Pretentii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MĂCIN-JUDEŢUL TULCEA

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.  328

Şedinţa publică din 9 martie 2018

Instanţa constituită din:

Preşedinte: XX

Grefier: XX

S-a luat în examinare acţiunea civilă având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul XX, CNP XX, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat XX, cu sediul în oraş XX jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul XX, CNP XX, domiciliat în oraş XX, jud. Tulcea.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 22 februarie 2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 2 martie 2018 şi respectiv, 9 martie 2018, când în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A :

Asupra procesului civil de faţă ;

Prin cerere înregistrată la această instanţă sub nr. XX/253/2016 din 1.07.2016, reclamantul XX a chemat în judecată pe pârâtul XX, solicitând  obligarea acestuia la plata sumelor  de 4190 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea parţială a scheletului de gard în construcţie ce –i împrejmuia proprietatea pe latura vecină cu proprietatea pârâtului, distrugerea bolţii de vie şi a cheltuielilor efectuate cu ancheta penală, precum şi suma de 5000 lei reprezentând daune morale. S-a solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost motivată arătându-se că la data de 7.05.2014 a formulat o plângere penală împotriva pârâtului, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 350/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia pentru distrugerea parţială a scheletului de gard în construcţie ce –i împrejmuia proprietatea pe latura vecină cu proprietatea pârâtului de la imobilul situat în localitatea Revărsarea, strada Victoriei, nr. 158 şi  distrugerea bolţii de vie, dosar soluţionat printr-o soluţie de netrimitere în judecată, deşi, arată reclamantul, pârâtul şi-a recunoscut fapta de distrugere.

A mai arătat că nici până la acest moment nu a putut să finalizeze reparaţia integrală a faţadei casei sale, motivat de faptul că aceasta depinde de repararea şi implicit prinderea scheletului bolţii de viţă de vie de casă, sistemul de fixare cu şuruburi al consolelor la căpriorii casei fiind forţat şi îndoit.

A solicitat astfel, pe lângă repararea prejudiciului cauzat de acţiunea pârâtului, plata de daune morale în sumă de 5000 lei, precum şi plata cheltuielilor efectuate în cadrul dosarului nr. 350/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, respectiv, 1300 lei c/valoarea contractului de asistenţă juridică nr. 85/2014 şi 1500 lei, sumă la care a fost obligat să o plătească pârâtului în dosarul nr. 505/253/2015  al Judecătoriei Măcin.

Cererea a fost însoţită de înscrisuri( flele 8-18 dosar) precum şi o planşă foto conţinând imagini ale imobilului în care sunt surprinse distrugerile ( filele 19-29).

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie

Pârâtul XX a depus întâmpinare în care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, excepţie faţă de care a precizat în şedinţa publică din 21.02.2017 că nu mai înţelege să o susţină.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că nu el a distrus gardul ci însuşi reclamantul prin mutarea hotarului dintre proprietăţi, prin aceasta fiindu-i distrus trotuarul său, reclamantul pretinzând că-i ocupă o suprafaţă din terenul său, acesta promovând şi o acţiune în revendicare împotriva sa, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub număr dosar 458/253/2015.

La rândul său pârâtul a ataşat întâmpinării o planşă foto ( filele 44-45 dosar).

Cauza a fost soluţionată pe baza probei cu înscrisuri, a probei testimoniale încuviinţată reclamantului, fiind audiaţi martorii XX şi XX, precum şi a probei cu expertiză tehnică de specialitate ( de asemenea încuviinţată reclamantului) ce a avut ca obiective stabilirea întinderii pagubelor.

De asemenea, în cauză a fost efectuată înaintea administrării probei cu expertiză, o cercetare la faţa locului, cele reţinute de instanţă cu acea ocazie fiind consemnate în procesul- verbal încheiat la data de 18.05.2017 ( fila 81 dosar).

Totodată, la dosar s-a dispus ataşarea dosarului nr. 350/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin.

 Raportat la actele dosarului instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Prin plângerea formulată şi înregistrată sub nr.188828 din 07.05.2014 la Poliţia oraş Isaccea, jud.Tulcea, XX a solicitat tragerea la răspundere penală a lui XX pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi ameninţare.

La data de 08.05.2014 prin ordonanţa organului de cercetare penală a fost începută urmărirea penală cu privire la faptele de distrugere prev.de art.253 alin.1 cod penal şi ameninţare prev. de art.206 alin.1 cod penal ambele cu aplic.art.38 alin.1 cod penal.

La data de 06.11.2014 au fost extinse cercetările şi cu privire la infracţiunile de lovire sau alte violenţe prev. de art.193 alin.1 cod penal şi tulburare de posesie prev. de art.256 alin.1 cod penal, iar la data de 10.12.2014, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de XX ( în calitate de suspect) pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art.256 alin.1 cod penal.

Prin ordonanţa nr.350/P/2014 din 04.09.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere şi ameninţare.

Prin ordonanţa nr.365/II/2 din 15.10.2014, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a admis în parte plângerea petentului formulată împotriva ordonanţei de clasare nr.350/P/2014 din 04.09.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, în sensul că s-a infirmat parţial ordonanţa de clasare cu privire la soluţia dispusă pentru infracţiunea de distrugere prev. de art.253 alin.1 cod penal, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale pentru această infracţiune şi s-a menţinut ca legală şi temeinică soluţia de clasare dispusă pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art.206 alin.1 cod penal.

Prin ordonanţa din 24.02.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin s-a dispus renunţarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracţiunea de distrugere prev. de art.253 alin.1 cod penal săvârşită de suspectul XX şi clasarea cauzei privind plângerea formulată de XX sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tulburare de posesie şi lovire şi alte violenţe prev. de art.256 alin.1 cod penal şi art.193 alin.1 cod penal.

Se reţine în ordonanţa de clasare că la 07 mai 2014 organul poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei oraşului Isaccea a fost sesizat electronic de către persoana vătămată XX despre faptul că în timp ce se afla la imobilul proprietate personală din suburbia Revărsarea şi construia un gard a fost ameninţat cu acte de violenţă de membrii familiei Caragea, vecini de imobil şi totodată aceştia au distrus un gard aflat în construcţie la acea dată, tulburându-i astfel proprietatea.

Fiind continuate cercetările cu privire la infracţiunea de distrugere, s-a constatat că acţiunea violentă asupra bunurilor persoanei vătămate XX a fost comisă de XX care la 07 mai 2014 a împins un număr de două profile metalice ce erau sudate pe nişte stâlpi de susţinere, acestea îndoindu-se şi a scos din orificii alte două profile, ce nu erau prinse în armătură pe care le-a împins cu putere către imobilul persoanei vătămate, acestea cedând de la zona de prindere a casei.

Cu privire la infracţiunea de tulburare de posesie, se reţine în ordonanţă că această faptă este comisă atunci când se ocupă în întregime sau în parte fără drept, prin violenţă sau ameninţare, ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar a unui imobil aflat în posesia altuia.

Se mai arată că latura obiectivă a infracţiunii presupune ocuparea imobilului efectiv şi nu o simplă pătrundere pe proprietate.

La momentul edificării gardului de către partea vătămată XX, XX, atunci când a împins profilele de la gard, a avut reprezentarea faptului că este construit pe proprietatea sa, neexistând alte probe suficiente în sensul că suspectul a acţionat cu intenţia specifică a infracţiunii de tulburare de posesie.

Cu privire la infracţiunea de distrugere prev. de art.253 alin.1 cod penal, se reţine în ordonanţă, că această faptă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă iar în conformitate cu prevederile art.318 cod pr.penală, în cazul în care pentru infracţiunea comisă se prevede pedeapsa amenzii sau închisoarea de cel mult 7 ani, se poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire dar mai ales al scopului urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse, astfel că s-a constatat că nu există un interes public în urmărirea acestora.

Împotriva acestei ordonanţe, XX formulează plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa din 09.04.2015 pronunţată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a admis în parte plângerea şi s-a schimbat temeiul juridic al soluţiei de clasare adoptate în privinţa infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.193 alin.1 cod penal, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art.16 alin.1 lit.”a” cod pr.penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare pentru infracţiunea de tulburare de posesie prev. de art.256 alin.1 cod penal şi s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă pentru infracţiunea de distrugere prev. de art.253 alin.1 cod penal.

Împotriva ordonanţei nr.350/P/2014 din 24.02.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, jud. Tulcea prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, reclamantul ( în calitate de petent) a formulat plângere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr. dosar 505/253/2015 din 24.04.2015.

 Prin încheierea din data de 15 mai 2015 pronunţată în acest dosar, s-a respins plângerea, fiind obligat reclamantul din cauza de faţă  să-i plătească lui XX, suma de 1500 lei  reprezentând onorariu avocat, dar şi la suma de 50 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.

Identificând  acţiunea de faţă  prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează obiectul cererii, raportat la probele administrate, instanţa reţine că aceasta este  întemeiată în parte, în considerarea celor ce urmează:

Pe fondul cauzei, acţiunea este neîntemeiată, instanţa reţinând că nu sunt întrunite  condiţiile civile delictuale atât pentru fapta proprie cât şi pentru fapta prepusului.

Potrivit art. 1357 cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Aşadar, pentru a fi antrenată răspunderea pentru fapta proprie, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa  unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei(vinei) celui ce a cauzat prejudiciu constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În speţa de faţă, potrivit cercetărilor din dosarul de urmărire penală, reanalizate de către instanţă în cadrul dosarului  nr. 505/253/2015 al acestei instanţe şi cu probele administrate în cauză, instanţa reţine îndeplinirea condiţiilor privind antrenarea răspunderii pentru fapta proprie, în ceea ce priveşte distrugerea parţială de către pârât a scheletului metalic de gard în construcţie ce –i împrejmuia proprietatea pe latura vecină cu proprietatea pârâtului de la imobilul situat în localitatea Revărsarea, strada Victoriei, nr. 158 gard ce se prelungea ca şi suport susţinere boltă viţă de vie, precum şi a consolelor de prindere a acestui schelet de faţada casei.

Instanţa are în vedere şi considerente încheierii din data de 15 mai 2015 dată în dosarul nr. 505/253/2015 al acestei instanţe în vare se artă că: „rezultă că prin împingere, aceste profile cu destinaţia realizării unui gard despărţitor, au suferit o uşoară îndoire, neavând loc de fapt nici o distrugere şi nici o degradare astfel încât profilele să-şi piardă din calităţi” judecătorul de caz reţinând la acel moment că nu suntem în prezenţa unei pagube însemnate.

În ceea ce priveşte cuantificarea acestui prejudiciu, instanţa reţine că aceasta rezultă din raportul de expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză de expert XX şi răspunsul la obiecţiuni ( filele 90-92 şi respectiv, 116-119).

Potrivit acestui raport rezultă că valoarea totală a prejudiciului cauzat reclamantului prin acţiunea pârâtului este de 753 lei compusă din: 248,5 lei c/valoarea distrugerilor la gard, + 424,4 lei manopera reparării acestuia, 280 lei c/valoarea consolelor de prindere şi 49 lei manopera necesară refacerii sistemului de fixare cu şuruburi a acestora, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamantei a sumei de 753 lei.

 În privinţa restului pretenţiilor solicitate de către reclamant, instanţa reţine că acestea nu se justifică.

Astfel, daunele morale solicitate de către inculpat, acestea au ca izvor pretinsele fapte de lovire şi ameninţare exercitate de către pârât.

Deşi martorii audiaţi în cauză au susţinut că incidentul legat de gard şi discuţiile (inevitabile de altfel) cu pârâtul l-au marcat pe reclamant, martora XX susţinând că din acest motiv reclamantul s-a îmbolnăvit de diabet( susţinere necoroborată cu nicio altă probă administrată), martorii nu au fost prezenţi la faţa locului, cunoscând ce s-a întâmplat din relatările reclamantului şi văzându-i manifestarea, astfel că instanţa apreciază depoziţiile martorilor ca fiind subiective.

Mai mult, în încheierea din data de 15 mai 2015 pronunţată în dosarul 505/253/2015 se reţine că există „dubiu care priveşte însăşi existenţa faptei”. Se arată în respectiva încheiere că:

„Trebuie reţinut că antrenarea răspunderii penale poate surveni doar în cazul în care vinovăţia persoanei cercetate este dovedită cu probe apte să înlăture decisiv prezumţia de vinovăţie.

Cu alte cuvinte, vinovăţia unei persoane cercetate într-o cauză penală, trebuie dovedită cu certitudine prin probe concludente.

În speţă, se poate observa că probele sunt contradictorii în sensul că singurii martori obiectivi  sunt XX şi XX.

Atâta timp cât probele administrate cu privire la această faptă sunt contradictorii şi dau naştere unui dubiu care priveşte însăşi existenţa faptei, în mod legal şi temeinic prin ordonanţa din 9 aprilie 2015 a Parchetului de pe lângă tribunalul Tulcea,  a reţinut dispoziţiile art.16 alin.1 lit. „a” cod pr. penală, în sensul că fapta nu există”.

Or, în aceste condiţii, daune morale nu sunt justificate.

S-a mai solicitat de către reclamant ca pârâtul să-i plătească cheltuielile efectuate în cadrul dosarului nr. 350/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, respectiv, 1300 lei c/valoarea contractului de asistenţă juridică nr. 85/2014 şi 1500 lei, sumă la care a fost obligat să o plătească pârâtului în dosarul nr. 505/253/2015  al Judecătoriei Măcin.

Este adevărat că din înscrisurile depuse rezultă faptul că reclamantul a beneficiat de serviciile juridice ale unui avocat ales cu care a încheiat contractului de asistenţă juridică nr. 85/2014 pentru a-l reprezenta în cadrul dosarului nr. 350/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, servicii pentru care a achitat un onorariu de 1300 lei, însă pârâtul nu poate fi obligat la plata acestei sume în condiţiile în care onorariul este achitat pentru întreaga reprezentare/asistare  a celui dosar în care acesta reclamă( aşa cum arătat) nu doar distrugerea gardului, ci mai multe fapte care s-au dovedit în urma cercetărilor că nu există, nefiind antrenată răspunderea pârâtului pentru aceste cheltuieli pe care nu el le-a determinat, ci însăşi reclamantul.

S-a mai solicitat de către reclamant plata sumei de 1500 lei, sumă  la care a fost obligat să o plătească pârâtului în dosarul nr. 505/253/2015  al Judecătoriei Măcin.

 Or, această sumă este stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ce are autoritate de lucru judecat, neexistând nici un temei legal pentru obligarea pârâtului la plata acestei sume.

În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa va admite în parte acţiunea de faţă şi va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 753 lei reprezentând contravaloare pagubă, respingând restul pretenţiilor solicitate.

În privinţa cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, solicitate de reclamant, instanţa reţine că acestea sunt în cuantum de 565 lei contravaloare taxă judiciară de timbru, 700 lei onorariu avocat, 500 lei onorariu expert.

Cum acţiunea este admisă în parte, sunt aplicabile prevederile art.453 alin.2 cod procedură civilă, potrivit cărora „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1257,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din: 57,71 lei c/valoare taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise şi nu solicitate ( la valoarea de 753 lei taxa judiciară de timbru corespunzătoare fiind de 57,71 lei), 500 lei onorariu avocat ( pe care instanţa îl va acorda integral, deşi potrivit art. 153 alin.2 cod procedură civilă raportat la art. 151 cod procedură civilă are posibilitatea diminuării lui) precum şi 700 lei onorariu expert (de asemenea şi acesta în integralitate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite în parte acţiunea civilă având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul XX, CNP-XX, domiciliat în XX cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat XX, cu sediul în XX jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul XX, CNP- XX, domiciliat în oraş XX jud. Tulcea.

Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 753 lei reprezentând contravaloare pagubă.

Respinge restul pretenţiilor solicitate.

Obligă de asemenea pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1257,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din c/valoare taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise, onorariu avocat şi onorariu expert.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Măcin.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

XXXX

Red./tehnored.jud. XX

Ex. 2/19.04.2018

Domenii speta

Spete similare