Domeniu drept procesual civil – chemarea în garanţie a Instituţiei Prefectului.

Instituţia Prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu, organizată în scopul exercitării prerogativelor prefectului, însă capacitatea juridică de drept public a Instituţiei Prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect. 

Rezultă foarte clar că, în plan procesual, nu se poate face o distincţie între Prefectul Municipiului Bucureşti şi Instituţia Prefectului Municipiului București, aceştia, în realitate, constituind unic subiect de drepturi şi obligaţii strict reglementate prin Legea nr. 340/2004, toate apărările invocate prin aşa-zisa cerere de chemare în garanţie calificând această cerere ca fiind o întâmpinare la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului București prin Prefectul Municipiului București.

Domeniu drept procesual civil – chemarea în garanţie a Instituţiei Prefectului.

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie –Dosar nr. 31852/3/2015 - Decizia nr. 241/A/15.03.2017)

Prin încheierea din şedinţa publică de la 14.09.2016 Tribunalul București - Secția V-a Civilă  a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Prefectului Municipiului Bucureşti, formulată de chemata în garanţie Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constatând că Instituţia Prefectului are deja calitate de pârât în cauză, acesta formulând cererea de chemare în garanţie a Subcomisiei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Ca atare, tribunalul a reţinut că nu poate fi formulată de către această chemată în garanţie o cerere de chemare în garanţie a persoanei care a chemat-o în garanţie, ci, eventual a unei terţe persoane. Tribunalul a avut în vedere că Prefectul Municipiului Bucureşti nu reprezintă o entitate distinctă de Instituţia Prefectului.

 Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

Împotriva acestei încheieri, la data de 20.09.2016 a declarat apel chemata în garanţie Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 06.12.2016.

În motivarea apelului, apelanta – chemată în garanţie a arătat că prin acțiunea principala reclamantul G.M. solicita instanței repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin emiterea Titlului de proprietate nr. 23704/1/19.01.2007, respectiv prin constituirea dreptului de proprietate in favoarea numiților M.S.N. si M.V.D. inclusiv cu suprafața de 73,5 mp, ce reprezintă suprafața ce a făcut obiectul sentinței civile nr.1889/01.11.2011.

Or, atribuirea terenului in proprietatea numiților M.S.N. si M.V.D s-a realizat prin Ordinul nr. 44 emis de către Prefectul Municipiului București la data de 17.01.2007.

Titlul de proprietate nr. 23704/1/19.01.2007 doar atesta faptul ca prin Ordinul nr. 44/17.01.2007 terenul in suprafața de 198 mp – care, potrivit susținerilor reclamantului, include si suprafața ce a făcut obiectul Sentinței civile nr. 1889/01.11.2011 - a trecut in proprietatea numiților M.S.N. si M.V.D.

Potrivit art.36 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii în folosința veșnica sau in folosința pe durata existentei construcției, in vederea construirii de locuințe proprietate personala sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție (art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991) atribuirea in proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor (art.36 alin 6 din Legea 18/1991).

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții: 1. existenţa unui prejudiciu; 2. existenţa unei fapte ilicite; 3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; 4. existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat.

Apelanta a înțeles sa cheme in garanție pe cel care, cel puțin în opinia sa - iar aceasta reprezintă o chestiune de fond, nicidecum de admisibilitate in principiu a cererii de chemare in garanţie - a emis actul prejudiciabil - Ordinul prin care terenul in cauza a trecut din proprietatea statului in proprietatea unor terțe persoane - respectiv, pe Prefectul Municipiului București.

Soluția instanței este netemeinica si nelegala, fiind data cu nesocotirea legii.

Calitatea si competenta de a dispune constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce intra sub incidenta dispozițiilor art. 36 alin. 2, alin. 3 si alin. 5 din Legea nr.18/1991 este data prin lege speciala (art.36 alin 6 din Legea nr.18/1991) doar în persoana Prefectului Municipiului Bucureşti.

Potrivit art. 2 alin.(2) din Legea privind prefectul si instituția prefectului nr. 340/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Instituția prefectului este o instituție publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget propriu, organizata conform prevederilor HG nr. 460/2006 la nivel de direcții, servicii şi birouri.

 Legea privind prefectul si instituția prefectului prevede la art. 2 alin. (1) ca "pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției şi altor legi se organizează si funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului" si la art. 6 alin. (1) "Capacitatea juridica de drept public a instituției prefectului se exercita in exclusivitate de către prefect".

Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 340/2004, Prefectul îndeplinește si alte atribuții prevăzute de lege si de celelalte acte normative, precum si însărcinările stabilite de Guvern.

Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condițiile legii.

Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, ordinul prefectului care conține dispoziții normative devine executoriu numai după ce a fost adus la cunoștința publica. Ordinul prefectului cu caracter individual devine executoriu de la data comunicării persoanelor interesate.

Potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, atribuirea in proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor.

Întrucât una dintre manifestările calităţii de persoana juridica este răspunderea patrimoniala pentru actele si faptele sale juridice, răspundere ce reprezintă o componentă a participării persoanei juridice in nume propriu, la circuitul civil, răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organul acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce ii revine, va fi săvârșit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

Activitatea Instituției Prefectului Municipiului București este reglementata strict de dispozițiile Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului, republicata, precum si de Hotărârea de Guvern nr. 460/2006, modificata, pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual in condițiile legii, conform art. 26 (1) al Legii nr. 340/2004, respectiv art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991.

Așadar, nu Instituția Prefectului organizata conform prevederilor HG nr. 460/2006 la nivel de direcţii, servicii si birouri transfera dreptul de proprietate asupra unui teren din proprietatea statului în proprietatea privată a unei terţe persoane, ci Prefectul.

Raportat la cele de mai sus, având in vedere dispozițiile Legii nr. 340/2004, Hotărârea de Guvern nr. 460/2006, respectiv art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, în mod netemeinic si nelegal prin încheierea din data de 14.09.2016 instanța reţine ca între Instituția Prefectului Municipiului Bucureşti si Prefectul Municipiului București nu este nicio diferența, distincția fiind făcuta in mod clar si neechivoc de dispozițiile speciale in materie, prin chiar titlul actului normativ, atâta timp cât reglementarea legala vorbește despre Instituţia Prefectului Municipiului București si, separat, de Prefectul Municipiului București. Astfel, diferența dintre cele doua entităţi apare ca evidenta.

Mai mult decât atât, prin soluția data si prin motivarea sa, instanța s-a pronunțat inclusiv asupra excepțiilor invocate de către apelantă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, atât faţă de acțiunea principala, respectiv faţă de cererea prin care Instituția Prefectului Municipiului București a chemat-o in garanție (lipsa litisconsorţiului necesar pasiv obligatoriu, instanța fiind ținuta sa analizeze speța in mod evident faţă de emitentul actului incriminat ca fiind producător de prejudicii, incidenta dispozițiilor art. 40 Noul Cod de procedură civilă, lipsa calităţii procesuale pasive atât a Instituției Prefectului, cât si a apelantei etc., toate acestea reprezentând excepții invocate de către apelantă prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei fata de acțiunea principala, respectiv cererea prin care a fost chemată in garanție).

Or, in opinia apelantei o astfel de dezlegare nu putea fi data decât prin aplicarea dispozițiilor art. 248 Noul Cod de procedură civilă sau 425 Noul Cod de procedură civilă.

În niciun caz in procedura reglementata de art. 64 Noul Cod de procedură civilă, instanța nu se putea pronunța asupra excepțiilor ce pot fi soluționate doar prin aplicarea dispozițiilor art. 248 Noul Cod de procedură civilă sau 425 Noul Cod de procedură civilă.

Cererea de chemare in garanție este o cerere incidentala, alături de celelalte forme de introducere forțata a unui terț intr-un proces pendinte.

Or, prin cererea principala, reclamantul a chemat in judecata in calitate de pârât Instituția Prefectului Municipiului București, iar apelanta a chemat in garanție, Prefectul Municipiului București, ambele fiind reglementate distinct de Legea nr. 340/2004, respectiv HG nr. 460/2006.

Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, cum retine fără echivoc art. 36 Noul Cod de procedură civilă, iar dacă exista sau nu identitatea dintre parți si subiectele raportului juridic litigios reprezintă o chestiune ce tine de calitatea procesuala pasiva, niciuna dintre acestea neputând fi tranșata in procedura reglementata de art. 64 Noul Cod de procedură civilă.

Totodată, este de observat inclusiv faptul ca prin întâmpinarea formulată în cauza de către cel chemat in garanție de către apelantă - Prefectul Municipiului București - nu a fost invocata nicio excepție.

Faţă de cele de mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat si modificarea Încheierii din data de 14.09.2016 in sensul constatării admisibilității in principiu a cererii de chemare în garanție formulată de către apelantă împotriva Prefectului Municipiului București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate şi de disp. art. 477, 478 şi 479 NCPC, Curtea reţine următoarele:

Prezentul apel vizează încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie, pronunţată la data de 14.09.2016, prin cererea de apel susţinându-se, în esenţă, că nu există identitate între Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Prefectul Municipiului Bucureşti.

Curtea precizează, în prealabil, că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, pârâtă care a formulat cerere de chemare în garanţie a Subcomisiei Sectorului 1 a Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi a Municipiului Bucureşti prin Primarul General.

La rândul ei, chemata în garanţie Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat cerere de chemare în garanţie a Prefectului Municipiului Bucureşti, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, să se dispună obligarea chematului în garanţie la plata despăgubirilor.

Or, având în vedere chiar dispoziţiile legale invocate de apelanta-chemată în garanţie, prin cererea pentru exercitarea căii de atac, respectiv art. 6 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, Curtea notează că Instituţia Prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi buget propriu, organizată în scopul exercitării prerogativelor prefectului, însă capacitatea juridică de drept public a Instituţiei Prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect. 

Rezultă foarte clar că, în plan procesual, nu se poate face o distincţie între Prefectul Municipiului Bucureşti şi Instituţia Prefectului Municipiului București, aceştia, în realitate, constituind unic subiect de drepturi şi obligaţii strict reglementate prin Legea nr. 340/2004, toate apărările invocate prin aşa-zisa cerere de chemare în garanţie calificând această cerere ca fiind o întâmpinare la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Instituţia Prefectului Municipiului București prin Prefectul Municipiului București.

Chiar dacă Legea nr. 340/2004 priveşte prefectul şi instituţia prefectului (nu Instituţia Prefectului Municipiului București şi Prefectul Municipiului București, în special, astfel cum a susţinut apelanta), potrivit art. 6 alin. 2, exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se realizează de către prefect, împrejurare ce denotă în cauză legalitatea soluţiei atacate, fiind evident că la chemarea în judecată a Instituţiei Prefectului Municipiului București reprezentată prin Prefectul Municipiului București tocmai aceste dispoziţii legale au fost avute în vedere de reclamant.

Astfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se arată că prin emiterea la data de 19.01.20107 a titlului de proprietate în favoarea numiţilor M.N. şi M.D., având ca obiect o parte a imobilului solicitat a fi restituit prin notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001, Instituţia Prefectului Municipiului București reprezentată prin Prefectul Municipiului București a săvârşit o faptă ilicită.

Prin urmare, reclamantul nu a chemat în judecată instituția prefectului organizată conform prevederilor HG nr. 460/2006 la nivel de direcţii, servicii şi birouri, ci în calitatea acesteia de instituţie publică cu personalitate juridică, ale cărei drepturi şi obligaţii civile sunt exercitate şi respectiv, asumate prin prefect, astfel că, prin chemarea în garanţie a Prefectului Municipiului București, apelanta nu a făcut decât atragă în proces aceeaşi persoană obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

În nici un caz nu se poate reţine că prin soluția dată şi prin motivarea sa, instanța s-a pronunțat inclusiv asupra excepțiilor invocate de către apelantă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cum se arată în apelul declarat, Curtea remarcând că nu a făcut decât să constate că nu erau îndeplinite condiţiile legale prevăzute de disp. art. 72 NCPC, pentru simplul motiv că nu era vorba în cauză despre o terţă persoană.

Faţă de considerentele expuse, reţinând legalitatea încheierii atacate, în baza art. 480 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare