7.Drept procesual. Contencios administrativ. Reexaminare taxă timbru.

Stabilirea taxei judiciare de timbru în cauzele evaluabile în bani (în recurs), având ca obiect soluționarea litigiilor privind achiziții publice în instanță. Confluența normelor speciale cu cele generale.

-OUG nr. 80/2013, art. 39, art. 24 alin. 2

-Legea nr. 101/2016, art. 56

Prin art. 56 din Legea nr. 101/2016 nu s-a stabilit o regulă de tipul celei cuprinse în art. 52 alin. 2 (cu referire la contestația introdusă la instanță), normele speciale din Legea nr. 101/2016 trebuind completate cu cele generale, privind timbrarea cererilor în justiție, conținute de OUG nr. 80/2013 – cu privire specială asupra recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. –, cu atât mai mult cu cât, completarea dispozițiilor din Legea nr. 101/2016 cu normele generale (desigur, în măsura în care prevederilor acestora din urmă nu sunt contrare) este reglementată prin trimitere expresă la Legea nr. 134/2010 (privind Codul de procedură civilă) și la OUG nr. 80/2013, astfel cum rezultă din art. 68, art. 56 alin. 4 din Legea nr. 101/2016.

Faptul că art. 56 alin. 4 din Legea nr. 101/2016 face trimitere la OUG nr. 80/2013 numai în privința facilităților sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate nu anihilează posibilitatea de completare a normelor speciale, cu cele generale în materia taxei judiciare de timbru, mai cu seamă că art. 56 alin. 4 are în vedere doar beneficiul utilizării instrumentelor procesuale vizând cererile pentru acordarea facilităţilor sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări, „pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate”. Așadar, stabilirea cuantumului taxelor datorate nu formează obiectul de reglementare al art. 56 alin. 4 din Legea nr. 101/2016.

Conform art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei. Se impune, însă, acordarea unei atenții speciale sumei asupra căreia se calculează taxa judiciară de timbru în recurs, în sensul de a se observa că trebuie avută în vedere suma contestată prin cererea de recurs, și nu suma contestată în primă instanță. Bunăoară, luând în considerare tranșele stabilite prin art. 56 din Legea nr. 101/2016, este posibil ca, în una și aceeași cauză, în primă instanță taxa judiciară de timbru să fie calculată pe temeiul art. 56 alin. 1 lit. b (e.g., în situația în care suma contestată este de peste 450.000 lei), iar în recurs să fie calculată ținând seama de art. 56 alin. 1 lit. a (în ipoteza în care suma cu privire la care a fost exercitată calea de atac este egală cu 450.000 lei sau mai redusă).

De asemenea, în ce privește aplicarea art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 101/2016, trebuie remarcat faptul că este singura literă potrivit căreia stabilirea taxei judiciare de timbru se face prin raportare la valoarea estimată a contractului – o asemenea cerință neexistând în textele de la lit. b-f.

Prin cererea înregistrată la 22 iunie 2017, recurenta A. C. SRL, a solicitat ca, în temeiul art. 39 din OUG nr. 80/2013, să se admită cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cu consecința constatării că recurenta datorează o taxa în sumă de 619,72 lei, și nu în sumă de 9.474,84 lei, cum a stabilit instanța de recurs, întrucât, conform art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată; în speță, suma contestată este de 22.688,87 lei, în condițiile în care prima instanță a admis în parte cererea formulată de reclamanta U. O. L., obligând-o pe pârâtă să-i plătească suma de 22.688,87 lei (reprezentând plăți acordate peste nivelul maximal de 3% din valoarea investiției de bază ce a format obiectul Contractului de lucrări nr. 45/18.11.2014) .

Analizând actele dosarului, Curtea a reținut următoarele aspecte:

Pârâta A.C.SRL, are calitatea de recurentă în dosarul nr. 1111/102/2017 al Curţii de Apel Tg.-Mureş, iar, prin rezoluția din 16 iunie 2017, în cadrul procedurii verificării și regularizării cererii de recurs, specifice unui „litigiu privind achiziția publică”, s-a stabilit taxa judiciară de timbru în sumă de 9.474,84 lei, punându-i-se în vedere recurentului obligația achitării acestei taxe, sub sancțiunea anulării cererii (f. 10, 11, dos. nr. 1111/102/2017 al Curții de Apel Tg.-Mureș).

Curtea a constatat – fără a intra, însă, sub nicio formă, în cercetarea fondului cauzei – că actul juridic pe care reclamanta U.O.L și-a fundamentat cererea de chemare în judecată l-a constituit Contractul de lucrări nr. 45/18.11.2014, încheiat cu pârâta A.C.SRL – act, de altfel, invocat de pârâta-recurentă și în cererea de reexaminare (f. 1, dos. nr. 1111/102/2017 al Curții de Apel Tg.-Mureș) –, din cuprinsul căruia rezultă că este un contract de achiziții publice, încheiat ca urmare a derulării unei proceduri de atribuire (f. 6, dos. nr. 1111/102/2017 al Tribunalului Mureș). De altfel, prima instanță a făcut trimitere concretă la natura cauzei – „litigiu de achiziții publice”, în Sentința nr. 343/5 mai 2017 (f. 165, vol. II, dos. nr. 1111/102/2017 al Tribunalului Mureș), împotriva căreia pârâta A.C.SRL a formulat cererea de recurs. De asemenea, Curtea a constatat că, în rezoluția prin 7 aprilie 2017, Tribunalul Mureș a  stabilit obiectul cauzei ca fiind „litigiu de achiziții publice” (f. 35, dos. nr. 1111/102/2017 al Tribunalului Mureș).

Prin urmare, la stabilirea taxei judiciare de timbru, în recurs, instanța a ținut seama cu precădere, în mod corect, de normele speciale în materie – care prevalează față de cele generale cuprinse în OUG nr. 80/2013 –, în rezoluția din 16 iunie 2017, menționându-se temeiul stabilirii acestei taxe ca fiind art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 101/2016 (normă specială  care, astfel cum s-a precizat, de asemenea, în rezoluție, a fost raportată la art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, text ce stabilește regula generală potrivit căreia, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei).

Curtea a constatat că, prin art. 56 din Legea nr. 101/2016 nu s-a stabilit o regulă de tipul celei cuprinse în art. 52 alin. 2 (cu referire la soluționarea contestaţiei pe cale judiciară, introdusă de persoana care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 6 alin. 4, precum şi de orice persoană care se consideră vătămată de măsurile de remediere adoptate de autoritatea contractantă, în sensul art. 6 alin. 11), în acord cu care recursul formulat împotriva hotărârii de soluţionare a contestaţiei se taxează cu 50% din taxa prevăzută la art. 56 alin. 1 şi/sau alin. 2, după caz. Prin urmare, în cazul taxei de timbru întemeiate pe dispozițiile art. 56 din Legea nr. 101/2016, normele speciale trebuie completate cu cele generale, privind timbrarea cererilor în justiție, conținute de OUG nr. 80/2013 – cu privire specială asupra recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. (vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cum este cazul în speță).

Cu toate acestea, completarea dispozițiilor speciale în materia achizițiilor publice, cu cele generale, cuprinse în OUG nr. 80/2013, referitor la timbrarea cererilor de recurs, nu transformă un litigiu privind achizițiile publice într-unul de drept comun și nu anihilează, prin urmare, incidența art. 56 din Legea nr. 101/2016, în privința calculului taxei judiciare de timbru, prin raportare la valoarea estimată a contractului care, în speță, este de 947.484,48 lei, cuantum confirmat prin art. 5.1. din Contractul nr. 45/2014 (f. 6, dos. nr. 1111/102/2017 al Tribunalului Mureș).

Prin prisma sumei de 22.688,87 lei, contestată prin cererea de recurs (cuantum afirmat și prin cererea de reexaminare), instanța de recurs a stabilit, în mod corect, incidența art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 101/2016 (potrivit căruia cererile introduse la instanțele judecătorești, în conformitate cu cap. VI din Legea nr. 101/2016, se taxează cu 2% din valoarea estimată a contractului, dacă valoarea acestor cereri este de până la 450.000 lei inclusiv). Apoi, instanța de recurs a aplicat procentajul prevăzut de art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 101/2016, prin raportare la valoarea estimată a contractului, rezultând suma de 18.949,69 lei, taxa judiciară de timbru reprezentând 50% din această sumă, respectiv 9.474,84 lei.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a respins cererea de reexaminare formulată de recurenta A.C.SRL.

Domenii speta

Spete similare