Analiza cererilor și apărărilor formulate de părți. Consecință

Tribunalul apreciază ca in mod greşit Judecătoria a reţinut subsidiaritatea acţiunii în constatare faţă de acţiunea in realizare, fără a argumenta în concret soluţia pronunţată în funcţie de cererea reclamantei, cu consecinţa neanalizării pe fondul ei, respingând inclusiv probaţiunea testimonială a cărei administrare s-a solicitat tocmai pentru stabilirea elementelor de fapt.

Instanţa apreciază că un proces finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului şi a Libertăților Fundamentale, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real ,,ascultate", adică de a le fi în mod concret examinate cererile şi argumentele de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hotărârea CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hotărârea CEDO din 15.03.2007 în cauza G c. României). În cauză de față această analiză lipseşte, astfel încât exercitarea controlului judiciar nu se poate realiza. 

Totodată se reţine că prin cererea reconvenţională pârâtul P G a solicitat a fi obligat pârâtul ST la restituirea preţului de vânzare-cumpărare la valoarea de circulaţie actuală, precum şi la restituirea tuturor cheltuielilor avansate pentru încheierea contractului-onorariu de notar, taxa judiciară de timbru etc., propunând chiar un obiectiv de expertiză vizând evaluarea la preţul actual de circulaţie.

 Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri în întregime, obligându-l pe pârâtul S T să restituie pâ¬râ¬tu¬lui P G suma de 10.000 lei reprezentând preţ încasat urmare a încheierii con¬trac-tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public Sas G, fără a prezenta motivele pentru care a decis astfel şi fără a analiza cheltuielile avansate de către cumpărătorul terenului cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare, aspect care trebuia lămurit, existând o cerere in acest sens. A se pronunţa pentru prima dată Tribunalul cu privire la aceste cereri ar echivala cu a priva părţile de un grad de jurisdicţie

Prin sentinţa civilă nr. 2587 din data de 24.11.2016, pronunţată de Judecătoria Si¬ghe¬tu Marmaţiei s-a admis în parte ac¬ţiunea civilă formulată de reclamanta PM în con¬tra¬dic¬toriu cu pârâţii Comisia Locală Săpânţa pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬va¬tă a¬su¬pra terenurilor, Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te pri¬va¬tă asupra terenurilor, ST, PG, P M şi s-a constatat nulitatea ab¬so¬lu¬tă parţială a titlului de proprietate nr. 1909/17.09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,Acasă” în suprafaţă de 1.164 mp; nulitatea absolută parţială a pro¬cesului verbal de punere în posesie nr. 199/20.08.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,Acasă” în suprafaţă de 1.164 mp şi nulitatea absolută a con¬tractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Bi¬roul No¬tarului Public S G şi, pe cale de consecinţă, a fost admisă cererea re¬con¬ven¬ţi¬o¬na¬lă a pârâtului PG şi a fost obligat pârâtul ST să restituie pârâtului PG suma de 10.000 lei reprezentând preţ încasat urmare a încheierii contractului de vân¬zare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19,10,2005 la Biroul Notarului Public S G.

Pârâta Comisia Locală Săpânţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asu¬pra terenurilor a fost obligată să întocmească şi să înainteze pârâtei Comisia Judeţeană Ma¬ra¬mu¬reş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, documentaţia ne¬ce¬sa¬ră emiterii titlului de proprietate pe seama reclamantei pentru terenul denumit ,,Acasă” în su¬prafaţă de 1.164 mp, identificat ca fiind înscris în CF 203N nr. cadastral 427/2 Săpânţa nr. 216 (fost nr. 616), conform Anexei grafice de la fila 273 din dosar - Plan de Amplasament şi de¬limitare parte integrantă a acestei hotărâri, întocmit de expert Boroica Ioan.

S-a respins cererea reclamantei privind constatarea dobândirii dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te asupra construcţiei de natură  casă de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Mara¬mu¬reş.

A fost obligat pârâtul ST să plătească cheltuieli de judecată reclamantei în cu¬antum de 1.011 lei reprezentând 600 lei onorariu avocaţial şi 411 lei taxă timbru ju¬di¬ci¬ar.

A fost obligat pârâtul ST să plătească cheltuieli de judecată pârâtului PG în cuantum de 1.606 lei reprezentând 1.600 lei onorariu avocaţial şi 6 lei taxă timbru ju¬diciar.

Reclamanta PM a fost obligată să achite diferenţă onorariu expert în cuantum de 600 lei pentru expert Boroica G.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamanta are ca¬li¬ta¬tea de persoană interesată raportat la obiectul principal al acţiunii respectiv constatarea nu¬li¬tă¬ţii absolute parţiale a titlului de proprietate eliberat pârâtului ST. Conform art. III  alin. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Na¬ţi¬o¬nală pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar so¬luţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Reclamanta este sora pârâtului ST şi ataşat cererii introductive aceasta a a¬ne¬xat înscrisuri aferente conform cărora a formulat cerere adresată Comisiei Locale Săpânţa, cu privire la terenul ,,Acasă”, teren care se regăseşte pe verso menţionat în titlul de proprietate emis pârâtului ST.

Prin expertiza efectuată de judecătorie în rejudecare, se lămureşte împrejurarea că te¬re¬nul cu suprafaţa reală măsurată de 1.174 mp cu care reclamanta trebuia a fi pusă în posesie, res¬pectiv suprafaţa de 1.168 mp situată la locul numit ,,Acasă”  conform procesului verbal de pu¬nere în posesie nr. 30/2007, este identic cu terenul cu aceeaşi suprafaţă cu care a fost pus în po¬sesie pârâtul ST.

Comparând cererile depuse de reclamantă şi pârât la Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Săpânţa, aflate la dosarul de fond, instanţa a reţinut că pârâtul ST nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi cu privire la terenul ,,Acasă”. Cu toate că nu a formulat cerere de reconstituire a acestei suprafeţe de teren, ulterior, conform con¬tractului de vânzare-cumpărare încheiat autentic prin mandatar l-a înstrăinat.

Reclamanta a solicitat terenul ,,Acasă” cu titlu de reconstituire după antecesorul său, aspect ce rezultă din conţinutul cererii de la fila 8 dosar fond unde se menţionează că so¬li¬ci¬ta¬rea vizează terenurile cu care aceasta a figurat în evidenţele registrului agricol înainte de co¬lec¬tivizare.

Cererea formulată de reclamantă împreună cu PG în 19.03.1991, prin care so¬licita să îi fie reconstituită suprafaţa de 0,07 ha teren în locul „Acasă” este contemporană cu cea a fratelui ei, ST, însă din lecturarea cererii nu re¬zultă că şi acesta ar fi cerut reconstituirea suprafeţei de teren de la locul numit „Acasă”. A¬şa¬dar, ambii fraţi au cerut la aceeaşi lege: Legea nr. 18/1991, în forma ei iniţială reconstituirea unor suprafeţe de teren, însă ST nu a solicitat reconstituirea pentru terenul de la locul numit „Acasă”.

Reclamanta a şi fost pusă în posesie pentru 0,0656 mp „Acasă” prin procesul verbal din 2007, la fel cum şi pârâtul ST a fost pus în posesie pentru 1.164 mp „Acasă”. Conform concluziilor expertului topograf, cum s-a expus anterior, este vorba de acelaşi teren.

Terenul în litigiu se cuvenea celui care l-a cerut, adică reclamantei.

Aşadar, pornind de la această reţinere, instanţa a analizat în continuare celelalte ce¬reri deduse judecăţii.

Cu privire la cererea de a se constata nulitatea absolută parţială a titlului de pro¬prie¬ta¬te nr. 1909/17,09,2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit ,,A¬casă” în suprafaţă de 1.164 mp, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/ 1997, prevăd că sunt lovite de nulitate acele titluri de proprietate prin care s-au constituit drep¬turi de proprietate unor persoane care nu sunt îndreptăţite. În consecinţă, instanţa a ana¬li¬zat dacă au fost respectate normele speciale aferente constituiri respectiv reconstituirii drep¬tu¬lui de proprietate.

Prin constituirea dreptului de proprietate particulară, în sensul Legii nr. 18/1991, se în¬ţelege împroprietărirea unor categorii de persoane care nu au avut şi nu au în proprietate alte te¬renuri sau au adus în cooperativă terenuri sub limita minimă de 0,5 ha stabilită pentru re¬con¬sti¬tuire.

Prin reconstituire se înţelege operaţiunea prin care se stabileşte dreptul de proprietate pri¬vată asupra terenurilor. Aşadar, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează prin sta¬bilirea pe seama persoanelor îndreptăţite a dreptului de proprietate legat de foştii propri¬e¬tari/moştenitorii acestora, iar constituirea, constă într-o împroprietărire cu consecinţa dobân¬di¬rii dreptului de proprietate privată, a acelor persoane care nu sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate.

Eroarea pârâtei Comisia Locală Săpânţa pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬vată asupra terenurilor, care a procedat la punerea în posesie a pârâtului ST cu un te¬ren pe care acesta nu l-a solicitat în temeiul Legii nr. 18/1990, a prejudiciat dreptul recla¬man¬tei de a i se reconstitui dreptul de proprietate cu privire la acelaşi teren.

Pe cale de consecinţă, actele  iniţiale şi cele subsecvente aferente dosarului întocmit de pârâta Comisia Locală Săpânţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬re¬nurilor, cu privire la terenul din locul denumit ,,Acasă” în suprafaţă de 1.164 mp, nu s-au în¬te¬meiat pe o cauză şi stare de fapt reală şi ca atare, s-a constatat nulitatea absolută parţială a ti¬tlu¬lui de proprietate nr. 1909/17.09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la te¬renul denumit „Acasă” în suprafaţă de 1.164 mp.

Consecinţă a aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării ac¬tu¬lui iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) actul subsecvent emiterii titlului de pro¬prietate a cărui nulitate parţială a reţinut-o instanţa, respectiv procesul verbal de punere în po¬sesie nr. 199/20,08,2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul de¬nu¬mit ,,Acasă” în suprafaţă de 1.164 mp, este de asemenea nul parţial cu privire la acest teren.

Cu privire la cererea reclamantei referitor la constatarea existenţei dreptului de pro¬pri¬e¬tate asupra construcţiei de natură casă de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Mara¬mu¬reş, instanţa a respins-o pentru următoarele considerente:

Pentru a aprecia asupra acestei cereri, instanţa a solicitat  ca reclamanta să precizeze ce¬rerea sa sub aspectul calificării corecte şi totodată al lămuririi temeiului în care se solicită ca instanţa să dispună cu privire la existenţa dreptului de proprietate.

S-a reţinut că, acţiunea în constatare reglementată de art. 111 Cod procedură civilă este acea acţiune prin care reclamantul/persoana interesată, urmăreşte să obţină printr-o hotâ¬râ¬re judecătorească, constatarea existenţei unui drept al său ori inexistenţa unui drept al pârâ¬tu¬lui împotriva sa. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Reclamanta este îndreptăţită să acţioneze pentru realizarea dreptului pretins, însă în ca¬uză demersul probator al acesteia nu este suficient pentru a putea aprecia cu privire la do¬bân¬direa calităţii de proprietar asupra construcţiei de natură casă de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Maramureş, iar acţiunea acesteia privind constatarea dreptului de proprietate asu¬pra acestor construcţii, este subsidiară acţiunii în realizare. 

În raport de modalitatea în care reclamata a înţeles să se adreseze instanţei, respectiv cu o acţiune în constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra construcţiei de natură  ca¬să de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Maramureş, nefiind probată modalitatea efectivă prin care s-ar fi născut ori dobândit de către reclamantă un drept de proprietate asupra acestei con¬strucţii, instanţa a constatat caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând, în consecinţă, cererea.

Consecinţa constatării nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1909/17. 09.2004 emis pe numele pârâtului ST, cu privire la terenul denumit „Acasă” în su¬pra¬faţă de 1.164 mp, este aceea a aplicării principiului anulării actului subsecvent ca urmare a a¬¬nulării actului iniţial cu privire la toate actele încheiate cu privire la terenul „Acasă” în su¬pra¬faţă de 1.164 mp. Pârâtul ST nu putea transmite dreptul de proprietate asupra unui bun pe care nu-l avea. Deşi cumpărătorul  terenului din contractul încheiat de ST prin mandatar - PG se bucură de prezumţia a fi de bună credinţă, s-a reţinut că prin în¬s¬crisul depus la filele 41-42 din dosar s-a solicitat instanţei să dispună în sensul restabilirii si-tuaţiei anterioare încheierii acestui contract, fiind solicitată restituirea preţului achitat cu o¬ca¬zia încheierii vânzării.

Pârâtul ST susţine că nu a vândut terenul în litigiu şi nu a încasat preţul in¬di¬cat în contract respectiv suma de 10.000 lei. Susţinerile acestuia nu pot fi primite, procura de¬pusă la dosar precum şi vânzarea cumpărarea terenului prin contractul autentificat notarial sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Notarului Public Sas G, făcând proba deplină cu privire la menţiunile din cuprinsul acestora, nefiind propusă probă contrară la dosar.

Reţinând poziţia procesuală a părţilor şi considerentele ce preced, instanţa a constatat nu-litatea absolută a contractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Notarului Public Sas G, şi pe cale de consecinţă, a admis cererea re¬convenţională a pârâtului PG obligându-l pe pârâtul ST să restituie pâ¬râ¬tu¬lui PG, suma de 10.000 lei reprezentând preţ încasat urmare a încheierii con¬trac¬tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public SG.

Consecinţă a aplicării aceluiaşi principiu enunţat anterior, instanţa a obligat pârâta Co¬misia Locală Săpânţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să  întocmească şi să înainteze pârâtei Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate pe seama reclamantei pentru terenul denumit „Acasă”, în suprafaţă de 1.164 mp, identificat ca fiind înscris în CF 203N nr. cadastral 427/2 Săpânţa nr. 216 (fost nr. 616) conform Anexei grafice de la fila 273 din dosar - Plan de Amplasament şi delimitare parte integrantă a acestei ho¬tărâri, întocmit de expert Boroica Ioan.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul legal reclamanta-pârâtă reconvenţional PM şi pârâtul-reclamant reconvenţional PG.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul PG a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul-reclamant reconvenţional PG a arătat că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, că aceasta nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale formulate de către pârâtul ST, respectiv a apreciat în mod eronat faptul că reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 împreună cu soţul său, PG, pentru terenul de la locul numit “Acasă” şi nici după această analiză nu a lămurit pe deplin fondul litigiului.

Recurentul a învederat că prima instanţă nu a lămurit dacă terenul solicitat prin cererea de reconstituire având o suprafaţă de 7 ari este acelaşi cu cel aflat în litigiu, având o suprafaţă de 1164 mp, nu a lămurit cine a formulat cererea de reconstituire -reclamanta sau soţul acesteia, respectiv cui i-a aparţinut terenul- antecesorilor reclamantei, sotului reclamantei , teren bun comun al sotilor, confuzia provenind şi din împrejurarea că reclamanta a formulat o nouă cerere de reconstituire în anul 2005, fiind pusă în posesie în anul 2007 după emiterea titlului de proprietate nr. 1909/29 din 2004 în favoarea pârâtului ST.

Recurentul a susţinut că dacă ambele părţi ar avea dreptul asupra aceluiaşi teren, soluţia legală este emiterea unui titlu de proprietate comun.

Recurentul a mai precizat că toate cererile în probaţiune având ca obiect declaraţii de martor au fost respinse de către prima instanţă, desi probaţiunea viza lămurirea situaţiei juridice a terenului anterior cooperativizării şi era utilă cauzei inclusiv prin raportare la îndrumarul de casare, că poziţia procesuală a pârâtului ST este vădit pro-reclamantă.

S-a mai arătat că prima instanţă nu a analizat solicitarea sa formulată pe cale reconvenţională privind obligarea reclamantei la restituirea preţului de 10.000 lei la valoarea actuală de circulaţie a imobilului, solicitare formulată inclusiv sub forma unui obiectiv la expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză, cerere de asemenea respinsă de către prima instanţă.

Faţă de principiul resolute iure dantis, resolvitur ius accipientis, recurentul a apreciat că are îndreptăţirea de a obţine restituirea preţului la valoarea de circulaţie din momentul producerii evicţiunii, cheltuielile de judecată acordate integral şi restituirea tuturor cheltuielilor vânzării.

Prin cererea de recurs formulată de către reclamanta PM s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii petitului având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situat în Săpânţa nr. 516, nr. nou 606 şi pe cale de consecinţă să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanţă i-a admis în parte cererea de chemare în judecată, respingându-i solicitarea ce face obiectul recursului, iar din această perspectivă hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât prima instanţă avea posibilitatea suplimentării probaţiunii administrate în cauză. În plus, prin cererea din 24.04.2014 recurenta a solicitat audierea a doi martori ce aveau cunoştinţă despre împrejurări de fapt utile justei soluţionări a cauzei, însă cererea în probaţiune a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 28.01.2016. Cu toate acestea, recurenta apreciază că şi înscrisurile de la dosar erau suficiente pentru admiterea cererii sale.

Astfel, recurenta a precizat că a făcut dovada dreptului de proprietate prin depunerea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din anul 1970 prin care tatăl recurentei vinde so¬ţu¬lui acesteia casă şi teren pentru suma de 6.000 lei, care a fost achitată în întregime,  a probat faptul că nu a avut copii din căsătorie, că soţul a decedat fără moştenitori, fiind unica moştenitoare legală a acestuia şi că nu are la îndemână a acţiune în realizare, astfel cum a reţinut prima

Analizand hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul a reținut  urmatoarele cu privire la starea de fapt si aplicarea normelor de drept de prima instanta:

Reclamanta este sora pârâtului ST şi a formulat împreună cu soţul său PG cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale Săpânţa, cu privire la terenul ,,Acasă”, cerere înregistrată sub nr. 1167/20.03.1991 şi reiterată în anul 2005. Reclamanta a fost pusă în posesie cu terenul din locaţia respectivă, dar nu i s-a mai eliberat titlu de proprietate.

Deși figura în registrul agricol aferent gospodăriei cu nr. 447/a cu 11 ari teren Acasă, pârâtul Stan Toa¬der nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi cu privire la această parcelă. Cu toate acestea i s-a eliberat pentru respectivul teren Titlul de proprietate nr. 1909/29 din 17.09.2004, titlu în baza căruia a procedat la înstrăinare conform con¬tractului de vânzare-cumpărare încheiat autentic prin mandatar, către recurentul PG.

Reclamanta a susţinut iniţial că ea împreună cu soţul ei au fost cei care au intrat în CAP cu terenul.

Pârâtul ST a susținut că el a plecat din localitatea Săpânța din anul 1945, (ulterior 1952)- deci anterior cooperativizării- fără a avea pretenţii, lăsând totul surorii sale PM, precizând expres în repetate rânduri că nu a solicitat spre reconstituirea dreptului de proprietate terenul în litigiu, nu a mai folosit terenul de la „Acasa’’ care a ramas in folosinţa surorii sale. Acesta a avut o poziţie constantă cu privire la acest aspect.

Raportul de expertiză efectuat în rejudecare lămureşte împrejurarea că te¬re¬nul cu suprafaţa reală măsurată de 1.174 mp cu care reclamanta a fost pusă în posesie, res¬pectiv suprafaţa de 1.168 mp situată la locul numit ,,Acasă”  conform procesului verbal de pu¬nere în posesie nr. 30/2007, este identic cu terenul în suprafaţă de 1164 mp cu care a fost pus în po¬sesie pârâtul Stan T conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 199 din 20.08.2004.

Aşadar conform actelor depuse la dosar pârâtul ST nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Cu toate acestea a rămas neclarificată pe deplin din perspectiva cooperativizării situaţia parcelei din locul numit Acasă, de la cine s-a preluat exact, în condiţiile în care copia registrului agricol depusă la fila 74 dosar rejudecare nu este lizibilă şi alte probe nu s-au administrat. Se impunea verificarea inclusiv a succesiunii numerotării administrative a imobilelor, făcându-se trimitere la numerele de casă 447, 447/a, 516, sens în care pentru justa soluţionare a cauzei şi lămurirea ei sub toate aspectele ar fi fost util a se solicita cel puţin părţilor clarificările necesare.

În ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra casei amplasate pe teren, poziţia reclamantei a fost fluctuantă, aceasta invocând art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 23 din Legea nr. 18/1991, apoi solicitând a se constata acest drept cu titlu de construire sub durata căsătoriei cu PG, în anul 1973, iar în subsidiar accesiune conform art. 942 Cod civil, apoi moştenire de la părinţi cu acordul fratelui PT şi al surorii, mama pârâtului PG, doar anexele fiind construite împreună cu fostul soţ. În cele din urmă reclamanta a invocate cumpărarea de la tatăl său conform actului sub semnătură privată din 5 iulie 1970, translativ de proprietate.

Instanţa de control judiciar lecturând considerentele sentinţei primei instanţe constată ca aceasta nu a analizat pe fond cererea recurentei reclamante PM prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de natură casă şi anexe gospodăreşti situat în Săpânţa la nr. 516, nr. nou 606 şi pe cale de consecinţă să dispună înscrierea reclamantei în CF  nr. 203 N Săpânţa cu nr. top 427/2. Cererea a fost analizată şi respinsa de Judecătorie pe temeiul art. 111 Cod procedura civila de la 1865, judecătorul fondului conchizând ca este inadmisibilă acţiunea in constatare în contextul in care partea ar avea deschisa calea unei acţiuni in realizare.

Astfel s-a arătat că reclamanta este îndreptăţită să acţioneze pentru realizarea dreptului pretins, însă în ca¬uză demersul probator al acesteia nu este suficient pentru a putea aprecia cu privire la do¬bân¬direa calităţii de proprietar asupra construcţiei de natură casă de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Maramureş, iar acţiunea acesteia privind constatarea dreptului de proprietate asu¬pra acestor construcţii, este subsidiară acţiunii în realizare. În raport de modalitatea în care reclamata a înţeles să se adreseze instanţei, respectiv cu o acţiune în constatarea existenţei dreptului de proprietate asupra construcţiei de natură ca¬să de locuit situată în Săpânţa, nr. 516, jud. Maramureş, nefiind probată modalitatea efectivă prin care s-ar fi născut ori dobândit de către reclamantă un drept de proprietate asupra acestei con¬strucţii, prima instanţă a constatat caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând, în consecinţă, cererea.

Concluzia la care a ajuns instanţa însă este una eronată întrucât reclamanta PM a formulat mai multe precizări de acţiune, după cum s-a arătat, de-a lungul procesului a furnizat mai multe temeiuri juridice pentru acţiunea promovată, în ultima varianta reclamanta recurentă susţinând că a dobândit prin vânzare cumpărare proprietatea asupra aşezământului de la tatăl său, contract care nu a fost dezavuat de către fratele sau ST. Nu s-a contestat că reclamanta se află în posesia casei de locuit amplasate pe terenul vândut recurentului PG.

Tribunalul apreciază ca in mod greşit Judecătoria a reţinut subsidiaritatea acţiunii în constatare faţă de acţiunea in realizare, fără a argumenta în concret soluţia pronunţată în funcţie de cererea reclamantei, cu consecinţa neanalizării pe fondul ei, respingând inclusiv probaţiunea testimonială a cărei administrare s-a solicitat tocmai pentru stabilirea elementelor de fapt.

Instanţa apreciază că un proces finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului şi a Libertăților Fundamentale, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real ,,ascultate", adică de a le fi în mod concret examinate cererile şi argumentele de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hotărârea CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hotărârea CEDO din 15.03.2007 în cauza G c. României). În cauză de față această analiză lipseşte, astfel încât exercitarea controlului judiciar nu se poate realiza. 

Totodată se reţine că prin cererea reconvenţională pârâtul PG a solicitat a fi obligat pârâtul ST la restituirea preţului de vânzare-cumpărare la valoarea de circulaţie actuală, precum şi la restituirea tuturor cheltuielilor avansate pentru încheierea contractului-onorariu de notar, taxa judiciară de timbru etc., propunând chiar un obiectiv de expertiză vizând evaluarea la preţul actual de circulaţie.

 Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri în întregime, obligându-l pe pârâtul S T să restituie pâ¬râ¬tu¬lui PG suma de 10.000 lei reprezentând preţ încasat urmare a încheierii con¬trac¬tu¬lui de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat sub nr. 4202 din 19.10.2005 la Biroul Nota¬ru¬lui Public Sas G, fără a prezenta motivele pentru care a decis astfel şi fără a analiza cheltuielile avansate de către cumpărătorul terenului cu ocazia perfectării contractului de vânzare cumpărare, aspect care trebuia lămurit, existând o cerere in acest sens. A se pronunţa pentru prima dată Tribunalul cu privire la aceste cereri ar echivala cu a priva părţile de un grad de jurisdicţie.

Domenii speta

Spete similare