Obligaţie de a face

Dosar nr. --/222/2015 obligaţie de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI  JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. ---

Şedinţa publică din data de --- 2016

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte:  -

Grefier:  -

La ordine judecarea acţiunii civile având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamanţii A-, ambii cu domiciliul în -- în contradictoriu cu pârâtele S.C. E.ON Energie România S.A., cu sediul în --şi cu sediul procesual ales în -- şi S.C. E.ON Distribuţie România S.A., cu sediul în --

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din 06 aprilie 2016, când instanţa, acordând părţilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la termenul de astăzi.

Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cererii de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dorohoi sub nr.--/222/2015 din data de --.2015, reclamanţii A--au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele E.ON Energie România S.A. şi E.ON Moldova Distribuţie S.A., ca instanţa să dispună: anularea notei de constatare nr.--/20.03.2014; constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr.--/10.10.2014 şi a procesului-verbal de analiză a abaterilor cu acelaşi număr, din aceeaşi dată; obligarea la stornarea facturilor nr.-- din data de 26.03.2015 şi nr.-- din data de 31.03.2015.

În motivare, au arătat, în esenţă,  că reclamanţii sunt soţ şi soţie; că pentru locuinţa lor contorul electric nu este montat în interiorul locuinţei ci în afara acesteia, pe domeniul public; că în martie 2014 contorul a fost găsit spart, fără ca reclamanţii să fi avut vreun amestec în acest incident, iar reprezentanţii pârâtelor l-au înlocuit, după care, în mod nejustificat, au facturat către reclamanţi sumele ce rezultă din facturile contestate.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, reclamanţii au depus înscrisurile contestate, precum şi corespondenţă cu pârâtele.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 145 lei (fila 22 dosar).

Pârâta E.ON Distribuţie România  S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A invocat în apărare excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă cu privire la E.ON Moldova Distribuţie S.A., excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere vizând stornarea facturilor, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Cu privire la fondul cauzei, a arătat că prin acţiune nu se precizează în concret ce norme legale sunt încălcate, că operatorul de distribuţie are, în virtutea licenţei sale, dreptul de a verifica instalaţiile de alimentare şi contorizare ale abonaţilor, că faptele sunt dovedite inclusiv cu planşe fotografice, că intervenţia la contor este una neautorizată şi imputabilă reclamanţilor, care au avut scopul sustragerii de energie electrică, precum şi că împreună cu pârâta E.ON Energie România S.A. a ajuns la concluzia că reclamanţii nu au achitat întreaga cantitate de energie electrică pe care au consumat-o. A menţionat că abonatul are obligaţia păstrării integrităţii instalaţiei de alimentare cu energie electrică, precum şi că reclamanţii nu au avut obiecţii la semnarea notei de constatare emise de sine.

În susţinerea apărărilor sale, a depus documentaţia care a stat la baza emiterii facturilor contestate, inclusiv planşe foto.

La rândul său, pârâta E.ON Energie România  S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Dorohoi în soluţionarea cererii, excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru capetele de cerere vizând anularea înscrisurilor întocmite de E.ON Distribuţie România S.A., precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Referitor la fondul cauzei, a arătat că este obligaţia consumatorului să păstreze intact contorul, obligaţie pe care reclamanţii, în speţă, nu au respectat-o, ceea ce a determinat consecinţa constatării abaterii şi a recalculării consumului de energie electrică pus în sarcina acestora.

În susţinerea afirmaţiilor făcute, pârâta E.ON Energie România  S.A. a depus copii după contractul încheiat cu reclamantul, după facturile emise, precum şi după documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.

Faţă de precizarea făcută de apărătorul reclamanţilor la termenul de judecată din data de ---.2016, pârâta E.ON Moldova Distribuţie S.A. a fost înlocuită ca pârâtă în cauză de pârâta E.ON Distribuţie România S.A..

La termenul de judecată din data de 06.04.2016, instanţa a respins excepţiile:

-necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Dorohoi, întrucât această instanţă este competentă din punct de vedere teritorial, raportat la prevederile art.113 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă;

-netimbrării acţiunii, aceasta fiind timbrată, aşa cum rezultă din chitanţa existentă la fila 22 dosar;

-inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că prin acţiunea introductivă nu s-a solicitat anularea facturilor fiscale, ci stornarea acestora, acţiune complet diferită de cea la care fac referire pârâtele în motivarea excepţiei;

-lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a E.ON Moldova Distribuţie S.A., întrucât aceasta nu este parte în proces, în urma precizării acţiunii de către reclamanţi, care nu au intenţionat să cheme în judecată o societate inexistentă;

-lipsei calităţii procesuale pasive a ambelor pârâte, cu motivarea că actele emise, aşa cum sunt acestea prezentate de toate părţile din dosar, sunt legate intrinsec între ele, astfel că este necesar pentru buna administrare a justiţiei ca ambele pârâte să stea în proces şi să poată formula apărări.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosarul cauzei.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

1. Reclamanţii locuiesc în -- la casă. Între reclamant şi pârâta E.ON Energie România  S.A. există încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.--- din data de 01.03.2004 (filele 61-64 dosar).

 Toate părţile sunt de acord că pentru măsurarea cantităţii de energie electrică pe care o consumă familia reclamanţilor, există un contor electric montat în afara proprietăţii acestora, pe domeniul public.

Totodată, toate părţile confirmă faptul că la data de 20 martie 2014, reprezentanţi ai fostei E.ON Moldova Distribuţie S.A., actuala E.ON Distribuţie România S.A., au constatat (filele 42-43 dosar) că acest contor era spart, fiind necesară înlocuirea sa – operaţiune care s-a şi realizat la aceeaşi dată (fila 44 dosar).

Consumatorul, reclamant în cauză, şi-a însuşit prin semnătură nota de constatare încheiată de fosta E.ON Moldova Distribuţie S.A..

Nu se precizează de către reclamant niciun viciu al acestui înscris, semnat de ambele părţi, şi nici instanţa nu poate reţine vreun viciu care să determine fie nulitatea relativă, fie cea absolută a acestui act. De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, toate părţile chiar confirmă prin cererile depuse, conţinutul acestui înscris.

Faţă de această situaţie, instanţa urmează a respinge solicitarea de anulare a notei de constatare, ca neîntemeiată.

2. Tot neîntemeiată este şi solicitarea privind constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr..--/10.10.2014 şi a procesului-verbal de analiză a abaterilor cu acelaşi număr, din aceeaşi dată.

 Astfel, instanţa reţine că ambele pârâte fac parte dintr-un grup de firme cu interese comune, care au o colaborare strânsă în scopul obţinerii de beneficii din prestarea către consumatori a serviciului de alimentare cu energie electrică.

 Cele două procese-verbale (filele 40-41 dosar) sunt acte interne ale fostei E.ON Moldova Distribuţie S.A., actuala E.ON Distribuţie România S.A., care nu au putere obligatorie decât în interiorul grupului pârâtelor şi, deci, care nu pot produce efecte juridice directe faţă de reclamanţi. În situaţia în care instanţa ar constata în cadrul unui litigiu că se impune, într-adevăr, un calcul al energiei electrice consumate în mod fraudulos de către clientul E.ON Energie România  S.A., actele în discuţie nu ar putea dovedi în mod absolut corectitudinea facturării efectuate de această companie, ci ar reprezenta doar explicarea unilaterală a unui calcul, neînsuşit de consumator şi cu privire la care acesta nu a fost consultat, pe care instanţa ar fi datoare să-l verifice, fie direct, fie prin intermediul unei expertize de specialitate.

În consecinţă, actele în discuţie nu pot fi nule, ele producând în mod valabil efecte în continuare între cele două pârâte, pe baza convenţiilor încheiate între acestea, şi care nu formează obiectul dosarului de faţă.

Aşadar, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată şi solicitarea de constatare a nulităţii celor două procese-verbale.

3. Ceea ce îi nemulţumeşte pe reclamanţi nu este constatarea însăşi, ci consecinţa acesteia stabilită de pârâte în mod unilateral, constând în facturarea către reclamanţi a unei cantităţi enorme de energie electrică prin factura nr. nr. ---- din data de 31.03.2015, precum şi facturarea contravalorii constatărilor efectuate în teren de către societatea de distribuţie.

Pârâtele au interpretat constatarea realizată ca fiind:

-o încălcare a obligaţiei consumatorului de a nu interveni asupra instalaţiei de alimentare cu energie electrică (afirmă pârâta E.ON Distribuţie România S.A. – fila 32 dosar), obligaţie instituită prin art.53 lit. b din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr.64/2014, care statuează îndatorirea consumatorului „să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiilor electrice proprii”;

-realizată de reclamanţi în scopul sustragerii de energie electrică (aceeaşi pârâtă, aceeaşi filă);

-o încălcare a obligaţiei instituite în sarcina consumatorului prin art.7 lit.f din contract, potrivit căreia acesta are obligaţia „să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice (...), precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului (distribuitorului) aflate pe proprietatea consumatorului (afirmă pârâta E.ON Energie România  S.A. – fila 59 dosar);

-încălcarea obligaţiei stabilite prin art.7 lit.g din contract de a nu permite altor persoane să intervină la contorul de decontare (aceeaşi pârâtă, aceeaşi filă);

-consum fraudulos, în conformitate cu prevederile art.90 alin.2 din H.G. nr.1007/2004 privind aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice, potrivit cărora prin consum fraudulos se înţelege şi „orice intervenţie în instalaţia electrică ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare”.

 Instanţa nu poate reţine ca fiind justificată niciuna dintre aceste apărări. Contorul electric nu face parte din categoria „instalaţiilor electrice proprii” ale consumatorului, astfel că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.53 lit.b din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr.64/2014, invocat de pârâta E.ON Distribuţie România S.A..

Nici scopul sustragerii de energie electrică, presupus de pârâte ca fiind urmărit de reclamanţi, nu este dovedit. Contractul dintre părţi este încheiat în anul 2004, astfel că se putea demonstra, dacă pârâtele ar fi dorit acest lucru şi dacă ar fi existat, o variaţie anormală, specifică unei perioade anterioare constatării din martie 2014, a consumului de energie electrică înregistrat de reclamanţi. Or, pârâtele nu au făcut în speţă o astfel de dovadă.

Obligaţia instituită prin contract de a păstra intact contorul, în situaţia în care acesta s-ar afla pe proprietatea consumatorului, ar fi una perfect normală şi logică. Această obligaţie, însă, coroborată cu obligaţia de a nu permite altor persoane să intervină la contorul de decontare, în situaţia în care contorul se află pe proprietatea publică, departe de orice control din partea consumatorului, nu poate fi apreciată decât excesivă, de-a dreptul abuzivă, având în vedere că este vorba despre un contract de adeziune, pe care consumatorul nu l-a negociat şi nici nu a avut puterea să-l modifice la momentul semnării lui. De altfel, practica adoptată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în materie de clauze abuzive în contractele încheiate între profesionişti şi consumatori este constantă în a impune instanţelor să constate din oficiu caracterul abuziv al unor astfel de clauze şi să nu ţină cont de acestea. Acest  aspect rezultă, în acelaşi timp, şi din legislaţia internă, dispoziţiile art.6 din Legea nr.193/2000 impunând instanţelor să constate, la fel, chiar şi din oficiu, că dacă au fost impuse consumatorului de către profesionist clauze abuzive, acestea nu vor produce efecte asupra consumatorului.

În consecinţă, instanţa nu va da eficienţă acestor prevederi contractuale, care pun în sarcina consumatorului o obligaţie imposibil de executat, constând în paza permanentă a contorului electric aflat pe proprietatea publică.

Instanţa mai reţine că prevederile art.90 alin.2 din H.G. nr.1007/2004 privind aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice, potrivit cărora prin consum fraudulos se înţelege şi „orice intervenţie în instalaţia electrică ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare” nu pot fi interpretate în sensul că orice intervenţie, din partea oricărei persoane, constituie consum fraudulos, ci doar în sensul că în cazul în care intervenţia provine de la consumator, aceasta este calificată legal drept consum fraudulos.

În speţă, nu există nicio dovadă că intervenţia neautorizată la contor constând în spargerea acestuia ar fi fost realizată de către consumator. Drept urmare, nu există în cauză un consum fraudulos, aşa cum este definit acesta de dispoziţia legală mai sus amintită.

În lipsa consumului fraudulos, întregul calcul efectuat de pârâte pentru determinarea cantităţii de energie electrică ce ar putea fi pusă în sarcina reclamanţilor este complet nejustificat. Totodată, nici înlocuirea contorului din motive despre care nu s-a dovedit că ar fi imputabile consumatorului nu poate fi pusă valoric în sarcina aceluiaşi consumator.

Facturile, prin prisma prevederilor contractuale dintre părţi (art.11 alin.1 din contract – filele 61-64 dosar), generează prin simpla lor emitere obligaţia corelativă de plată în sarcina consumatorului, însă anularea acestora nu se poate dispune, regulile de întocmire a facturilor, ca acte specific contabile, nefiind încălcate în speţă. Singura posibilitate de înlăturare a vătămării evidente ce li se produce reclamanţilor prin emiterea acestor facturi este retragerea acestora – denumită în termeni comerciali stornare.

Interesul în stornarea facturilor este comun ambilor reclamanţi, în temeiul dispoziţiilor art.325 din Codul civil, care instituie în sarcina ambilor soţi obligaţia de a contribui la cheltuielile căsătoriei, cum este şi cheltuiala cu energia consumată în imobilul ce serveşte drept locuinţă familiei dumnealor.

Raportat la toate aceste aspecte, instanţa constată că sumele facturate de pârâta E.ON Energie România  S.A. faţă de reclamant prin facturile nr.-- din data de 26.03.2015 şi nr.---din data de 31.03.2015 nu sunt datorare de reclamant, astfel că pretenţia reclamanţilor de stornare a acestora este întemeiată şi urmează a fi admisă.

4. Acţiunea reclamanţilor fiind admisă doar în parte, tot în parte vor fi acordate cheltuielile de judecată efectuate de aceştia. Reclamantul A--a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 145 lei (fila 22 dosar), precum şi onorariul apărătorului ales, în cuantum de 1500 lei (fila 117 dosar). Raportat la măsura în care pretenţiile reclamanţilor au fost admise, ţinând cont de prevederile art.453 alin.2 din Codul de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate să achite reclamantului care a efectuat aceste cheltuieli, menţionat mai sus, suma totală de 1000 lei.

 Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 Admite în parte acţiunea având ca obiect anulare act, constatare nulitate acte şi obligaţie de a face, formulată de reclamantul A--, CNP: 1--, cu domiciliul în ---în contradictoriu cu pârâtele E.ON DISTRIBUŢIE ROMÂNIA S.A., cu sediul în --- şi E.ON ENERGIE ROMÂNIA S.A., cu sediul în --- şi cu sediul procesual ales în ---

Obligă pe pârâta E.ON ENERGIE ROMÂNIA S.A. să procedeze la stornarea facturilor nr.--- din data de 26.03.2015 şi nr.1--- din data de 31.03.2015, ambele emise faţă de reclamant.

Respinge, ca neîntemeiate, cererea de anulare a notei de constatare nr.---/20.03.2014, precum şi cererea de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr.---/10.10.2014 şi a procesului-verbal de analiză a abaterilor cu acelaşi număr, din aceeaşi dată.

Obligă pe pârâte, în solidar, să achite reclamantului suma totală de 1000 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate de acesta.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, --- 2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare