Obligaţie de a face

Sentinţă civilă 453 din 01.02.2018


Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamant SI în contradictoriu cu pârâtul CS, având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, pârâtul a fost reprezentat de avocat MF, care depune împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare precum şi faptul că dosarul se află la primul termen de judecată în primă instanţă.

Instanţa pune în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocată de pârât prin întâmpinare.

Apărătorul pârâtului solicită admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocată de către pârât.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 27.09.2017, sub nr.9457/311/2017, reclamanta SI, a chemat în judecată pe pârâtul CS, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la radierea şi înregistrarea autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX pe numele său, precum şi obligarea acestuia să achite contravaloarea amenzii aplicate subsemnatului  de către CNADR România SA prin procesul-verbal seria R 16  nr.XXXXXXXXXXXXX/25.10.2016, în cuantum de 750 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanţei, faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit la data de 05.05.2017 i-a vândut numitului CS, autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, înţelegându-se cu cumpărătorul ca în cel mai scurt timp acesta să se prezinte pentru radierea şi înmatricularea autoturismului.

Deşi a luat legătura cu pârâtul de mai multe ori, însă acesta nu a făcut nici un demers.

Mai mult, a primit un proces-verbal de contravenţie prin care a fost sancţionat cu suma de 750 lei, deoarece la data de 22.08.2017 autovehicul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, aparţinând numitului Iulian Stoica, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Astfel, reclamantul susţine că, la data 22.08.2017 autovehicul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX numai era proprietatea sa, şi prin urmare solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 750 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1669 C.civ.

Cererea a fost legal timbrată (f.10 şi 17).

În dovedirea cererii, reclamantul a depus în copie înscrisurile-f.4-9.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare, la data de 14.11.2017 a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susţinerea întâmpinării pârâtul a depus înscrisul-f..22.

Deliberând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 C.pr.civ., asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocată de către pârât, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.pr.civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, este înscrisă în art.107 C.pr.civ., respectiv „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărui circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel ”, în sensul că, în absenţa unei norme contrare, instanţa competentă este cea prevăzută de acest articol.

Din interpretarea per a contrario a art. 126 C.pr.civ. rap. la art. 129 C.pr.civ., rezultă că norma de competenţă teritorială astfel precizată, are şi un caracter absolut.

Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant (f.5) şi din cuprinsul întâmpinării la care s-a ataşat contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport rezultă că domiciliul pârâtului este în comuna V, judeţul O.

Pe cale de consecinţă, având în vedere argumentele de mai sus precum şi faptul că domiciliul pârâtului CS, este situat în comuna V, judeţul O, comuna aflată în circumscripţia Judecătoriei Balş, judeţul O, instanţa urmează ca, în temeiul art. 129 C.pr.civ. coroborat cu art.107 C.pr.civ., să admită excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei  Slatina invocată de către pârât şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, O, căreia i se va înainta  şi dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei S, invocată de către pârât.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S I, în contradictoriu cu pârâtul CS,  în favoarea Judecătoriei Balş, judeţul O, căreia i se va  înainta dosarul.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică  azi, 01.02.2018.

Data publicarii pe site: 05.06.2018

Domenii speta