Pretenţii

Prin sentinţa civilă nr. 3921/19.06.2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 2931/180/2015 s-a admis cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta G.A.R. SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI  nr.1, fiind obligată pârâta la plata sumei de 1743 lei cu titlu despăgubiri şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele: „În fapt, între reclamanta G.A.R. S.A. şi numitul M. G.  s-a încheiat Contractul de asigurare facultativă a Locuinţei Casa Mea nr. nr.2069007 din 01.09.2012, cu valabilitate cuprinsă între 01.09.2012 - 31.08.2013, prin care reclamanta a asigurat pentru o serie de riscuri, printre care şi împotriva inundaţiei, imobilul situat în Bacău

În data de 13.02.2013, a avut loc un eveniment la imobilul sus-menţionat, aflat la ultimul nivel, respectiv zăpada topită s-a infiltrat prin acoperişul blocului, unde ţigla era spartă şi a pătruns în imobil, inundându-l, astfel cum rezultă din Nota de constatare nr.47/26.02.2013 întocmită de către pârâtă, declaraţiile numiţilor M. C. şi I. T.  depuse de pârâtă la dosar (filele 88-90) şi planşele foto depuse de reclamantă (filele 21-26).

Numitul M. G.  s-a adresat reclamantei cu o cerere de despăgubire în temeiul poliţei de asigurare facultativă iar reclamanta a deschis dosarul de daună 1003868, în cadrul căruia a despăgubit asiguratul cu suma de 1734 lei (fila 15).

Reclamanta s-a subrogat în drepturile asiguratului său, urmărind recuperarea sumei plătită cu titlu de despăgubire de la pârâtă. În acest sens, reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă şi a notificat-o să plătească suma de 1743 lei (filele 16-20).

În drept, potrivit dispoziţiilor art.2210 din Noul Cod civil, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.

Conform art.1376 Cod civil, oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Potrivit art.649 alin.1 lit.b) din Noul Cod civil, sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii şi ascensoarele.

Conform art.4 din Legea nr.230/2007, asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii iar potrivit art.34, administrarea, întreţinerea, investiţiile şi reparaţiile asupra proprietăţii comune sunt în sarcina asociaţiei de proprietari.

Potrivit art.3 lit.i) cheltuieli ale asociaţiei de proprietari sunt cheltuielile sau obligaţiile financiare ale asociaţiei care sunt legate de exploatarea, reparaţia ori întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile individuale iar conform art.48 alin.1, stabilirea şi repartizarea sumei care priveşte proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporţional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.

Conform art.36 din Noul Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii

Aplicând aceste prevederi legale în speţă, instanţa apreciază că cererea reclamantei este întemeiată. În acest sens, se reţine că s-a făcut dovada existenţei unei poliţei valabile de asigurare facultativă a apartamentului situat în Bacău, a reclamantă, în temeiul căreia aceasta a achitat asiguratului suma de 1743 lei cu titlu de reparaţii produse în urma evenimentului din 13.02.2013. Având în vedere plata efectuată de către reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 2210 din Noul Cod civil, aceasta se subrogă în drepturile asiguratului său în vederea recuperării sumei achitate de la persoana vinovată.

În legătură cu acest aspect, instanţa reţine că evenimentul în urma căruia s-a produs inundarea apartamentului asigurat a avut drept cauză degradarea unui spaţiu comun al blocului - acoperişul, spaţiu ce se află în administrarea pârâtei. Totodată, instanţa constată că această degradare a acoperişului este consecinţa neluării de către pârâtă a măsurilor date de Legea nr.230/2007 în competenţa sa, respectiv neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii ce au permis infiltrarea apei şi inundarea apartamentului. Conduita culpabilă a pârâtei sub forma neglijenţei în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege este evidentă, având în vedere tocmai aspectele evidenţiate de aceasta privind vechimea blocului, conduită ce a avut drept consecinţă producerea în patrimoniul reclamantei a prejudiciului în sumă de 1743 lei.

În consecinţă, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru fapta bunului aflat sub paza sa juridică, aceasta fiind ţinută să reparare prejudiciul suferit de către reclamantă.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă, pârâta fiind parte în raportul juridic dedus judecăţii, fiind chemată potrivit legii să răspundă de prejudiciul produs reclamantei prin inacţiunea sa culpabilă.

În ceea ce priveşte apărările invocate de pârâtă, instanţa le va înlătura, reţinând că nu sunt în măsură să conducă instanţa la o altă concluzie.

Astfel, în ceea ce priveşte existenţa şi a unei răspunderi a proprietarilor, conform prevederilor Legii nr.230/2007, instanţa nu contestă acest aspect, însă evidenţiază că asociaţia este formată din membrii proprietari şi pentru a se putea recupera despăgubirile de la aceştia, este necesar ca mai întâi să se stabilească răspunderea asociaţiei, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, pârâta având posibilitatea să includă această sumă în listele lunare de plată a fiecărui proprietar, conform prevederilor Legii nr.230/2007 şi H.G. nr.1588/2007.

De asemenea, faptul că pârâta nu are constituit un fond pentru astfel de cheltuieli nu trebuie să afecteze posibilitatea legală a reclamantei a-şi acoperi prejudiciul, având în vedere că legea impune pentru proprietari constituirea acestui fond de reparaţii.

Totodată, faptul că o parte din această despăgubire va fi, în cele din urmă, recuperată şi de la persoana asigurată nu are relevanţă în cauză, fiind vorba de două raporturi juridice diferite, asiguratul, în calitate de proprietar şi membru al asociaţiei de proprietari, fiind răspunzătoare alături de ceilalţi membri pentru spaţiile comune.

Referitor la neconvocarea pârâtei de către reclamantă la stabilirea despăgubirilor, instanţa reţine că reclamanta a convocat pârâta pentru soluţionarea amiabilă a litigiului, comunicându-i cuantumul despăgubirilor, însă nici la acel moment şi nici prin întâmpinarea formulată pârâta nu a contestat acest cuantum.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa va admite cererea având ca obiect „pretenţii” formulată de reclamanta G.A.R. S.A. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de Proprietari nr.1 şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1743 lei, cu titlu de despăgubiri şi  dobânzii legale aferente acestei sume, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art.453 coroborat cu art.451 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa va admite în parte cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată şi obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 927 lei cu acest titlul reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru. Astfel, instanţa va reduce cuantumul onorariului de avocat solicitat de către reclamantă de la suma de 1488 lei la suma de 800 lei, apreciind că onorariul solicitat este vădit disproporţionat în raport cu valoarea obiectului cererii de - 1743 lei, complexitatea cauzei - dosarul fiind soluţionat la primul termen de judecată pe bază de înscrisuri şi activitatea desfăşurată de apărătorul ales.”

II. CEREREA DE APEL

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în tot a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare apelanta precizează faptul că instanţa de fond a redus în mod nejustificat onorariul avocaţial de la suma de 1488 lei la suma de 800 lei.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

III. ANALIZA INSTANŢEI DE CONTROL JUDICIAR

Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele, instanţa de apel reţine că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. pr. civilă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Principiul ce rezultă din dispoziţiile legale menţionate, care are la bază culpa procesuală, precum şi unicitatea procesului civil, impune ca în cuantumul cheltuielilor de judecată să fie incluse toate cheltuielile făcute cu procesul, în toate fazele acestuia, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca partea care le cere sa fi câştigat, în final, în proces. Astfel, cheltuielile de judecata vor cuprinde pe cele făcute cu taxele de timbru şi de procedură, plata expertizelor şi despăgubirea martorilor. Totodată, ele vor include orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi ca le-a făcut, dar dintre aceste cheltuieli se vor acorda numai cele strict necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

La baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care repararea trebuie să fie integrală, dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci când constată că cel care a câştigat procesul a săvârşit un abuz de drept, instanţa are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenţii să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă. Deci judecătorul are posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu echitatea ori cu activitatea depusă de avocat, aceasta soluţie fiind conformă, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil implicând şi o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, respectiv recunoaşterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesităţi procesuale rezonabile, nu şi a celor care sunt rezultatul unui exerciţiu abuziv al dreptului la apărare.

Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părţii căzute în pretenţii, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de se valorifica pretenţiile alegate. Aşa cum a reţinut şi Curtea Europeana (în cauza Costin vs. România, Hotărârea din 26 mai 2005, în cauza Johanna Huber vs. România, Hotărârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare şi efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.

Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoştinţe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocaţilor în cauze proprii. Însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părţii căzute în pretenţii, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de se valorifica pretenţiile alegate.

La aprecierea cuantumului onorariului instanţa de fond în mod judicios a ţinut seama atât de valoarea pretenţiilor cât şi de complexitatea cauzei (prezenta cauza fiind una de complexitate relativ redusă), precum şi de munca depusă de avocat.

Astfel faţă de complexitatea redusa a cauzei şi timpul scurt în care cauza a fost soluţionată, dat fiind faptul ca scopul apărării este satisfacerea dreptului pretins si având în vedere jurisprudenţa CEDO, prin aceea că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, tribunalul apreciază că instanţa de fond în mod corect a redus onorariul avocaţial.

Prin urmare apelul formulat de apelanta reclamantă va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare