R A.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri şi expertiza topografică judiciară realizată de către dl. expert Ţepeluş Ioan (filele 494-642 dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea nr.208/28.11.2005 (f.39-40) adresată Comisiei Locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Brâncoveneşti, petentul a solicitat, pe lângă terenurile agricole pentru care i s-a stabilit dreptul de proprietate prin adeverinţa nr.85/22.10.1991 în urma H.C.J. nr.91/1991, în suprafaţă de 16,70 ha, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la diferenţa de 44 ha teren agricol şi 16,391 ha pădure, terenuri care s-au aflat în proprietatea mamei sale, înscrise în C.F. nr.737, 544, 581, 368, 1239, 1378, 1108, 93, 101 şi 49 Săcalu de Pădure.

Cererea petentului a fost respinsă de către Comisia Locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Brâncoveneşti, însă petentul a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri, contestaţia fiind respinsă prin art.2, pct.2 din Hotărârea Comisiei Judeţene Mureş nr.784/2007.

Împotriva Hotărârii nr.784/2007 a Comisiei judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, petentul a formulat plângerea care formează obiectul prezentului dosar.

Din înscrisurile administrate în probaţiune rezultă că reclamantului i s-a validat dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 16,70 ha teren agricol, prin H.C.J. nr.91/1991, acesta fiind înscris în Anexa n4.4, poz.9 (filele 159-161).

În ceea ce priveşte suprafaţa de 44 ha teren agricol şi 16, 391 ha pădure, din probele administrate a rezultat faptul că reclamantul a solicitat aceste suprafeţe de teren în calitate de moştenitor al mamei sale D M, terenurile fiind înscrise în C.F. nr.93, C.F. nr.101, C.F. nr.368 şi C.F. nr.1378 Săcalu de Pădure.

Conform prevederilor art.9, alin.1 din Legea nr.18/1991, „Persoanele cărora li s-ar reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta ...”, iar conform art.11, alin.21 din acelaşi act normativ, „terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.

Analizând extrasele de carte funciară ale C.F. nr.93, C.F. nr.101, C.F. nr.368 şi C.F. nr.1378 Săcalu de Pădure, care fac dovada proprietăţii antecesoarei reclamantului, conform legilor fondului funciar, instanţa constată că C.F. nr.93, C.F. nr.101 şi C.F. nr.1378 Săcalu de Pădure fac dovada dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantului asupra terenurilor înscrise în aceste cărţi funciare. În ceea ce priveşte terenurile înscrise în C.F. nr.368 Săcalu de Pădure, instanţa reţine faptul că acestea nu se mai aflau în proprietatea antecesoarei reclamantului, deoarece sub B32 s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului cu titlu de expropriere asupra terenurilor care au aparţinut lui D M, în baza sentinţei civile nr.261/1964. Or, atâta timp cât aceste terenuri au fost expropriate, procedura fiind finalizată, rezultă că reclamantului nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3.818 mp având categoria de folosinţă curţi, grădini.

În ceea ce priveşte celelalte terenuri solicitate de reclamant, înscrise în C.F. nr.93, C.F. nr.101 şi C.F. nr.1378 Săcalu de Pădure, în suprafaţă totală de 491.095 mp, din care 68.307 mp pădure şi 422.788 mp teren arabil, fânaţe şi păşune (conform raportului de expertiză topografică realizat de dl. expert Ţepeluş Ioan), instanţa constată că acestea s-au aflat în proprietatea antecesoarei reclamantului.

În ceea ce priveşte motivul invocat pentru respingerea cererii reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate, instanţa reţine, pe de o parte, faptul că nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte cererile de reconstituire a dreptului de proprietate faptul că dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantului s-a întabulat în cărţile funciare în anul 1920, dreptul de proprietate fiind perpetuu şi, atâta timp cât până în anul 1945 în cartea funciară nu s-a făcut nicio modificare, operează prezumţia legală potrivit căreia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul respectiv există în folosul acesteia, cât timp nu se dovedeşte contrariul. În acelaşi timp, este evident faptul că perioada de referinţă a legilor fondului funciar are în vedere anii între care s-au preluat abuziv de către stat proprietăţile, iar nu perioada în care proprietarii deposedaţi ar fi dobândit dreptul de proprietate, fiind, de altfel, logic faptul că orice persoană poate fi deposedată de proprietatea sa numai dacă o dobândise anterior perioadei de referinţă, neavând nicio relevanţă anul dobândirii proprietăţii.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte cererea reclamantului de punere în posesie şi eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 10,56 ha teren agricol, instanţa constată că reclamantului i s-a validat suprafaţa de 16,70 ha teren agricol, prin H.C.J. nr.91/1991, acesta fiind înscris în Anexa n4.4, poz.9 (filele 159-161). Or, neexistând nicio hotărâre a Consiliului Judeţean de diminuare a suprafeţei validate reclamantului prin H.C.J. nr.91/1991, rezultă că menţiunea aflată pe fişa de punere în posesie nu are nicio valoare, cu atât mai mult cu cât după apariţia Legii nr.247/2005 reclamantul a solicitat din nou, prin cererea care formează obiectul prezentului dosar, să i se atribuie diferenţa pentru care i s-a validat dreptul de proprietate prin H.C.J. nr.91/1991. Mai mult, conform art.2, alin.2 din Legea nr.1/2000, „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare”.

Astfel, în ceea ce priveşte diferenţa de 10,56 ha pentru care reclamantului i s-a validat dreptul de proprietate prin H.C.J. nr.91/1991, atâta timp cât aceasta nu a fost anulată sau suprafaţa nu a fost modificată prin nicio altă hotărâre, instanţa constată că se impune ca aceasta să i se atribuie reclamantului şi să i se elibereze titlul de proprietate.

Având în vedere cele reţinute anterior şi văzând şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă faptul că dreptului de proprietate nu se mai poate reconstitui pe vechiul amplasament, rezultă că instanţa va admite în parte cererea şi va dispune următoarele:

- reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului şi eliberarea titlului de proprietate asupra suprafeţelor de 491.095 mp teren, din care 68.307 mp pădure şi 422.788 mp teren arabil, fânaţe şi păşune pe alte amplasamente libere, aflate la dispoziţia Comisiei Locale, în locul terenurilor înscrise în C.F. nr.93, C.F. nr.101 şi C.F. nr.1378 Săcalu de Pădure, care au aparţinut antecesoarei reclamantului şi în prezent nu mai sunt libere fiind atribuite altor persoane, iar în cazul în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat, conform prevederilor art.3, alin.4 din Legea nr.1/2000. 

- reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului şi eliberarea titlului de proprietate asupra diferenţei de suprafaţă de 10,56 ha teren agricol, validată prin H.C.J. nr.91/1991, acesta fiind înscris în Anexa n4.4, poz.9, pe alte amplasamente libere, aflate la dispoziţia Comisiei Locale, iar în cazul în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat, conform prevederilor art.3, alin.4 din Legea nr.1/2000. 

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant, având în vedere dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă şi faptul că pârâtele au căzut în pretenţii, instanţa o va admite şi va obliga pârâtele la plata sumei de 9.681 lei, din care suma de 3000 lei reprezintă onorariu avocaţial achitat de reclamant conform dovezii de la fila 381, iar suma de 6.681 lei reprezintă onorariu pentru expertiza topografică, achitat de reclamant conform dovezilor de la filele 445 şi 647 dosar.

Domenii speta

Spete similare