Anulare clauza prevazuta in ccm

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE Sentinţa nr...Şedinţa publică de la...Completul compus din:Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei, reclamantul RI a chemat-o in judecata pe pârâta S.C. T.C. S.R.L., solicitand anularea clauzei prevazuta in art.23.3. din Contractul colectiv de munca incheiat la data de 29.04.2015 la nivelul SC T.C. SRL, precum si acordarea unui numar de 26 de salarii medii pe societate, stabilite ca plăţi compensatorii -măsură de protecţie socială acordată salariaţilor ca urmare a concedierilor colective.In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, in calitate de fost salariat, a  beneficiat de plăţi compensatorii, ca măsură de protecţie socială, acordată angajatilor SC T.C. SRL, în cadrul concedierilor colective efectuate de aceasta, conform Deciziei nr.153/2015. Aceasta decizie a fost pusă în aplicare prin înţelegerea dintre sindicatul E.T.C. şi administratorul juridic S... SPRL Tg.Jiu şi administratorul special MDI.Mai arata ca, prin clauza contarctului colectiv de munca nou, incheiat la nivelul unitatii, a carei nulitate se solicita, a fost restrans numarul de salarii medii cuvenite persoanelor disponibilizate cu prilejul concedierilor colective, fata de numarul de salarii medii stabilit la art.25 din contractul colectiv de munca anterior. Astfel, potrivit acestuia din urma,  salariaţii cu o vechime în muncă de peste 25 de ani, beneficiau de 36 de salarii medii pe unitate cu titlu de  plăţi compensatorii.Or, art.23.3. din contractul colectiv de munca incheiat ulterior, la data de 29.04.2015 stabilea ca : "salariaţii beneficiază de plăţi compensatorii în funcţie de vechimea în activitatea de furnizare energie termică şi apă caldă, astfel la peste 20 de ani =15 salarii medii pe societate,Prin urmare, drepturile câştigate, constand in 36 de salarii medii pe unitate pentru angajatii cu o vechime de peste 25 de ani, sunt restrânse la 15 salarii medii pe societate.Consideră ca aceasta restrângere a drepturilor băneşti stabilite cu titlu de plăţi compensatorii ale contravine drepturilor câştigate anterior, cauzandu-i un prejudiciu de 26 de salarii medii pe societate cu titlu plăţi compensatorii.A sustinut ca, potrivit art.10 al Contractului Colectiv de Muncă din 29.04.2015 (CCM  29.04.2009): ,,drepturile câştigate  nu pot fi pierdute sau diminuate afară dacă prin lege în mod expres se dispune altfel".In drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe art.38 din Codul Muncii care prevede "Salariatii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", precum  şi pe prevederile art.238.1 din Codul Muncii , conform carora:"Nulitatea unor clauze ale CCM, se pot cere pe toata durata existenţei acestuia".Reclamantul  depus la dosar în copie :cartea de identitate,extras din Contractul colectiv de muncă pe anul 2015 al SC T.C.,decizia nr.153/2015.La data de 18.10.2016 pârâta SC T.C. SRL prin administrator judiciar S... SPRL Tg.Jiu  a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată şi nefondată .In motivare, a arătat că a fost chemat în judecată de către reclamant pentru nerespectarea prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate privind acordarea unui număr mai mic de plăţi compensatorii care i se cuveneau salariatului la data încetării contractului individual de muncă la iniţiativa angajatorului ca urmare a concedierii colective. Totodată reclamantul a arătat că la momentul concedierii "i-au fost restrânse drepturile obţinute prin reglementări sau acorduri anterioare privind plătile compensatorii în funcţie de vechimea în muncă", că la momentul concedierii, 08.09.2015, au fost încălcate prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul societăţii pentru anul 2013.De asemenea, a arătat că reclamantul a fost angajat la data de 26.10.1998 în cadrul R.A.A.C.T.C. în meseria de fochist, conform contractului individual de muncă nr.3/734, pe perioadă nedeterminată, încadrarea pe post  făcându-se în urma selecţionării după concursul organizat şi ca urmare a repartizării făcute de DMPS DOLJ.A arătat, de asemenea, că prin Decizia nr.153/07.09.2015 aşa cum este stipulat la art.1 începând cu data de 08.09.2015 contractul individual de muncă al reclamantului, salariat al T.C. SRL, a încetat, conform prevederilor art.65 şi 68 din Codul Muncii, adoptat prin Legea nr.53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, din iniţiativa angajatorului, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective. Până la momentul încetării raporturilor de muncă cu aceasta, salariatul a ocupat funcţia de fochist în cadrul societăţii. Încetarea contractului individual de muncă s-a datorat situaţiei speciale în care se află societatea, respectiv starea de insolvenţă, conform sentinţei nr...a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva societăţii T.C. SRL.Urmare celor precizate în cadrul societăţii pârâte au avut loc concedieri colective, măsură ce a fost adoptată conform Planului de reorganizare judiciară a pârâtei nr.7/140/2015, deoarece au existat dificultăţi economice şi financiare, iar în gestionarea societăţii, printre alte măsuri economice dispuse, s-a procedat şi la concedieri colective, măsuri ce au fost adoptate pentru a avea ca efect reducerea cheltuielilor şi creşterea veniturilor. Reducerea numărului de salariaţi în cadrul societăţii, inclusiv a reclamantului, s-a datorat reducerii numărului de posturi.De asemenea, privitor la susţinerea reclamantului prin care arată că la momentul încetării contarctului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, nu s-au respectat prevederile art.23.3. din CCM pentru anul 2015, care prevede că:"în cazul concedierilor colective ,aşa cum sunt definite prin art.68 din Codul Muncii,după încetarea contractului indicvidual de muncă,salariaţii beneficiează de plăţi compensatorii ,în funcţie de vechimea în activitate de furnizare energie termică pentru încălzire şi apă caldă".Totodată conform Deciziei nr.153/2015 contractul individual de muncă al reclamantului a încetat din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului ca urmare a concedierilor colective prevăzute de art.68 Codul Muncii ,astfel conform art.23.3. din contractul colectiv de muncă acesta a beneficiat de plăţi compensatorii în funcţie de vechimea în activitatea de furnizare energie termică pentru încălzire şi apă caldă. Conform art.7 din decizie, salariatul a avut dreptul la 10 salarii medii brute pe societate în cuantum de 2.044 lei/ lună, salarii ce au fost acordate pe data de 14 ale fiecărei luni pentru luna anterioară. Susţinerile reclamantului cu privire la faptul că la momentul concedierii, 07.09.2015, nu a beneficiat de prevederile art.25.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de societate pentru anul 2013, nu au nici o relevanţă în speţa de faţă, având în vedere că reclamantul face referire la prevederile unui contract care nu mai producea efecte juridice pentru salariaţii societăţii.Totodată, a arătat că societatea a respectat întocmai prevederile prevăzute de Codul Muncii -art.69 şi următoarele, îndeplinindu-şi obligaţiile în ceea ce priveste informarea, consultarea şi notificarea măsurilor de restructurare, reorganizre şi concediere colectivă, atât organizaţiilor sindicale cât şi ITM Dolj şi AJOFM DOLJ.In drept şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art.205 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.La data de 28 10 2016 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care arată că pârâta nu combate legal şi temeinic motivele privind încălcarea  CCM faţă de restrângerea drepturilor obţinute de salariaţii societăţii în privinţa protecţiei sociale privind reglementările şi acordurile anterioare, precum  şi cele 36 de salarii medii stabilite conform art.25.3. CMM din 10.02.2013, care în conformitate cu art.10 CMM din 29.04.2015 constituie drepturi câştigate ce nu mai pot fi pierdute sau diminuate afară dacă prin lege în mod expres se dispune astfel, dar care în conformitate cu art.23.3. din CCM  din 29.04.2015 au fost restrînse la maxim de 15 salarii, fără ca printr-o lege să se dispună aceasta.Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele :In fapt Tribunalul retine ca reclamantul a fost angajatul unităţii pârâte, iar contractul individual de muncă al acestuia  a încetat din iniţiativa angajatorului, începând cu 8.09.2015, potrivit Deciziei nr.153 din 7.09 2015, ca urmare a concedierilor colective,. Încetarea contractului individual de muncă s-a datorat situaţiei speciale în care se afla societatea, respectiv starea de insolvenţă, caracterizată prin insuficienţa fondurilor necesare plăţii datoriilor, fapt care a condus la deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva societăţii T.C. SRL, conform sentinţei nr... a Tribunalului Dolj.Urmare a dificultăţilor economice şi financiare, în gestionarea societăţii s-a procedat la luarea mai multor măsuri economice, printre care s-a procedat şi la concedieri colective, măsuri ce au fost adoptate pentru a avea ca efect reducerea cheltuielilor de orice natură, inclusiv a cheltuielilor de natură salarială. Reducerea numărului de salariaţi în cadrul societăţii, inclusiv a reclamantului, s-a datorat reducerii numărului de posturi.Prin Decizia nr..., pe care reclamantul nu a contestat-o, i-au fost stabilite si acordate plăti compensatorii, în conformitate cu prevederile art.23.3. din contractul colectiv de muncă pentru perioada 2015-2016, în funcţie de vechimea în activitate. Astfel, i s-a stabilit dreptul la 10 salarii medii brute pe societate în cuantum de 2.044 lei/lună, conform Contractului Colectiv de Muncă (CCM) din 29.04.2015. Reclamantul invoca nulitatea acestei prevederi a ultimului contract colectiv de muncă, pentru motivul că ea ar contraveni unei norme cuprinse în art  25.3 din CCM anterior, aplicabil la nivel de societate, din anul 2013, care ii stabilea dreptul la un numar mai mare de salarii compensatorii pentru vechimea sa, respectiv  36 de salarii medii pe unitate cu titlu de plăţi compensatorii.Ca argument, reclamantul sustine că drepturile reglementate prin contractul colectiv de muncă aplicabil anterior la nivelul societăţii constituie drepturi câştigate, ce  nu puteau fi pierdute sau diminuate afară dacă prin lege în mod expres se dispunea altfel.In drept Contractul colectiv de muncă reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului, ceea ce îl deosebeşte de contractul civil, în general, precum şi de contractul individual de muncă.Potrivit legii, contractul colectiv de muncă îşi produce efectele nu numai faţă de cei care l-au încheiat, ci faţă de toţi salariaţii şi angajatorii la care se referă.În ce priveste durata contractelor colective de muncă, art.141 din Legea nr.62/2011, prevede că aceste contracte se încheie pe durata determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 de luni.Aşadar, legea stabileşte o durată minimă, dar şi una maximă, părţile putând să încheie contractul lor între aceste limite.Dacă sub durata minimă nu se poate coborî, este posibilă prelungire aplicării contractului o singură dată, cu cel mult 12 luni, prin acordul părţilor (alin.1-2).În ceea ce priveşte regimul nulităţii unei clauze nelegale din contractul colectiv de muncă se constată că art. 132 din Legea nr. 62/2011 instituie, în alineatul (1), o reglementare- cadru, de principiu, cu aplicabilitate generală, în privinţa marjei de negociere a contractelor colective de muncă, ce trebuie să se încadreze „în limitele şi condiţiile prevăzute de lege”. Alin. (2)- (4) se referă la caracterul minimal al dispoziţiilor cu forţă juridică superioară de la care se poate deroga în favoarea salariaţilor.

Potrivit art. 142 din Legea nr. 62/2011, clauzele din contractul colectiv de muncă negociate ( în favoarea sau în defavoarea salariaţilor) cu încălcarea art. 132 sunt lovite de nulitate, sancţiune ce se aplică de către instanţă, la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

Aceste texte din Legea dialogului social se coroborează cu dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, potrivit cărora, cererea privind anularea unui contract colectiv de munca sau a unei clauze din cuprinsul acestuia, poate fi formulata pe toata durata existentei contractului. Aceasta înseamna ca legalitatea contractelor colective de munca, poate fi supusa discutiei atâta timp cât acestea sunt în vigoare, producându-si efectele juridice pentru care au fost încheiate. Ca urmare, prevederile care impun instanței obligația de a analiza nulitatea unei clauze din contractul colectiv de munca, pot fi aplicate în limitele stabilite de art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, respectiv numai dacă contractul colectiv de muncă mai este aplicabil. Cum, in speta, contractul colectiv de munca de care se prevaleaza reclamantul, încheiat în anul 2013, pe durata determinata, a încetat să îsi mai producă efectele jurice, ca urmare a negocierii si încheierii unui nou contract colectiv de muncă la nivelul societatii, acesta nu mai poate produce consecinte juridice si nu mai poate genera în favoarea salariatilor drepturile reglementate în cuprinsul său. Drept urmare, aceste drepturi nu pot constitui temei, baza legală, pentru invocarea nulitătii prevederii din noul contract colectiv de muncă, care stabileste un alt nivel, un alt număr de salarii, ce trebuie platite cu tilu de plăti compensatorii.  Pentru considerentele expuse, Tribunalul va respinge acțiunea.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare