1.Contestaţia la măsura administratorului judiciar de respingere a declaraţiei suplimentare ca tardiv formulată

Sentinţă civilă 169 din 03.02.2017


Articolul 102 alin 1 din legea 85/2014 are în vedere ipoteza în care urmare a inspecţiei fiscale efectuate în interiorul termenului de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, se stabilesc noi obligaţii fiscale. Textul arată că creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art 100 alin 1 lit b, maxim 45 de zile de la deschiderea procedurii, urmând ca în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale. Această reglementare creează pentru creditorul bugetar un tratament juridic mai favorabil care îi permite să se înscrie la masa credală cu creanţe fiscale anterioare deschiderii procedurii, dar constate ulterior acestui moment. Deşi este o prevedere favorabilă creditorului bugetar, legiuitorul a stabilit însă un termen limită pentru efectuarea controlului şi declararea creanţei fiscale de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii.

Contrar susţinerii contestatoarei, termenul de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, judecătorul sindic reţine că art 102 instituie un termen de decădere, care impune respectarea acestuia sub sancţiunea decăderii creditoarei din dreptul de a formula declaraţia de creanţă suplimentară. Astfel, dacă în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării, creditorul fiscal nu efectuează inspecţia fiscală şi nu depune titlul de creanţă emis ca urmare a acestei inspecţii, soluţia este cea prev. de art. 102 alin. 1 teza finală, de respingere a cererii de înscriere a creanţei declarate, urmare a decăderii organului fiscal de a  se înscrie în tabel cu creanţa fiscală anterioară.

Asupra contestaţiei la măsura lichidatorului judiciar de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Constanţa la data de 14.12.2016 sub nr 5553/118/2014/a4, contestatoarea DGRFP G. prin AJFP C. a formulat contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar MG A. I. SPRL al debitoarei SC P. P. F. SRL de a nu înscrie în tabelul suplimentar al obligaţiilor debitoarei creanţa în sumă totală de 2411883 lei la ordinea de prioritate solicitată prin declaraţia de creanţă, solicitând admiterea contestaţiei şi înregistrarea creanţei declarate de AJFP pentru suma de 2411883 lei la ordinea de prioritate prev de art 161 pct 5 din lege.

În motivare, s-a arătat că în fapt, la data de 29.09.2016 creditoarea a depus declaraţie de creanţă pentru suma de 2411883 lei, sumă calculată până la data deschiderii procedurii, iar la data de 12.12.2016 lichidatorul judiciar a notificat prin adresa înregistrată sub nr 84912 respingerea înscrierii în tabelul de creanţe.

S-a arătat că prin decizia de impunere nr F CT 135 din 24.02.2016 s-au constatat debitele suplimentare în sarcina P. P. F. SRL în cuantum de 2411883 lei, iar decizie de impunere constituie titlu de creanţă, ce a devenit titlu executoriu odată cu expirarea termenului de plată a obligaţiei conform art 141 alin 2 cod proc. fiscală. Creanţa a fost individualizată la data de 24.02.2016, după data deschiderii procedurii, iar decizia de impunere nu a fost contestată motiv pentru care a devenit executorie, motiv pentru care se impune înscrierea la masa credală. În interpretarea dispoziţiilor art 105 alin 1 şi 2 şi art 106 din legea 85/2014, lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare contestate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate.

În ceea ce priveşte nerespectarea termenului prev. de art 102 din legea insolvenței, s-a  menţionat că materia fiscală reglementează valori de ordine publică, dat fiind că ocrotesc valori ce prevalează intereselor private. Reţinând concursul dintre cele 2 materii, respectiv materie fiscală şi insolvenţă acestea se completează reciproc, fără a se exclude. Legiuitorul a instituit un termen de recomandare de 60 de zile de la publicarea în BPI a hotărârii de deschidere a procedurii. Suma suplimentară reprezintă o creanţă bugetară pe care societatea debitoare nu a declarat-o în contabilitate şi nu i se poate reprima organului fiscal dreptul de a stabili obligaţii fiscale după ce s-a scurs un termen de 60 de zile de la publicarea în BPI a hotărârii de deschidere a procedurii.

Termenul instituit de art 102 din legea 85/2014 este un termen de recomandare care presupune obligaţii de diligenţă din partea creditorului bugetar şi care obligă la demararea inspecţiei fiscale şi efectuarea acesteia într-o manieră diligentă. Legiuitorul nu a stabilit nicio sancţiune în caz de nerespectare, ceea ce înseamnă că este un termen de recomandare.

În drept, au fost invocate disp art 111 şi art 146 din legea 85/2014.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, motivat de faptul că creditoarea DGRFP G prin AJFP C a indicat faptul că această creanţă a fost stabilită prin decizia de impunere din data de 24.02.2016, ca urmare a activităţii de inspecţie fiscală din cadrul AJFP Constanţa. Prin adresa din data de 9.12.2016, lichidatorul judiciar a notificat creditorul bugetar în legătură cu respingerea înscrierii declaraţiei de creanţă, motivat de faptul că aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului de 60 de zile. Notificarea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost publicată în BPI nr 20708 din data de 20.11.2014, termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru depunerea declaraţiei de creanţă suplimentară împlinindu-se la data de 20.01.2015, motiv pentru care cererea de creanţă din data de 29.09.2016 a fost depusă cu mult peste termenul de 60 de zile. Pentru creanţele bugetare intervine decăderea din dreptul de a fi înscrise în tabel dacă în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI notificării privind deschiderea procedurii, creditorii bugetari nu au efectuat controlul şi implicit formularea declaraţiei de creanţă suplimentară.

În susţinere au fost depuse în copie înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin încheierea nr 3069 din data de 7.11.2014, pronunţată de tribunalul Constanţa, Secţia a II a Civilă în dosarul nr 5557/118/2014, instanţa a admis cererea creditorilor D. C. şi D. A. C. şi a dispus deschiderea procedurii în formă simplificată faţă de debitoarea SC P. P. F. SRL, cu desemnarea în calitate de lichidator judiciar a MG A. I. SPRL. Notificarea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost publicată în BPI nr 20708 din data de 20.11.2014. La data de 29.09.2016 creditoarea a depus declaraţie de creanţă pentru suma de 2411883 lei, sumă calculată până la data deschiderii procedurii, motivat de faptul că prin decizia de impunere nr F CT 135 din 24.02.2016 s-au constatat debitele suplimentare în sarcina P. P. F. SRL în cuantum de 2411883 lei, iar decizia de impunere constituie titlu de creanţă, ce a devenit titlu executoriu odată cu expirarea termenului de plată a obligaţiei conform art 141 alin 2 cod proc. fiscală. La data de 12.12.2016 lichidatorul judiciar a notificat prin adresa înregistrată sub nr 84912 respingerea înscrierii în tabelul de creanţe, în considerarea dispoziţiilor art 102 din legea 85/2014.

Faţă de situaţia de fapt astfel reţinută, instanţa constată că, în drept, contestaţia la măsura administratorului judiciar de a nu înscrie creanţa suplimentară a AJFP Constanţa este nefondată, pentru următoarele considerente;

art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, acesta obligă ANAF la inspecţii de 60 de zile: „(1) Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.”

Articolul 102 alin 1 din legea 85/2014 are în vedere ipoteza în care urmare a inspecţiei fiscale efectuate în interiorul termenului de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, se stabilesc noi obligaţii fiscale. Textul arată că creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art 100 alin 1 lit b, maxim 45 de zile de la deschiderea procedurii, urmând ca în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale. Această reglementare creează pentru creditorul bugetar un tratament juridic mai favorabil care îi permite să se înscrie la masa credală cu creanţe fiscale anterioare deschiderii procedurii, dar constate ulterior acestui moment. Deşi este o prevedere favorabilă creditorului bugetar, legiuitorul a stabilit însă un termen limită pentru efectuarea controlului şi declararea creanţei fiscale de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii.

Contrar susţinerii contestatoarei, termenul de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, judecătorul sindic reţine că art 102 instituie un termen de decădere, care impune respectarea acestuia sub sancţiunea decăderii creditoarei din dreptul de a formula declaraţia de creanţă suplimentară. Astfel, dacă în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării, creditorul fiscal nu efectuează inspecţia fiscală şi nu depune titlul de creanţă emis ca urmare a acestei inspecţii, soluţia este cea prev. de art. 102 alin. 1 teza finală, de respingere a cererii de înscriere a creanţei declarate, urmare a decăderii organului fiscal de a  se înscrie în tabel cu creanţa fiscală anterioară.

Legea insolvenței, nr.85/2014, fiind o lege procedurală, care prevede  termene limită și sancțiuni specifice, instituie printre alte reguli imperative  şi de obligativitatea  de notificare a organului fiscal cu privire la intenția de deschidere a  procedurii de insolvență precum și de obligația creditorului bugetar de a  de a finaliza un raport de  inspecție fiscală și de a solicita înscrierea în tabelul preliminar cu o creanță suplimentară, dacă este cazul, pentru această situație de mai sus, legiuitorul a stabilit un termen limită, respectiv 60 de zile de la data publicării în BPI  a notificării privind deschiderea procedurii de insolvență, termen care, în opinia judecătorului sindic, trebuie să fie respectat, fiind imperativ.

Independent de prevederile codului fiscal şi a prevederilor din materie penală, instanţa constată că prezenta cauză este întemeiată şi supusă în întregime dispoziţiilor legii insolvenţei, lege specială, care instituie o procedură proprie şi derogatorie de la dreptul comun, în care regulile necesare desfăşurării procedurii sunt prevăzute în mod expres şi imperativ.

Dând eficienţă acestor considerente, instanţa constată că măsura lichidatorului judiciar de a respinge cererea menţionare a creanţei suplimentare ca tardiv depusă este corectă, din moment ce deşi termenul pentru realizarea inspecţiei fiscale şi depunerea declaraţiei de creanţă suplimentară s-a împlinit la data de 20.02.2015, raportul de inspecţie fiscală a fost finalizat la data de 24.02.2016, iar declaraţia suplimentară de creanţă a fost depusă la data de 29.09.2016. Având în vedere că creditoarea a nesocotit termenul imperativ de 60 de zile de la data publicării notificării în BPI, în temeiul art 185 cod proc civ, a intervenit decăderea creditoarei din dreptul de a mai formula declaraţia suplimentară de creanţă, considerent pentru care instanţa va respinge prezenta contestaţie ca nefondată.