Contestaţie la executare

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19 decembrie 2013 sub nr. dosar 3655/289/2013, contestatorii M L şi M V au formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A, solicitând anularea cererii de executare silită formulată de creditoare, anularea publicaţiei de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013, anularea proceselor-verbale din data de 12.08.2013 şi din data de 06.11.2013, constatarea perimării executării silite în dosarul execuţional nr. 77/E/2012 al B.E.J. MAGYARI SZABOLCS, suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare, cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii contestatorii au arătat că la data de 20.07.2012 creditoarea BRD Groupe Societe General a formulat o cerere de executare silită prin care solicita declanşarea procedurii de executare silită prin poprirea veniturilor potrivit art. 3731 Cod procedură Civilă, precum şi procedura urmăririi silite asupra bunurilor mobile şi imobile, respectiv a bunului imobil obiect al contractului de ipotecă nr. 919/24.09.2008.

Contestatorii au arătat că creditoarea a formulat cererea de executare silită stau în baza titlurilor executorii - contractul de credit nr. 191779/27.09.2006, contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 şi contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008. Urmare a acestei cereri, executorul judecătoresc Magyari Szabolcs a deschis dosarul execuţional nr. 77E/2012 şi a solicitat Judecătoriei Reghin încuviinţarea executării silite.

  Astfel, în dosarul nr.288/289/2012 al Judecătoriei Reghin, prin încheierea nr. 718/CC /07.08.2012 s-a încuviinţat executarea silită pentru obligaţiile stabilite prin titlurile executorii constând în cele două contracte de credit nr. 2191779/27.09.2006 şi 7071/24.09.2008 şi în contractul de ipotecă nr.919/24.09.2008, astfel cum au fost solicitate de însăşi creditoare prin cererea adresată executorului judecătoresc.

 De asemenea, contestatorii au arătat că, în aceeaşi zi, chiar înaintea cererii de încuviinţare mai sus menţionate, executorul judecătoresc a înregistrat în pararel o altă cerere de încuviinţare a executării silite sub nr. de dosar 2287/289/2012, dar Judecătoria Reghin prin încheierea nr. 732/C/07.08.2012 a respins cererea de încuviinţare a executării silite a obligaţiilor ce provin din contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 şi contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007, considerând creanţa neexigibilă. Această soluţie de respingere a rămas definitivă şi irevocabilă, nefiind încuviinţată executarea silită a obligaţiilor ce provin din contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 şi a contractului de ipotecă nr. 891/15.08.2007.

În primul rând, contestatorii au arătat că contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006 este un contract de nevoi personale fără garanţie reală mobiliară sau imobiliară, având ca debitor pe d-na M L, nefiind adusă nicio garanţie pentru încheierea acestui contract, astfel că singura persoană faţă de care se putea începe executarea silită este cea a împrumutatului şi anume debitoarea M L. În consecinţă, contestatorii consideră că înfiinţarea popririi asupra veniturilor lui M V în baza contractului de credit nr.2191779/27.09.2006 este lipsită de temei legal, fiind făcută asupra unei persoane fără calitate procesuală pasivă, de vreme ce prin acest titlu nu s-au constituit garanţii suplimentare, aşa cum sunt ele definite în art. 8 din contract.

În ceea ce priveşte publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013 comunicată în data de 02.12.2013, asupra imobilului înscris în CF nr. 1121/N a localităţii Sălard, contestatorii au arătat că aceasta este nelegală, asemeni tuturor actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc până în acest moment şi anume: imobilul proprietatea soţilor M L şi M V, înscris în CF nr. 1121/N a localităţii Sălard are înscris un drept de ipotecă şi interdicţie de înstrăinare, grevare, dezmembrare şi demolare de rang I în baza contractului de ipotecă nr. 891/15.08.2007 înscris în CF sub nr. 12818/15.08.2007.

 Contestatorii au menţionat că asupra încuviinţării executării silite a titlului executoriu provenit din contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 şi a contractului de ipotecă de rang I nr. 891/15.08.2007 s-a hotărât prin încheierea nr.732/C/07.08.2012 în dosarul nr. 2287/289/2012 respingerea ca neexigibilă a creanţei. Contractul nescadent are pe d-na M L ca împrumutat şi nicidecum pe contestatori.

 Contestatorii au mai precizat că asupra acestui imobil este înscris un contract de ipotecă de rang II, obiect al încuviinţării silite din încheierea nr. 718/CC/07.08.2012 din dosarul nr. 2288/289/2012 în baza contractului de credit nr. 7071/24.09.2008 şi a contractului de ipotecă nr. 919/24.09.2008.

 Au arătat că, potrivit definiţiei din doctrină, ipoteca este o garanţie reală imobiliară care nu comportă deposedarea celui care o constituie potrivit art. 1746 Cod Civil, iar importanţa rangului ipotecii constă în faptul că între doi creditori de rang diferit, cel cu rang prioritar, deci cel înregistrat mai întâi trebuie despăgubit mai întâi, iar în cazul contestatorilor acest fapt nu este posibil de vreme creanţa creditorului de rang prioritar nu este exigibilă, şi prin urmare nu a fost încuviinţată începerea executării silite în această situaţie, iar interdicţia de înstrăinare aferentă acestei ipotecii de rang I este foarte clară.

În ceea ce priveşte respectarea procedurii de vânzare a imobilului la licitaţie publică, contestatorii au arătat că somaţia executorului judecătoresc a fost notată în cartea funciară a imobilului mai sus menţionat la data de 17.09.2012 sub nr. 1063. După această dată, executorul a întocmit procesul verbal în data de 08.10.2012, iar până în luna iulie 2013 nu a mai întocmit nici un fel de act în dosarul de executare. Din cuprinsul adresei executorului către creditoare, întocmită în data de 12.07.2013, reiese că acesta solicita creditoarei să îi comunice dacă a fost suspendată executarea, iar în caz contrar menţiona că urmează să fie reluată prin toate formele permise de lege. În concluzie, în dosarul execuţional din luna octombrie 2012 şi până în luna iulie 2013, deci mai bine de 9 luni de zile, nu s-au efectuat acte de executare, acesta rămânând în nelucru, fapt confirmat de însăşi executorul judecătoresc prin adresa comunicată creditoarei. În speţă, sunt aplicabile prevederile art.389 alin.1. Cod procedură Civilă executarea silită se perimă de drept.

 În drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. art 399 şi urm., 402, 403. C.proc.civ. precum şi în baza prevederilor legale cuprinse în Legea nr; 188/2000.

În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri în copie: încheierea nr.732/CC din 07.08.2012 pronunţată în dosarul nr. 2287/289/2012 al Judecătoriei Reghin (f.7), încheierea nr. 718/CC din 07.08.2012 pronunţată în dosarul nr. 2288/289/2012 al Judecătoriei Reghin (f.8), comunicare (f.9), publicaţie de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013 (f.10).

În data de 30 decembrie 2013, intervenienta M L a depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu (filele 25-30), prin care a solicitat anularea publicaţiei de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013, anularea proceselor-verbale din data de 12.08.2013 şi din data de 06.11.2013, constatarea perimării executării silite în dosarul execuţional nr. 77/E/2012 al B.E.J. MAGYARI SZABOLCS şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare.

În motivarea cererii de intervenţie în interes propriu, intervenienta a arătat că potrivit art. 49 alin.2 Cod procedură civilă, intervenţia este  în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, astfel că prin cererea formulată sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, în speţă fiind vorba de existenţa unui drept care îi aparţine, respectiv o situaţie juridică ocrotită de lege, menţionând că interesul  în cauză are un caracter pronunţat, fiind totodată întrunite cerinţele ca interesul să existe, să fie legitim, născut şi actual.

Intervenienta a arătat că a încheiat un contract de credit de nevoi personale cu pârâta BRD Groupe Societe Generale, înregistrat sub nr. 8306/15.08.2007, scadenţa creditului fiind la data de 15.08.2032. Ca şi garanţie la acest contract s-a încheiat contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007.

De asemenea a arătat că, fără a primi vreo înştiinţare de la bancă, a aflat de la părinţii săi că banca a înaintat executorului judecătoresc o cerere de încuviinţare a executării silite pentru contractele de credit nr. 2191779/27.09.2006 şi 7071/24.09.2008 cu contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 precum şi separat pentru contractul său de credit a cărui scadenţă este la data de 15.08.2032.

Intervenienta a mai arătat că Judecătoria Reghin, prin încheierea nr. 718/CC/07.08.2012 a admis cererea de încuviinţare a executării silite a celor două credite în care nu avea calitate, iar în ceea ce priveşte cererea de încuviinţare asupra creditului încheiat cu dânsa a arătat că instanţa, prin încheierea nr. 732/C/07.08.2012, a respins cererea de încuviinţare a executării silite a obligaţiilor ce provin din contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 şi contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007 ca fiind neexigibile. Această soluţie de respingere a rămas definitivă şi irevocabilă, nefiind astfel încuviinţată executarea silită a obligaţiilor ce provin din contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 şi din contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007.

Intervenienta a subliniat faptul că, potrivit art. 1814 Cod civil, nici un imobil nu poate fi liberat de ipotecile legale, decât supunându-se ipotecii un alt imobil de aceeaşi valoare, sau depunându-se la casa de depozite şi consemnaţiuni o sumă egală cu valoarea creanţei asigurate prin ipotecă.

În acest sens, a arătat că a încheiat un contract de credit cu BRD Societe Generale a cărui scadenţă este la data de 15.08.2032. Acest credit nu a fost scadenţat anticipat, creanţa nefiind exigibilă şi nici instanţa nu a încuviinţat executarea  silită a acestuia. Or, prin vânzarea imobilelor cuprinse în CF nr. 1121/N a localităţii Sălard şi cu aplicarea prevederilor  art. 569 alin.2 Cod procedură civilă  ar însemna ca la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită să fie îndestulaţi şi creditorii în favoarea  cărora au fost constituite  sarcinile  sub forma ipotecii  şi astfel s-ar ajunge la stingerea creditului înainte de termen, însă ea nu a fost notificată cu privire la scadenţarea anticipată a creditului şi nici nu a fost somată.

A mai precizat că decăderea din beneficiul termenului a unui debitor, chiar solidar, nu este opozabilă celorlalţi codebitori. Astfel, fiind  încuviinţată executarea  silită pentru contractul de credit garantat cu ipotecă imobiliară de  rang II respectiv cu imobilul înscris  în CF nr. 1121/N nr. cad.271 C2, executorul avea posibilitatea de a urmări doar acest din urmă imobil şi nu construcţia şi terenul aferent la nr. cad.271 C1 şi terenul aferent acestei construcţii în total de 863 mp. În conformitate cu prevederile art. 489 alin.1 Cod procedură civilă urmărirea imobilelor înscrise  în cartea  funciară se face pe corpuri de proprietate. Creditorii personali, potrivit art. 493 alin.2 Cod procedură civilă, pot urmări cota parte determinată a debitorului lor  din imobilul aflat în coproprietate.

Intervenienta a susţinut că executorul judecătoresc în mod greşit după încuviinţarea executării silite prin încheierea nr.718/CC/07.08.2012 a demarat procedura de executare silită a întregului imobil, respectiv al celor două case de locuit ipotecate separat, în condiţiile în care creditul pentru care este instituită ipoteca de rang I nu este exigibil, creditul având termenul de scadenţă în anul 2032, acesta din urmă neputând fi urmărit în acest moment. A mai arătat că în speţă nu există încuviinţare silită pentru corpul de clădire şi teren aferent cu ipoteca de rang I instituită potrivit contractului de credit nr. 8306/2007.

În ceea ce priveşte perimarea, intervenienta a arătat că în dosarul execuţional  din luna octombrie 2012 şi până în luna iulie 2013, mai bine de 9 luni de zile nu s-au efectuat acte de executare, acesta rămânând în nelucru, astfel că executarea silită se perimă de drept.

În drept, intervenienta şi-a întemeiat acţiunea pe baza art. 49 şi urm. Cod pr.civilă, art. 399 şi urm. 402, 403 Cod procedură civilă, precum şi în baza  prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 188/2000.

În data de 4 februarie 2014, intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 68-73), prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei faţă de actele contestate, respectiv: publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013, procesele-verbale din data de 12.08.2013 şi din data de 06.11.2013, solicitând respingerea contestaţiei a executare ca neîntemeiată şi menţinerea actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. 77/E/2012 al B.E.J. MAGYARI SZABOLCS, precum şi obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată. 

 În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în primul rând, că executarea silită pornită în dosarul execuţional nr.77/E/2012 a fost declanşată în baza următoarelor titluri executorii: contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006 încheiat între BRD GSG SA şi M L în calitate de împrumutat şi M V în calitate de co-împrumutat; contract de credit nr. 7071/24.09.2008 încheiat între BRD GSG SA şi şi M L în calitate de împrumutat şi M V în calitate de co-împrumutat şi contract de ipotecă nr. 919/24.09.2008 având ca garanţi ipotecari pe contestatori.

În al doilea rând, pe cale de excepţie a invocat tardivitatea contestaţiei la executare formulată de  M L  şi M V faţă de toate actele  contestate, menţionând că publicaţia de vânzare  nr. 1/27.11.2013 emisă în dosarul execuţional nr. 77/E/2012 a fost adusă la cunoştinţa debitorilor prin afişarea  acesteia  la data de 27.11.2013, astfel cum reiese şi din procesul verbal de afişare emis  la această dată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 401 alin.1 lit. a Cod de procedură civilă s-a îndeplinit la 13.12.2013, anterior momentului înregistrării prezentei contestaţii, respectiv 19.12.2013. 

Intimata a susţinut că procesul verbal din data de 12.08.2013 a fost emis cu mai bine de 4 luni anterior datei de introducere a contestaţiei, fiind comunicat contestatorilor.

Totodată, intimata a susţinut că această contestaţie la executare promovată faţă de procesul verbal din 06.11.2013 este tardivă, acesta fiind primit de contestatori la data de 08.11.2013, iar contestaţia a fost depusă la registratura instanţei la  19.12.2013, peste termenul legal de 15 zile.

Pe fondul cauzei, a arătat că ambele contracte de credit, titluri executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită obiect al dosarului execuţional nr.77/E/2012, au fost încheiate între intimată şi ambii contestatori M L şi M V, acesta din urmă semnând în calitate de co-împrumutat.

Potrivit art. 6.9 din Contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006 (Condiţii generale) şi art. 7.3 din Contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 (Condiţii generale), în cazul în care creditul este scadent anticipat, împrumutatul, co-împrumutaţii şi garanţii sunt responsabili faţă de bancă (...) şi sunt obligaţi să plătească Băncii Creditul, dobânzile, comisioanele, primele de asigurare şi celelalte cheltuieli derivând din contract.

Intimata a arătat că în acelaşi sens stau şi dispoziţiile art. 13 lit. d din Contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006 (Condiţii generale) şi art.16.4 din Contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 (Condiţii generale) potrivit cărora împrumutatul, co-împrumutatul (şi giranţii) înţeleg şi acceptă că vor fi ţinuţi responsabili pentru executarea obligaţiilor care le revin potrivit contractului. Banca are posibilitatea să solicite îndeplinirea oricărei obligaţii contractuale, inclusiv rambursarea ratelor creditului, plata dobânzii şi a comisioanelor oricăruia dintre împrumutat, co-împrumutaţi şi giranţi, la libera sa alegere.

Prin urmare, intimata a arătat că sunt neîntemeiate susţinerile din contestaţia la executare potrivit cărora executarea desfăşurată faţă de dl. M V ar fi nelegală raportat la faptul că acesta nu are calitate de debitor. Potrivit prevederilor contractuale antemenţionate, contestatorul M V şi-a asumat această calitate prin semnarea celor două contracte de credit.

Mai mult, se impune a fi reţinut că intimata, în calitate de creditoare nu este ţinută la a-şi recupera creanţa doar prin executarea garanţiilor prevăzute expres în contractele de credit, putând apela la orice modalitate permisă de codul civil. Aşadar în temeiul dreptului de gaj general intimata avea posibilitatea să ceară executorului inclusiv executarea prin instituirea de popriri, câtă vreme ambii contestatori au calitatea de debitori.

A susţinut că executorul judecătoresc a procedat în mod legal atunci când a declanşat urmărirea silită şi faţă de bunurile contestatorului M V, neputându-se susţine faptul că acesta nu ar avea calitate de debitor, câtă vreme a semnat contractele de credit în calitate de co-împrumutat.

 De altfel, instanţa a dispus încuviinţarea executării silite atât faţă de împrumutata M L, cât şi faţă de co-împrumutatul M V.

 Faţă de aspectul arătat de către contestatori că executarea silită demarată împotriva imobilului înscris în CF nr. 1121/N/Lunca Bradului cu privire la care a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 nu poate fi efectuată întrucât asupra acestuia a fost instituită o altă ipotecă, de rang prioritar, potrivit contractului de ipotecă nr. 891/15.08.2007, intimata a arătat că aceste motive de nelegalitate sunt neîntemeiate raportat la faptul că BRD GSG SA are calitate de creditor ipotecar atât în Contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007, cât şi în Contractul de ipotecă nr.919/24.09.2008.

Cu alte cuvinte, atât ipoteca de rang I, cât şi cea de rang II au fost instituite în favoarea aceluiaşi creditor, or, în aceste condiţii a apreciat că rangul ipotecii stabilite prin contractul 919/24.09.2008 nu este un impediment pentru punerea în executare a acestuia, deoarece rangul ipotecii protejează creditorul având o ipotecă preferabilă, însă în speţă ambele ipoteci au fost instituite în favoarea aceluiaşi creditor, iar executarea unei ipoteci de rang doi nu are cum să prejudicieze creditorul ipotecar având ipotecă de rang preferenţial câtă vreme este vorba de acelaşi creditor.

Faţă de solicitarea contestatorilor privind constatarea perimării executării silite, a arătat că o apreciază ca neîntemeiată raportat la modalităţile concrete de realizare a executării în dosarul nr.77/E/2012 al BEJ Magyari Szabolcs.

Intimata a menţionat că la data de 24.07.2012 a solicitat executorului judecătoresc declanşarea executării silite împotriva debitorilor M L şi M V, iar executorul judecătoresc a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite.

Intimata a învederat că, atunci când executarea silită se desfăşoară prin poprire, sancţiunea perimării nu poate opera sau cu alte cuvinte perimarea este incompatibilă cu executarea silită realizată prin poprire. Un alt motiv pentru care a apreciat că sancţiunea perimării nu a operat priveşte incidenţa Angajamentului de plată privitor la Contractul de credit nr. 7071/24/09.2008 dat de contestatoarea M L, înregistrat la intimată în data de 02.11.2012 sub nr. 9857. În aceste condiţii, intimata consideră că termenul de 6 luni a fost întrerupt iar perimarea nu putea să opereze.

În probaţiune, intimata a anexat înscrisurile de la filele 75-112 dosar.

În data de 5 martie 2014, intimata B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. a depus la dosar  note de şedinţă privind cererea de intervenţie în interes propriu (filele 439-442), prin care a arătat că intervenienta nu a reuşit să justifice niciun interes pentru introducerea sa în cauză şi, mai mult, nu a arătat care este dreptul propriu care se solicită a fi protejat, condiţii în care cererea de intervenţie nu poate fi admisă în principiu.

Intimata a arătat că la data de 15.08.2007, între BRD Groupe Societe Generale şi M L în calitate de împrumutat s-a încheiat Contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 pentru suma de 57.000 euro, iar pentru garantarea împrumutului contestatorii M V şi M L şi intimata au încheiat contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007 prin care garanţii ipotecari au consimţit la constituirea unei ipoteci de rang 1 asupra imobilului situat administrativ în com. Lunca Bradului sat. Sălard nr.11, jud. Mureş înscris în CF nr. 50510 (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1121/N - provenit din CF 768/III) compus iniţial din teren în suprafaţă de 863 mp edificat cu construcţii casa de locuit din BCA pe fundaţie de beton acoperită cu ţiglă compusă din: parter: restaurant compus din 1 sala restaurant, 1 oficiu, 1 bar, 1 magazie, 1 debara, 1 hol, 1 birou, 1 CT. etaj: 2 dormitoare, sufragerie, bucătărie, baie, hol.

Ulterior, cu acordul creditorului ipotecar, contestatorii au edificat o nouă construcţie evidenţiată sub nr.crt. A1.2 având nr.cad. 271-C2 (CF nr. 50510) compusă din casă de locuit cu regim de înălţime P+M pe fundaţie de beton cu pereţi din BCA acoperită cu ondulin compusă din: Parter: 1 sufrageie, 1 bucătărie, 1 casa scării, 1 cămară, 1 baie, 2 terase. etaj: 3 dormitoare, 1 hol + casa scării, 1 baie, 3 balcoane.

Intimata a mai menţionat că în înţelesul art. 1777 din vechiul Cod civil noua construcţie reprezintă o amelioraţiune a imobilului cu care s-a garantat. Aşadar, ipoteca instituită prin contractul nr. 891/15.08.2007 se întinde şi asupra noii construcţii, aspect care reiese cu claritate din menţiunea din CF nr. 50510 Partea a III-a (ipoteca notată prin încheierea nr. 12818/15.08.2007 se întinde asupra nr.crt. A1; A1.1; A1.2).

Totodată, intimata a menţionat că separat de contractele amintite mai sus, intimata şi contestatorii au încheiat contractul de ipotecă nr.919/24.09.2008 prin care s-a instituit o ipotecă de rang 2 asupra aceluiaşi imobil (teren şi construcţii) înscris în CF nr. 50510/Lunca Bradului (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.1121/N). Prin contractul astfel încheiat s-a garantat îndeplinirea obligaţiilor asumate de M V şi M L prin contractul de credit nr.7071/24.09.2008.

Ca urmare a neîndeplinirii de către contestatori a obligaţiilor asumate, intimata a solicitat executorului judecătoresc declanşarea procedurilor de executare silită împotriva acestora, iar prin încheierea nr. 718/CC/ 07.08.2012 Judecătoria Reghin a admis cererea formulată de BEJ Magyari Szabolcs la stăruinţa creditoarei BRD GSG şi a încuviinţat executarea silită a obligaţiilor stabilite prin titlurile executorii: contract de credit nr. 2191779/27.09.2006 şi nr. 7071/24.09.2008 garantat prin contract de ipotecă nr. 919/24.09.2008, astfel că executorul judecătoresc a procedat la urmărirea imobilului teren edificat cu construcţii adus în garanţie de către contestatori.

Intimata a învederat că, raportat la menţiunile cuprinse în mod expres în CF nr. 50510, susţinerile intervenientei potrivit cărora executorul judecătoresc avea posibilitatea de a urmări doar imobilul având nr. cad. 271-C2 nu sunt întemeiate.

A arătat că, procedând astfel, BRD GSG, prin executorul judecătoresc nu a afectat în nici un fel drepturile intervenientei, aceasta fiind un simplu terţ faţă de contractul de ipotecă 919/24.09.2008. Mai mult, intervenienta este terţ inclusiv faţă de contractul de ipotecă nr. 891/15.08.2007 prin care s-a garantat împrumutul acordat acesteia.

S-a arătat că executarea silită obiect al dosarului nr.77/E/2012 al BEJ Magyari Szabolcs priveşte titlurile executorii contract de credit nr. 2191779/27.09.2006, nr. 7071/24.09.2008 şi contract de ipotecă nr. 919/24.09.2008 prin care s-a instituit ipoteca de rang 2. Contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 a fost declarat scadent anticipat întrucât contestatorii debitori nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin acesta.

De asemenea, intimata a menţionat că punerea în executare a contractului de ipotecă nr.919/24.09.2008 şi deci a ipotecii de rang 2 nu semnifică o scadenţare anticipată a creditului acordat intervenientei garantat prin ipotecă de rang 1, astfel cum greşit susţine aceasta.

Contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 încheiat între intimată şi M L produce efecte în continuare, nefiind afectat în vreun fel de executarea silită desfăşurată în dosarul execuţional nr.77/E/2012 al B.E.J. Magyari Szabolcs. Intervenienta nu are aşadar interes să intervină în litigiul dintre între contestatori şi intimata BRD GSG.

În concluzie, intimata a învederat că intervenienta nu are un drept propriu derivând  din contractul de ipotecă nr. 891 care ar fi încălcat prin punerea în executare a ipotecii de rang 2.

 Prin urmare, contractul de credit nr. 8306/15.08.2007 pentru garantarea căruia a fost încheiat contractul de ipoteca 891/15.08.2007 produce efecte în continuare independent de soluţia care va fi pronunţată de instanţa de judecată în prezenta cauză.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între contestatorii M L şi M V şi intimata B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. au fost încheiate contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 (filele 203-208 dosar) şi contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 (fila 200 dosar). Prin contractul de credit nr. 7071/24.09.2008, contestatorii, în calitate de împrumutat şi respectiv coîmprumutat, au beneficiat de un credit în cuantum de 62.500 Euro, acordat acestora de către intimată. 

Instanţa mai reţine că prin contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 contestatorii au consimţit să constituie în favoarea intimatei, în calitate de creditor ipotecar, în vederea garantării obligaţiei de restituire a creditului de 62.500 Euro şi a costurilor aferente acestuia, a unei ipoteci de rang II asupra întregului imobil proprietatea acestora înscris în C.F. nr. 1121/N Lunca Bradului, nr. cad. (271), situat în Lunca Bradului.

Instanţa reţine că în contractul de ipotecă s-a menţionat în mod expres că ipoteca se întinde asupra întregului imobil, compus din două imobile şi teren aferent, fiind descris atât „casa de locuit din BCA pe fundaţie de beton acoperită cu ţiglă”, care are la parter un restaurant, cât şi casa de locuit cu regim de înălţime P+M. 

Instanţa mai reţine că între contestatoarea intervenientă M L şi intimată a fost încheiat contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006 (filele 215-2016 dosar), prin care intimata a acordat contestatoarei un împrumut în cuantum de 10.000 Euro.

În data de 20.07.2012, intimata BRD GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. a formulat o cerere către executorul judecătoresc Magyari Szabolcs, prin care a solicitat executarea silită asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile şi asupra veniturilor contestatorilor M L şi M V, pentru recuperarea creanţelor izvorâte din contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 şi contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 şi din contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006.

Prin procesul-verbal din data de 12.08.2013 încheiat de executorul judecătoresc Magyari Szabolcs în dosarul execuţional nr. 77/E/2012 s-a dispus reluarea procedurii de executare silită în toate formele, având în vedere faptul că debitorii şi creditoarea nu au ajuns la nicio înţelegere.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare faţă de procesul-verbal din data de 12.08.2013, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine că aceasta este întemeiată. Astfel, instanţa reţine că, potrivit dovezii de la fila 295 dosar, acest proces-verbal a fost comunicat contestatorului M V, fiind predat în mâna contestatoarei M L în data de 21.08.2012, care a semnat personal dovada de înmânare a procesului-verbal. Or, faţă de data primirii procesului-verbal, respectiv 21.08.2012, rezultă că termenul de 15 zile a fost cu mult depăşit până la data trimiterii la instanţă a contestaţiei la executare, respectiv 18.12.2012, prin fax. În consecinţă, instanţa va admite excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte contestarea procesului-verbal din data de 12.08.2013. 

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare faţă de procesul-verbal din data de 06.11.2013, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine că nici aceasta este întemeiată. Astfel, instanţa reţine că, potrivit dovezii de la fila 357 dosar, acest proces-verbal a fost comunicat contestatorului M V, fiind predat în mâna contestatoarei M L în data de 08.11.2013, care a semnat personal dovada de înmânare a procesului-verbal. Or, faţă de data primirii procesului-verbal, respectiv 08.11.2013, rezultă că termenul de 15 zile a fost depăşit până la data trimiterii la instanţă a contestaţiei la executare, respectiv 18.12.2012, prin fax. În consecinţă, instanţa va admite excepţia tardivităţii în ceea ce priveşte contestarea procesului-verbal din data de 06.11.2013.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare faţă de publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanţa reţine că, deoarece procesul-verbal de afişare din data de 27.11.2013 nu dovedeşte faptul că actul respectiv a ajuns în mod cert la cunoştinţa contestatorilor, instanţa reţine că acest act de executare i-a fost comunicat contestatoarei M L în data de 02.12.2013, conform dovezii de la fila 411 dosar, astfel că cei doi contestatori au depus în termenul legal contestaţia la instanţă, în data de 18.12.2013, prin fax (conform menţiunii imprimate pe fila 1 dosar), contestaţia fiind înregistrată la instanţă în ziua următoare, respectiv 19.12.2013 (iar conform prevederilor art. 101 din vechiul Cod de procedură civilă, se ia în calcul data trimiterii la instanţă). În consecinţă, instanţa va analiza contestaţia la executare faţă de acest act din dosarul execuţional, respectiv faţă de publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013.

În ceea ce priveşte publicaţia de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013, instanţa reţine că aceasta nu suferă de niciun viciu (de altfel, contestatorii nici nu au invocat vreun viciu anume al actului de executare). Astfel, instanţa reţine că executorul judecătoresc a respectat prevederile art. 437 Cod procedură civilă vechi, afişând publicaţia de vânzare imobiliară pentru licitaţia din data de22.021.2014 la locul licitaţiei şi la sediul organului de executare în data de 27.11.2013 (conform dovezii de la fila 404), precum şi la sediul Judecătoriei în data de 28.11.2013 (conform dovezii de la fila 409), iar în data de 02.12.2013, publicaţia de vânzare a fost afişată la sediul Primăriei (conform dovezii de la fila 412 dosar).

Instanţa reţine că sunt neîntemeiate apărările contestatorilor prin care aceştia consideră că este nelegală înfiinţarea popririi asupra veniturilor contestatorului M V. Aceasta deoarece, chiar dacă este adevărat că în contractul de credit nr. 2191779/27.09.2006, contestatorul M V nu este parte, cu toate acestea contestatorul este parte contractantă (debitor) în contractul de credit nr. 7071/24.09.2008 şi în contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008, iar cererea de executare silită a fost formulată de intimata creditoare pentru toate cele trei titluri executorii (fila 217), cererea fiind admisă de Judecătoria Reghin prin încheierea nr. 718/CC/07.08.2012 (prin care s-a încuviinţat executarea silită a celor doi debitori în baza celor două contracte de credit şi a contractului de ipotecă).

Mai mult, instanţa reţine că, practic, contestatorii critică dispoziţiile de poprire a veniturilor lui M V din data de 18.09.2012 (filele 231-232 dosar), acte de executare faţă de care contestaţia este în mod evident tardivă, deoarece contestatorii au luat la cunoştinţă despre adresele de înfiinţare a popririi în data de 19.09.2012, conform dovezii aflate la fila 236 dosar, semnată de contestatoare; mai mult, din cererea depusă la dosarul execuţional în data de 08.10.2012 (fila 247), semnată de contestatori, aceştia arată că le-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi. De altfel, contestatorii nu au solicitat anularea dispoziţiilor de poprire.

Astfel, instanţa reţine că executorul judecătoresc a emis somaţia din data de 17.09.2012, prin care i-a somat pe contestatori să achite debitul restant, după care a solicitat notarea somaţiei în cartea funciară, fiind apoi încheiat procesul-verbal din data de 08.10.2012 (semnat de contestatori), prin care li s-a acordat acestora termen până în data de 12.10.2012 pentru stabilirea preţului imobilului şi formularea unei propuneri în acest sens.

Instanţa mai reţine că în data de 08.10.2012, contestatorii au depus la dosarul execuţional o cerere (fila 247 dosar) prin care au arătat că societatea M S.R.L. a intrat în procedura falimentului, astfel că nu pot fi aduse la  îndeplinire obligaţiile privind înfiinţarea măsurii popririi.

Totodată, instanţa mai reţine că în data de 08.11.2012, contestatorii M L şi M V au depus la dosarul execuţional o adresă (fila 254 dosar), prin care au învederat că au făcut demersuri la intimată pentru eşalonarea debitului, depunând şi angajamentul de plată înregistrat la intimată sub nr. 9857/02.11.2012 (filele 248-250 dosar), prin care au solicitat intimatei eşalonarea plăţii debitului provenit din contractul de credit nr. 7071/24.09.2008, propunând ca în perioada noiembrie – decembrie 2012, suma de plată să fie 0 (zero), urmând ca în perioada ianuarie – decembrie 2013 să achite câte 100 euro/lună. De asemenea, şi intervenienta M L a solicitat intimatei eşalonarea plăţii debitului restant provenit din contractul de credit încheiat de aceasta, cu nr. 8306/2007.

Instanţa mai reţine că este adevărat că abia în data de 12.07.2013 executorul judecătoresc a comunicat intimatei o adresă (fila 265 dosar), prin care, având în vedere cererea de executare silită formulată în dosarul execuţional de intimată şi cererea depusă de debitorii contestatori în noiembrie 2012, urmată de discuţiile purtate cu debitorii, a solicitat intimatei să-i comunice dacă a intervenit o înţelegere între aceasta şi debitori privind plata eşalonată a datoriei, menţionând că în contul de consemnare al executorului nu s-a depus nicio sumă de bani, iar în cazul în care nu s-a ajuns la o înţelegere, executarea silită să fie reluată.

În data de 12.07.2013, executorul judecătoresc a solicitat Primăriei Lunca Bradului să-i comunice dacă debitorii figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile (fila 267). De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat Casei de Pensii să-i comunice dacă pentru debitori se virează contribuţii conform legii, iar în caz afirmativ să-i comunice denumirea angajatorului (fila 268).

Cu toate că din luna septembrie 2012 şi până în luna iulie 2013 nu s-a mai efectuat niciun act de executare în dosarul execuţional, instanţa reţine că în cauză nu a intervenit perimarea executării silite. Aceasta deoarece perimarea executării silite reprezintă o sancţiune procesuală ce intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele procedurale, constând în stingerea procesului, în faza în care acesta se găseşte. Din conţinutul art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă rezultă că legiuitorul a instituit o prezumţie de culpă în sarcina creditorului, acesta trebuind să facă dovada contrară.

Conform prevederilor art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă (aplicabil în cauză), „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”. Alineatul 3 al art. 389 statua că, dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somaţie, iar art. 390 din Cod statuau că dispoziţiile art. 387 şi 389 (privind emiterea somaţiei) nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie, iar conform art. 454 din Cod „Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată”. 

În speţă, instanţa reţine că intimata a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu s-a ajuns la nicio înţelegere cu debitorii, solicitând practic, în continuare, executarea silită a contestatorilor, astfel că executorul judecătoresc, prin procesul-verbal din data de 12.08.2013, a dispus continuarea executării. Instanţa reţine că, deşi acest proces-verbal le-a fost comunicat contestatorilor, astfel cum s-a reţinut anterior, aceştia nu l-au contestat decât în decembrie 2013, deci tardiv (după cum s-a reţinut anterior), astfel că debitorii au acceptat practic continuarea executării silite.

În acelaşi timp, instanţa mai reţine că executorul judecătoresc nu a efectuat acte de executare silită şi din cauza atitudinii debitorilor contestatori, care şi-au asumat un angajament de plată către intimată. Or, conform acestui angajament, debitorii au arătat că în lunile noiembrie  - decembrie 2012 vor achita 0 (zero) euro, urmând ca în anul 2013 să achite câte 100 euro/lună. Astfel, faţă de acesta angajament, chiar neacceptat în mod expres de intimată, este evident faptul că înainte de luna februarie 2013 nu se putea constata oricum dacă debitorii au înţeles sau nu să şi respecte angajamentul de plată. Or, în aceste condiţii, nu i se poate imputa intimatei lipsa de stăruinţă în executare, atâta timp cât debitorii au făcut oferta de angajament de plată, iar intimata avea interesul de a primi chiar şi numai sumele oferite de debitori, în mod eşalonat.

Mai mult, instanţa reţine că în practica judiciară şi în doctrina juridică s-a statuat în sensul că termenul de perimare este întrerupt prin îndeplinirea oricărui act de procedură, indiferent dacă acesta provine de la creditor, debitor sau terţi, cum ar fi o cerere pentru continuarea executării silite, o contestaţie la executare, etc.; în speţă cererea debitorilor contestatori privind oprirea executării silite şi acceptarea angajamentului de plată constituind un astfel de act întrerupător al termenului de perimare.

Mai mult, chiar dacă nu s-ar admite cele menţionate anterior, instanţa reţine că în speţă practic s-a început o nouă executare a debitorilor, conform dispoziţiilor art. 389, alin. 3, art. 390 şi art. 454 din vechiul Cod de procedură civilă. Astfel, în data de 23.08.2013 executorul judecătoresc a emis o nouă dispoziţie de poprire către S.C. L G S.R.L. (fila 292 dosar), instituindu-se poprirea asupra veniturilor debitorilor, în aceeaşi dată fiind emisă şi înştiinţarea debitorilor privind înfiinţarea popririi (fila 293), aceasta fiind comunicată debitorilor în data de 28.08.2013, conform dovezii de la fila 306 dosar (semnată de debitoare, atât în nume propriu, cât şi pentru soţul său).

Mai mult, executorul judecătoresc a emis şi o nouă somaţie în data de 27.08.2013 (fila 302), prin care li s-a pus în vedere debitorilor să achite debitul restant, aceasta fiind comunicată debitorilor contestatori în data de 02.09.2013, conform dovezii de la fila 308 dosar (semnată de debitoare, atât în nume propriu, cât şi pentru soţul său).

Astfel, instanţa reţine că contestatorii nici nu au atacat somaţia din data de 27.08.2013, astfel că executarea silită s-a realizat în mod legal.

Având în vedere considerentele menţionate anterior, instanţa va respinge excepţia perimării executării silite din dosarul execuţional nr. 77/E/2012 al B.E.J. MAGYARI SZABOLCS.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie având ca obiect contestaţie la executare formulată de intervenienta în interes propriu M L, instanţa reţine că aceasta are un interes în promovarea contestaţiei sale la executare, fiind, la rândul ei debitoare într-un contract de credit încheiat cu intimata şi pentru garantarea căruia s-a instituit dreptul de ipotecă de rang I asupra imobilului în litigiu, aceasta fiind direct afectată în cazul vânzării la licitaţie a imobilului respectiv.

În ceea ce priveşte tardivitatea cererii de intervenţie în interes propriu, invocată din oficiu, instanţa reţine totuşi că această cerere a fost depusă în termen, deoarece actele de executare nu i-au fost comunicate şi intervenientei, astfel că aceasta nu avea posibilitatea de a lua la cunoştinţă despre aceste acte de executare decât, probabil, de la contestatori, în speţă nefiind dovedit momentul în care intervenienta a luat la cunoştinţă de la aceştia despre actele de executare contestate.

Cu toate acestea, pe fondul cererii de intervenţie în interes propriu, instanţa reţine că această cerere este neîntemeiată. Astfel, intervenienta a solicitat anularea publicaţiei de vânzare imobiliară nr. 1/27.11.2013 şi anularea proceselor-verbale din data de 12.08.2013 şi din data de 06.11.2013, motivul invocat de intervenientă fiind acela că creditul contractat de intervenientă nu este exigibil şi pentru garantarea acestui credit s-a instituit o ipotecă de rang I asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1121/N Lunca Bradului. Intervenienta a invocat faptul că executarea silită a debitorilor M L şi Viorel a fost încuviinţată numai asupra corpului C2 înscris în C.F. nr. 1121/N, astfel că executorul judecătoresc avea dreptul de a urmări doar acest imobil, nu şi construcţia înscrisă sub C1 şi terenul aferent, deoarece urmărirea imobilelor se face pe corpuri de proprietate. Or, instanţa reţine că această apărare este neîntemeiată, atâta timp cât prin contractul de ipotecă nr. 919/24.09.2008 s-a constituit garanţia asupra întregului imobil înscris în cartea funciară, respectiv asupra celor două clădiri şi asupra terenului aferent, toate fiind descrise în mod detaliat în contractul de credit. Mai mult, conform prevederilor art. 1746, alin. 2 din vechiul Cod civil, aplicabil în speţă, „Ipoteca este din natura ei nedivizibilă şi subzistă în întregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui şi asupra fiecărei porţiuni din acele imobile”.

Instanţa reţine că sunt neîntemeiate şi apărările contestatorilor şi ale intervenientei referitoare la faptul că intimata nu poate proceda la executarea silită a ipotecii, deoarece în cartea funciară s-a înscris o ipotecă legală în favoarea Statului Român prin Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin şi a fost aplicat sechestrul asupra imobilului prin ordonanţa procurorului. Aceasta deoarece, pe lângă faptul că această din urmă ipotecă are rangul 3, conform doctrinei juridice, sechestrul instituit potrivit Codului de procedură penală nu poate să constituie un impediment la iniţierea şi/sau continuarea executării silite ci, ulterior valorificării bunului şi adjudecării acestuia liber de orice sarcini, sechestrul se va menţine asupra sumei de bani rezultată din diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea creanţei garantate (dacă este cazul, după îndestularea creditorului ipotecar cu rang superior). Astfel, sunt aplicabile prevederile art. 563-564 din vechiul Cod de procedură civilă, privind ordinea distribuirii sumelor rezultate din executare. Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte executarea silită a ipotecii de rang 2 înaintea celei de rang 1, ceea ce nu înseamnă însă că intimata nu poate proceda la executarea silită a creditului acordat contestatorilor şi garantat cu ipotecă de rang 2 (declarat exigibil anticipat), având în vedere faptul că beneficiarul ipotecii de rang 1 este tot aceeaşi intimată (probleme în acest sens punându-se cu ocazia distribuirii sumelor obţinute în urma executării). Or, dacă s-ar admite ideea contrară, ar însemna că beneficiarul ipotecii de rang 2 nu ar putea să-şi realizeze niciodată creanţa, atâta timp cât există ipoteca de rang 1 asupra aceluiaşi imobil (deşi chiar pentru instituirea ipotecii de rang inferior este necesar acordul creditorului ipotecar de rang superior, având în vedere instituirea de către acesta a interdicţiei de grevare cu alte sarcini a imobilului respectiv).

Intervenienta nu a mai invocat alte vicii ale actelor de executare atacate, instanţa constatând că nu există niciun motiv de nulitate a acestora, iar în ceea ce priveşte perimarea executării silite, invocată de intervenientă, instanţa va constata că executarea silită nu este perimată, pentru motivele care au fost expuse anterior, raportate la aceeaşi cerere formulată de contestatorii M L şi M V.

Domenii speta

Spete similare