Contract de administrare

Sentinţă civilă 402 din 24.11.2016


OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta J.B. în contradictoriu cu pârâta SC P.I.H. SRL, înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 07.07.2016 sub nr de dosar 2401/110/2016 s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin contractul de administrare nr 3614/26.94.2007 încheiat între J.B., în calitate de proprietar şi SC P.I.H. SRL, în calitate de administrator, s-a transmis dreptul de administrare cu titlu gratuit asupra unor bunuri imobile, clădiri în suprafaţă de 7615 mp, aparţinând domeniului public al judeţului Bacău. S-a indicat că prin procesul verbal de constatare din 30.07.2015 auditorii publici externi din cadrul C.C. au constatat că darea în folosinţă gratuită a unor bunuri ce aparţin domeniului public s-a făcut cu încălcarea articolelor 1,2,3,4,şi 59 alineat 1 din OUG 54/2006, stabilind consecinţe economice financiare ale abaterii de la legalitate şi regularitate în sumă de 182912,30 lei. Reclamanta a indicat că în baza Deciziei nr 60/2015 şi a Raportului de audit financiar din 31.07.2015 C.J.B. a transmis contractul de concesiune, dar pârâta nu şi-a însuşit contractul.

APĂRĂRILE PÂRÂTEI: Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pârâta a indicat că bunurile se găsesc în domeniul public al Judeţului Bacău aşa cum rezultă din Protocolul nr 2659/28.03.2008 privind preluarea în domeniul public a investiţiei obţinute ca rezultat al implementării Proiectului Phare –RO 007020301 cu titlul P.I.H., iar prin Hotărârea C.J.B. nr 29/24.05.2001 şi Hotărârea C.L.H. nr 23/31.05.2001 s-a decis să se asocieze în vederea realizării proiectului Parc de dezvoltare a infrastructurii de afaceri pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi întreprinzătorii privaţi, scopul fiind acela de a crea în regiune o alternativă viabilă şi diminuarea migrării specialiştilor. S-a mai precizat că a fost încheiat contractul de asociere nr 1132/5.06.2001, C.J. participând cu o finanţare de 2.069.854 Euro, şi cu asigurarea pentru Asociere a posesiei şi folosinţei bunurilor din domeniul public rezultat din investiţie, iar C.L.H. a pus la dispoziţie terenul aparţinând domeniului public al comunei H.. S-a subliniat că pârâta a fost constituită în vederea desfăşurării obiectului de activitate, participarea fiind următoarea: 92% C.J., 8% C.L.H., fiind înfiinţată în conformitate cu articolele 15, 38 şi 104 din Legea 215/2001. Pârâta a mai arătat că prin contractul de administrare nr. 3614 administrează pentru Asociere terenul şi Clădirile aferente parcului industrial, având atribuţia de manager. A mai apreciat pârâta că actul juridic încheiat are natura juridică a unui contract de mandat, iar decizia C.C. nu este opozabilă.

APRECIEREA INSTANŢEI:

Analizând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a legislaţiei incidente, apreciază că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin contractul nr 3614/108/26.04.2007 (fila 7) încheiat între J.B., în calitate de proprietar şi P.I.H. SRL, în calitate de administrator, s-au stabilit raporturi juridice, obiectul actului juridic fiind transmiterea dreptului de administrare asupra bunurilor imobile aparţinând domeniului public, pentru o perioadă de 4 ani. Prin actul adiţional nr. 2/26.04.2011 părţile au stabilit prelungirea duratei de valabilitate a contractului, pentru o perioadă de 30 de ani.

Contractul de administrare a fot încheiat în baza Hotărârii C.J. 35/30.03.2007, prin care s-a aprobat preluarea în domeniul public al Judeţului Bacău a investiţiei obţinute ca rezultat al implementării Proiectului Phare-RO007.02.03.01 cu titlu P.I.H. H.-Dezvoltarea infrastructurii de afaceri pentru IMM-uri şi investitori particulari în Bacău, Parcul industrial H. şi administrarea parcului industrial de către Sc P.I.H. Srl, înfiinţată de autorităţile administraţiei publice locale.

Instanţa reţine faptul că demersul reclamantei este acela de obligare a pârâtului la încheierea contractului de concesiune având ca obiect bunurile transmise în administrare prin contractul nr. 3614/108, fundamentul acţiunii fiind reprezentant de Decizia C.C. nr. 60/4.09.2015 prin care s-a constatat nelegalitatea măsurii de dare în folosinţă gratuită a bunurilor aparţinând domeniului public. Instanţa mai reţine faptul că raporturile juridice încheiate între părţi sunt suspuse regimului definit de contractul de administrare nr 3614/108, act juridic care îşi produce efecte juridice, atât timp cât autoritatea nu a solicitat anularea contractului pentru cauze de nelegalitate, în lipsa desfiinţării contractului drepturile şi obligaţiile părţilor fiind în continuare guvernate de acest act.

 Instanţa nu poate proceda la modificarea contractului de administrare într-un contract de concesiune, respectiv la transformarea unui act juridic cu titlu gratuit într-un act juridic cu titlu oneros, doar în baza solicitării unei părţi  a raportului juridic, şi in lipsa unei justificări obiective, simpla trimitere la decizia C.C. nefiind suficientă pentru fundamentarea demersului reclamantei, decizia respectivă nefăcând obiectul prezentului litigiu. Actul de control nu este opozabil pârâtei, fiind un mijloc de probă care nu poate conduce prin el însuşi la modificarea contractului încheiat între părţi, reclamanta limitându-se la indicarea măsurii stabilite în sarcina sa de către autoritatea publica fără a invoca o cauză de nulitate a actului de administrare, respectiv de modificare a situaţiei juridice a bunurilor care fac obiectul contractului pentru a justifica necesitatea modificării naturii juridice a raportului încheiat cu pârâta. Mai mult decât atât una dintre condiţiile de valabilitate a unui contract este reprezentat de consimţământul părţilor, pârâta neexprimându-şi acordul cu privire la stabilirea unor raporturi juridice specifice contractului de concesiune, neexistând o promisiune de contractare pentru a putea fi pronunţată o hotărâre care sa ţină loc de contract.

Instanţa nu poate proceda la verificarea din oficiu a legalităţii contractului de administrare, fiind ţinută de cadrul procesual stabilit de reclamantă, acesta vizând în mod strict obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune cu privire la bunurile care fac deja obiectul unui contract încheiat între cele două părţi şi care îşi produce efecte juridice, fără a invoca o neregularitate a încheierii primului contract şi fără a solicita o eventuală obligare la plata lipsei de folosinţă, ca efect al nelegalităţii actului de administrare. Temeiul de drept indicat de reclamantă vizează modul de punere în valoare a bunurilor aflate în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, dar nu reglementează o obligaţie de încheiere a unui contract de concesiune, demersul reclamantei fiind contrar libertăţii contractuale.

Faţă de obiectul indicat de reclamantă, respectiv obligarea la încheierea unui contract de concesiune, instanţa va respinge cererea, ca neîntemeiată.