Prescrierea dreptului de a cere executarea silită

Prin sentinţa civilă nr. 124 din data de 01 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria V, a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi excepţia perimării executării silite, ca neîntemeiate.

A respins contestaţia la executare, formulată de contestatoarea TC, în contradictoriu cu intimaţii SC OMV SA, şi SOV.

A respins cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.

A respins cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.

 A luat act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 17249/09.09.2010 a Judecătoriei S, definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia nr. 127/18.01.2014 a Tribunalului B, a fost admisă cererea precizată a intimatei SC OMV SA , au fost anulare formele de executare efectuate în dosarele de executare ale BEJ SAE, s-a dispus întoarcerea executării silite.

În baza acestui titlu executoriu, la data de 18.01.2014, intimata a formulat cerere de executare silită, solicitând obligarea contestatoarei la plata sumei de 9693,88 lei, formându-se pe rolul BEJ MI, dosarul de executare nr. 310/2014.

Prin încheierea pronunţata la data de 14.03.2014 în dosarul nr. 9225/299/2014 Judecătoria S a încuviinţat executarea silită.

La data de 26.05.2014 s-a emis încheiere prin care executorul a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 973,01 lei din care  800 lei onorariu expert, 6960 lei onorarii avocaţiale, 7335,57 lei onorariu executor. La data de 22.12.2014, executorul a emis Încheiere de executare suplimentară pentru suma de 1221,02 lei.

Prin adresele emise la data de 26.05.2015 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor contestatoarei în vederea recuperării întregului debit.  La aceeaşi dată a fost transmisă debitoarei o somaţie privind plata debitului datorat, adresa de comunicare fiind cea menţionată în titlul executoriu, respectiv la sediul avocatului CA CC.

La data de 12.10.2015, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor debitoarei, terţ poprit fiind SC OMV SA. Totodată, la data de 26.02.2016 a fost emisă o încheiere de cheltuieli de executare suplimentară, pentru suma de 1181,63 lei.

La data de 29.02.2016 a fost emisă o adresă de înfiinţare a popririi către noul angajator al debitoarei SO SRL, pentru suma de 9693,88 lei debit şi 1181,63 lei cheltuieli de executare, fiind comunicată şi debitoarei la adresa indicată în titlul executoriu.

Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa reţine următoarele:

Conform prevederilor art. 622 din Codul de procedură civilă obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit art. 706 alin. 1 C.p.civ., "dreptul de a obţine executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Termenul de prescripţie începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita (alin. 2), iar în cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie (art. 707 Cod Procedură civilă).

Astfel, în temeiul legii, o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu poate fi executat silit numai într-un anumit termen stabilit, iar după trecerea acestui termen, prescripţia extinctiva stinge dreptul creditorului de a mai cere concursul organului de executare pentru valorificarea titlului său.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silita vizează însăşi posibilitatea de realizare efectiva a urmăririi silite prin masuri de constrângere patrimonială.

Prin urmare, având în vedere, prevederile art. 706 alin. 1 Cod de procedură civilă termenul de prescripţie a executării obligaţiei stabilite în sarcina contestatoarei prin hotărâre judecătorească este de 3 ani şi a început să curgă la data de 18.01.2011, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 17249/09.09.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 31995/299/2009.

În speţă, creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 18.01.2014, în cursul termenului de 3 ani, prin procesul verbal de predare primire din data de 18.01.2014 al BEJA MP  făcându-se dovada depunerii la executor a cererii de executare silită, actul respectiv poartă ştampila biroului executorului, are înscrisă data primirii şi priveşte operaţiunea de predare-primire a mai multor înscrisuri printre care şi cele referitoare la executarea silită a debitului rezultat din sentinţa civilă 17249/09.09.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 31995/299/2009.

Prin urmare, cererea creditoarei de demarare a procedurii executării silite împotriva debitoarei a fost depusa la executorul judecătoresc in interiorul termenului legal de 3 ani prevăzut de art. 706 din C.p.civ, astfel încât dreptul SC OMV SA de a cere executarea silita a  obligaţiei constatate prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă 17249/09.09.2010 pronunţată de Judecătoria S în dosarul nr. 31995/299/2009 nu este prescris.

Cu privire la perimarea executării silite, instanţa apreciază că aceasta nu este incidentă în cauză, întrucât din analiza dosarului de executare silită nu se poate reţine vreo culpă a intimatei în neîndeplinirea unor acte sau trecerea unei perioade mai mari de şase luni, în care să nu se fi îndeplinit de către executor, la solicitarea intimatei, anumite acte de procedură.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor  art. 712 alin 1 C.pr.civ.  împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Conform dispoziţiilor  art. 667 C.pr.civ. (1) Dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condiţiile art. 666, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie.  (2) Comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somaţie ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii executării.

 Potrivit dispoziţiilor art.  668 C.pr.civ. debitorul va fi somat să îşi îndeplinească obligaţia, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite.

Potrivit dispoziţiilor  art. 782 alin  1  C.pr.civ. poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.

Ca atare, în cadrul executării  silite prin poprire legea prevede în mod expres faptul că nu este  necesara emiterea somaţiei prevăzuta de art. 668 C.pr.civ. conform art. 783 alin 1 C.pr.civ.

În contextul în care: executarea silită se realizează exclusiv prin poprire, nefiind necesară emiterea unei somaţii către debitoare, acesteia comunicându-i-se adresa de înfiinţare a popririi la adresa cunoscută de executor şi intimat, cea menţionată în cuprinsul titlului executoriu; debitoarei nu i-a fost poprită nicio sumă de bani, introducând în termenul legal  contestaţie la executare; nu există nicio critică cu privire la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, instanţa apreciază că nu se impune anularea procedurii de executare silită.

 Față de aceste considerente, instanţa de fond a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

 În raport de soluția pronunțată de instanță, a fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect, precum și cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată. S-a luat act că intimata a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 124 din data de 01.02.2017 a declarat apel, apelanta contestatoare TC criticând sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa a apreciat în mod greşit că intimata a formulat cererea de executare în termen legal.

A apreciat apelanta că instanţa de fond  a interpretat în mod greşit dovezile privind comunicarea şi înregistrarea cererii de executare silită formulată de intimata SC OMV Petrom SA. Şi nu a analizat toate apărările formulate de apelanta contestatoare.

A mai indicat faptul că a aflat întâmplător că este urmărită silit în dosarul execuţional nr. 310/2014 al B.E.J. Asociaţi Miu şi Partenerii de la o colegă de serviciu la data de 18.03.2016.

A apreciat astfel că, actele de procedură sunt lovite de nulitate întrucât s-au întocmit cu încălcarea dispoziţiilor privind comunicarea actelor de procedură, în conformitate cu dispoziţiile art. 667 alin. 1 şi 2 C. proc. civ. .

Aşa cum a indicat nu a avut cunoştinţă de comunicarea actelor de procedură întrucât au efectuate la o adresă ce nu îi aparţine şi nici indicată pentru comunicarea actelor de procedură.

Pentru aceste motive, a solicitat instanţei de control judiciar să constatate că este fondată contestaţia formulată admiţând apelul şi schimbând în tot sentinţa criticată în sensul admiterii contestaţiei potrivit motivelor invocate.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art, 466, 480 C.proc.civ.

În procedura prealabilă, intimata SC OMV SA a formulat apărări, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 124 din 01.02.2017 cu obligarea apelantei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata  invocat excepţia netimbrării, ce a fost respinsă în şedinţa publică din 27 septembrie 2017.

Totodată, cu privire la apelul declarat, intimata a arătat că în mod total nefondat a apreciat  apelanta că instanţa a apreciat greşit dovezile privind comunicarea şi înregistrarea cererii de executare silita. Astfel, acesta în mod corect a luat ca momente de referinţa pentru prescripţia dreptului de a cere executarea silita, momentul rămânerii irevocabile a hotărârii,pe de-o parte, iar pe de alta parte data de 18.01.2014, când s-a formulat cererea de executare silita. Astfel, momentul de referinţa in acest sens nu poate fi decât momentul rămânerii irevocabile.

Aceasta soluţie s-a impus mai ales prin aceea că, raportat la natura prescripţiei, de sancţiune împotriva creditorului rămas în pasivitate, nediligent, contează primul act din care rezulta ieşirea din pasivitate a creditorului).

In ceea ce priveşte aprecierea judecătorului fondului că dreptul la a cere executarea silita se năştea la momentul rămânerii irevocabile a sentinţei, aceasta este perfect judicioasa, în raport de împrejurarea ca executarea s-a demarat sub auspiciile noului cod de procedura civila (la nivelul anului 2014 constituindu-se dosarul de executare 310/2014), rezultând astfel ca dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cele ale acestui cod, deopotrivă sub aspectul procedurii de executare propriu-zisa, contestaţie la executare si prescripţia dreptului de a cere executarea silita, caci legiuitorul nu distinge.

A mai precizat şi că  termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita începe sa curgă din momentul în care sunt în situaţia unui creditor nediligent, şi anume de la data când se naşte necondiţionat şi fără risc dreptul de a cere executarea silita.

Astfel, în cazul nostru este clar ca termenul a început sa curgă la data rămânerii irevocabile a hotărârii, când s-a născut necondiţionat şi fără risc dreptul de a cere executarea silita.

Sentinţa apare ca legala si temeinica şi prin prisma modului de soluţionare a criticii privind necomunicarea unei copii a titlului executoriu.

In ceea ce priveşte necomunicarea actelor pretinse de apelant, a precizat că în mod corect judecătorul fondului a apreciat ca absenta comunicării somaţiei, precum si a altor acte, nu este sancţionabila cu anularea executării silite in raport de împrejurarea ca executarea silita se realizează prin poprire.

Or, în aceasta ipoteza, legiuitorul a precizat expres ca executarea se realizează fără somaţie. Mai mult, în mod corect judecătorul a reţinut ca debitorul-apelant a fost încunoştiinţat de existenta executării silite, comunicându-i faptul instituirii popririi.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea cererii de apel formulate de TC şi, pe cale de consecinţa, menţinerea ca legala si temeinica a sentinţei apelate, soluţia de respingere a contestaţiei ca neîntemeiata fiind judicioasa, legala si temeinica.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 715 alin. 3 şi art. 705 C.proc.civ.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul  constată apelul ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.

 Împotriva contestatoarei TC se desfășoară executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.17249/09.09.2010 pronunțată de Judecătoria S în Dosarul nr. 31 995/299/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr.127/R/18 .01.2011 a Tribunalului B.

Din examinarea sentinţei ce constituie titlul executoriu reiese că aceasta a fost dată fără drept de apel, calea de atac fiind recursul, care a şi fost exercitat şi respins prin decizia arătată.

Conform art. 377 alin. 1 pct. 1 din vechiul C pr civ, sub imperiul căruia s-a desfăşurat procesul, „Sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;”

Potrivit art. 376 din acelaşi cod se investesc cu formulă executorie hotărârile rămase definitive, iar potrivit art. 374 hotărârea se execută numai dacă a fost investită cu formulă executorie.

Din cele de mai sus reiese că sentința civilă nr. 17249, ce constituie titlu executoriu, este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, 09.09.2010, dată la care s-a născut şi dreptul de a cere executarea silită.

Conform art. 405 alin. 2 din vechiul C pr civ termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, în cazul de faţă 09.09.2010 şi nu data rămânerii irevocabile, cum greşit a considerat instanţa de fond

În vechea reglementare procedurală hotărârile definitive putând fi executate silit cu excepţia celor prevăzute de art. 300 alin. 1 din vechiul cod.

Potrivit art. 405 alin. 1 din vechiul C pr civ, aplicabil în cauză conform art. 201 din Lg 71/2011, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Cum în cauză prescripţia dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la 09. 09.2010, iar intimata a formulat cerere de executare silită la 18. 01.2014 şi nu s-a dovedit existenţa unei cauze de întrerupere sau suspendare, reiese că la data formulării cererii dreptul de a cere executarea era prescris.

Cum primul motiv da apel tinde la admiterea acestuia, acest lucru face de prisos analiza celui de-al doilea motiv ce viza fondul.

Conform art. 480 C pr civ., tribunalul a admite apelul şi schimbă sentinţa în sensul admiterii excepţiei prescripţiei şi pe cale de consecinţă a anulării formelor de executare.

Domenii speta

Spete similare