Anularea procesului-verbal

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecatoriei Moineşti la data de 21.03.2017 sub nr. 1185/260/2017, petentul A. R., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. – P. de P. Z., prin reprezentant legal, a solicitat instantei anularea procesului-verbal seria CCS nr. 0246661 emis în data de 09.03.2017, încheiat de intimat, prin care acesta a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 3000 de lei şi prin care s-a dispus măsura confiscării unei cantităţi de material lemnos.

În motivare, petentul a arătat că în data de 09.03.2017, în timp ce se afla în curtea casei din com. Zemeş, sat Bolătău şi se ocupa cu tăiatul şi încărcatul lemnelor de foc de esenţă fag în autovehiculul proprietate personală, a venit un echipaj de poliţie care a cerut avizul de însoţire a materialului lemnos. A adăugat petentul că lemnele pe care le încărca erau cumpărate din parchetul de exploatare al firmei S.C. Eurosilva Prod, care se află cu platforma primară vizavi de curtea sa. A menţionat, de asemenea, că administratorul firmei i-a măsurat lemnul de foc fag, în cantitate de 1.5 mc, pe care l-a plătit, după care le-a dus în curte unde urma să le taie şi să le încarce în maşină, avizul de însoţire fiind eliberat a doua zi dimineaţă, când urma să fie efectuat şi transportul.

În final, petentul a arătat că nu există motiv pentru confiscarea masei lemnoase deoarece se afla în curte, nu pe drumul public iar avizul de însoţire se eliberează în momentul transportului masei lemnoase deoarece are un termen de valabilitate limitat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile L. 171/2010.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

Intimatul, prin reprezentant legal, a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 19) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, faţă de împrejurarea că procesul verbal este legal întocmit, situaţia de fapt fiind corect reţinută. Astfel, a menţionat faptul că petentul a încărcat material lemnos dintr-o curte, în autoturismul marca Fiat Doblo cu nr. de înmatriculare BC 07 EIA, parcat în exteriorul curţii, pe un teren neîngrădit, lângă gard, fără a deţine documente de provenienţă.

În final, a adăugat că fapta pentru care petentul a fost sancţionat contravenţional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal a fost legal întocmit şi se bucură de prezumţia de temeinicie.

În cauza, instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri şi testimonială cu martorul C. F., propus de petent, ale cărui declaraţii au fost consemnate şi se regăsesc ataşate la dosar (f. 35).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa retine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei silvice seria CCS nr. 0246661 încheiat de intimat la data de 09.03.2017, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi sancţionată de art. 19 alin. (1) lit. a din Legea nr. 171/2010, reţinându-se în sarcina acestuia că a fost depistat în timp ce încărca din curtea sa material lemnos specia fag, în autoturismul proprietatea sa, staţionat lângă gard, BC 07 EIA, fără a avea documente legale de provenienţă (f. 9).

Procesul verbal a fost semnat de către petent la obiecţiuni fiind trecută menţiunea „lemnele le aveam la mine în curte de mai mult timp”.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CCS nr. 0246661 încheiat de intimat la data de 09.03.2017, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Prin dispoziţiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravenţiilor, cu precizarea menţiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condiţiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravenţiilor, ca şi regimul general al sancţiunilor contravenţionale, al aplicării şi executării acestora.

Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravenţiilor, respectiv data şi locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenţie, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.

Verificând procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispoziţiilor menţionate mai sus, instanţa constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele şi calitatea agenţilor constatatori, numele şi prenumele contravenientei, fapta contravenţională săvârşită, precum şi încadrarea în drept, locul şi data săvârşirii faptei şi semnătura agenţilor constatatori.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, dispoziţiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancţionare şi constatare a contravenţiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabileşte faptul că, în materie contravenţională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art. 249 Cod de procedură civilă, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salabiaku împotriva Franţei), cu menţiunea că orice sistem juridic operează cu prezumţii de fapt sau de drept şi că dispoziţiile Convenţiei nu se opun în principiu acestui fapt, dar că acestea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depăşească un anumit prag.

În special, art. 6 § 2 din Convenţie impune statelor să aibă în vedere aceste prezumţii în limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea faptelor şi păstrând dreptul la apărare.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Convenţie, astfel că procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie trebuie să se realizeze cu respectarea garanţiilor în materie penală şi implicit cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie (cauza Haiducu c. României).

Respectarea prezumţiei de nevinovăţie se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiţii de contradictorialitate în susţinerea netemeiniciei procesului verbal (C. Anghel împotriva României, nr. 28183/03, pct. 45, Haiducu c. României pct.14).

Fapta contravenţională a fost constatată direct de către agentul constatator, nefiind folosite mijloace tehnice certificate.

În aceste condiţii, instanţa reţine că în favoarea procesului-verbal operează prezumţia de legalitate şi temeinicie, întrucât aspectele consemnate în cuprinsul actului sancţionator sunt rezultatul constatărilor făcute de către un organ învestit de către stat cu autoritate în acest sens.

Respectarea prezumţiei de nevinovăţie recunoscute petentului rezidă, în schimb în oferirea cadrului procesual, pentru susţinerea poziţiei sale procesuale, în condiţii de legalitate şi cu respectarea dreptului la apărare.

Instanţa reţine că potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, „Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei şi confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: a) expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără provenienţă legală”.

Potrivit normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn prevăzute în anexa la  hotărârea  nr. 470 din  4 iunie 2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, precum şi a unor măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor ce revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, la articolul 4 se arată:

(1) Documentul de însoţire a materialelor lemnoase este avizul de însoţire, care poate fi aviz de însoţire primar/secundar;

(2) Documentul de însoţire a materialelor lemnoase expediate de la locul de recoltare este avizul de însoţire primar, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2;

(3) Documentele de însoţire pentru materiale lemnoase expediate din alte locaţii decât locul de recoltare, precum şi pentru cherestele sunt: avizul de însoţire secundar pentru materiale lemnoase, altele decât cherestelele, şi, respectiv, avizul de însoţire secundar pentru cherestele, ale căror modele sunt prevăzute în anexa nr. 3 şi, respectiv, anexa nr. 4;

(4) În cazul obţinerii de produse din lemn la locul de recoltare a masei lemnoase - tocătură şi mangal, acestea se transportă de la locul de recoltare cu aviz de însoţire primar; 

(5) Nu se emit avizele de însoţire prevăzute la alin. (1) şi (2) şi nu se introduc în SUMAL pentru:

a) materialele lemnoase comercializate al căror volum/mijloc de transport este de până la 0,1 mc;

b) materialele lemnoase importate, care până la locul de destinaţie circulă sub supraveghere vamală, până la punerea în liberă circulaţie, pentru care documentul echivalent avizului de însoţire este declaraţia vamală de tranzit; 

c) materialele lemnoase care fac obiectul regimului de export şi circulă de la biroul vamal de export sub supraveghere vamală până la biroul vamal de ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii, iar declaraţia vamală de export este echivalentul avizului de însoţire; pentru materialele lemnoase care circulă până la locul efectuării formalităţilor vamale de export rămân obligatorii emiterea avizelor de însoţire şi raportarea acestora în SUMAL;

 d) materialele lemnoase provenite din statele membre ale Uniunii Europene însoţite de documente intracomunitare. (6) Originalul avizelor de însoţire prevăzute la alin. (1) şi (2) - exemplarul 1 - însoţeşte obligatoriu transportul materialelor lemnoase.

În fapt, instanţa reţine că, prin susţinerile formulate în plângerea contravenţională, dar şi din probele administrate în prezenta cauză (proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. F.– f. 35), petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie care operează în favoarea actului sancţionator.

Astfel, atât petentul, prin susţinerile formulate prin plângerea contravenţională cât şi martorul C. F., având calitatea de pădurar la ocolul silvic Moineşti şi semnând procesul-verbal de contravenţie întocmit în calitate de agent constatator, au arătat că lemnele au fost cumpărate de la firma Eurosilva Prod, transportate la locuinţa petentului, după care au fost încărcate în maşina acestuia, deşi avizul de însoţire a materialului lemnos nu fusese eliberat. A fost menţionată de către martorul audiat împrejurarea că se întâmplă adesea ca avizele pentru transport să nu fie eliberate pe loc, întrucât cel responsabil cu această activitate nu este din zonă, locuind în mun. Bacău.

În acest caz, instanţa, faţă de împrejurarea că faptele reţinute în cuprinsul actului reflectă constatările personale ale agentului, va da efect prezumţiei de legalitate şi temeinicie care operează în favoarea procesului-verbal şi va aprecia că petentul nu a reuşit să demonstreze o altă situaţie de fapt, probele administrate în cauză neînlăturând prezumţia relativă care operează în favoarea actului sancţionator.

Cele relatate de petent în plângerea contravenţională şi martorul audiat de instanţă nu fac decât să circumstanţieze cele reţinute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat, aspect pe care instanţa îl va avea în vedere la individualizarea sancţiunii.

Pentru aceste considerente, instanţa conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal şi temeinic.

Analizând individualizarea sancţiunii aplicate în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanţa reţine că sancţiunea contravenţională aplicată este disproporţionată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de scopul, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Astfel, instanţa constată faptul că fapta petentului a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite şi nu denotă perseverenţa acestuia în săvârşirea acestui gen de fapte, în condiţiile în care nu s-a mai invocat faptul că acesta a mai fost sancţionat anterior pentru asemenea fapte. De asemenea, fapta nu a fost săvârşită în condiţii deosebite şi nici nu prezintă un grad special de pericol social ridicat sau care să denote o atitudine periculoasă social a petentului, argumente ce conduc la concluzia reţinerii unei gravităţi reduse a faptei. Mai mult, petentul a făcut dovada că a doua zi după săvârşirea contravenţiei i-a fost eliberat avizul de însoţire primar (f. 7).

În consecinţă, instanţa consideră că sancţiunea avertismentului poate realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale. Sancţiunea avertismentului este una prevăzută de legiuitor şi denotă existenţa unei culpe contravenţionale din partea celui sancţionat, care are cu atât mai mult un rol educativ şi mai puţin un rol punitiv. Ori, scopul sancţiunilor contravenţionale nu este unul esenţialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ. 

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională şi va dispune înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie întocmit de către intimată, cu sancţiunea avertismentului, dar va menţine celelalte dispoziţii ale acestuia.

Domenii speta

Spete similare