Dovada orelor suplimentare în condiţiile în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea de navigaţie la doi angajatori în aceeaşi perioadă de timp. Forţa probatorie a jurnalului de bord.

Instanta apreciază că orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului şi că acest lucru trebuia dovedit de reclamant cu atât mai mult cu cât, în perioada de referinţă, acesta avea două contracte individuale de muncă.

Chiar dacă reclamantul a lucrat în zile de sâmbătă sau duminică, acesta trebuia să facă dovada care dintre cei doi angajatori i-a solicitat efectuarea orelor suplimentare, care era intervalul orar în care se considerau ore lucrate în baza contractului de muncă şi care dintre orele efectuate se plasau în afara programului de lucru în condiţiile în care în contractele individuale de muncă nu se menţionează decât  numărul de ore ce trebuiau lucrate în fiecare zi respectiv 2 ore/zi, 4 ore/zi sau 8 ore/zi în funcţie de modificările aduse  de comun acord.

Jurnalul de bord al navei nu este o probă suficientă pentru a dovedi că orele consemnate de comandantul navei sunt ore suplimentare şi chiar în situaţia în care aceste ore se efectuau sâmbăta sau duminica, această împrejurare nu conduce la plata lor fără a se analiza mai întâi problema nevoii de a se efectua ore suplimentare şi a compensării cu timp liber în condiţiile prevăzute de art. 122 din Codul Muncii.

Art. 122 din Codul Muncii

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 25 martie 2016 şi înregistrată sub nr. 554/88/2016, reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâtele S.C. [...] S.R.L. şi S.C. [...] S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate că, în perioada 11.05.2012 – 31.07.2015, a fost angajat al S.C. [...] S.R.L. cu o normă de 8 ore/zi; să se constate că, în perioada 02.12.2015 – 29.02.2016, a fost angajat al S.C. [...] S.R.L. şi S.C. [...] S.R.L., cu o normă de 16 ore/zi; să fie obligate pârâtele la plata drepturilor salariale restante pentru luna februarie 2016; să fie obligate pârâtele la plata normei de hrană pentru lunile februarie 2015, decembrie 2015 şi ianuarie-februarie 2016 în valoare de 32 lei/zi; să fie obligate pârâtele la plata orelor suplimentare efectuate în week-end şi de sărbătorile legale în perioada 15.03.2012 – 02.12.2015; să fie obligate pârâtele la plata diferenţei de salariu dintre orele prestate în perioada 02.12.2015 – 29.02.2016, reprezentând 12 neplătite, din care 8 ore pe timp de noapte; obligarea pârâtelor la plata taxelor fiscale către stat, şomaj, pensie, CASS, CAS etc., de la data la care nu şi-au îndeplinit aceste obligaţii; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 aprilie 2016, pârâta S.C. [...] S.R.L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ce se vor ocazia cu acest proces.

La data de 25 aprilie 2016, a formulat întâmpinare pârâta S.C. [...] S.R.L. prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 31 mai 2016, reclamantul a formulat cerere completatoare a acţiunii principale prin care a solicitat: anularea deciziei nr. 436/11.03.2016 emisă de S.C. [...] S.R.L şi a deciziei 433/11.03.2016 emisă de S.C. [...] S.R.L; constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. 1/01.11.2012, a actului adiţional nr. 3/01.11.2013 şi a actului adiţional 5/01.10.2014 emise de S.C. [...] S.R.L. pentru lipsa semnăturii angajatului; obligarea pârâtei S.C. [...] S.R.L. la plata sumei de 2.455 lei, reprezentând bonus de fidelitate acordat prin actul adiţional nr. 3/01.11.2013; a sumei de 4.000 lei reprezentând prima de fidelitate acordată prin actul adiţional nr. 4/01.05.2014; 1.000 euro reprezentând bonus pentru obligarea de a nu părăsi societatea până la data de 31.10.2013, acordat prin actul adiţional nr. 3/31.10.2013; 4.000 lei reprezentând prima de fidelitate acordată prin actul adiţional nr. 7/01.04.2015.

Prin sentinţa civilă nr.391 din 9 martie 2017, Tribunalul Tulcea în temeiul art. 406 N.C.P.C. a constatat că reclamantul a renunţat la judecarea capătului de cerere vizând constatarea nulităţii Actelor Adiţionale nr. 3/1.11.2013 şi nr. 5/1.10.2014 emise de pârâta S.C. [...] S.R.L. A admis excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva deciziei nr. 436/11.03.2016 emisă de S.C. [...] S.R.L. şi deciziei nr. 433/11.03.2016 emisă de S.C. [...] S.R.L., invocată din oficiu. A respins contestaţia formulată împotriva acestor decizii ca fiind tardiv introdusă.

 A admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.

A obligat S.C. [...] S.R.L. să plătească reclamantului [...] suma de 1000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând bonus acordat conform Actului Adiţional nr. 3/01.05.2013 pentru asumarea obligaţiei de a nu părăsi societatea până la data de 31.10.2013, precum şi norma de hrană aferentă lunii februarie 2015, astfel cum s-a stabilit prin Actul Adiţional nr. 6/1.12.2014. A respins în rest pretenţiile formulate ca neîntemeiate. S-a luat act că nu au fost pretinse cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

Reclamantul [...] a fost angajat al pârâtei S.C. [...] S.R.L., începând cu data de 11.05.2012, în baza Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 6/10.05.2012, în funcţia de timonier fluvial, cu un salariu de încadrare brut de 1.966 lei, cu o durata a contractului de muncă nedeterminată, şi o norma de lucru de 4 ore/zi, respectiv 20 ore/săptămână.

Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6/10.05.2012 a suferit mai multe modificări în baza Actelor adiţionale nr. …, în privinţa funcţiei, a drepturilor salariale dar şi relativ la norma de muncă, care a fost stabilită pe rând, de 4 ore/zi cât s-a convenit prin contractul individual sau de 8 ore/zi.

Reclamantul a fost şi angajatul pârâtei S.C. [...] S.R.L începând cu data de 03.08.2015, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 330/31.07.2015, în funcţia de căpitan fluvial, cu un salariu de încadrare brut de 3.508 lei, cu o durată nedeterminată şi o normă de lucru de 6 ore/zi. Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 330/31.07.2015 a suferit modificări în baza Actului adiţional nr. 2/02.12.2015, prin care norma de muncă a fost modificată la 2 ore/zi.

La data de 26.02.2016, sub nr. 353, respectiv 352, au fost înregistrate cererile reclamantului [...] de încetare prin demisie a efectelor celor două contracte de muncă, cereri care au fost aprobate cu un preaviz de 20 zile, respectiv de 45 zile.

Prin deciziile nr. 433 şi 436 din 11.03.2016, în conformitate cu prevederile art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, s-a dispus însă încetarea contractelor individuale de muncă, motivat de nerespectarea disciplinei de muncă respectiv a perioadei de preaviz prin neprezentarea la locul de muncă.

1. Cu privire la solicitarea de constatare a nulităţii absolute pentru lipsa semnăturii angajatului a Actului adiţional nr. 1/01.11.2012, a Actului adiţional nr. 3/01.11.2013 şi a Actului adiţional nr. 5/01.10.2014 emise de S.C. [...] S.R.L., s-au reţinut următoarele:

La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2016, în prezenţa apărătorului pârâtei S.C. [...] S.R.L., după ce a examinat actele adiţionale depuse la dosar în original, reclamantul a precizat că renunţă la judecarea cererilor de constatare a nulităţii Actelor Adiţionale nr. 3/1.11.2013 şi nr. 5/1.10.2014 emise de aceasta, insistând în examinarea de către expert a semnăturii executate pe Actul adiţional nr. 1/01.11.2012, pe care nu o recunoaşte.

Având în vedere manifestarea de voinţă a reclamantului, cum, potrivit art. 406 din Codul de procedură civil, acesta poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, instanţa a constatat că reclamantul a renunţat la judecarea capătului de cerere vizând constatarea nulităţii Actelor Adiţionale nr. 3/1.11.2013 şi nr. 5/1.10.2014 emise de pârâta S.C. [...] S.R.L.

Cu privire la Actul adiţional nr. 01/01.11.2012 emis de S.C. [...] S.R.L., prin care durata muncii a fost stabilită la 4 ore/zi, 20 ore/săptămână, în cauză a fost încuviinţată efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.

Prin Raportul de expertiză nr. 421/19.12.2016, ponderea edificatoare ridicată a asemănărilor este în măsură să ateste o concluzie categorică în sensul că semnătura de la poziţia ,,angajat” de pe Actul adiţional Nr.  1/01.11.2012 emis de S.C. [...] S.R.L.  a fost executată de către numitul [...].

Concluziile expertizei nu au fost contestate de părţi.

În consecinţă, capătul de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a Actului adiţional nr. 1/01.11.2012 este neîntemeiat şi a fost respins ca atare.

2. Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de anulare a Deciziilor nr. 436/11.03.2016 şi nr. 433/11.03.2016 emise de  S.C. [...] S.R.L, excepţie invocată din oficiu şi soluţionată cu prioritate conform art. 248 din Codul de procedură civilă, tribunalul a constatat că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cu care ,,(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;”

S-a reţinut că cele două decizii au fost comunicate la data de 11.03.2016, fapt ce rezultă din semnăturile necontestate executate de salariat la rubrica ,,Dovada comunicării” la care a făcut şi menţiunea, ,,Am luat la cunoştinţă şi sunt de acord cu decizia luată”.

S-a reţinut că modalitate de comunicare menţionată este aptă să declanşeze curgerea termenului de contestare a deciziei, fiind respectate prevederile art. 252 alin. 3 şi 4 din  Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cu care ,,(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.”Ca atare, cererea de anulare a Deciziilor nr. 436/11.03.2016 şi nr. 433/11.03.2016 emise de  S.C. [...] S.R.L. formulată prin cererea completatoare, depusă la dosar la data de 31 mai 2016, fiind formulată în afara termenului procedural, este tardivă şi a fost respinsă astfel.

3. Cu privire la solicitarea de constatare a faptului că reclamantul a fost angajat al S.C. [...] S.R.L., în perioada 11.05.2012 – 31.07.2015, cu o normă de 8 ore/zi, şi că,  în perioada 02.12.2015 – 29.02.2016, a fost angajatul S.C. [...] S.R.L. şi S.C. [...] S.R.L., cu o normă de 16 ore/zi, s-au reţinut următoarele: Potrivit art. 16 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, ,,Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”

Tribunalul a reţinut că, deşi aceste dispoziţii nu trebuie interpretate în sensul că transformă contractul individual de muncă într-un contract solemn, forma scrisă nefiind reglementată ca o condiţie de validitate, această formă reprezintă un mijloc de a proba a încheierii şi conţinutul contractului.Ca atare, durata muncii este cea prevăzută în contractele de muncă încheiate, respectiv în actele adiţionale modificatoare. Aceasta cu atât mai mult cu cât probele administrate în cauză nu demonstrează existenţa unui alt conţinut al raportului de muncă decât cel rezultat din înscrisurile doveditoare.

 4. Pe cale de consecinţă, este nejustificată şi pretenţia de plată a diferenţei de salariu dintre orele prestate şi cele plătite în perioada 02.12.2015 – 29.02.2016, respectiv 12 ore neplătite. Nici efectuarea muncii pe timp de noapte nu a fost dovedită, astfel că au fost repinse şi aceste pretenţii.

5. Absenţa unor probe doveditoare justifică şi respingerea pretenţiilor vizând plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, duminică şi de sărbătorile legale, în perioada 15.03.2012 – 02.12.2015.

În acord cu aceasta este arătat şi faptul că, potrivit art. 121 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, munca suplimentară este efectuată ,,la solicitarea angajatorului”. Or, reclamantul nu a dovedit existenţa unei solicitări din partea angajatorilor de prelungire a duratei contractuale de muncă. Mai mult, conform art. 122 din acelaşi cod, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, angajatorul arătând că munca suplimentară executată la cererea sa a fost remunerată în această manieră, salariatul nefăcând dovada contrară celor ce rezultă din evidenţele contabile. Faptul că timpul efectiv lucrat este menţionat în jurnalul de bord  depus la dosar în original nu poate folosi reclamantului de vreme el este persoana care a efectuat respectivele menţiuni, confirmând acest fapt prin propria semnătură, fără a exista vreun aviz din partea angajatorilor. Reclamantul a înţeles să se folosească în probatoriu exclusiv de proba cu acte, renunţând la proba testimonială şi apreciind inoportună efectuarea unei expertize contabile.

6. În privinţa drepturilor salariale restante pentru luna februarie 2016, tribunalul a constatat că cele două pârâte au dovedit efectuarea plăţii retribuţiilor cuvenite acestei luni cu extrasele de conturi emise de Raiffeisen Bank, aflate in volumul II al dosarului.

7. Relativ la obligaţia S.C. [...] S.R.L. de plată a sumei de 2.455 lei, reprezentând bonus de fidelitate acordat prin Actul adiţional nr. 3/01.11.2013, a sumei de 4.000 lei reprezentând prima de fidelitate acordată prin Actul adiţional nr. 4/01.05.2014, cât şi a sumei de 4.000 lei reprezentând prima de fidelitate acordată prin Actul adiţional nr.7/01.04.2015, s-a reţinut că această pârâtă a făcut dovada plăţii conform înscrisurilor aflate la filele 38 - 46 din dosar, volumul II.

 8. În privinţa  obligaţiei S.C. [...] S.R.L. de plată a  sumei de 1.000 euro, reprezentând bonus acordat conform Actului adiţional nr. 3/01.05.2013 pentru asumarea obligaţiei de a nu părăsi societatea până la data de 31.10.2013, tribunalul a reţinut că acest angajator nu a făcut dovada plăţii. De altfel, prin precizările aflate la dosar, se arată că nu această sumă este restantă. În consecinţă, a obligat S.C. [...] S.R.L. să plătească reclamantului [...] suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând bonus acordat conform Actului adiţional nr. 3/01.05.2013, pentru asumarea obligaţiei de a nu părăsi societatea până la data de 31.10.2013.

9. Cu privire la obligaţia S.C. [...] S.R.L. de plată plata normei de hrană în valoare de 32 lei/zi,  pentru lunile februarie 2015, decembrie 2015 şi ianuarie - februarie 2016, se reţine că, potrivit Actului adiţional nr. 7/1.04.2015, părţile au convenit asupra faptului că, începând cu data de 1.04.2015, salariatul [...] nu mai benficiază de acest drept. Ca atare, pretenţia de plată a normei de hrană aferentă lunilor decembrie 2015 şi ianuarie - februarie 2016 nu are un temei, astfel că a fost respinsă ca neîntemeiată. Relativ la norma de hrană aferentă lunii februarie 2015, se reţine că, prin Actul adiţional nr. 6/1.12.2014, angajatorul s-a obligat să plătească norma de hrană ,,în valoare de 32 lei/zi lucrată.” Ca atare, acest beneficiu nu este condiţionat de împrejurarea dacă nava a părăsit locul de ancorare aşa cum se susţine, fiind cuvenit pentru fiecare zi lucrată chiar şi pentru situaţia în care munca a vizat paza navei ancorate. Că reclamantul a lucrat în luna februarie 2015 rezultă inclusiv din faptul că a primit remuneraţie conform extrasului de cont depus la dosar. În consecinţă, a obligat S.C. [...] S.R.L. să plătească reclamantului [...] norma de hrană aferentă lunii februarie 2015, astfel cum s-a stabilit prin Actul Adiţional nr. 6/1.12.2014.

10. Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, s-a reţinut că acestea constau în taxa pentru expertiză în cuantum de 900 lei. Se reţine că această cheltuială a vizat un capăt de cerere care este respins prin prezenta acţiune, astfel că nu este justificată obligarea pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul [...] şi pârâta S.C. [...] S.R.L. Bucureşti.

I. În motivele de apel reclamantul [...] a invocat următoarele :

1. Căpătul de cerere de la punctul II c. - ore suplimentare (sâmbete, duminici şi sărbători legale) din perioada 15.03.2012 - 2.12.2015 (punctul nr. 5 din enumerarea instanţei de fond) era capătul de cerere cel mai important din toata acţiunea, celelalte fiind subsidiare, la care se considera îndreptăţit, dar pe care nu le mai susţine în calea de atac. In concluzie, apelul său priveşte punctul nr. II c. - ore suplimentare (sâmbete, duminici şi sărbători legale) din perioada 15.03.2012 - 2.12.2015 (punctul nr. 5 din  enumerarea instanţei de fond).

2. Critică hotărârea instanţei de fond doar sub acest aspect şi arată că au fost depuse înscrisuri din care rezultă timpul de muncă suplimentar efectuat, în special sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale. În acest sens a depus la dosar în original, Jurnalul de bord al navei pentru a se verifica datele  (zilele) lucrate ce au fost menţionate în acţiune, pentru a fi confruntate cu jurnalul de bord.

Pârâta a depus la dosarul cauzei pe lângă Jurnalul de bord, facturi fiscale şi comenzi înregistrate din care rezultă că toate orele suplimentare solicitate au corespondent în facturile fiscale si comenzile turistice. Jurnalul de bord este emis de societatea care deţine ambarcaţiunile, este întocmit de comandantul navei şi este administrat (ţinut) de căpitănia portului unde nava este înregistrată. Faptul că a avut calitatea de comandant nu înseamnă ca a trecut în registrul jurnal orele de plecare şi de sosire ale navei după placul meu. Orele din registrul jurnal sunt ora de plecare din port şi de întoarcere în port sau de acostare în anumite locuri. In cazul său, jurnalul de bord este susţinut de facturile fiscale si comenzile înregistrate la cele două societăţi. In aceste condiţii, a apreciat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu care justifică orele suplimentare, sunt suficiente şi trebuia să prezint proba testimonială sau expertiză contabilă pentru a constata un fapt care rezulta din înscrisuri.

3. Instanţa a avut în vedere faptul că art. 122 din Codul Muncii prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite. Aceasta este ?i problema dedusa judecaţi, dacă a fost plătit pentru orele suplimentare. Pârâtele nu au făcut dovada că a fost plătit sau a beneficiat de ore libere compensatorii pentru orale suplimentare, iar instanţa a apreciat în mod greşit că orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului.

Din înscrisurile prezentate rezultă faptul că a efectuat orele suplimentare, iar solicitarea angajatorului nu se face niciodată în scris către angajat, dispoziţia verbală fiind de cele mai multe ori regula pentru angajaţi.

4.Acţiunea a fost admisă în parte pentru suma de 1000 euro (din cererea completatoare), în echivalent lei la data plăţii, reprezentând bonus acordat conform Actului Adiţional nr. 3/01.05.2013 pentru asumarea obligaţiei de a nu părăsi societatea până la data de 31.10.2013, precum şi norma de hrană aferentă lunii februarie 2015. Instanţa nu a avut în vedere că în perioada aprilie 2013 până în octombrie 2015 a lucrat un număr de 92 de zile, reprezentând sâmbete, duminici şi sărbători legale. Din probele existente la dosarul de fond rezultă faptul că toate zilele solicitate în acţiune au fost lucrate. Pârâtele prezintă faptul că doar zece zile din cele solicitate nu au fost efectuate si acestea sunt următoarele: ….  Pe lângă zilele de sâmbătă si duminică neplătite au exista şi zilele de sărbători legale în anii 2013 - 2015 : 2013 - 5 mai, 2014 - 20 aprilie, 2015 - 12 aprilie. Orele suplimentare lucrate în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, de 40 ore, au fost foarte multe, dar solicită orele suplimentare /sâmbete, duminici şi sărbători legale) din perioada 13.04.2012 - 2.12.2015, care rezultă din jurnalul de bord.

5. Instanţa de fond a respins în parte acţiunea si crede că datorită mulţimii capetelor de cerere, nu a avut în vedere punctul nr. II c. - ore suplimentare (sâmbete, duminici si sărbători legale) din perioada 15. 03.2012 -2.12.2015.

- Referitor la proba testimonială a avut în vedere dispoziţiile alin.5, art. 309 din Noul Cod de procedură civilă cu privire la admisibilitatea probei.

- Cu privire la actele navei si jurnalul de bord al navei – se invocă dispoziţiile HG nr. 245/04.03.2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.42/1997 privind transportul naval, respectiv disp. art. 73 alin. 1; Secţiunea a 4-a art-.91 alin. 1, 3, 4, art. 92, art.93.

-  Cu privire la expertiza contabilă la termenul de judecată a apreciat că dovada cu înscrisuri este suficientă în vederea dovedirii acţiunii şi că expertiza tehnică contabilă ar tergiversa soluţionarea cauzei, iar instanţa de judecată trebuie mai întâi să verifice existenta dreptului, raportat la obiectul cererii şi în subsidiar cuantumul acestor drepturi ce rezultă din calcularea drepturilor salariale,  chestiune pe care o poate face si compartimentul contabil al societăţilor pârâte.

Iu drept, se invocă disp. art. 466 si următoarele din Cod procedură civilă si Codul Muncii.

Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei apelate, admiterea apelului cu privire la punctul nr. II c din acţiune - ore suplimentare (sâmbete, duminici şi sărbători legale) din perioada 15.03.2012 - 02.12.2015 (punctul nr. 5 din enumerarea instanţei de fond) şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

II. In motivele de apel pârâta S.C. [...]  S.R.L Bucureşti, a invocat următoarele :

Prin sentinţa civilănr.391/09.03.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, instanţa a obligat societatea la plata normei de hrană aferente lunii februarie 2015, astfel cum s-a stabilit prin actul adiţional nr.6 din01.12.2014.Hotărârea instanţei de a obliga societatea la plata normei de hrană aferentă lunii februarie 2015 este netemeinică şi nelegală, deoarece aceasta încalcă prevederile exprese ale legii, respectiv: H.G. nr. 185/1994 privind acordarea alocaţiei de hrană zilnice personalului navigant şi auxiliar îmbarcat pe nave, modificată prin H.G. nr.1068/2013 pentru modificarea Anexei 1 a HG nr. 185/1994 prevede: „Art.1: Personalul navigant şi auxiliar îmbarcat pe nave, aparţinând unităţilor bugetare şi regiilor autonome cu specific deosebit beneficiază de alocaţie de hrană în cuantumurile prevăzute de Anexa 1; Art.5: Condiţiile de acordare a alocaţiei de hrană sunt stabilite în Anexa 2; Art.5 din Anexa 2 – Alocaţia de hrană serveşte numai pentru aprovizionare cu alimente necesare pregătirii hranei în comun la bordul navei şi nu se achită în numerar echipajului”.

Ca urmare, instanţa nu poate stabili în sarcina societăţii o obligaţie al cărei temei nu există, neputând modifica textul legal aplicabil în speţă.

Probele administrate în cauză, referitoare la luna februarie 2015, dovedeau că în speţă sunt aplicabile prevederile exprese ale art. 5 din anexa 2 a HG nr. 185/1994 modificată prin HG nr. 1068/2013. În acest sens, situaţia de fapt este dovedită cu pontajele depuse de societate.

În consecinţă, solicită admiterea motivului de apel aşa cum a fost formulat şi pe cale de consecinţă modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a normei de hrană aferentă lunii februarie 2015 stabilite în sarcina societăţii, ca fiind lipsită de temei legal şi contrară legii. Cu cheltuieli de judecată.

Apelanta pârâtă şi intimata pârâtă au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului formulat de reclamant ca neîntemeiat.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea constată:

- În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantă pârâtă SC [...] SRL, Curtea a constatat că acesta este tardiv formulat.

În raport de dispoziţiile art. 215 din Legea dialogului social, apelul trebuia depus în termen de 10 zile  de la data comunicării hotărârii ce se atacă.

Întrucât din dosarul cauzei rezultă că sentinţa civilă nr. 391/09.03.2017 a fost comunicată pârâtei apelante la 06.04.2017, termenul pentru depunerea apelului se împlinea la 17.04.2017 astfel că, la 17.05.2017, când s-a înregistrat cererea de apel, acest termen era depăşit.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâta SC [...] SRL va fi respins ca tardiv formulat.

- În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul reclamant [...], Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din motivele de apel depuse la dosar şi sus?inute de reclamant, criticile vizează numai capătul de cerere de la punctul nr. II c. şi anume plata orelor suplimentare (sâmbete, duminici şi sărbători legale) din perioada 15.03.2012 - 02.12.2015.Consideră apelantul că, deşi au fost depuse înscrisuri din care rezultă timpul de muncă suplimentar efectuat, în special sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale, instanţa de fond a respins cererea fără a verifica Jurnalul de bord al navei în care erau menţionate aceleaşi date cu cele menţionate în acţiune.

Însă, jurnalul de bord al navei nu este o probă suficientă pentru a dovedi că orele consemnate de comandantul navei sunt ore suplimentare şi chiar în situaţia în care aceste ore se efectuau sâmbăta sau duminica, această împrejurare nu conduce la plata lor fără a se analiza mai întâi problema nevoii de a se efectua ore suplimentare şi a compensării cu timp liber în condiţiile prevăzute de art. 122 din Codul Muncii.

În mod corect prima instanţă a apreciat că orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului  şi că acest lucru trebuia dovedit de reclamant cu atât mai mult cu cât în perioada de referinţă, acesta avea două contracte individuale de muncă.

Reclamantul [...] a fost angajat al pârâtei S.C. [...] S.R.L., începând cu data de 11.05.2012, în baza Contractului individual de muncă nr. 6/10.05.2012, în funcţia de timonier fluvial cu o norma de lucru de 4 ore/zi, respectiv 20 ore/săptămână.

Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6/10.05.2012 a suferit mai multe modificări în baza Actelor adiţionale …, în privinţa funcţiei, a drepturilor salariale dar şi relativ la norma de muncă, care a fost stabilită pe rând, de 4 ore/zi sau de 8 ore/zi.

În baza contractului individual de munca nr. 330/31.07.2015, reclamantul a fost şi angajatul pârâtei S.C. [...] S.R.L  începând cu data de 03.08.2015, în funcţia de căpitan fluvial cu o normă de lucru de 6 ore/zi.

Şi acest contract a suferit modificări în baza Actului adiţional nr. 2/2.12.2015, prin care norma de muncă a fost modificată la 2 ore/zi.

Aşadar, chiar dacă reclamantul a lucrat în zile de sâmbătă sau duminică, acesta trebuia să facă dovada care dintre cei doi angajatori i-a solicitat efectuarea orelor suplimentare, care era intervalul orar în care se considerau ore lucrate în baza contractului de muncă şi care dintre orele efectuate se plasau în afara programului de lucru în condiţiile în care în contractele individuale de muncă nu se menţionează decât  numărul de ore ce trebuiau lucrate în fiecare zi respectiv 2 ore/zi, 4 ore/zi sau 8 ore/zi în funcţie de modificările aduse  de comun acord.

În opinia apelantului reclamant,  este dovedit cu jurnalul de bord faptul că a efectuat orele suplimentare iar solicitarea angajatorului nu se face niciodată în scris către angajat, dispoziţia verbală fiind de cele mai multe ori regula pentru angajaţi, însă instanţa nu poate lua act de această regulă decât  dacă ea ar fi fost consemnată într-un înscris oficial, în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă sau într-un regulamentul de ordine interioară.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că jurnalul de bord nu relevă în mod clar timpul necesar pentru efectuarea curselor, identificându-se diferenţe importante de timp alocat pentru parcurgerea acelora?i trasee. De exemplu, într-o zi s-a parcurs traseul de la pontonul Karpaten la Crişan între orele 7 - 11 iar în altă zi acelaşi traseu în sens invers între orele 13 -19.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a respins acest capăt de cerere iar apelantul nu a dovedit nici cu ocazia soluţionării apelului, existenta unor gre?eli de judecată sau de aplicare a legii.

Intimata pârâtă a invocat la termenul de judecată din 21.11.2017 excepţia nemotivării apelului însă, chiar dacă s-au formulat critici sumare, instanţa este ţinută să cerceteze cauza în baza caracterului devolutiv al apelului rejudecând cauza în limitele stabilite expres de către apelant conform disp. art. 477 C.pr.civ.

Pentru aceste motive, excepţia invocată de intimata pârâtă privind nulitatea apelului declarat de reclamant va fi respinsă iar apelul declarat de apelantul reclamant va fi respins că nefondat conform art. 480 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare