Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Art. 418 Cod procedură penală

În cazul în care prima instanţă a omis revocarea suspendării condiţionate a unei pedepse, în apelul inculpatului nu se mai poate efectua această operaţiune.

Prin sentinţa penală nr. 5 din 11 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 2.574/308/2016, instanţa de fond a dispus următoarele:

1.În baza art.335 al.1 C.pen.,cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. l-a condamnat pe inculpatul R.I.T., fiul lui xxx, cu antecedente penale, la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

2.În baza art.335 al.1 C.pen.,cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

3.În baza art.335 al.1 C. pen.,cu aplicarea art.396 al.10 C. pr. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare  pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

4.În baza art.335 al.1 C.pen.,cu aplicarea art.396 al.10 C.pr.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

5.În baza art.335 al.1 C.pen.,cu aplicarea art.396 al.10 C. pr. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art 38 alin.1 C. pen şi art. 39 alin.1 lit. b C. pen. inculpatul va executa pedeapsa  cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 4 luni  închisoare, deci inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare. 

În baza art 44 C.pen.,rap. la art. 39 alin.1 lit. b C.pen. inculpatul va executa pedeapsa  cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni şi 10 zile  închisoare, deci în final  inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 399 al.1 Cod procedură penală a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar al inculpatului şi-n baza art. 72 al.1 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată  durata reţinerii inculpatului, din data de 10.08.2016 si până la data de 11.08.2016.

În baza art.274 al.1 C. pr. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.274 al.1 C. pr. pen. suma de 520 lei,reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, a fost lăsată în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, întocmit la data de 28.09.2016 şi înregistrat pe rolul instanţei sub nr. 2574/308/2016, la data de 30.09.2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.I.T. pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,  prev. de art. 335 al.1 C. penal, cu aplicarea art. 38 al.1 C. penal şi art. 44 C. penal.

În expunerea actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că-n data de 14.02.2016, în jurul orei 02:00, inculpatul a fost depistat, în timp ce conducea autoturismul marca Lancia Lybra, cu nr. de înmatriculare CC 8507 PB, înmatriculat în Bulgaria, pe raza localităţii Bălăuşeri, fără a deţine permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule. Apoi, la data de 17.04.2016, în jurul orei 03:20, inculpatul a fost depistat tot în trafic, pe D.N. 13A, conducând pe raza localităţii Fântânele, pe relaţia Bălăuşeri – Sovata, autoturismul marca Audi A4, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 051526, fără a poseda permis de conducere. Ulterior, la data de 24.07.2016, în jurul orei 00:49, acelaşi inculpat a fost surprins, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.J. nr. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, din direcţia Sovata - Coroi, fără a deţine permis de conducere. Apoi la data de 31.07.2016, în jurul orelor 02:10, inculpatul a fost găsit conducând, pe D.J. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, din direcţia Coroi, spre Sovata, autoturismul marca Fiat, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 062189, iar în urma interogării bazei de date, s-a constata că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule. În cele din urmă la data de 6 august 2016, în jurul orei 02:40, inculpatul a fost, din nou, depistat în trafic, pe D.N. 13A, conducând pe relaţia Trei Sate – Sângeorgiu de Pădure, autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, fără a poseda permis de conducere.

La primul termen de judecată inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor imputate, solicitând aplicarea procedurii vinovăţiei, cerere care a fost admisă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut în fapt că-n data de 14.02.2016 în jurul orei 02:00, inculpatul a fost depistat, în timp ce conducea autoturismul marca Lancia Lybra, cu nr. de înmatriculare CC 8507 PB, înmatriculat în Bulgaria, pe raza localităţii Bălăuşeri, fără a deţine permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule. Apoi, la data de 17.04.2016, în jurul orei 03:20, inculpatul a fost depistat tot în trafic, pe D.N. 13A, conducând pe raza localităţii Fântânele, pe relaţia Bălăuşeri – Sovata, autoturismul marca Audi A4, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 051526, fără a poseda permis de conducere. Ulterior, la data de 24.072016, în jurul orei 00:49, acelaşi inculpat a fost surprins, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.J. nr. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, din direcţia Sovata-Coroi, fără a deţine permis de conducere. Apoi la data de 31.07.2016, în jurul orelor 02:10, inculpatul a fost găsit conducând, pe D.J. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, din direcţia Coroi, spre Sovata, autoturismul marca Fiat, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 062189, iar în urma interogării bazei de date, s-a constata că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule. În cele din urmă la data de 6 august 2016, în jurul orei 02:40, inculpatul a fost, din nou, depistat în trafic, pe D.N. 13A, conducând pe relaţia Trei Sate – Sângeorgiu de Pădure, autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, fără a poseda permis de conducere.

În drept, fapta inculpatului care la data de 14.02.2016, în jurul orelor 02:00, a condus autoturismul marca Lancia Lyabra, înmatriculat în Bulgaria sub nr. CC8507 PB, pe raza localităţii Bălăuşeri, fără a deţine permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al.1 C. penal.

În drept, fapta inculpatului care la data de 17.04.2016, în jurul orelor 03:20, a condus autoturismul marca Audi A4, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 051526, pe raza satului Fântânele, fără a poseda permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al.1 C. penal.

În drept, fapta inculpatului care la data de 24 iulie 2016 în jurul orei 00:49, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.J. nr. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, fără a poseda permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al.1 C. penal.

În drept, fapta inculpatului care la data de 31 iulie 2016, în jurul orelor 02:10, a condus autoturismul marca Fiat, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 062189,pe D.J. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri, fără a poseda permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al.1 C. penal.

În drept, fapta inculpatului care la data de 6 august 2016, în jurul orelor 02:40, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.N. 13A, conducând pe relaţia Trei Sate – Sângeorgiu de Pădure, fără a poseda permis de conducere întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 al.1 C. penal.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 al.10 C. pr. penală, în privinţa fiecărei infracţiuni.

La individualizarea pedepselor care s-au aplicat inculpatului, pentru faptele comise, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 74 C. penal, mai exact de modul şi mijloacele de comitere a faptelor, în timpul nopţii, de starea de pericol creată pentru siguranţa persoanelor, de nivelul scăzut de educaţie al inculpatului, de conduita sinceră a acestuia şi de persistenţa infracţională a inculpatului în comiterea acestei infracţiuni.

Prin prisma acestor elemente, instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune săvârşită.

Având în vedere faptul că toate infracţiunile au fost săvârşite de inculpat prin acţiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din infracţiuni, instanţa în baza dispoziţiilor art. 38 al.1 C. penal şi art. 39 al.1 lit.b C. penal a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, adică 1 an şi 4 luni închisoare, deci inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Instanţa a reţinut că potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatului acesta a mai fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 156/07.11.2014 a acestei instanţe, definitivă prin neapelare la data de 22.11.2014, la pedeapsa închisorii de 10 luni, cu suspendarea executării acesteia pentru un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002, republicată.

Conform dispoziţiilor art. 44 al.1 C. penal instanţa a constatat că inculpatul a săvârşit aceste infracţiuni în condiţiile pluralităţii intermediare şi prin urmare în baza dispoziţiilor art. 44 al.2 C. penal raportat la 39 al.1 lit.b C. penal s-a dispus contopirea pedepsei rezultante aplicate pentru noile infracţiuni cu pedeapsa anterioară de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de o treime din pedeapsa anterioară, în cuantum de 3 luni şi 10 zile închisoare, deci în final inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 399 al.1 C.pr.penală instanţa a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului, întrucât subzistă temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii şi-n baza art. 72 al.1 C.penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului, din data de 10.08.2016 şi până la data de 11.08.2016.

Instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate a inculpatului, având în vedere perseverenţa acestuia în a comite acest gen de infracţiuni, perseverenţa  care denotă nepăsarea sa atât faţă de normele de conduită rutieră, cât şi faţă de justiţie.

În baza art. 274 al.1 C.pr.penală a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274 al.1 C.pr.penală suma de 520 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, a fost lăsată în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Mureş.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul R. I. T.. În declaraţia de apel s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, inclusiv a sporului stabilit şi, în temeiul art. 91 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

 Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2.574/308/2016 al Judecătoriei Sighişoara, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte calea de atac declarată nefondată pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpatului-apelant, sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei.

Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea celor cinci fapte penale, în modalităţile descrise, pe parcursul desfăşurării procesului penal, acesta a recunoscut comiterea faptelor fără rezerve şi a optat ca soluţionarea cauzei să se facă în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 375 raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, aplicabilă în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Aşadar, am constatat şi noi alături de instanţa de fond că din materialul probator administrat se confirma, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că acuzatul a comis infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată, constând în aceea că, fără a deţine permis de conducere:

•la data de 14 februarie 2016, în jurul orelor 02:00, a condus autoturismul marca Lancia Lyabra, înmatriculat în Bulgaria sub nr. CC8507 PB, pe raza localităţii Bălăuşeri,

•la data de 17 aprilie 2016, în jurul orelor 03:20, a condus autoturismul marca Audi A4, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 051526, pe raza satului Fântânele,

•la data de 24 iulie 2016 în jurul orei 00:49, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.J. nr. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri,

•la data de 31 iulie 2016, în jurul orelor 02:10, a condus autoturismul marca Fiat, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 062189, pe D.J. 142, pe raza localităţii Bălăuşeri,

•la data de 6 august 2016, în jurul orelor 02:40, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de circulaţie provizoriu MS 060632, pe D.N. 13A, conducând pe relaţia Trei Sate – Sângeorgiu de Pădure.

Notăm că, în economia prevederilor art. 20 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice – în varianta aflată în vigoare la momentul comiterii faptelor– erau descrise categoriile de vehicule pentru care normele legale prevedeau obligativitatea deţinerii unui permis de conducere corespunzător, stipulându-se următoarele:

„(1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule….conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

(2) Permisele de conducere se eliberează pentru următoarele categorii de vehicule: AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb sau Tv.”

Lecturând conţinutul Anexei 1 al actului normativ mai sus menţionat, observăm că autoturismele conduse de inculpat sunt încadrate în categoria de vehicule B, iar pentru conducerea unor astfel de vehicule pe drumurile publice, conducătorul acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

În ceea ce priveşte încadrările în drept ale infracţiunilor pentru care acuzatul a fost deferit justiţiei, stabilită prin actul de sesizare şi menţinută în primă instanţă, aceasta sunt  corecte.

Pentru faptele comise, inculpatului i s-au aplicat pedepse corect individualizate, prima instanţă a ţinut seama atât de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, cât şi de cele personale ale inculpatului, făcând aşadar o riguroasă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 74 Cod penal referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei şi prin urmare cuantumul pedepselor stabilite reprezentă un tratament penal just, fiind respectat totodată şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii, oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

În condiţiile în care sunt incidente prevederile art. 38 alin. 1 Cod penal, referitoare la instituţia concursului real de infracţiuni, deoarece inculpatul a comis infracţiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în acord cu dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa de fond, în mod corect, a stabilit pedeapsa cea mai grea la care a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse aplicate, obţinând astfel cuantumul pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Raportat la susţinerea apărătorului inculpatului, referitoare la reducerea sporului stabilit, s-a reamintit că prevederile art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, care reglementează modalitatea de stabilire a pedepsei principale rezultante în cazul concursului de infracţiuni nu lasă loc la interpretări, textul de lege stabilind, în mod clar, cuantumul sporului care se impune a fi adăugat la pedeapsa cea mai grea şi acesta reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică în cauza pendinte acest spor este unul fix de 1 an şi 4 luni închisoare (1 an + 1 an + 1 an + 1 an = 4 ani, iar 4 ani : 3 = 1 an şi 4 luni)  şi prin urmare punctul de vedere exprimat nu poate fi primit.

S-a observat că, prin sentinţa penală nr. 156 din 07.11.2014, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul nr. 1.325/308/2014, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 22.11.2014, inculpatul a fost condamnat – pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - la pedeapsa închisorii de 10 luni, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu stabilirea unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni (fila 48, dosar de urmărire penală).

Inculpatul a comis faptele penale care formează obiectul cauzei pendinte, după momentul rămânerii definitive a sentinţei penale mai sus arătate şi prin care acuzatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu modalitatea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse, aşadar în interiorul termenului de încercare de 2 ani şi 10 luni.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 187/2012, privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal:

„(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

(2)Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1,  inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut din Codul penal din 1969.”

Potrivit prevederilor art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În contextul prezentat, considerăm că în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, se impunea ca beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare să fie revocată, urmând ca această pedeapsă să fie cumulată aritmetic cu noua pedeapsă aplicată de 2 ani şi 4 luni închisoare, situaţie în care ar fi rezultat  pedeapsa finală de 3 ani şi 2 luni închisoare, care este mai mare decât limita pedepsei rezultante asupra căreia s-a oprit instanţa de fond şi anume 2 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare.

 Însă în cauză am fost investiţi doar cu soluţionarea apelului declarat de inculpat, situaţie în care în baza principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac nu se poate remedia, sub nicio formă împrejurarea semnalată. 

Prin prisma celor anterior expuse conchidem că, singura modalitate de executare a pedepsei rezultante stabilite în sarcina inculpatului în prim grad, nu poate fi decât detenţia, cum de altfel a statuat, în mod corect, instanţa de fond.

Susţinerea apărătorului inculpatului potrivit căreia în conţinutul hotărârii atacate nu s-a menţionat, în mod expres, că pedeapsa rezultantă aplicată urmează să fie executată în regim de detenţie, de asemenea nu poate fi primită, deoarece, în ipoteza în care în dispozitivul hotărârii nu este menţionată o altă modalitate alternativă de executare a pedepsei aplicate – cum ar fi suspendarea sub supraveghere –  sancţiunea respectivă se va executa în regim de detenţie, care este regula şi prin urmare orice excepţie de la această regulă trebuie clar şi în mod neechivoc menţionată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul-apelant R. I. T., împotriva sentinţei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2017, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 2.574/308/2016.

În baza art. 421 pct. 1 teza finală Cod procedură penală, a fost menținută hotărârea penală atacată.

S-a observat că pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare inculpatul a fost supus măsurii preventive a controlului judiciar, măsură restrictivă de libertate care a fost menţinută succesiv, iniţial de judecătorul de cameră preliminară, apoi de către instanţa de fond şi cea de control judiciar.

S-a constatat ca la aceasta data, ca data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, măsura preventivă a controlului judiciar a încetat de drept, în condiţiile în care inculpatul a intrat în executarea pedepsei de 2 ani 7 luni şi 10 zile închisoare care i-a fost aplicată.

Pornind de la soluţia pronunţată  în cauză, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentului apel.

Domenii speta

Spete similare