Partaj

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 1286/A/24.11.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 17002/ 225/2014 la data de 23.12.2014, reclamanţii D.D., D.G., în contradictoriu cu pârâţii D.C., D.T., D.N. şi D.F.,  au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună ieşirea din indiviziune privind terenul intravilan situat in corn. Brezniţa-Ocol, sat Susita, jud. Mehedinţi, teren intravilan in suprafaţa totala de 1.271 m.p. cu următoarele vecinătăţii: N - Drum, E - prop. D.D., S - Drum, V - Drum. Astfel: teren arabil notat pe schiţa cadastrala 2A cu suprafaţa de 956 m.p. si teren curți-construcții notat pe schiţa cadastrala cu ICC cu suprafaţa de 315m.p. precum şi construcţiile existente pe acest teren, respectiv casa de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI compusa din 2 camere, hol sală şi scară cu suprafaţa utilă de 38,20m.p. şi suprafaţa construită de 49,47 m.p., magazie notată pe schiţa cadastrală cu C2 compusa din 2 încăperi, grajd şi poiată cu suprafaţa utila de 37,58m.p. şi suprafaţa construită de 73,42m.p. şi bucătărie notată pe schiţa cadastrală cu C3 compusă dintr-o încăpere, hol şi scară cu suprafaţa utilă de 11,72 m.p. şi suprafaţa construită de 18,11 m.p., imobil înscris în Cartea Funciara nr. 285/N Brezniţa Ocol şi are număr cadastral 362 precum şi lichidarea stării de indiviziune.

Au arătat că, în fapt  prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1670 /24.08.2007 la Notarul Public N.L.C. din Drobeta Turnu Severin, părinţii lor D.N. şi D. F. le-au  vândut în stare de indiviziune  lui  D.D. cota de 2/3 din teren iar fratelui D.C. 1/3 din terenul mai sus menţionat, preţul vânzării  fiind 5000 lei, suma care a fost achitată în totalitate, iar transmiterea de drept asupra proprietăţii imobilului vândut s-a făcut în data autentificării contractului de vânzare cumpărare, iar în fapt, de la data decesului ultimului dintre vânzători, dată până la care vânzătorii îşi  rezervă dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

Au arătat  că, au încercat pe cale amiabilă să partajeze cu fratele său, terenul împreună cu construcţiile aflate pe acesta, solicitându-i acestuia şi soţiei sale D.T. să se prezinte la notar pentru a dezmembrarea terenului şi a dispune ieşirea din indiviziune, dar soţia fratelui său  nu a vrut să se prezinte, solicitând o sumă de bani pentru a accepta partajarea.

Au făcut schiţa cadastrală de dezmembrare, suportând toate costurile, s-au prezentat  toți la notar pentru ieşirea din indiviziune, urmând ca reclamantul să primească în proprietate lotul nr. 1 cu următorii vecini: N - drum, E - rest proprietate, S - drum şi V - lotul 2 D. C., iar fratele său urma să primească lotul nr. 2 cu vecinătăţile: N - drum, E - lotul nr. 2, S - drum şi V - drum, iar cumnata sa a refuzat să se prezinte şi să semneze actele.

Valoarea de impozitare a apartamentului este 8442,88 lei conform certificatului de atestare fiscală emis de Primăria Brezniţa-Ocol.

În drept, şi-au întemeiat  acţiunea pe dispoziţiile art. 669 şi următoarele din cod civil, art. 979 şi următoarele din cod. proc civilă.

În dovedirea acţiunii au înţeles să se folosească de proba cu acte, interogatoriul pârâţilor şi martorul I.I..

Au anexat Contractul  de vânzare – cumpărare  nr. 1670 din data de 24.08.2007, încheierea nr. 1824/23.01.2014 emisă de OCPI Mehedinţi, Plan de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, Plan de amplasare şi delimitare a imobilului Lot 1, Plan de amplasare si delimitare a imobilului Lot 2, certificat de atestare fiscală şi valoarea de impozitare a terenului.

La data de 04.03.2016, pârâţii D.N. şi D.F., au formulat întâmpinare  la acţiunea formulată de reclamanţii D.D., D.G., solicitând  ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se dispună  admiterea acţiunii reclamanţilor.

Au arătat că, au  vândut terenul, reclamantului şi pârâtului D.C., în stare de indiviziune în următoarea modalitate: D.D. a cumpărat suprafaţa de 2/3 iar D.C. a cumpărat suprafaţa de 1/3, ei rezervându-și drepturi de uzufruct viager asupra imobilului.

Reclamantului i-a aprobat dreptul să construiască o casă cu două camere, hol şi sală. După ce acesta şi-a edificat casa de locuit, le-a  solicitat să se împartă terenul așa cum au convenit fraţii între ei.

Reclamantul s-a ocupat de eliberarea titlului de proprietate, iar în anul 2007 acesta a suportat toate cheltuielile notariale, cadastrale, pentru întreaga proprietate. După obţinerea cadastrului, plata actelor notariale, acesta i-a solicitat pârâtului D.C., să îşi ia fiecare partea lui de teren, dar pârâtul împreună cu soţia sa D.T. i-a solicitat reclamantului sa-i plătească suma de 5000 lei pentru  a fi de acord cu ieşirea din indiviziune.

Având în vedere că reclamantul a suportat toate cheltuielile necesare contractului, a solicitat admiterea acţiunii şi lichidarea stării de indiviziune.

In drept, au fost invocate  dispoziţiile art. 205-208 C. proc. Civil.

La data de 09.03.2016, au formulat întâmpinare pârâţii D.T. şi D.C., prin care au solicitat admiterea acţiunii, ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte terenul intravilan, situat în Comuna Brezniţa de Ocol, sat Şuşiţa, în suprafaţa de 1271 mp, având număr cadastral 50522, cu vecinătăţile N-drum, E- D.D., S- drum, V- drum, precum şi în ceea ce priveşte construcţiile situate pe acest teren, însă au solicitat ca ieşirea din indiviziune să se facă în urma stabilirii valorii terenului şi a construcţiilor situate pe terenul în cauză şi a variantelor de lotizare, printr-o expertiză în specialitatea topografie şi respectiv construcţii, având în vedere cotele ce le revin conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1670/24.08.2007, la Notarul Public N.L.C., cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Au arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1670/24.08.2007, la Notarul Public N.L.C., D.N. şi D.F. au vândut în stare de indiviziune către D.D., D.G.,, cota indiviză de 2/3, iar lor, D.C., D.T., cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în satul Şuşiţa, corn. Brezniţa de Ocol, în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinătăţile N- drum, E- proprietate D.D., S- drum, V-drum.

Acest imobil este compus din teren intravilan curţi construcţii, în suprafaţă de 315 mp, teren arabil 956 mp şi construcţiile aflate pe teren, respectiv casă de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI, compusă din două camere, hol, sală şi scară, cu suprafaţă utilă de 38,20 mp şi suprafaţă construită de 49,47 mp, magazie, notată pe schiţa cadastrală cu C2, compusă din două încăperi, grajd şi poiată, cu suprafaţă utilă de 37,58 mp şi suprafaţă construită de 73,42 mp şi bucătărie, notată pe schiţa cadastrală cu C3, compusă dintr-o încăpere, hol şi scară, cu suprafaţă utilă de 11,72 mp şi suprafaţă construită de 18,11 mp.

Au arătat că, sunt de acord cu ieşirea din indiviziune asupra imobilului descris mai sus, însă o parte din susţinerile reclamanţilor nu corespund adevărului, în sensul că:

S-a invocat de către reclamanţi că ar fi încercat partajarea imobilului prin bună învoială, dar nu ar fi reuşit, întrucât li s-ar fi solicitat anumite sume de bani. Mai mult, s-a susţinut faptul că reclamanţii ar fi suportat toate costurile pentru întocmirea schiţei cadastrale de dezmembrare, dar pârâta D.T. ar fi refuzat să se prezinte şi să semneze actele de partaj.

Aceste susţineri nu sunt conforme cu cele întâmplate. Este adevărat că s-a încercat ajungerea la o înţelegere cu privire la ieşirea din indiviziune, între cei doi fraţi, respectiv D.D. şi D.C., dar costurile pentru realizarea documentaţiei cadastrale de dezmembrare au fost suportate de ambii fraţi, pârâtul D.C. contribuind cu suma de 350 lei. Înţelegerea dintre fraţi a fost în sensul ca după împărţirea loturilor conform schiţei de dezmembrare, o suprafaţă de teren cu ieşire la drumul public, aflată între bucătărie şi casa de locuit să rămână în folosinţă comună, astfel încât să poată fi folosită de ambii fraţi pentru accesul cu autoturismul.

Ulterior, când pârâta D.T. s-a prezentat la Notarul Public N.L.C., a observat actul de partaj voluntar pentru semnarea căruia fusese chemată şi faptul că nu era cuprinsă în acest act o clauză privind folosinţa comună a terenului dintre bucătărie şi casă. Deşi pârâta a cerut lămuriri cu privire la acest aspect, reclamantul D.D. a refuzat să discute aceste chestiuni,  jignind-o pe pârâtă şi vorbindu-i într-un mod dispreţuitor, motivând că aceasta, pârâta D. T., nu ar avea nici un cuvânt de spus la întocmirea actului de partaj voluntar. Faţă de acest comportament, D.T. nu a putut semna actul de partaj voluntar, fără a cunoaşte şi a discuta cu soţul său, D.C., clauzele acestui act.

A menţionat că, în varianta de partajare, din schiţa cadastrală de dezmembrare, propusă de către reclamanţi nu se are în vedere cota de 1/3 a pârâţilor D.C., D.T., asupra construcţiilor edificate pe terenul în cauză, atât asupra casei de locuit cât şi cu privire la celelalte anexe.

Au precizat că, este evident că dreptul lor de proprietate în cotă de 1/3 asupra imobilului în cauză nu există doar cu privire la teren ci şi cu privire la construcţiile existente pe acest teren, fapt ce reiese cu claritate din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1670/24.08.2007 la Notarul Public N.L.C..

Mai mult, au arătat că au contribuit personal la edificarea casei de locuit, cu materiale de construcţie, respectiv fier, lemn, tâmplărie, precum şi cu mâna de lucru.

Nu este adevărat ce se susţine de către pârâţii D.N. şi D.F.în sensul că această casă de locuit ar fost construită de către reclamantul D.D., cu acordul părinţilor săi.

Pe de o parte aşa cum au  arătat, au contribuit personal la ridicarea acestei case, iar pe de altă parte, această susţinere este contrazisă chiar de declaraţia acestor pârâţi, făcută la încheierea contractului de vânzare cumpărare, în sensul că construcţiile au fost edificate de D.N. şi D.F.în timpul căsătoriei lor.

Faţă de aceste aspecte, au considerat  că este necesar să fie efectuată în cauză expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie şi în specialitatea construcţii, dacă este posibil de un singur expert, abilitat să întocmească expertiză în ambele domenii, pentru a se stabili: identificarea, măsurarea şi evaluarea terenului în cauză, în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinătăţile N- drum, E- proprietate D.D., S- drum, V- drum; identificarea construcţiilor edificate pe acest teren, conform schiţei cadastrale, evaluarea acestora; stabilirea mai multor variante de lotizare:

a) Într-o primă variantă, partajarea în natură a imobilului teren şi construcţii, astfel încât să se asigure accesul la drumul public al reclamanţilor cât şi al pârâţilor, pe latura cuprinsă între punctele 2-12 pe planul cadastral şi partajarea în natură a casei de locuit, conform cotelor dreptului de proprietate, astfel încât pârâţilor D.C., D.T.să le revină camera dinspre latura terenului cuprinsă între punctele 2-12 de pe planul cadastral, cu egalizarea corespunzătoare a loturilor.

b) Atribuirea imobilului în întregime reclamanţilor D.D., D.G., cu stabilirea sultei corespunzătoare cotei de 1/3 ce revine pârâţilor D.C., D.T..

În dovedirea celor arătate, au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanţilor şi al pârâţilor D.N. şi D.F., proba testimonială cu martorii D. D. şi B.C. şi proba cu expertiza solicitată mai sus.

În drept, au fost invocate  prevederile art. 205 din C. proc. civ.

La data de 19.03.205, reclamanţii D.D., D.G.,, au formulat răspuns la întâmpinare formulata de pârâţii D.C., D.T.

Au arătat că, nu este adevărat că costurile pentru suportarea dezmembrării au fost suportate în mod egal cu cota parte a fiecărui. Pârâţii au plătit doar suma de 350 lei şi nimic mai mult şi aceasta la dezmembrare în anul 2014.

Reclamantul  a  fost cel care a  plătit impozitul la toata suprafaţa de teren de circa 10 ani, deoarece înţelegerea cu părinţi săi a fost ca ei să îşi construiască o casă de locuit pe terenul lor, iar fratelui său împreună cu soţia acestuia să ii revină casa de locuit în care stau momentan părinţi lor, casă care se află pe schiţa cadastrală care le revine lor.

Niciodată înţelegerea nu a fost să aibă ieşire la drumul public împreună. Pârâţii au acces la drumul public pe toată lungimea din partea opusă cu care se învecinează cu reclamantul.

Casa care se află în lotul reclamantului este făcută de reclamant de la temelie, a  adunat materiale cu circa 15 ani în urmă pentru a-şi ridica o casă în curtea părinţilor săi.  Această casă a fost construită în totalitate cu munca şi materialele sale, fratele său  l-a ajutat foarte puţin ( la sudat ) deoarece acesta este sudor de meserie şi l-a  rugat să îl  ajute pentru a face o sudură de calitate.

Pârâta D.T., nu a venit în curtea părinţilor săi de circa 10 ani, iar fratele venea foarte rar, de circa 3-4 ori pe an.

Magazia s-a prăbuşit în anul 2013, din cauza zăpezii şi a vechimii foarte înaintate, iar după topirea zăpezii reclamantul a ridicat una nouă cu materiale şi munca depusă de el, la care a fost ajutat de persoane din sat.

Pe terenul care le revenea pârâţilor, reclamantul a construit un gard din plasă de sârmă prin stâlpi din fier, gard construit pe o lungime de 30-35 metri liniari. A turnat ciment în curtea pârâţilor, pe o lungime de 9 m şi lăţime  de 2,5 m, reclamantul făcând aceste lucrări cu scopul că este fratele său şi sunt o familie.

În dovedirea celor arătate mai sus au înţeles sa se folosească de proba cu înscrisuri şi proba cu martorul O.I.. 

În drept, au fost invocate  dispoziţiile art. 201 alin 2 cod proc civilă.

La data de 29.05.2015, reclamanţii prin apărător au formulat precizare de acţiune, prin care au solicitat scoaterea (micşorarea) masei supuse partajării bunurilor, în sensul de a se scoate casa de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI compusă din 2 camere, hol sală, şi scara cu suprafaţa utilă de 38,20 m.p. şi suprafaţa construită de 49,47 m.p., magazie notată pe schiţa cadastrală cu C2 compusă din 2 încăperi, grajd şi poiată cu suprafaţa utilă de 37,58 m.p. şi suprafaţa construită de 73,42 m.p.deoarece aceste bunuri respective: casa de locuit a fost edificată în întregime de reclamanţi, cu mult timp de a se încheia contractual de vânzare – cumpărare, casa edificată cu acordul părinţilor D.N. şi D.F., în anul 1992; magazia a fost construită de reclamant,  deoarece vechea magazie s-a prăbuşit în anul 2013 din cauza zăpezii foarte mari.

Au mai solicitat scoaterea de la masa partajabilă a suprafeţei de 50 m.p. de beton turnat în curtea pe care o deţine, beton turnat lângă casă notate pe schiţa cadastrală cu CI, în perioada 2008 – 2014.

La data de 08.09.2016, pârâţii D.C., D.T., au formulat întâmpinare prin care au arătat că, prin precizarea de acţiune formulată de cei doi reclamanţi, s-a solicitat micşorarea masei supuse partajării, în sensul arătat de reclamanţi, prin scoaterea de la masa partajabilă a casei de locuit, a magaziei, precum şi a unei suprafeţe de 50 mp de beton turnat lângă casă.

Faţă de acestea, au înţeles  să formuleze  următoarele apărări:

Calificarea juridică a precizării de acţiune este aceea de cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, reglementată de ari. 204 din C. proc. civ., faţă de faptul că s-a solicitat partajarea bunurilor ce fac obiectul cauzei, cu excluderea de la masa partajabilă a anumitor bunuri, aspecte ce modifică substanţial cererea introductivă.

Având în vedere că demersul juridic al reclamanţilor este de fapt o modificare a cererii de chemare în judecată, acest demers trebuie să fie întreprins de reclamanţi, în condiţiile prevăzute de art. 204 din C. proc. civ., respectiv până la primul termen la care reclamanţii au fost legal citaţi.

Faţă de faptul că cererea de modificare a cererii de chemare în judecată a fost depusă la dosarul cauzei după primul termen de judecată, au invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de modificare a cererii de chemare în judecată şi au solicitat admiterea acestei excepţii, să se constate că reclamanţii sunt decăzuţi din dreptul de a mai formula o cerere de modificare a acţiunii, iar precizarea de acţiune să nu fie luată în seamă de către instanţă.

În situaţia în care se va trece peste excepţia tardivităţii, au solicitat respingerea noilor cereri formulate de către reclamant prin precizarea de acţiune, având în vedere următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1670/24.08.2007, la Notarul Public N.L.C., D.N. şi D.F.au vândut în stare de indiviziune către D.D., D.G.,, cota indiviză de 2/3, iar lor, D.C., D.T.,, cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în satul Şuşiţa, corn. Brezniţa de Ocol, în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinătăţile N- drum, E- proprietate D. D., S- drum, V- drum.

Acest imobil este compus din teren intravilan curţi construcţii, în suprafaţă de 315 mp, teren arabil 956 mp şi construcţiile aflate pe teren.

Faţă de acestea, au devenit proprietari pe cota parte de 1/3 din imobil compus din teren şi construcţii prin contractul de vânzare-cumpărare, iar solicitarea reclamanţilor de a scoate de ia masa partajabilă casa, magazia şi suprafaţa betonată ar afecta însăşi dreptul lor de proprietate, i-ar  lipsi de posibilitatea de a exercita dreptul de proprietate în cotă de 1/3 asupra acestor construcţii, ar echivala cu negarea dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat, fapt ce este inadmisibil.

Pentru toate aceste motive, au solicitat  respingerea cererilor formulate de către reclamanţi.

La termenul de judecată din data de 22.10.2015, instanţa a calificat precizarea de acţiune formulată de reclamanţi în data de 29.05.2015 ca fiind cerere adiţională, de modificare şi completare a acţiunii, a admis excepţia tardivităţii cererii adiţionale, de modificare şi completare a acţiunii reclamanţilor, excepţie invocată de pârâţii D.C., D.T.,  şi a respins cererea adiţională ca tardiv formulată, motivele fiind expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

 Instanţa, în baza art. 255 Cod proc. Civilă, rap. la art. 258 al. 1 Cod proc. Civilă,  apreciind că sunt  admisibile şi pot duce la dezlegarea pricinii, a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosar şi proba cu  interogatoriul reclamantului D.D., reclamanţii şi pârâţii  învederând la termenul de judecată din data de 14 mai 2015, că  nu mai insistă în administrarea celorlalte interogatorii depuse la dosar şi nici la administrarea probei testimoniale,  întrucât s-a solicitat de către reclamanţi, ieşirea din indiviziune în cote de 2/3 pentru reclamanţi şi de 1/3 pentru pârâţi, cotele fiind  stabilite în contractul de vânzare -  cumpărare depus la dosar.

De asemenea, a fost efectuată  expertiză tehnică judiciară de specialitate.

În considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, prin sentinţa civilă nr.2390/23.06.2016 Judecătoria Dr.Tr.Severin, a admis acţiunea, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată, reclamanţii D.D., D.G.,, în contradictoriu cu pârâţii D.C., D.T., D.N. şi D.F. au solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în com.Brezniţa-Ocol, sat Şuşiţa, judeţul Mehedinţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinii: N: drum, E: propr.D.D., S: drum, V: drum şi construcţiile existente pe acest teren, respectiv casă de locuit compusă din două camere şi hol din BCA şi cărămidă, acoperită cu ţiglă (C1), magazie, grajd din piatră şi lemn (C2), bucătărie din cărămidă, acoperită cu ţiglă (C3), înscris în cartea funciară Brezniţa Ocol sub nr.285/N, nr.cadastral 362.

Prin contractul de vânzare autentificat sub nr.1670 din data de 24.08.2007 de BNP N.L.C., (f.18-19 vol.I), pârâţii D.N. şi D.F.au vândut în indiviziune reclamantului D. D., căsătorit cu D.G., cota indiviză de 2/3 şi pârâtului D.C., căsătorit cu D.T., cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în satul Şuşiţa, com.Brezniţa-Ocol, jud.Mehedinţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinii: N: drum, E: propr.D. D., S: drum, V: drum şi construcţiile existente pe acest teren, respectiv casă de locuit (C1), magazie compusă din două încăperi (C2), bucătărie (C3), înscris în cartea funciară Brezniţa Ocol sub nr.285/N, nr.cadastral 362. Pârâţii D.N. şi D.F.şi-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.

Conform art. 728 C.Civ. „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.”

Potrivit art.987 C.pr.civ, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa a ţinut seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Trebuie subliniat că principiul care guvernează ieşirea din indiviziune este acela al atribuirii în natură cu încercarea de a se atribui fiecărui coindivizar bunuri de aceeaşi natură şi valoare, astfel încât să se realizeze o partajare echitabilă.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au solicitat ieşirea din indiviziune, conform înţelegerii părţilor, intervenită înainte de formularea prezentei acţiuni, şi atribuirea imobilului compus din teren în suprafaţă de 846 mp şi construcţiile C1 şi C2, respectiv casă de locuit şi magazie cu 2 încăperi, cu următorii vecini: N.drum, E: rest proprietate, S: drum şi V: lotul 2 D.C., astfel cum a fost stabilit prin Planul de amplasament şi delimitare a imobilului (f.15,16 vol.I).

Pârâţii D.C., D.T., au solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, atribuirea lotului 2A, identificat de expert tehnic Duicu Emanoil (f.171-185) compus din bucătărie din cărămidă, acoperită cu ţiglă şi teren plaţ de casă, în suprafaţă de 425 mp, situat în sat Şuşiţa, com.Brezniţa Ocol, jud.Mehedinţi, cu vecinii: N: drum, S: drum, E: Lot nr.1A (D. D.), V: drum.

În consecinţă, instanţa a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în com.Brezniţa-Ocol, sat Şuşiţa, judeţul Mehedinţi, compus din teren intravilan în suprafaţă de 1271 mp, cu vecinii: N: drum, E: propr.D.D., S: drum, V: drum şi construcţiile existente pe acest teren, respectiv casă de locuit compusă din două camere şi hol din BCA şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, bucătărie din cărămidă, acoperită cu ţiglă, magazie, grajd din piatră şi lemn, urmând a omologa raportul de expertiză întocmit de expert tehnic D.E., în varianta A de lotizare (filele 171-185).

Faţă de cele reţinute, având în vedere opţiunea părţilor, faptul că imobilul este partajabil în natură şi că prin atribuirea bunurilor în natură se atribuie părţilor  bunuri de aceeaşi natură, evitându-se plata unei sulte exagerate pentru egalizarea valorii loturilor, instanţa a atribuit reclamanţilor D.D., D.G., a Lotul nr.1A, având o valoare de 27.903 lei, compus din casă de locuit cu două camere şi hol din BCA şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, grajd din piatră şi lemn, magazie şi teren plaţ de casă, în suprafaţă de 846 mp, situat în sat Şuşiţa, com.Brezniţa Ocol, jud.Mehedinţi, cu vecinii: N: drum, S.drum, E:D.D., V: Lot nr.2A (D.C.).

A atribuit pârâţilor D.C., D.T., Lotul nr.2A, având o valoare de 6.425 lei, compus din bucătărie din cărămidă, acoperită cu ţiglă şi teren plaţ de casă, în suprafaţă de 425 mp, situat în sat Şuşiţa, com.Brezniţa Ocol, jud.Mehedinţi, cu vecinii: N: drum, S: drum, E: Lot nr.1A (D.D.), V: drum.

Pentru echilibrarea valorii loturilor, instanţa a obligat reclamanţii la plata către pârâţii D.C., D.T., a sumei de 5.018 lei, cu titlu de sultă.

Nu s-a putut reţine solicitarea reclamanţilor de a nu fi obligaţi la plata sultei către pârâţi pentru că ar fi efectuat anumite îmbunătăţiri la imobil, întrucât reclamanţii nu au învestit instanţa, în termen legal, cu alte cereri referitoare la pretinsele îmbunătăţiri aduse imobilului.

În temeiul art.453 alin.2 C pr civ, a compensat cheltuielile de judecată şi a obligat reclamanţii la plata către pârâţii D.C., D.T., a sumei de 45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu cota cuvenită.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că, instanţa de fond nu a avut în vedere contribuţia lor la îmbunătăţirile aduse imobilului, deşi, împreună cu soţia au plătit impozitul la toată suprafaţa de teren de circa 10 ani, deoarece înţelegerea cu părinţii săi a fost ca ei să-şi construiască o casă de locuit pe terenul lor, iar fratelui său împreună cu soţia sa să-i revină casa de locuit în care stau la momentul introducerii acţiunii părinţii, casă care se află pe schiţa cadastrală care le revine lor.

Nu s-a avut în vedere, casa care se afla în Lotul nr. 1 A, este făcută de ei de la temelie, au adunat materiale cu circa 15 ani în urmă pentru a ridica o casă în curtea părinţilor. Această casă a fost construita în totalitate cu munca şi materialele lor, fratele său l-a ajutat foarte puţin (la sudat) deoarece acesta este sudor de meserie şi l-a rugat să îl ajute pentru a face o sudură de calitate.

Magazia s-a prăbuşit în anul 2013, din cauza zăpezii şi a vechimii foarte înaintate, iar după topirea zăpezii a ridicat una noua cu materiale şi munca depusă de ei, la care au fost ajutaţi de persoane din sat.

Pe terenul care le revenea pârâţilor, au construit un gard din plasă de sârmă prinsă în stâlpi din fier, gard construit pe o lungime de 30-35 metri liniari. A turnat ciment în curtea pârâţilor, pe o lungime de 9 m şi lățime de 2,5 m, eu făcând aceste lucrări cu scopul că este fratele său şi sunt o familie.

Instanţa de fond a încuviințat proba cu martorii din cererea de chemare în judecata, iar ulterior nu a mai fost de acord cu această probă, iar proba era necesară şi concludentă la dovedirea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajării.

Au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, privind evaluarea construcţiilor, a terenului, având în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare au cumpărat atât teren cu categoria curți-construcții cât şi teren arabil.

În baza art. 480 alin 3 C. proc. Civ. solicită admiterea apelului, anularea hotărârii şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În drept, apelul se întemeiază pe dispoziţiile art. 466-480 C. proc. civ.

Intimaţii D.C., D.T., au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului reclamanţilor, menţinerea sentinţei civile nr. 2390/2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dos. nr. 17002/225/2014 ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanţii critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond sub următoarele aspecte:

Instanţa de fond nu ar fi avut în vedere contribuţia reclamanţilor la îmbunătăţirile aduse imobilului, precum şi faptul că reclamanţii au achitat impozitul pe toată suprafaţa de teren pentru ultimii 10 ani.

Instanţa de fond nu ar fi avut în vedere că imobilul casă de locuit care se află în lotul IA este făcută de reclamanţi, care au adunat materiale timp de 15 ani şi nici faptul că gardul din plasă de sârmă în stâlpi de fier a fost construit de către reclamant.

Apelanţii critică soluţia instanţei de fond şi sub aspectul că instanţa de fond, deşi iniţial ar fi încuviinţat proba cu martori, ulterior nu a mai administrat această probă, care ar fi fost, în opinia apelanţilor necesară şi concludentă.

Consideră toate motivele de apel nefondate şi solicită respingerea apelului având în vedere următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1670/24.08.2007 la Notarul Public N.L.C.,, D.N. şi D.F.au vândut în stare de indiviziune către D.D., D.G.,, cota indiviză de 2/3 iar către pârâţii D.C., D.T.,, cota indiviză de 1/3 din imobilul în suprafaţă de 1271 mp, situat în corn. Brezniţa de Ocol, sat Şuşiţa, compus din teren intravilan curţi construcţii, în suprafaţă de 315 mp, teren arabil de 956 mp şi construcţiile aflate pe teren, astfel cum au fost identificate în contractul de vânzare cumpărare.

Faţă de acestea, nu au nicio relevanţă în cauză susţinerile reclamanţilor în sensul contribuţiei aduse la ridicarea casei de locuit, atâta timp cât proprietarii acestor construcţii le-au înstrăinat, în forma celor două cote indivize, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, în anul 2007 şi am devenit proprietari ai cotei indivize de 1/3 din teren şi construcţii.

Acest motiv de apel trebuie analizat şi prin prisma faptului că, nu s-a formulat în termenul legal un capăt de cerere prin care să se solicite de către reclamanţi constatarea unui drept de creanţă pentru îmbunătăţirile aduse imobilului, pentru impozitul achitat sau pentru gardul din plasă de sârmă.

Reclamanţii au formulat în data de 29.05.2015, o precizare de acţiune, prin care au solicitat scoaterea de la masa partajabilă a imobilului casă de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI, compusă din 2 camere, hol, sală şi scară cu suprafaţa utilă de 38,20 mp şi suprafaţa construită de 49,47 mp, magazia notată pe schiţa cadastrală cu C2 compusă din 2 încăperi, grajd şi poiată cu suprafaţa utilă de 37,58 mp şi suprafaţa construită de 73,42 mp cu motivarea că

Aceste bunuri, respectiv casa de locuit ar fi fost edificată în întregime de reclamanţi, cu mult timp înainte de a se încheia contractul de vânzare cumpărare, iar magazia a fost construită de reclamant ca urmare a prăbuşirii vechii magazii. S-a mai solicitat scoaterea de la masa partajabilă a suprafeţei de 50 mp de beton turnat lângă casa notată pe schiţa cadastrală cu CI, în perioada 2008-2014.

La termenul de judecată din 22.10.2015 instanţa de fond a calificat precizarea de acţiune formulată de reclamanţi ca fiind cerere adiţională, de modificare şi completare a acţiunii reclamanţilor şi a respins cererea adiţională ca tardiv formulată.

Faţă de lipsa unui capăt de cerere în ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse imobilului de către reclamanţi, de comun acord, la termenul de judecată la care s-au propus şi încuviinţat probele, ambele părţi au renunţat la proba cu interogatoriul şi la audierea martorilor propuşi prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare, raportat la faptul că instanţa de judecată a fost investită doar cu judecarea cererii de ieşire din indiviziune.

Astfel, aşa cum se consemnează şi în sentinţa instanţei de fond, pagina 5, la termenul de judecată din 14.05.2015, reclamanţii şi pârâţii au învederat că nu mai insistă în administrarea celorlalte interogatorii depuse la dosar şi nici la administrarea probei testimoniale, întrucât s-a solicitat de către reclamanţi, ieşirea din indiviziune în cote de 2/3 pentru reclamanţi şi 1/3 pentru pârâţi, cotele fiind stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar.

Faţă de acestea, sentinţa instanţei de fond nu poate fi considerată nelegală în ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse imobilului de către reclamanţi, întrucât instanţa de fond nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.

În altă ordine de idei, înscrisurile depuse de către reclamanţi nu pot face dovada faptului că aceştia au realizat îmbunătăţiri la imobilul în cauză: o parte din înscrisuri atestă plăţi făcute de tatăl reclamantului, D.N., înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.1670/24.08.2007. De asemenea au fost depuse înscrisuri pentru achiziţionarea de obiecte care nu au legătură cu imobilul în cauză, spre ex. pentru achiziţionare motocoasă.

Aceste apărări au fost făcute pe larg, la instanţa de fond şi se regăsesc în notele de şedinţă depuse ulterior solicitării reclamanţilor de a li se încuviinţa proba cu înscrisuri pentru a face dovada îmbunătăţirilor aduse imobilului.

În ceea ce priveşte probele solicitate, se opun la administrarea probei cu martori, reclamanţii au renunţat la această probă la instanţa de fond, iar constatarea îmbunătăţirilor făcute de reclamanţi nu face obiectul cauzei.

Se opun şi la administrarea probei cu expertiza, nu se arată în concret ce fel de expertiză se solicită, ce se doreşte să se dovedească cu această probă, nu au fost formulate obiective în acest sens.

În cauză au fost efectuate două expertize în specialitatea construcţii, iar reclamanţii au avut dreptul de a propune obiective şi de a formula obiecţiuni.

Analizând apelul tribunalul reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1670 /24.08.2007 de către B.N.P. N.L.C., din Drobeta Turnu Severin, D.N. şi D.F.autorii apelant D.D.şi ai pârâtului D.C. le-au  vândut în stare de indiviziune,  reclamantului cota de 2/3 din teren iar pârâtului D.C. 1/3 din terenul intravilan situat in corn. Brezniţa-Ocol, sat Susita, jud. Mehedinţi, imobilul proprietatea vânzătorilor situat în sat Şuşiţa,com.Brezniţa –Ocol, jud.Mehedinţi,compus din : teren intravilan in suprafaţa totala de 1.271 m.p. cu următoarele vecinătăţii: N - Drum, E - prop. D.D., S - Drum, V - Drum. ; teren arabil notat pe schiţa cadastrala 2A cu suprafaţa de 956 m.p. si teren curți-construcții notat pe schiţa cadastrala cu ICC cu suprafaţa de 315m.p. precum şi construcţiile existente pe acest teren, respectiv casa de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI compusa din 2 camere, hol sală şi scară cu suprafaţa utilă de 38,20m.p. şi suprafaţa construită de 49,47 m.p., magazie notată pe schiţa cadastrală cu C2 compusa din 2 încăperi, grajd şi poiată cu suprafaţa utila de 37,58m.p. şi suprafaţa construită de 73,42m.p. şi bucătărie notată pe schiţa cadastrală cu C3 compusă dintr-o încăpere, hol şi scară cu suprafaţa utilă de 11,72 m.p. şi suprafaţa construită de 18,11 m.p., imobil înscris în Cartea Funciara nr. 285/N Brezniţa Ocol şi are număr cadastral 362.

Prin acţiunea introductivă reclamanţii apelanţi au solicitat ieşirea din indiviziune asupra imobilului descris.

La data de 29.05.2015 reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au solicitat scoaterea de la masa partajabilă a casei de locuit notată pe schiţa cadastrală cu CI compusa din 2 camere, hol sală şi scară cu suprafaţa utilă de 38,20m.p. şi suprafaţa construită de 49,47 m.p., magazie notată pe schiţa cadastrală cu C2 compusa din 2 încăperi, grajd şi poiată cu suprafaţa utila de 37,58m.p. şi suprafaţa construită de 73,42m.p. susţinând că această casă a fost edificată de reclamanți cu mult timp înainte de vânzarea imobilului . A solicitat în acelaşi timp scoaterea de la masa partajabilă a suprafeţei de 50 m.p. beton turnat în curtea casei lângă casa notată cu C1.

La termenul din 22.10.2015 instanţa de fond a calificat precizarea de acţiune ca fiind o cerere adiţională prin care reclamanţii şi-au modificat cererea introductivă şi apreciind că poate fi formulată numai până la primul termen de judecată a respins-o ca tardiv formulată.

Apelul este nefondat.

Prin art.478 alin.1 C.pr.civ. legiuitorul a stabilit limitele efectului devolutiv în sensul că acestea sunt determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă. Astfel prin alin.1 a stabilit că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe iar prin alin.3 s-a stabilit că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Aşadar în apel părțile nu pot schimba cadrul procesual în sensul de a aduce în discuție aspecte care nu au fost supuse judecăţii în primă instanţă ,de a modifica scopul promovării acţiunii şi nici de a formula  noi pretenţii.

În cauză tribunalul constată că  apelanţii prin cererea de apel au criticat sentinţa de fond prin prisma unor cereri cu care aceasta nu a fost investită şi evident nu le-a soluţionat.

Astfel au criticat faptul că nu a avut în vedere contribuţia lor la îmbunătăţirile aduse imobilului deoarece înţelegerea cu părinţii săi a fost ca ei să-şi construiască o casă de locuit pe terenul lor, casa care se afla în Lotul nr. 1 A, fiind construita în totalitate cu munca şi materialele lor,pe care le-au adunat cu circa 15 ani în urmă, iar fratelui său împreună cu soţia sa să-i revină casa de locuit în care stau la momentul introducerii acţiunii .Au arătat că magazia s-a prăbuşit în anul 2013, din cauza zăpezii şi a vechimii foarte înaintate, iar după topirea zăpezii a ridicat una noua cu materiale şi munca depusă de ei, la care au fost ajutaţi de persoane din sat iar pe terenul care le revenea pârâţilor, au construit un gard din plasă de sârmă prinsă în stâlpi din fier, gard construit pe o lungime de 30-35 metri liniari. A turnat ciment în curtea pârâţilor, pe o lungime de 9 m şi lățime de 2,5 m, eu făcând aceste lucrări cu scopul că este fratele său şi sunt o familie.

Observând cererea introductivă de instanţă tribunalul constată că prima instanţă a fost investită doar cu partajarea imobilului descris mai sus fără nici o altă precizare. Prin urmare cum apelanţii nu au investit prima instanţă cu pretenţiile arătate în cuprinsul cererii de apel este evident că prin cererea de apel apelanţii reclamanţi nu respectă dispoziţia art.478 alin.3 C.pr.civ.,de a nu formula cereri noi.

Este adevărat că în faţa primei instanţe aceştia au formulat o precizare de acţiune la data de 29.05.2016,calificată de instanţa de fond ca fiind o cerere adiţională prin care reclamanţii şi-au modificat cererea introductivă însă această cerere a fost respinsă ca tardiv formulată astfel că cele menţionate în această cerere nu au fost judecate în fond.

Mai mult prin apelul formulat reclamanții apelanţi nu au criticat soluţia adoptată de prima instanţă prin încheierea din încheierea din data de 22.10.2015 iar instanţa de apel nu poate proceda la o verificare întrucât potrivit art.479 alin.1 teza I C.pr.civ. instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă iar aceştia prin cererea de apel nu au criticat încheierea din data de 22.10.2015.

Prin urmare cum în faţa primei instanţe nu a avut loc o judecată în legătură cu aspectele invocate iar prin cererea de apel nu este criticată soluţia adoptată de prima instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 22.10.2015,tribunalul apreciază că apelul este nefondat cu privire la aspectele enumerate.

Nefondat este şi cu privire la aspectul privind evaluarea imobilului întrucât apelanţii nu au arătat în ce mod a greşit expertul,ce nu a evaluat sau care sunt valorile greşite şi care ar trebui să fie remediate de către instanţa de apel.

De altfel observând raportul de expertiză tribunalul constată că expertul la momentul la care a evaluat imobilele  a avut în vedere Dec.256/1984 încercând astfel să stabilească valori cât mai aproape de cele ale pieţei. Se impune menţiona că expertul nu a avut la dispoziţie informaţii privind vânzarea unor imobile în zona de amplasament a imobilelor din litigiu astfel că, observând criteriile în funcţie de care a fost calculată valoarea construcţiilor şi a terenurilor supuse partajării, tribunalul apreciază că acestea sunt în concordanţă cu valoarea de piaţă a acestor imobile.

Pentru toate aceste motive apreciind că apelul estre nefondat în temei art.480 alin.1 C. pr.civ.,va fi respins.

În temei art.453 alin.1 C.pr.civ.,cum apelanţii au căzut în pretenţii prin formularea unui apel nefondat ,vor fi obligaţi către intimaţii D.C., D.T., la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în apel .

Potrivit art.502 din O.U.G. nr.51/2008,privind ajutorul public judiciar, în situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

Faţă de acestea constatând că apelanţii reclamanţi au primit în urma procesului de partaj bunuri în valoare de 27.903 lei apelanţii vor fi obligaţi la restituirea către stat a sumei de 475 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei de timbru aferente cererii de apel.

Domenii speta

Spete similare