Anulare decizie de impunere suspiciuni privind realitatea tranzactiilor

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2015, reclamanta SC RAP SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor administrativ-fiscale respectiv a Deciziei de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si a Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015, întocmite de organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O, Activitatea de Inspecţie Fiscala, pentru suma de 147.436 lei, reprezentând impozit pe profit: 127.256 lei,dobanzi/majorari de intarziere:12.108 lei,penalităţi de intarziere 8.072 lei.

În motivare arată că, în fapt, organele de inspecţie fiscala au stabilit in sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar de 127.256 lei, dobanzi/majorari de intarziere in suma de 12.108 lei si penalităţi de intarziere de 8.072 lei, prin Decizia de impunere nr. F-OT X/26.05.2015 si R1F nr. F-OT X/26.05.2015.

Se arată că motivul de fapt, inscris la pct.2.1.2 din Decizia de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 pentru care a fost calculata diferenţa de obligaţii bugetare este următorul:

„ Operatorul economic a achiziţionat deşeuri de aluminiu de la societăţi care la rândul lor nu fac dovada unor aprovizionări legale cu astfel de produse, fapt pentru care aceste aprovizionări sunt considerate cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. "

Temeiul de drept inscris la pct. 2.1.3 din decizia de impunere contestata este reprezentat de dispoziţiile art. 11, alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal:

„La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod , autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. "

Potrivit prevederilor art.87-„Forma si conţinutul deciziei de impunere", precum si art. 43 \Continutul si motivarea actului administrativ fiscal"-alin.(2) lit.e) si lit. f) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, decizia de impunere trebuie sa cuprindă pe langa categoria de impozit, taxa, contribuţie sau alta suma datorata bugetului general " consolidat, baza de impunere, cuantumul acestora, precum si elementele prevăzute la art.43 alin.(2). adică inclusiv, „motivul de fapt" si „temeiul de drept".

Conform Ordinului 1021/29.07.2013 privind aprobarea modelului si conţinutului formularului „Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane juridice ", anexa 2- Instrucţiuni de completare a formularului, pct. 2.1.2 si pct. 2.1.3 au următorul conţinut:

2.1.2„Motivul de fapt": se vor înscrie detaliat si in clar modul in care contribuabilul a efectuat si înregistrat o operaţiune patrimoniala, modul in care a tratat-o din punct de vedere

fiscal sau cu influenta fiscala si tratamentul fiscal aplicat de acesta, precum si prezentarea consecinţelor fiscale.

Motivul de fapt se va inscrie atat pentru obligaţia fiscala principala cat si pentru accesoriile calculate pentru aceasta.

2.1.3„Temeiul de drept": se va inscrie detaliat si clar, încadrarea faptei contestate, cu

precizarea actufiii normativ, a articolului, a celorlalte elemente prevăzute de lege, cu prezentarea concisa a textului de lege pentru cazul constatat. Temeiul de drept se va inscrie atat pentru obligaţia fiscala principala cat si pentru accesoriile calculate la aceasta.

Fata de prevederile legale invocate mai sus, apreciază că cele doua acte administrative

fiscale contestate, respectiv Decizia de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 şi RIF nr F-OT X/26.05.2015, au fost întocmite cu încălcarea dispoziţiilor art.87 si art.43 âlin.2 lit.e) si lit f) din OG nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a Ordinul 1021/29.07.2013 privind aprobarea modelului si conţinutului formularului „Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala pentru persoane juridice".

Cosideră că, in actele contestate organele de inspecţie fiscala nu au prezentat detaliat si in clar modul in care societatea a efectuat si inregistrat operaţiunile patrimoniale desfăşurate cu SC AP SRL si SC EPC SRL, ci s-au mulţumit sa copieze opinia inspectorilpr antifrauda din cadrul DRAF nr.4 TJ, fara a prezenta constatările si investigaţiile fiscale proprii, realizate cu ocazia efectuării verificării fiscale.

Prin Procesul-verbal nr. X/20.11.2014 încheiat de D.R.A.F. nr.4 TJ inspectorii antifrauda au formulat o opinie defavorabila societăţii reclamante, considerând ca daca furnizorul S.C. AP S.R.L. nu poate justifica provenienţa lingourilor de aluminiu si a deşeurilor de aluminiu, atunci livrările către societatea reclamantă sunt fictive si se invoca ca temei legal pentru a nu se da drept de deducere a cheltuielilor efectuate cu achiziţia acestor lingouri si deseori de aluminiu de la S.C. AP S.R.L.

Conform Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X din 26 mai 2015, invocând Procesul-verbal nr.X din 20 noiembrie 2014 intocmit de inspectorii antifrauda, societăţile care figurează „ca furnizori ai S.C. AP S.R.L. C, aceasta din urma nu a prezentat contracte de vanzare-cumparare deşeuri, formulare de incarcare — descărcare, obligaţie prevăzuta de HG 1061/2008, tichete de cântar pentru fiecare transport etc. documente care sa ateste compoziţia fizica si chimica a deşeurilor, documente care sa reflecte sortarea deşeurilor ".

În raportul de inspecţie fiscală desi se recunoaşte ca: facturile au fost achitate integral prin sistemul bancar transportul lingourilor de aluminiu a fost asigurat cu mijloacele auto proprietatea S.C. RAP S.R.L.

Aceste deşeuri si lingouri de aluminiu au fost recepţionate de societatea reclamantă fara a se face nici o analiza a faptului ca, aceste lingouri au fost valorificate de societatea reclamantă prin vânzarea către alte societăţi comerciale, iar desenrile de aluminiu au fost prelucrate in cadrul societăţii, obtinandu-se lingouri de aluminiu încadrate intr-un standard marca de fabricaţie conform certificatelor de calitate prezentate, care an fost vândute clienţilor săi si acceptate de aceştia ca fiind îndeplinite criteriile de calitate, echipa de control, fara a manifesta rolul activ conform dispoziţiilor art.7 din OG 92/2003  in stabilirea corecta a stării de fapt fiscale, fara a respecta dispoziţiile art.105 alîn.5 din OG 92/2003 rep. privind principiul independentei si autonomiei inspecţiei fiscale, a tras concluzia considerând ca, daca inspectorii antifrauda spun ca operaţiunile de achiziţie sunt fictive, atunci si organul fiscal, fara a face o analiza temeinica, menţin aceleaşi argumente.

Apreciază că în acest mod, organele de inspecţie fiscala au incalcat atat prevederile anterior menţionate cat si prevederile art.94 - Obiectul si funcţiile inspecţiei fiscale din OG 92/2003, având in vedere ca in actele administrativ fiscale contestate au preluat opiniile inspectorilor antifrauda din cadrul DRAF nr 4 TJ inscrise in Procesul-verbal nr. X/20.11.20141, si nu propriile constatări si investigaţii fiscale realizate in timpul verificării fiscale, cum de altfel prevăd dispoziţiile legale menţionate, precum si dispoziţiile Ordinului 364/2009 privind procedura desfăşurării inspecţiei fiscale.

Temeiul de drept înscris in Decizia de impunere nr. F-OT X/26.05.2015 nu reglementează modul de calcul al impozitului pe profit.

Prevederile care stabilesc cadrul legal pentru acest impozit sunt prezentate in cuprinsul acestei contestaţii.

In actele administrativ-fiscale contestate nu au fost precizate dispoziţiile care stabilesc modul de calcul al profitului impozabil si al impozitului pe profit, prevederi legale respectate de SC RAP SRL.

a)Art.19 alin.(l) Cod fiscal: „Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile."

b)Art.21 alin.(l) Cod fiscal: „Pentru determinarea profitului* impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare."

Se arată că în mod evident si indubitabil legiuitorul a stabilit ca singur criteriu de deductibilitate a cheltuielilor daca aceste cheltuieli sunt sau nu efectuate in scopul realizării de venituri impozabile.

Mai mult decât atat, apreciază ca cheltuielile (costurile) de achiziţie efectuate de S.C. RAP S.R.L. se regăsesc in costurile generale ale societăţii si au contribuit la formarea preturilor de vânzare a lingourilor către clienţii societăţii reclamante.

Legiuitorul nu a stabilit alte criterii cum ar fi cele menţionate de inspectorii fiscali: constatările inspectorilor antifrauda, faptul că furnizorii nu justifica provenienţa bunurilor etc.

In aceste condiţii, organele de inspecţie fiscala aveau obligaţia "să aprecieze starea de fapt fiscală conform competenţelor lor şi să adopte soluţia admisă de lege" în conformitate cu prevederile art.6 Cod procedură fiscală.

Ori, Codul fiscal, în dispoziţiile art.19 alin.(l) şi 21 alin.(l), obligă organul fiscal să analizeze dacă aceste lingouri şi deşeuri de aluminiu aprovizionate de la S.C. AP S.R.L.. şi S.C. EPC S.R.L. au fost vândute mai departe, dacă au fost înregistrate veniturile aferente acestor vânzări şi dacă sunt recunoscute aceste venituri ca venituri impozabile în contabilitatea S.C. RAP S.R.L.

In condiţiile în care au fost recunoscute veniturile rezultate din vânzarea acestor lingouri ca venituri impozabile, atunci sunt incidente prevederile O.IVLF.P. nr.3055/2009, punctul 36 alin.(2), în vigoare la data efectuării acestor tranzacţii:  „(2) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitente din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli."

In acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, Cauza C - 29/08J ABSKF:„57.Potrivit unei jurisprudente constante, existenţa unei legături directe şi imediate întke o anumită operaţiune în amonte şi una sau mai multe operaţiuni în aval ce dau naştere unui drept de deducere este, în principiu, necesară pentru ca dreptul de deducere a TVA-ului în amontk să îi fie recunoscut persoanei impozabile şi pentru a determina întinderea acestui drept. Dreptul de deducere a TVA-ului aplicat pe achiziţiile de bunuri şi servicii în amonte presupune ca sumele cheltuite pentru achiziţia acestora să facă parte din elementele constitutive ale operaţiunilor taxate în aval ce dau drept de deducere.

58. Un drept de deducere este, cu toate acestea, de asemenea admis în favoarea persoanei impozabile, chiar în absenţa unei legături directe şi imediate între o anumită operaţiune in amonte şi una sau mai multe operaţiuni în aval ce dau naştere unui drept de deducere, atunci când costul serviciilor în cauză face parte din cheltuielile generale ale persoanei impozabile şi reprezintă, ca atare, elemente constitutive ale preţului bunurilor şi serviciilor pe care aceasta le furnizează. Astfel, asemenea costuri au legătură directă şi imediată cu ansamblul activităţii economice a persoanei impozabile. "

Susţine că în spiritul celor arătate mai sus s-a exprimat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 4-Secţia penală care a statuat în Decizia nr.4011/2013 că cheltuielile reale efectuate de societate cu achiziţia bunurilor aprovizionate nu trebuie incluse în stabilirea prejudiciului atunci când se stabileşte cu certitudine că bunurile au circulat.

Pe de altă parte, invocă dispoziţiile art.155 alin.(24) Cod fiscal privind controlul de gestiune, prin care să se ateste autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea facturilor: art.155 pct.(24) Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură si o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. «Autenticitatea originii» înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau a emitentului facturii. «Integritatea conţinutului» înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezentul articol."

În conformitate cu prevederile punctului 76 alin.(4) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, se arată că furnizorul asigură autenticitatea facturii prin înregistrarea acesteia în evidenţele sale contabile.

Furnizorii S.C. AP S.R.L şi S.C. EPC S.R.L. au înregistrat în evidenţele lor contabile toate facturile de livrare către S.C. RAP S.R.L., apreciind că o primă condiţie prevăzută de legiuitor a fost îndeplinită, conform dispoziţiilor articol 155 alin.(4) Cod fiscal, respectiv asigurarea autenticităţii facturii de către furnizor, condiţie legala de care echipa de control nu a ţinut cont, nefacand verificări in aceste sens, desi este o condiţie imperativa prevăzuta de legiuitor.

Beneficiarul, respectiv S.C. RAP S.R.L., asigură autenticitatea originii facturii în conformitate cu prevederile pct.76 alin.(4) prin aplicarea unui control de gestiune care să permită stabilirea unei piste fiabile de audit între factură şi livrare sau prestare.

Conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, pct.76 alin.(7): „In sensul art.155 alin. (24) din Codul fiscal, controlul de gestiune înseamnă procesul prin care persoana impozabilă garantează în mod rezonabil identitatea furnizorului/prestatorului facturii, integritatea conţinutului facturii şi lizibilitatea facturii din momentul emiterii/primirii până la sfârşitul perioadei de stocare.

Controlul de gestiune trebuie să corespundă volumului/tipului de activitate a persoanei impozabile, să ia în considerare numărul şi valoarea tranzacţiilor, precum şi numărul şi tipul de furnizori/clienţi, şi, după caz, orice alţi factori relevanţi. Un exemplu de control de gestiune este reprezentat de corelarea documentelor justificative. "

Susţine că reclamanta S.C. RAP S.R.L. a prezentat documente din care rezultă că facturile de achiziţie au fost achitate prin sistemul bancar, că lingourile de aluminiu au fost transportate cu mijloacele auto proprii pentru care s-au întocmit CMR-uri, foi de parcurs, au fost întocmite note de intrare recepţie, aprovizionările acestor lingouri şi deşeuri de aluminiu se corelează cu livrările mai departe către clienţii S.C. RAP S.R.L.

În aceste condiţii, controlul de gestiune îndeplineşte condiţiile date de legiuitor în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, pct.76 alin.(7) după cum urmează:

Tranzacţiile efectuate corespund volumului şi tipului de activitate desfăşurată de S.C. RAP S.R.L.;

-Numărul şi valoarea tranzacţiilor sunt normale şi se încadrează în activitatea normală şi legală desfăşurată de societate;

-Există o legătură directă şi nemijlocită între achiziţiile efectuate şi livrările efectuate, astfel încât furnizorii şi clienţii societăţii reclamante pot fi identificaţi;

-Documentele justificative se corelează astfel: facturile de aprovizionare se corelează cu CMR-urile, foile de parcurs, notele de intrare recepţie, documentele de decontare bancară către furnizori, facturile de livrare către clienţii reclamantei şi documentele de încasare bancare emise de aceştia pe numele societăţii.

Legiuitorul a statuat că o factură trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul fiscal: „Factura se întocmeşte şi se utilizează în conformitate cu prevederile Codului fiscal".

În conformitate cu prevederile Codului fiscal, art.155 alin.(19) şi (24), sunt stabilite condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o factură pentru a fi document justificativ.

Acest articol nu face referire la documentele pe care trebuie să le deţină furnizorii societăţii reclamante pentru a justifica livrările către societatea, pentru justifica provenienţa deşeurilor şi lingourilor de aluminiu pe care S.C. AP S.R.L. le-a livrat către societatea reclamantă.

Astfel, faptul că S.C. S.R.L. nu a prezentat contracte de vânzare-cumpărare deşeuri, formulare de încărcare - descărcare, tichete de cântar pentru fiecare transport etc, nu sunt argumente care să nu dea dreptul reclamantei S.C. RAP S.R.L. dreptul de deducere a cheltuielilor aferente achiziţiilor de deşeuri şi lingouri de aluminiu efectuate de la S.C. AP S.R.L.

Atât timp cât legiuitorul a stabilit care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o factură, pe de o parte, iar pe de altă parte care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cheltuială pentru a fi deductibilă la calculul profitului impozabil, invocarea altor condiţii legale (HG 1061/2008) pentru a nu da dreptul de deducere a cheltuielilor, condiţii ce sunt contrare prevederilor Codului fiscal, atunci în conformitate cu prevederile art.l alin.(3) Cod fiscal trebuiesc aplicate strict prevederile Codului fiscal.

Ori, conflictul este evident între cele invocate de organele de inspecţie fiscală şi Codul

fiscal: Codul fiscal stabileşte în mod indubitabil care este condiţia care trebuie să o îndeplinească o cheltuială pentru a fi deductibilă: aceea de a fi efectuată în scopul realizării de venituri impozabile.

Cheltuielile efectuate de S.C. RAP S.R.L. cu achiziţiile de deşeuri şi lingouri de aluminiu de la S.C. AP S.R.L. şi S.C. EPC S.R.L. au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, venituri impozabile recunoscute de organele fiscale.

Aceste cheltuieli nu au legătură cu documentele pe care trebuia să le deţină S.C. AP S.R.L. pentru a justifica provenienţa acestor bunuri pe care le-a livrat societăţii reclamante.

Transferul dreptului de a dispune de deşeurile şi lingourile de aluminiu ca si un proprietar nu este legat de modul în care furnizorul a dobândit aceste bunuri.

Acest aspect a fost statuat de Curtea Europeană de Justiţie în Cauza C - 78/Ll EVITA K: „42. In plus, Curtea a statuat deja că administraţia fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care doreşte să exercite dreptul de deducere a TVA-ului să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor si serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept are calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză si era în măsură să le livreze si că a îndeplinit obligatiile privind declararea si plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte ori că dispune de documentele corespunzătoare în această privinţă. De asemenea administraţia menţionată nu poate să solicite persoanei impozabile să prezinte documente care să provină de la emitentul facturilor....

43. În aceste condiţii, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări că Directiva 2006/112 trebuie interpretată în sensul că,... ,noţiunea de „livrare de bunuri" în sensul acestei directive şi dovada realizării efective a unei astfel de livrări nu sunt legate de forma de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor respective.".

În plus, argumentul fals că S.C. EPC S.R.L. a fost interpusă între furnizorul S.C. AP S.R.L. şi S.C. RAP S.R.L. pentru a crea o aparenţă de legalitate înţelegem să-1 combată astfel:

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o factură sunt statuate la Titlul VI -Taxa pe valoarea adăugată, Cod fiscal.

Astfel, în cazul unei persoane impozabile plătitoare de TVA, chiar dacă aplică măsurile de simplificare prevăzute la art.160 alin.(2) lit.a Cod fiscal, sunt incidente toate prevederile Codului fiscal atât pentru deductibilitatea cheltuielilor cât şi a taxei pe valoarea adăugată, cu singura excepţie că în cazul taxării inverse nu există influenţe fiscale.

În aceste condiţii, chiar dacă S.C. EPC S.R.L. s-a interpus între S.C. AP S.R.L. şi S.C. RAP S.R.L. fiecare tranzacţie trebuie tratată ca o tranzacţie separată chiar dacă bunurile ajung direct la beneficiarul final.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art.128 alin.(6) Cod fiscal, pe care echipa de control 1-a ignorat, desi avea obligaţia aplicării şi respectării acestei dispoziţii legale:

„(6) In cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final. "

Astfel, în mod abuziv, eludând legea, echipa de control consideră, fără a proba, astfel cum prevede jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, că S.C. EPC S.R.L. a fost interpusă pentru a se da aparenţa legalităţii aprovizionărilor, în condiţiile în care însuşi legiuitorul recunoaşte faptul că fiecare tranzacţie a bunurilor se consideră si este recunoscută ca o tranzacţie separată, chiar şi în cazul în care bunurile nu ajung fizic la verigile intermediare ci direct la beneficiarul final.

Apreciază că organele de inspecţie fiscala nu au efectuat aceste analize, aşa cum impune legea conform celor arătate mai sus, nu au corelat toate aceste documente justificative, această analiză având ca efect final respectarea prevederilor art.19 alin.(l) şi art.21 alin.(l) Cod fiscal de către societatea noastră cu privire la deductibilitatea cheltuielilor având în vedere că aceste cheltuieli au generat realizarea de venituri impozabile.

Invocarea de către organul fiscal a dispoziţiilor art.21 alin.(4) lit.f) Cod fiscal, este făcută în mod abuziv, deoarece:

-Pe de o parte, nu doar factura este documentul justificativ care atestă intrarea în gestiune a bunurilor sau efectuarea operaţiunii;

-Pe de altă parte, analiza facturii trebuie făcute în termenii şi condiţiile stabilite de legiuitor la art.155 alin.(24) Cod fiscal şi punctul 76 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aşa cum în mod detaliat am arătat mai sus.

Echipa de .control nu a făcut o astfel de analiză cu efect final în corelarea achiziţiilor cu livrările, adică corelarea tuturor fluxurilor de documente ale S.C. RAP S.R.L.

-Organele de inspecţie fiscala prin Decizia de impunere nr F-OT X/26.05.2015 si RIF FOTX/26.05.2015, precum si inspectorii antifrauda din cadrul DRAF nr. 4 TJ prin Procesul verbal nr X/20.04.2015, nu au constatat ca facturile fiscale in baza cărora SC RAP SRL a realizat operaţiunile patrimoniale cu SC AP Srl si SC EPC SRL nu reprezintă documente justificative legale pentru deducerea cheltuielilor efectuate in scopul obţinerii de venituri impozabile.

-Astfel organele de control din cadrul celor 2 instituţii AJPP O si DRAF nr. 4 TJ au certificat ca facturile fiscale de achiziţie contabilizate sunt conforme cu prevederile art. 6 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 si art.155 alin.119) din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, având calitatea de document justificativ.

-Nu in ultimul rand, se arată că potrivit celor de mai sus, prin inregistrarea in propria contabilitate a facturilor de livrare furnizorii isi inregistreaza veniturile, venituri care sunt recunoscute de organul fiscal si care pentru S.C. RAP S.R.L. devin prin inregistrarea acestora in contabilitate cheltuieli.

In drept, invocă art.l, art.2, art.8 din Legea nr.554/2004, OG nr.92/2003 privind Codul ide procedura fiscala, OG nr.573/2003 privind Codul fiscal, Ordinul MFP-ANAF nr.364/2ob9, OMFP nr.3005/2009.

In probatoriu, solicită încuviinţarea probei cu inscrisuri, expertiza tehnica, interogatoriu si orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri.-

Anexează: Decizia de impunere nr.292 din 26 mai 2015 şiRaportul de inspecţie fiscala nr.281 din 26 mai 2015, certificate conform cu originalul

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a formulat întâmpinare prin care  a solicitat  respingerea acţiunii  formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Pe cale de excepţie invocă inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa îndeplinirii procedurii administrative prealabile, având în vedere că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din Codul de procedura civila "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Conform OG 92/2003, privind codul de procedura fiscala, art. 205 " (1) împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac..."

Art. 206

(2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal." art. 207

Termenul de depunere a contestaţiei

(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii."

Cu privire la modul cum este reglementata procedura administrativa, precum si referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii administrative in cazul contestării actelor de control fiscal s-a pronunţat, în dese rânduri, Curtea Constituţională prin deciziile nr. 220/2004, nr. 39/27.01.2005, 569/19.09.2006, nr. 382/17.04,2007 si 406/24.03.2009.

Astfel, in cazul de fata, cu toate ca reclamanta a formulat contestaţie pe cale administrativa la organul fiscal, apreciază ca formularea unei cereri in faţa instanţei de judecata, fara a aştepta soluţia pe cale administrativa, este inadmisibila, având in vedere si Deciziile Curţii Constituţionale nr. 409/2004 si 927/2007.

In acest sens, Curtea Constituţionala a statuat ca "textul constituţional care se refera la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu se aplica dispoziţiilor art. 5 din Legea 29/1990( n.n. in prezent art. 7 din Legea 554/2004), care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamatie organului administrativ emitent mai inainte de sesizarea instanţei de judecata cu anularea actului considerat ilegal..."

Una din raţiunile legiuitorului de a institui o astfel de procedura speciale in ceea ce priveşte actele administrative fiscale este aceea de a da posibilitatea organelor care au emis actele atacate de a reveni asupra masurilor dispuse.

De altfel, va rugam sa observaţi ca si jurisprudenta Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie este in sensul ca pentru contestarea actelor de control fiscal este obligatorie urmarea caii de atac administrative prevăzute de codul de procedura fiscala.

Potrivit instanţei supreme, din prevederile art. 188 alin. 2 (in prezent, dupa renumerotare, art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala), conform cărora "deciziile emise in soluţionarea contestaţiilor...pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competenta, in condiţiile legir, rezulta ca instanţa nu poate fi sesizata in vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei masurilor dispuse decât dupa finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic fiscal.

In consecinţa, instanţa de contencios administrativ soluţionează doar contestaţiile formulate impotriva deciziilor emise de organele fiscale in soluţionarea contestaţiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscala, neputand cenzura in mod direct actele administrative de impunere (decizia nr. 3986/15.11.2006 a I.C.C.J. - S.C.A.F.).

Astfel, fata de cele expuse mai sus, apreciază ca reclamanta nu contesta o eventuala decizie data in procedura de contestare pe cale administrativa a deciziei de impunere nr. F-OT X/26.05.2015, situaţie fata de care consideră ca se impune respingerea acţiunii ca inadmisibila.

In ceea ce priveşte raportul de inspecţie F-OT X/26.05,2015 apreciază ca o contestaţie impotriva acestuia este de asemenea inadmisibila, prin prisma faptului ca, pentru a fi susceptibil de cenzura, actul administrativ trebuie sa fie capabil sa dea naştere, sa modifice sau sa stingă raporturi juridice administrative. Or, cat timp raportul de inspecţie reprezintă doar un act de constatare si nu poate produce efecte juridice prin el însuşi, separat de decizia de impunere, este evident ca analiza aspectelor invocate de reclamanta se poate face doar in cadrul contestaţiei privind decizia de impunere, care constituie titlul de creanţa.

În drept, ne întemeiem prezenta pe dispoziţiile art. 205 din Noul Cod de Procedura Civila.

Solicitam judecarea cauzei si în condiţiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de Procedura Civila.

Reclamanta a formulat completare la acţiune în sensul că solicită, în temeiul art. 8 alin. 1 raportat la art. 1 şi art.2 din Legea nr.554/2004 şi anularea Deciziei nr. X/10.l1.2015, emisă de pârâtă, comunicata în data de 20.11. 2015; prin care a soluționat contestaţia formulata de SC RAP SRL înregistrata la AJFP O sub nr.X/19.06.2015 la DGRFP C sub nr.X/17.07.2015 împotriva actelor administrativ fiscale denumite Decizia de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si Raport de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015, întocmite de organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O, Activitatea de Inspecţie Fiscala, pentru suma de 147.436 lei, reprezentând:impozit pe profit: 127.256 lei,dobanzi/majorari de întârziere12.108 lei,penalităţi de întârziere: 8.072 lei.

În fapt, prin Decizia nr.X/10.11.2015 pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C a soluţionat Contestaţia formulata de SC RAP SRL inregistrata la AJFP O sub nr.X/19.06.2015 si la DGRFP C sub nr.X/17.07.2015 împotriva Deciziei de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015.

Apreciază că decizia este nelegală şi netemeinică:

Astfel, in actele contestate organele de inspecţie fiscala nu au prezentat detaliat si in clar modul in care societatea a efectuat si înregistrat operaţiunile patrimoniale desfăşurate cu SC AP SRL si SC EPC SRL, ci s-au mulţumit sa copieze opinia inspectorilor antifrauda din cadrul DRAF nr.4 TJ, fara a prezenta constatările si investigaţiile fiscale proprii, realizate cu ocazia efectuării verificării fiscale.

Fata de prevederile legale invocate mai sus, arătam ca actele administrativ fiscale ;ate, respectiv: Decizia nr.X/10.11.2015, Decizia de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 nr F-OT X/26.05.2015 au fost întocmite cu incalcarea dispoziţiilor art.87 si art.43 lit.e) si lit. f) din OG nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ul 1021/29.07.2013 privind aprobarea modelului si conţinutului formularului „Decizia de ere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala pentru ine juridice ".

In soluţionarea contestaţiei pârâta a menţinut punctele de vedere ale echipei de control, ind integral menţiunile din actul de control, insa fara a analiza obiectiunile si motivele legalitate invocate de subscrisa in contestaţie, astfel cum prevăd dispoziţiile legale.

Solicita a se constata nemotivarea in fapt si in drept a Deciziei X/10.11.2015 in soluţionarea contestaţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile art.213 din OG 2003.

Pe fondul cauzei, motivele de fapt si de drept privind nelegalitatea Deciziei nr.X/10.11.2015 sunt aceleasi ca in cererea de chemare in judecata prin care a solicitat anularea Deciziei de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015.

In drept, invocă art.204 alin.l NCPC.

Depune in copie certificata conform cu originalul Decizia nr.X/10.11.2015.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a formulat completare la întâmpinare prin care  a solicitat  respingerea acţiunii  formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Se arată că susţinerea potrivit căreia nu ar fi fost analizate obiectiunile si motivele de ilegalitate pe care le-a invocat in contestaţie, cu consecinţa nerespectarii dispoziţiilor art. 213 din Codul de procedura fiscala  este total neintemeiata, din simpla lectura a deciziei de soluţionare a contestaţiei - capitolul III - reiesind faptul ca au fost analizate in detaliu toate argumentele invocate in contestaţia administrativa, atat cele de ordin procedural cat si cele care priveau fondul cauzei, organul specializat de soluţionare prezentând motivele si temeiurile de drept pentru care susţinerile contestatoarei au fost indepartate.

Astfel, la pg. 8 ultimul paragraf din decizia nr. X/10.11.2015, organul specializat de soluţionare a prezentat cele invocate de contestatoare cu privire la pretinsa nerespectare de către decizia de impunere a dispoziţiilor art. 87 coroborate cu cele ale art. 43 alin. (2) lit. e) si f) din Codul de procedura fiscala, iar in paginile următoare sunt prezentate dispoziţiile legale aplicabile in materie, precum si aprecierile organului de soluţionare cu privire la acesU aspecte:"...se retine ca decizia de impunere nr. F-OT X/26.05.2015 a fost emisa m baza art. 86 si 87 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv categoria de impozite si contribuţii datorate bugetului genera} consolidat, baza de impunere, cuantumul acestora, precum şi elementele prevăzute la art. 43 din acelaşi act normativ."

De asemenea, cu privire la aceleaşi aspecte se arata ca decizia de impunere are anexat raportul de inspecţie fiscala "in care sunt detaliate motivele de fapt si de drept care au stat la baza celor stabilite de inspecţia fiscala si, prin urmare, susţinerile societăţii petente cu privire la nelegalitatea actelor administrative încheiate de organele de inspecţie fiscala ca urmare a anerespectarii de către acestea a prevederilor art. 87 coroborate cu prevederile art. 43 alin. (2) lit. e) si f) din O.G. nr. 92/2003...sunt neîntemeiate".

De-altfel, si in decizia de impunere contestata se poate observa ca la paragraful 2.1.2. - Motivul de fapt se menţionează "operatorul economic a achiziţionat deşeuri de aluminiu de la societăţi care la rândul lor nu fac dovada unor aprovizionări legale cu astfel de produse, fapt pentru care astfel de aprovizionări sunt considerate cheltuieli nedeductibile la determinarea profitului impozabil.

In ceea ce priveşte accesoriile, se arata ca au fost calculate majorări de intarziere si penalităţi de intarziere.

Totodată, in ceea ce priveşte motivul de drept, in aceeaşi decizie de impunere, la paragraful 2.1.3., sunt indicate actele normative si dispoziţiile legale in temeiul cărora au fost calculate obligaţiile fiscale principale cat si cele accesorii.

Referitor la susţinerile pe fond ale contestatoarei, apreciază ca si acestea sunt neîntemeiate, astfel:

Cu prilejul verificării efectuate la S.C. RAP S.R.L., s-a constata ca aceasta a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli aferente aprovizionărilor cu deşeuri de aluminiu si lingouri de aluminiu in baza unor facturi care nu au fost considerate drept documente justificative pentru acordarea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil.

Aceasta apreciere a organelor de inspecţie a rezultat in urma verificărilor efectuate la furnizorii constatându-se ca furnizorii nu pot justifica provenienţa bunurilor livrate, organele de inspecţie considerând, in ceea ce o priveşte pe contestatoare, ca scopul economic al tranzacţiilor in care era implicata nu poate fi demonstrat.

Astfel, s-a constatat ca aprovizionările in discuţie au fost făcute de la furnizorii S.C. AP S.R.L. cu sediul in C, jud. D, si S.C. EPC S.R.L. cu sediul, la acel moment, in S, jud. O.

In ce priveşte furnizorul S.C. AP S.R.L. verificările efectuate la acesta au relevat faptul ca societatea respectiva a efectuat achiziţii de mărfuri de la furnizori care nu au declarat respectivele operaţiuni, sunt fie inactivi fie radiaţi, au alt obiect de activitate decât cel presupus de operaţiunile respective, astfel incat facturile emise de aceştia, chiar daca exista scriptic, nu  pot justifica achiziţia mărfurilor.

De asemenea, cu prilejul verificărilor incrucisate s-a constatat ca S.C. AP S.R.L. nu dispunea de personal angajat care sa manipuleze mărfurile ce fac obiectul tranzacţiilor iar mijloacele de transport înscrise pe facturile de achiziţie sunt de tipul autoturism, neavand capacitatea de a transporta cantităţile de deşeuri inscrise pe facturi.

Totodată, nu au fost prezentate contracte de vanzare-cumparare deşeuri, formulare de incarcare-descarcare, tichete de cântar pentru fiecare transport, documente care sa ateste compoziţia chimica a deşeurilor sau care sa reflecte sortarea, acestora.

In ce priveşte furnizorul S.C. EPC S.R.L., verificarea a relevat faptul ca toate cantităţile de deşeuri inscrise pe facturi au fost achiziţionate de la S.C. AP S.R.L. si ulterior facturate integral către S.C. RAP S.R.L.

Apreciază că tranzacţiile derulate de contestatoare cu aceşti furnizori nu pot fi luate in considerare iar facturile emise de aceştia nu pot fi documente justificative care sa dovedească provenienţa bunurilor utilizate in activitatea economica a contestatoarei.

Cele invocate de contestatoare, in sensul ca nu s-a ţinut cont de faptul ca deseurile si lingourile de aluminiu aprovizionate au fost recepţionate in gestiunea societăţii conform notelor de intrare-receptie, au fost valorificate si achitate integral prin sistemul bancar, nu pot fi avute in vedere deoarece notele de intrare-receptie nu dovedesc provenienţa bunurilor, ci doar intrarea lor in gestiune. In condiţiile in care nu se cunosc furnizorii reali ai bunurilor inscrise in aceste facturi, chiar si in condiţiile inregistrarii acestora in contabilitate, bunurile raman in continuare fara documente legale de provenienţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz", aşadar responsabilitatea este nu numai a emitentului facturii, ci si a celui care o utilizează mai departe, inregistrand-o in contabilitate si solicitând in baza ei deducerile legale.

Totodată, având in vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, potrivit cărora "la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii" coroborate cu cele ale art. 6 alin. (1) din Codul de procedura fiscala in sensul ca "organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză" rezulta ca organele de inspecţie au procedat corect la considerarea facturilor in discuţie ca nefiind documente justificative, cu consecinţa restabilirii bazei impozabile si calculării obligaţiei suplimentare de plata privind impozitul pe profit.

Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat art. 19 alin. (1) Cod fiscal dispune ca "profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile", iar art. 21 alin. (4) lit. f) din acelaşi cod reglementează ca fiind nedeductibile "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor".

În drept, îşi întemeiază prezenta pe dispoziţiile art. 205 Cod Procedura Civila.

Solicită judecarea cauzei si în condiţiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod Procedura Civila.

La termenul din data de 16.03.2016 s-a repus cauza pe rol pentru suplimentarea probatoriului.

S-a întocmit şi depus raport de expertiză specializarea fiscalitate.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Contestatoarea SC RAP SRL a  solicitat anularea Deciziei nr. X/10.l1.2015, emisă de pârâtă, comunicata în data de 20.11. 2015 şi a actelor administrativ fiscale denumite Decizia de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si Raport de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015, întocmite de organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice O, Activitatea de Inspecţie Fiscala, pentru suma de 147.436 lei, reprezentând:impozit pe profit: 127.256 lei,dobanzi/majorari de întârziere12.108 lei,penalităţi de întârziere: 8.072 lei.

Prin Decizia nr.X/10.11.2015 pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C a soluționat contestația formulata de SC RAP SRL inregistrata la AJFP O sub nr.X/19.06.2015 si la DGRFP C sub nr.X/17.07.2015 împotriva Deciziei de impunere nr.F-OT X/26.05.2015 si Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X/26.05.2015, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de contestatoare referitor la nemotivarea in fapt si in drept a Deciziei X/20.11.2015, astfel cum prevăd dispoziţiile art.213 din OG 2003, instanţa constată că este neîntemeiat şi va fi respins, reţinând că Decizia contestată cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată.

Pe fondul cauzei instanţa reţine că, în fapt, organele de inspecţie fiscala au stabilit in sarcina contestatoarei un impozit pe profit suplimentar de 127.256 lei, dobanzi/majorari de intarziere in suma de 12.108 lei si penalităţi de intarziere de 8.072 lei, prin Decizia de impunere nr. F-OT X/26.05.2015 si R1F nr. F-OT X/26.05.2015, reţinându-se că „ Operatorul economic a achiziţionat deşeuri de aluminiu de la societăţi care la rândul lor nu fac dovada unor aprovizionări legale cu astfel de produse, fapt pentru care aceste aprovizionări sunt considerate cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. "

S-au aplicat de către organele fiscale dispoziţiile art. 11, alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal care prevăd că:  „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod , autorităţile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. "

Conform Raportului de inspecţie fiscala nr.F-OT X din 26 mai 2015, invocând Procesul-verbal nr.X din 20 noiembrie 2014 intocmit de inspectorii antifrauda, societăţile care figurează „ca furnizori ai S.C. AP S.R.L. C, aceasta din urma nu a prezentat contracte de vanzare-cumparare deşeuri, formulare de incarcare — descărcare, obligaţie prevăzuta de HG 1061/2008, tichete de cântar pentru fiecare transport etc. documente care sa ateste compoziţia fizica si chimica a deşeurilor, documente care sa reflecte sortarea deşeurilor ".

Totodată se reţine în raportul de inspecţie fiscală ca facturile au fost achitate integral prin sistemul bancar, iar transportul lingourilor de aluminiu a fost asigurat cu mijloacele auto proprietatea S.C. RAP S.R.L.

Aceasta apreciere a organelor de inspecţie a rezultat in urma verificărilor efectuate la furnizorii constatându-se ca furnizorii nu pot justifica provenienţa bunurilor livrate, organele de inspecţie considerând, in ceea ce o priveşte pe contestatoare, ca scopul economic al tranzacţiilor in care era implicata nu poate fi demonstrat.

Astfel, s-a constatat ca aprovizionările in discuţie au fost făcute de la furnizorii S.C. AP S.R.L. cu sediul in C, jud. Dolj, si S.C. EPC S.R.L. cu sediul, la acel moment, in S, jud. O.

In ce priveşte furnizorul S.C. AP S.R.L. verificările efectuate la acesta au relevat faptul ca societatea respectiva a efectuat achiziţii de mărfuri de la furnizori care nu au declarat respectivele operaţiuni, sunt fie inactivi fie radiaţi, au alt obiect de activitate decât cel presupus de operaţiunile respective, astfel incat facturile emise de aceştia, chiar daca exista scriptic, nu  pot justifica achiziţia mărfurilor.

De asemenea, cu prilejul verificărilor incrucisate s-a constatat ca S.C. AP S.R.L. nu dispunea de personal angajat care sa manipuleze mărfurile ce fac obiectul tranzacţiilor iar mijloacele de transport înscrise pe facturile de achiziţie sunt de tipul autoturism, neavand capacitatea de a transporta cantităţile de deşeuri inscrise pe facturi.

Totodată, nu au fost prezentate contracte de vanzare-cumparare deşeuri, formulare de incarcare-descarcare, tichete de cântar pentru fiecare transport, documente care sa ateste compoziţia chimica a deşeurilor sau care sa reflecte sortarea, acestora.

In ce priveşte furnizorul S.C. EPC S.R.L., verificarea a relevat faptul ca toate cantităţile de deşeuri inscrise pe facturi au fost achiziţionate de la S.C. AP S.R.L. si ulterior facturate integral către S.C. RAP S.R.L.

Din probele administrate în cauză rezultă că aceste deşeuri si lingouri de aluminiu au fost recepţionate de societatea reclamantă fiind valorificate de societatea reclamantă prin vânzarea către alte societăţi comerciale, iar deșeurile de aluminiu au fost prelucrate in cadrul societăţii, obtinandu-se lingouri de aluminiu încadrate intr-un standard marca de fabricaţie conform certificatelor de calitate prezentate, care au fost vândute clienţilor săi si acceptate de aceştia ca fiind îndeplinite criteriile de calitate.

Reţine instanţa că SC RAP SRL deţine două facturi emise de AP SRL,( CUI X) factura fără serie, nr. X/13.03.2014 şi factura cu seria ANLP nr. X/19.03.2014, în valoare totală de 273.283 lei, reprezentând contravaloarea a 45.130 Kg deşeuri, din care: 25.030 kg lingouri aluminiu şi 20.100 kg deșeuri aluminiu.

Conform verificărilor efectuate de expertul fiscal desemnat în cauză, întreaga cantitate de lingouri de aluminiu achiziționată cu factura fără serie, nr. X/13.03.2014  a fost revândută către SC A SA, cu factura fiscală nr. OT  nr. X/14.03.2014 cu un preţ unitar de 6,2 lei/kg. Totodată a constatat expertul că întreaga cantitate de deşeuri de aluminiu achiziționată cu factura cu seria ANLP nr. X/19.03.2014 există posibilitatea de a fi fost prelucrată  şi vândută sub formă de lingouri către SC EISSSRL în cursul lunii mai 2014.

Totodată în perioada verificată contestatoarea nu a înregistrat livrări de mărfuri sau prestări servicii către SC AP SRL.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză SC RAP SRL a recepţionat Factura fără serie, nr. X/13.03.2014 pentru care a întocmit Nota de intrare recepţie nr. X/13.03.2014, a recepţionat Factura cu seria ANLP nr. X/19.03.2014 2014 pentru care a întocmit Nota de intrare recepţie nr. X/19.03.2014.

SC RAP SRL deţine patru facturi emise de EPC SRL , respectiv Factura cu seria OTEX nr. X/22.04.2014, Factura cu seria OTEX nr. X/24.04.2014, Factura cu seria OTEX nr. X/06.05.2014 şi Factura cu seria OTEX nr. X/08.05.2014, în valoare totală de 518.890 lei reprezentând contravaloarea a 87.250 kg deşeuri neferoase, având ca provenienţa facturi emise de AP SRL, acestea fiind: Factura X/22.04.2014, Factura X/24.04.2014 Factura X/30.04.2014 şi Factura X/05.05.2014, în valoare totală de 510.165 lei reprezentând contravaloarea a 87.250 kg deşeuri neferoase.

SC RAP SRL deţine documente specifice semnate de AP SRL constând în: comenzi de achiziţie, contracte de vânzare cumpărare, avize de însoţire a mărfurilor, scrisori de transport- CMR, precum şidocumente specifice semnate de EPC SRL constând în: comenzi de achiziţie, contracte de vânzare cumpărare, avize de însoţire a mărfurilor, scrisori de transport- CMR.

EPC SRL deţine documente specifice semnate de AP SRL constând în: comenzi de achiziţie, contracte de vânzare cumpărare, avize de însoţire a mărfurilor, scrisori de transport- CMR,.

Transportul acestor bunuri este realizat de EPC SRL cu IVECO nr de înmatriculare OT/OT, şofer IRD pe ruta C D-S.

A concluzionat expertul că achizițiile efectuate de societatea comercială trebuie să fie destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile prevăzute de art. 145 alin (2) din codul fiscal, îndeplinirea acestei condiţii fiind realizată de SC RAP SRL, care recepţionează produsele, le prelucrează şi le livrează către partenerii săi A SA, AS M , R SA.

Totodată expertul a reţinut că RAP SRL a înregistrat în contabilitatea sa cele şase facturi de achiziţie, două emise de AP SRL în valoare totală de 273.283 lei(materii prime) şi patru facturi emise de EPC SRL în valoare totală de 518.890 lei(materii prime), evidenţiază TVA supusă măsurii de simplificare în sumă totală(792.173*24%) de 190.122 lei, declară

organului fiscal cele şase facturi menţionate în actele de control contestate prin Decontul de TVA lunar-300, respectiv prin Declaraţia informativă-394.

Astfel, factura fără serie, nr. X/13.03.2014 în valoare de 152.683 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/19.03.2014 evidenţiind o intrare de materii prime în sumă de 152.683 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul AP SRL iar la poziţia X/19.03.2014 a evidenţiat taxarea inversă aferentă cestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferentă cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 36643,92 lei.

Factura cu seria ANLP nr. X/19.03.2014 în valoare de 120.600 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/11.03.2014 evidențiind o intrare de materii prime în sumă de 120.600 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul AP SRL iar la poziţia X/11.03.2014 a evidenţiat taxarea inversă aferentă acestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferenta cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 28944 lei.

SC RAP SRL declară la organul fiscal, prin decontul de TVA din luna martie 2014, achiziţii de bunuri şi servicii supuse măsurilor de simplificare rd. 12 respectiv 25 în sumă de 282.067 Iei şi TVA aferent în sumă de 67.696 lei şi prin declaraţia informative-394 9 facturi de achiziţie din care cele două facturi de achiziţie pentru partenerul AP SRL, cod fiscal X,bază impozabilă în valoare de 273.283 lei şi Tva aferent în sumă de 65.588 lei pentru care s-a aplicat măsura de simplificare(taxarea inversă).

Factura cu seria OTEX nr. X/22.04.2014 în valoare de 120.300 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/22.04:2014 evidenţiind o intrare de materii prime in sumă de 120.300 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul EPC SRL iar la poziţia X/22.04.2014 a evidenţiat taxarea inversă aferentă acestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferentă cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 26872 lei.

Factura cu seria OTEX nr. X/24.04.2014 în valoare de 126.600 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/24.04.2014 evidenţiind o intrare de materii prime în sumă de 126.600 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul EPC SRL iar la poziţia X/24.04.2014 a evidenţiat taxarea inversă aferentă acestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferentă cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 30.384 lei.

SC RAP SRL declară la organul fiscal, prin decontul de TVA din luna aprilie 2014, nr. înregistrare X-X din data de20.04.2014, achiziţii de bunuri şi servicii supuse măsurilor de simplificare rd. 12 respectiv 25 în sumă de 282.351 lei şi TVA aferent în sumă de 67.764 lei şi prin declaraţia informativă-394, nr. De înregistrare X-X DIN DATA DE 20.04.2014, 13 facturi de achiziţie din care cele două facturi de achiziţie pentru partenerul EPC SRL, cod fiscal X, bază impozabilă în valoare de 246,900 lei şi Tva aferent în sumă de 59.256 lei pentru care s-a aplicat măsura de simplificare(taxarea inversă).

Factura cu seria OTEX nr. X/06.05.2014 în valoare de 136.880 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/06.05.2014 evidenţiind o intrare de materii prime în sumă de 136880 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul EPC SRL iar la poziţia X/06.05.2014 a evidenţiat taxarea inversă ; aferentă acestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferentă cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 32851,2 lei.

Factura cu seria OTEX nr. X/08.05.2014 în valoare de 135.110 lei a fost înregistrată în contabilitatea SC RAP SRL în registrul jurnal la poziţia X/08.05.2014 evidenţiind o intrare de materii prime în sumă de 135.110 lei şi o creştere a datoriei faţă de partenerul EPC SRL iar la poziţia X/08.05.2014 a evidenţiat taxarea inversă aferentă acestei achiziţii respective o creştere a TVA-deductibilă aferentă cotei de 24% şi o creştere a TVA-colectată în suma de 32.426,40 lei.

SC RAP SRL declară la organul fiscal, prin decontul de TVA din luna mai 2014, cu nr. De înregistrare"X-53068921-2014 din data de 15.06.2014, achiziţii de bunuri şi servicii supuse măsurilor de simplificare rd. 12 respectiv 25 în sumă de 321.446 lei şi TVA aferent în sumă de 77.147 lei şi prin declaraţia informativă-394, cu nr. De înregistrare X-53068922 din data de 15.06.2014, 9 facturi de achiziţie, din care trei(X/06.05.2014,X/08.05.2014,X/23.05.2015) facturi de achiziţie pentru partenerul EPC SRL, cod fiscal X, bază impozabilă în valoare de 318.187 lei şi Tva aferent în sumă de 76365 lei pentru care s-a aplicat măsura de simplificare(taxarea inversă).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, contestatoarea nu a dedus ilegal TVA , raportat la achiziţiile analizate, nefiind prejudiciat statul din punct de vedere al TVA.

Prin procesul verbal X/07.11.2014 încheiat de DRAF nr. 4 TJ sunt identificaţi 10 clienţi ai AP SRL pentru perioada 2012-2014 pentru care emite un număr de 139 facturi cu o valoare de 12.729.997,00 lei din cale în 2014 doi clienţi sunt EPC SRL pentru care AP SRL a emis un nr. de 4 facturi în valoare totală de 510.165 lei, reprezentând 87.250 kg deşeuri şi RAP SRL pentru care a emis un nr. de 2 facturi cu o valoare totală de 273.283 lei pentru livrarea cantităţii de 45.130 kg deşeu, astfel AP SRL încasează de la acestea prin cont bancar suma de 783.448 lei. 16% din această sumă este 125.352 lei.

Procesul verbal X/07.11.2014 încheiat de DRAF nr. 4 TJ demonstrează cu foarte mare claritate achiziţiile fictive înregistrate în contabilitatea AP SRL, numai că livrările constatate către cei 10 clienţi sunt şi încasate de către aceasta iar restituirea sumelor încasate către clienţii săi nu este demonstrată pentru nici un client.

RIF X/30.07.2014 încheiat pentru AP SRL deşi menţionează încasările totale în sumă de 12.729.997,00 lei, ridicările de numerar din conturile societăţii în sumă de 12.688.688 lei, 16% din fiecare sumă fiind de 2.036.800lei respectiv 2.030.190 lei, stabileşte impozit de 2.416.893 lei aferent unei sume brute de 15.105.581 lei, numai pentru a rezulta un net de 12.688.688 lei deşi suma ridicată a fost de 12.688.688 lei iar încasările au fost de 12.729.997,00 lei.

RIF F-OT-X/26.05.2015 încheiat pentru RAP SRL constată că relaţiile economice privind livrările şi achiziţiile declarate de operatorul economic au fost declarate corect prin declaraţia informativă 394, toate datele înscrise se regăsesc în evidenţa contabilă, jurnale de vânzări, cumpărări, balanţe de verificare, deconturi de TVA.

Faţă de cele mai sus arătate, instanța nu va reţine apărările intimatei privind neluarea în considerare a tranzacţiilor derulate de contestatoare cu aceşti furnizori întrucât iar facturile emise de aceştia nu pot fi documente justificative care sa dovedească provenienţa bunurilor utilizate in activitatea economica a contestatoarei.

Pe de altă parte, este de reţinut că, de modul defectuos în care îşi ţin contabilitatea furnizorii, nu pot fi ţinuţi răspunzători cumpărătorii, furnizorii fiind cei care urmează să fie traşi la răspundere pentru acoperirea eventualelor prejudicii produse bugetului de stat. Neînregistrarea în contabilitate furnizorilor nu presupune că operaţiunile economice nu au avut loc , cât timp s-au  înregistrat în contabilitatea cumpărătorilor , au fost menţionate în declaraţia 394, având ca efect calcularea şi plata obligațiilor către bugetul de stat.

Totodată, potrivit jurisprudenţei CJUE – C 277/14 , atunci când condiţiile de fond şi formă prevăzute de a şasea directivă pentru naşterea şi exercitarea dreptului de deducdere sunt întrunite, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut în această directivă să se sancţioneze, prin refuzarea acestu drept, o persoană impozabilă care nu ştia şi care nu ar fi putut să ştie că operaţiunea în cauză era implicată într- o fraudă săvârşită de furnizor sau că o altă operaţiune care face parte din lanţul de livrare, anerioară sau posterioară celei realizate de persoana impozabilă , era afectată de fraudă.

Este sarcina administraţiei fiscale care a constatat fraude sau neregularități comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că acest destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într o fraudă privind TVA ul.

Deși o astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existența unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenționează să achiziționeze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia, administrația fiscală nu poate impune totuși în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor și serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și dacă și a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata TVA ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privință.

Concluzia CJUE: Dispozițiile Directivei TVA trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale prin care nu i se recunoaște unei persoane impozabile dreptul de deducere a TVA datorate sau achitate pentru bunuri care i au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisă de un operator care trebuie considerat drept un operator inexistent și că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor.

Prin excepție, dreptul de deducere al TVA poate fi refuzat dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective și fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într o fraudă TVA, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

În aceste condiții, instanţa reţine că sunt îndeplinite cerinţele art. 19 alin. (1) Cod fiscal care dispune ca "profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".

Astfel, expertul desemnat în cauză a concluzionat că prin documentele deţinute, întocmite şi evidenţiate SC RAP SRL datorează bugetului de stat suma de 508 lei impozit pe profit determinat urmare a lipsei în gestiunea de materii prime şi produse finite prin inventarul faptic din data de 18.11.2014. Majorări de întârziere 2 lei . Penalităţi de întârziere 1 lei.

Sumele stabilite în RIF F-OT X/26.05.2015, Decizia de impunere nr. F-OT X/26.05.2015 nu sunt corecte, respectiv datorate.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite, în parte, contestaţia formulată de contestatoarea SC RAP SRL,  va anula, în parte, deciziile nr. X/10.11.2015, decizia de impunere nr. X/26.05.2015, precum şi Raportul de inspecţie fiscală nr. X din 26.05.2015, până la concurenţa sumei de 511 lei, reprezentând impozit pe profit – 508 lei, 2 lei majorări de întârziere şi 1 leu penalităţi de întârziere.

Văzând dispoziţiile art. 451 cpc va obliga intimata la plata sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu  de expert.

Data publicarii pe portal:02.11.2017

Domenii speta

Spete similare