Ordonanţă preşedinţială

Prin sentinţa civilă nr. 4844/10.08.2016 pronunţată de către Judecătoria Bacău a fost admisă cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială–stabilire domiciliu minor- formulată de reclamantul  B.G., domiciliat în com. T., sat. T.. Jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta  T.M., domiciliată în Bacău .

S-a stabilit domiciliul minorului  B.M.P. ( născut  la data de  25 iunie 2006) la locuinţa reclamantului  din loc.  T., com. T., jud. Bacău, până la soluţionarea definitivă a cererii de stabilire domiciliu pe drept comun, ce face obiectul dosarului 6031/180/2016.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile au fost căsătorite, din relaţie rezultând minorul B.M.P., ( născut  la data de  25 iunie 2006.

Prin s.c nr. 2156/07.09.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 2321/180/2012, a fost admisă cererea de divorţ formulată de reclamanta  B.M.  în contradictoriu cu pârâtul B.G., a fost desfăcută căsătoria  încheiată  la data de  25 august  2007, prin acordul părţilor, a fost stabilit domiciliul minorului  B.M.P.,  la locuinţa mamei, cu exercitarea în comun  a autorităţii  părinteşti, iar  în favoarea  tatălui  a fost stabilit  un program de vizită.

Prin s.c 2156/06.04.2016 pronunţată în dosarul 4065/180/2016, s-a admis cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială–stabilire domiciliu minor, formulată de acelaşi reclamant  în contradictoriu cu pârâta  T.M., şi s-a stabilit domiciliul minorului  B.M.P. la locuinţa reclamantului  din loc.  T., com. T., jud. Bacău, până la data de 20.07.2016, dată la care începea pentru o lună dreptul de vizită pentru tată, cu luarea copilului la domiciliu. La pronunţarea sentinţei, instanţa a avut în vedre faptul că pârâta a aplicat minorului o corecţie fizică care a dus la apariţia de echimoze în jurul ambilor ochi şi că este în interesul său să locuiască cu tatăl, copilul manifestând teamă faţă de mama sa, chiar dacă episoadele de violenţă sunt sporadice.

S-a mai  reţinut în s.c 2156/06.04.2016 că pârâta mai are un copil, o fiică în vârstă de trei ani şi că  până la pronunţarea sentinţei, locuia împreună cu ambii copii.

Prin s.c 2756/26.04.2016 pronunţată în dosarul 4273/180/2016, Judecătoria Bacău, tot pe calea ordonanţei preşedinţiale a stabilit domiciliul minorei G.M.I., celălalt copil al pârâtei, la tatăl său, G.G.. Măsura a fost luată avându-se în vedre faptul că pârâta are accese de violenţă lovindu-şi fiul în faţa surorii sale mai mici şi pe aceasta peste mâini, că deseori copii erau lăsaţi singuri şi nesupravegheaţi, şi că minorul M.P. o ducea pe fetiţă în altă cameră pentru a o linişti.

Reclamantul a promovat o cerere de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul său, pe calea dreptului comun, înregistrată sub nr. 6031/180/2016, care a primit prim termen de soluţionare în luna octombrie 2016.

Din sentinţele amintite şi depuse la dosarul cauzei dar şi din scrisoarea de externare din 01.08.2011 eliberată de un spital din Italia (unde locuia la acel moment pârâta şi unde a fost dusă ca urmare a ingestiei voluntare de benzină), instanţa a reţinut că aceasta manifestă episoade de furie cu pierderea controlului, care o pot afecta atât pe ea cât şi pe cei vulnerabili din preajma sa, cum sunt copii. De altfel, chiar în faţa instanţei, pârâta, care nu a negat că l-a lovit pe minor în luna martie 2016, însă a fost un episod izolat, a arătat că reclamantul este de vină pentru aceasta, că l-a instigat pe copil să nu o asculte şi că a fost o descărcare de furie acumulată în timp datorită situaţiei dintre părţi.

Acest tip de comportament poate fi o ameninţare la adresa minorului M.P., cu atât mai mult cu cât între părţi lucrurile nu sunt nici pe departe  stabilite în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor părinteşti. Având în vedere că de la data divorţului, 07.09.2012, a trecut o perioadă relativ mare, aproape 4 ani, iar foştii soţi au purtat în această perioadă mai multe procese, este foarte puţin probabil ca diferendele dintre aceştia să se rezolve pe cale amiabilă, părţile dând astfel dovadă că nu înţeleg care este factorul stresant emoţional la care este suspus copilul prin derularea procedurilor judiciare şi menţinerea unei stări conflictuale între părinţi.

Din răspunsurile date în faţa instanţei şi din înscrisurile depuse, instanţa a reţine că pârâta pare să nu îşi asume responsabilitatea faptelor sale şi să nu poată gestiona stresul la care este supusă prin derularea unor acţiuni în justiţie ori apariţia unor situaţii familiale tensionate, refulând asupra sa (ingerarea de benzină în 2011, cu intenţia de a-şi provoca rău) sau asupra celor din jur (lovirea lui M.P. în luna martie 2016).

Deşi nu s-a reţinut că pârâta a determinat pe martora Z.L. audiată la pronunţarea s.c  2156/06.04.2016 să declare că minorul s-a lovit singur (în condiţiile în care pârâta a recunoscut că a exercitat episodul de violenţă asupra minorului, instanţa reţine că aceasta poate fi tot o disimulare a comportamentului pârâtei care nu îşi asumă consecinţele faptelor sale. Aşa cum rezultă din s.c  2156/06.04.2016, instanţa a îndepărtat declaraţia martorei Z.L., considerând-o nesinceră având în vedere că, deşi pârâta a recunoscut în cuprinsul întâmpinării ca „s-a pierdut cu firea şi că i-a dat minorului o palmă” şi că a fost „un incident izolat”, martora a susţinut contrar adevărului că minorul s-a lovit la birou în timp ce îşi făcea temele, când s-a aplecat după nişte creioane.

Chiar din întrebările puse de pârâtă reclamantului la interogatoriu, cum este întrebarea cu nr. 9, instanţa a reţinut că pârâta încearcă să se prezinte ca fiind victima unei conspiraţii dintre reclamant şi următorul său partener de viaţă, concubinul G.G., tatăl celuilalt copil al pârâtei, minora M.I. Pârâta a încercat să acrediteze ideea că cei doi bărbaţi au complotat împotriva sa, deşi două instanţe au stabilit cu autoritate de lucru judecat de care se bucură ordonanţele preşedinţiale, că pentru cei doi copii (M.P. de 10 ani şi M.I, de 3 ani, mama nu prezintă siguranţă pentru ca aceştia să locuiască cu ea.

 Din atitudinea pârâtei instanţa nu poate reţine că aceasta a înţeles să acţioneze doar în interesul minorului încercând să normalizeze relaţiile de familie dintre cei doi foşti soţi şi copil. De altfel, chiar în întâmpinare pârâta a arătat că nu a atacat cu apel ordonanţa preşedinţială 2156/06.04.2016, pentru a demonstra reclamantului cât este de greu să ai grijă efectiv pe toată perioada unei zile de un copil, pentru un timp mai îndelungat. Pârâta nu a arătat nici un moment în întâmpinare că a dorit ca minorul să locuiască la tată pentru a  uita episodul de violenţă la care  a fost supus, pentru ca relaţiile dintre mamă şi fiu să se poată desfăşura ulterior normal, lăsarea minorului în grija tatălui părând mai mult o răzbunare pe reclamant decât o înţelegere a raţiunilor pentru care instanţa a dispus provizoriu stabilirea domiciliului la tată. Martorul a arătat că pârâta nu a dat copilului toate lucrurile şi jucăriile de care ar fi putut avea nevoie la locuinţa tatălui, cum ar fi toate obiectele şcolare sau bicicleta.

Minorul, în mod natural, are dorinţa de a petrece timp cu ambii părinţi, şi îi este practic foarte greu să aleagă pe unul în detrimentul celuilalt, însă a arătând că doreşte să îşi vadă mama în oraş, ceea ce înseamnă că îi este teamă să meargă în mediul din care a fost luat şi în care a fost agresat. Dorinţa copilului de a se întâlni cu mama în oraş poate fi şi o teamă a acestuia de a rămâne singur cu mama. De altfel, copilul, când a fost evacuat din sala de judecată, părea foarte tensionat deşi era în prezenţa mamei care îl ţinea de mână, fapt care ar fi trebuit să îl facă să se simtă mai confortabil în acel mediu pe care el îl percepe cel mai probabil ostil.

Neliniştea copilului ar putea să provină chiar din faptul că trebuie să aleagă cu cine să locuiască, fapt ce îl pune în dificultate întrucât manifestă afecţiune pentru ambii părinţi. De altfel, copilul a arătat că ştie că în luna octombrie trebuie să aleagă definitiv cu cine să locuiască, arătând că în prezent doreşte să rămână la tatăl său. Acesta pare să nu îl forţeze pe copil să meargă la unul sau altul dintre părinţi, lăsând pe băiat să aleagă, spre deosebire de mamă care îl îndeamnă să o aleagă pe ea ca părinte cu care să locuiască. 

Chiar dacă s-ar reţine că episodul de agresiune a fost unul singur, contrar celor declarate de minor care a arătat cu mai multe ocazii instanţei că a fost pedepsit fizic de mamă de mai multe ori, nu trebuie neglijat că copilul poate percepe că este agresat mai des, comportament ce se manifestă din teama de comportamentul ce urmează să îl primească din partea mamei sale.

Minorul M.P. este o fire sensibilă, arătând că îi place în mod deosebit la şcoală să cânte şi să deseneze. Copilului îi place în mod deosebit prezenţa unor membri ai familiei care îi sunt apropiaţi ca vârstă, arătând că la locuinţa tatălui cel mai mult îi place să se joace cu o verişoară, iar la mamă cu surioara lui.

Martorul audiat în cauză a arătat că minorul este foarte afectat de situaţia familială, însă se simte bine în casa tatălui unde pare să îşi fi ameliorat starea de nelinişte,  unde este bine îngrijit, că mama sa nu a cultivat relaţii de familie cu familia acestuia şi că prezenţa mamei îl stresează.

Cele două anchete sociale realizate la domiciliul părţilor au subliniat relaţiile tensionate şi istoricul proceselor dintre părţi, subliniind că minorul a fost evaluat psihologic şi că a fost supus unor şedinţe de consiliere. S-a mai arătat în ancheta socială de la domiciliul tatălui, că minorul este bine îngrijit şi integrat în noua familie a tatălui.

În drept, potrivit art. 996 alin. 1 C. civil „ instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului  există aparenţa  de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi  prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor  ce s-ar  ivi  cu prilejul unei executări”.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale  se desprind condiţiile  de admisibilitate a ordonanţei  preşedinţiale, respectiv, urgenţa , vremelnicia şi neprejudecarea  fondului.

Astfel,  urgenţa este justificată  prin atitudinea pârâtei, măsurile şi tratamentele aplicate de aceasta în creşterea şi educarea minorului  M.P., avute în vedere la pronunţarea s.c 2156/06.04.2016, dar şi din faptul că schimbarea mediului până la judecarea în fond a cauzei 6031/180/2016, mediu cu care copilul  s-a obişnuit din luna aprilie şi în care se pare că se simte bine, afectează stabilitatea emoţională a minorului. 

Întrucât la vârstă de 10 ani minorul este foarte vulnerabil emoţional, nu este în interesul acestuia să schimbe domiciliul până la soluţionarea cererii de stabilire domiciliu pe drept comun, în condiţiile în care cei doi părinţi nu pot păstra măcar o aparenţă de normalitate în relaţiile dintre ei şi dintre ei şi copil. Schimbarea domiciliului este un factor traumatizant pentru minorul M.P., chiar dacă ambii părinţi manifestă afecţiune pentru copil, astfel că este de dorit ca acesta să se bucure de stabilitate până la luarea unei decizii definitive de către instanţă. Integritatea fizică şi sănătatea psihică a minorului se circumscriu  interesului  superior al copilului care trebuie să beneficieze de un mediu liniştit, fără a-i fi pusă în pericol sănătatea, educaţia şi dezvoltarea armonioasă, care poate fi afectată de episoade de violenţă, fie ele şi izolate dar şi de reamintirea acestora de către persoane apropiate copilului.

Măsura care se cere a fi luată are  caracter vremelnic, până la soluţionarea cauzei 6031/180/2016, iar privitor la condiţia neprejudecării fondului, acesta este îndeplinită, măsura de stabilire a locuinţei minorului având caracter provizoriu, pe calea ordonanţei preşedinţiale instanţa analizând doar aparenţa dreptului.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa a admis cererea reclamantului, considerând-o întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta T.M..

În motivarea apelului se arată că sentinţa este nelegală pentru că nu s-a dovedit că există urgenţă; în mod greşit a fost admisă pentru pârâtă doar proba cu interogatoriul reclamantului şi au fost respinse proba cu martori şi cu înscrisuri, prima instanţă dând dovadă de subiectivism şi tratament discriminatoriu; completul care a judecat cauza nu este complet specializat de minori şi familie; a fost luată în considerare depoziţia fratelui reclamantului, care este subiectivă; prima instanţă a interpretat subiectiv declaraţiile apelantei din întâmpinare şi nu a ţinut cont de faptul că minorul este influenţat de tată, că acesta suferă de dezechilibru emoţional; prima instanţă nu a luat în considerare ancheta psiho-socială şi concluziile specialistului care a monitorizat relaţia ambilor părinţi cu copilul.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susţinând în esenţă că urgenţa este justificată de expirarea perioadei în care minorul avea dreptul să locuiască cu pârâtul, egalitatea de tratament în ceea ce priveşte  probatoriu a fost respectată pentru că a avut posibilitatea formulării şi administrării oricăror probe, cu condiţia să respecte cerinţele ordonanţei preşedinţiale; martorul a fost audiat temeinic, iar dacă au existat jigniri, acestea au fost ca răspuns la întrebările instanţei.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială  cu martorul H.E., probe solicitate şi încuviinţate pentru apelantă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la condiţia urgenţei, tribunalul reţine că aceasta este îndeplinită în cauză, prima instanţă motivându-şi soluţia şi apreciind în mod judicios că aceasta este justificată de măsurile şi tratamentele aplicate de aceasta în creşterea şi educarea minorului M.P., avute în vedere la pronunţarea s.c. 2156/06.04.2016, dar şi din faptul că schimbarea mediului până la judecarea în fond a cauzei 6031/180/2016, mediu cu care copilul  s-a obişnuit din luna aprilie şi în care se pare că se simte bine, afectează stabilitatea emoţională a minorului. 

Tribunalul reţine că potrivit art. 1.002 C. pr. civ., ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au schimbat împrejurările de fapt care au justificat-o.

Reclamantul a formulat noua cerere de ordonanţă preşedinţială motivat de faptul că măsura de stabilire a domiciliului minorului prin sentinţa civilă nr. 2156/06.04.2016 a fost luată până la data de 20.07.2016, dată la care începea pentru o lună dreptul de vizită pentru tată, cu luarea minorului la domiciliul său.

Aşadar, în noua cerere, ceea ce a reţinut instanţa care a pronunţat sentinţa civilă nr. 2156/06.04.2016 se impune cu putere de lucru judecat, apelanta neavând posibilitatea de a dovedi că situaţia de fapt anterioară pronunţării acesteia a fost alta decât cea reţinută de instanţă, astfel încât toate înscrisurile şi declaraţia martorei H.E., care se referă la aspecte anterioare pronunţării acestei hotărâri nu pot fi luate în considerare.

Cât priveşte situaţia minorului, ulterior stabilirii locuinţei la tatăl său, prin sentinţa civilă nr. 2156/06.04.2016, tribunalul reţine că apelanta-pârâtă nu şi-a dovedit susţinerile în sensul că acesta este lăsat nesupravegheat şi că reclamantul are un comportament care dovedeşte că este dezechilibrat emoţional.

Prin  anchetele sociale efectuate în cauză nu s-a propus stabilirea locuinţei minorului la apelantă, contrar susţinerilor acesteia. Astfel, din raportul de anchetă socială al comunei T. rezultă că pentru minor este esenţial să trăiască într-un mediu securizant din punct de vedere afectiv, echilibrat şi stimulativ şi că la locuinţa tatălui minorului i se poate oferi acest mediu.

Nici din raportul de anchetă socială al Municipiului Bacău nu rezultă că se recomandă stabilirea cu titlu provizoriu a locuinţei minorului la mamă, ci să se aibă în vedere opţiunea minorului şi de evaluarea psihologică a minorului efectuată în perioada 06.04.-20.07.2016.

Or, tribunalul constată că minorul şi-a exprimat opţiunea de a locui cu tatăl său, în opinia instanţei, motivul principal pentru care copilul a optat astfel, fiind acela că i se oferă un mediu stabil şi afecţiune din partea membrilor familiei actuale a tatălui său, astfel încât în prezent apreciem că este în interesul minorului ca acesta să locuiască cu tatăl său, până la soluţionarea definitivă a cererii de stabilire domiciliu pe dreptul comun, ce face obiectul dosarului 6031/180/2016.

Apelanta a criticat sentinţa şi pentru faptul că s-a luat în considerare depoziţia martorului B.N., pe care o consideră subiectivă, întrucât acesta este fratele reclamantului.

Tribunalul reţine că această critică este neîntemeiată pentru că în materia raporturilor de familie, legea permite audierea în calitate de martori a rudelor şi afinilor, prevăzuţi de art. 315 C.pr.civ., instanţa având posibilitatea aprecierii depoziţiei, în contextul celorlalte probe administrate în cauză.

În prezenta cauză  soluţia nu a fost întemeiată exclusiv pe depoziţia martorului, aceasta fiind coroborată cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu şi cu concluziile anchetelor sociale.

Cât priveşte motivul de nelegalitate invocat de apelantă, referitor la inegalitatea de tratament juridic, tribunalul reţine că probele solicitate de pârâtă, la judecata în primă instanţă, au fost încuviinţate în apel, astfel încât nu se mai poate susţine că reclamantul a avut o poziţie superioară părţii adverse.

Completul care a judecat cauza este un complet care a funcţionat pe perioada vacanţei judecătoreşti, pentru soluţionarea cauzelor urgente, în condiţiile art. 113 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor, astfel încât critica apelantei în sensul că cţiunea a fost judecată de un complet care nu este specializat în judecarea litigiilor cu minori şi familie nu este întemeiată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr. civ., va respinge apelul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga apelanta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat. 

Domenii speta

Spete similare