Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin.1pct.1 Cod procedură civilă. Inadmisibilitate în cazul invocării nepronunţării pe excepţii şi apărări ce nu vizează obiectul cererii.

Motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, adică pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvenţională, cererea de intervenţie.

În ceea ce priveşte ipoteza a doua minus petita,, aceasta are în vedere situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adiţional, singura condiţie fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului. 

Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată, cum ar fi: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător; asupra unei excepţii procesuale; asupra unei apărări ( argument) invocată de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de minus petita  nici atunci când instanţa nu s-a pronunţat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei excepţii peremptorii.

Susţinerile privind excepţia de inadmisibilitate şi neândeplinirea în concret a condiţiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă apărări ale pârâtei-interveniente, nicidecum capete de cerere ( pretenţii concrete) aferente obiectului cererii principale  sau ale cererii de intervenţie, astfel că aceste susţineri nu  pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ..

Prin sentinţa nr.46/2017 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a  admis acţiunea formulată de petentul, ARA,  în contradictoriu cu debitorul SCEUCSRL prin administrator judiciar CIGMCSPRL şi intervenienta BCISANPAOLORSA. A fost obligat lichidatorul să încheie cu petentul contractele de vânzare cumpărare privind bunurile imobile situate în Craiova,str. Deceneu, nr.13, constând în: garsoniera 4E4 cu o suprafaţă utilă de 33 mp şi  cotă indiviză aferenta din spaţiile comune blocului de 1993/74922  şi cotă parte din terenul aferent de 2283/93000, cu nr. cadastral 204476 şi înscris în CF nr. 204476 a localităţii Craiova, garsoniera 1E6, situata la etajul 6 în suprafața de 33,45 mp împreuna cu cota indiviza din spatiile blocului 2020/74922 precum si cota parte din  terenul aferent  de 2314/93000 și apartament 2E6 , situat la etajul 6 în suprafaţă de 48,30 mp împreuna cu cota indiviza aferenta din spatiile blocului de 2916/74922 si cota parte din terenul aferent de 3341/93000, după achitarea de către  petent a sumei de 67.883,79 lei, reprezentând diferența de preț. A fost obligat lichidatorul la vânzarea bunului descris anterior liber de orice sarcini. S-a respins cererea de intervenţie formulata de BCISANPAOLORSA.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intervenienta BCISANPAOLORSA prin BCISRSAB - SC, susţinând că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală.

Prin Decizia nr.467/07.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova –Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta BCISRSA prin BCISRSB - SC, în contradictoriu cu intimatul reclamant ARA şi intimata pârâtă CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUCSRL şi a fost obligată apelanta intervenientă la 3.100 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant ARA.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a constatat că, în mod corect, judecătorul fondului a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii considerând că nu au fost încălcate atribuţiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevăzute de art.131 din Legea 85/ 2014.

Art.131 alin.1 din Legea nr.85/2014 prevede atribuţia administratorului/ lichidatorului judiciar de a executa obligaţiile ce rezultă dintr-o promisiune bilaterală de  vânzare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii împotriva promitentului-vânzător, la cererea promitentului-cumpărător dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de legiuitor respectiv:- preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător;- preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;- bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui pan de reorganizare;- în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară.

Acţiunea în obligare la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare este o acţiune prin exercitare căreia una din părţile semnatare ale unui antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară poate cere instanţei judecătoreşti competente să dea o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare în cazul în care cealaltă parte refuză să se prezinte la notarul public în vederea autentificării vânzării.

Pentru exercitarea unei acţiuni, de acest gen, se cer a fi întrunite, alături de elementele constitutive ale oricărei acţiuni, anumite condiţii specific, în speţă, condiţiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2014 pe care reclamanta le-a îndeplinit, astfel că lichidatorul judiciar  poate fi obligat să execute antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu.

Curtea a constatat că, după deschiderea procedurii insolvenţei, reclamantul din prezenta cauză, cumpărător-promitent în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNPIVF, a solicitat administratorului judiciar (filele 28-29 dosar fond) executarea obligaţiilor ce îi reveneau debitoarei în calitate de vânzător-promitent şi anume vânzarea liberă de sarcini,privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel a imobilului achiziţionat însă administratorul judiciar nu s-a conformat solicitării acestora situaţie în care reclamantul au intentat prezenta acţiune în temeiul art.131 din Legea nr.85/2014.

Curtea a constatat că nu este încălcat principiul electa una via, aşa cum a invocat apelanta prin motivele de apel, deoarece cererea reclamantei de înscriere la masa credală a debitoarei şi acţiunea prin care lichidatorul judiciar este obligat să execute antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu au regimuri şi consecinţe juridice diferite, neexistând posibilitatea pronunţării a două hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Fiind vorba de două cereri distincte, formulate în etape diferite a procedurii insolvenţei, Curtea a apreciat că înscrierea la masa credală nu are efecte asupra admisibilităţii cererii în obligaţia de a face.

S-a reţinut că nefondată este şi susţinerea privind prematuritatea cererii motivată de apelantă pe aspectul că nu a fost respectată procedura stabilită de legiuitor în sensul că reclamanţii nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar, iar acesta din urmă nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege în favoarea creditorilor deţinători ai unor creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţa asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina.

S-a mai reţinut că reclamanta a solicitat la data de 23.12.2015,  administratorului judiciar să se prezinte la notar pentru a executa obligaţiile ce îi reveneau debitoarei din antecontractul de vânzare-cumpărare şi că în urma refuzului de a-şi îndeplini obligaţiile aceasta a promovat acţiunea întemeiată pe art.131 din Legea nr.85/2014.

În ceea priveşte drepturile care trebuie respectate de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, aceste sunt stabilite de art.131 alin.2 din Legea nr.85/2014 și sunt următoarele:- dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume încasate în averea debitoarei în baza contractelor de vânzare încheiate în condițiile alin. (1) potrivit prevederilor art.159;- dreptul de a beneficia de o măsură privind asigurarea unei protecții corespunzătoare, respectiv una dintre următoarele măsuri: 1.primirea unei sume reprezentând maximum valoarea de piață a bunului din care se deduc cheltuielile prevăzute de art.159 alin.1 pct.1 (cheltuieli privind onorariul administratorului/ lichidatorului și cheltuieli administrative); 2.primirea unei garanții reale cu valoarea egală cu valoarea de piață a bunului stabilită în cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi întocmit de către un evaluator desemnat potrivit prevederilor art.61;3.primirea unei scrisori de garanție bancară pentru o sumă egală cu valoarea de piață a bunului stabilită în cadrul procedurii, dar nu mai mult decât valoarea creanței acestora înregistrată în tabelul de creanțe în vigoare.

Curtea a constatat că Legea nr.85/2014, aduce un echilibru între drepturile creditorilor garantați și cele ale părților semnatare ale antecontractelor care vizează imobile ipotecate.

Astfel, creditorii garantați (beneficiari ai unei cauze de preferință) își câștigă prin noile prevederi, dreptul de a beneficia cu prioritate de sumele încasate de debitor din antecontracte semnate înainte de declanșarea insolvenței.

Art.131 alin.1 din LPI statuează că obligaţiile rezultate dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă încheiată anterior deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzator intră în procedură, urmează a fi executate de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

- preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător;- preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;- bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui pan de reorganizare;- în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară.

Curtea a reţinut că reclamantul, în calitate de promitent-cumpărător, a încheiat la data de 06.10.2010 cu SCEUCSRL în calitate de promitentă-vânzătoare, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP IVF, prin care a achiziţionat un spaţiu, la etajul 6, compus situat în ansamblul de locuinţe ce urma să fie realizat de către promitenta vânzătoare, în Municipiul Craiova, str.Deceneu, nr.13, jud. Dolj, a cărui suprafaţă a fost aproximată la 72 mp construiţi, spaţiul urmând a fi predat fără finisaje interioare, pentru suma de 40.000 euro.

Prin această promisiune de vânzare-cumpărare, promitenta vânzătoare s-a obligat ca până la 31.10.2013 să predea bunul imobil cu caracteristicile constructive şi finisajele prevăzute în convenţie şi să încheie actele de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Ulterior, prin actul aditional autentificat la nr.4029/19.10.2015 la BNP Ionaşcu Nicolae şi Curea Ionel, părţile au convenit să modifice obiectul promisiunii, în vânzarea garsonierei 1E6  în suprafaţă utilă de 33,45 mp şi cota indiviză aferentă precum şi în vânzarea apartamentului nr.2E6 în suprafaţă utilă de 48,30 mp şi cota indiviză aferentă apartamentului dar şi termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare (care a fost prelungit până la data de 31.l1.2015), celelalte clauze din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP Ilie Victor Florea rămânând neschimbate.

Reclamantul a achitat preţul în totalitate dovada fiind făcută cu facturile depuse la dosar (filele 11-22 dosar fond) a fost pus în posesia bunului imobil iar contractul nu a mai fost încheiat întrucât ulterior la 30.10.2015 vânzătorul a intrat în insolvenţă.

Astfel, în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.131 alin.1 din Legea 85/2014, respectiv preţul a fost achitat în totalitate, bunul imobil e în posesia cumpărătorului, promisiunea a fost notată la cartea funciară, preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului (aşa cum reiese din raportul de evaluare), iar bunul nu are o importanţă deosebită pentru reuşita unui plan întrucât debitoarea este supusă procedurii simplificate şi care exclude posibilitatea propunerii unui plan.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire BCISRSA prin BCISRSAB - SC, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa modificării în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi admiterii cererii de intervenţie.

În motivare, a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii, în soluţionarea acesteia, instanţa de apel neţinând cont de baza juridică şi motivarea excepţiei.

Astfel, instanţa de apel s-a limitat doar la a constata că reclamantul i-a solicitat lichidatorului judiciar să încheie contractul de vânzare şi că acesta nu a răspuns. Nu se analizează însă care ar fi fost remediul pe care reclamantul l-ar fi avut la dispoziţie în această situaţie (o acţiune în obligarea lichidatorului la soluţionare cererii sau la încheierea contractului de vânzare).

A susţinut că neluarea în considerare a motivelor invocate în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate echivalează cu nesoluţionarea excepţiei de inadmisibilitate, prin urmare, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.

Revizuienta a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la criticile vizând aplicarea în speţă a măsurilor de protecţie prevăzute de art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

A mai arătat că nicăieri în cuprinsul considerentelor deciziei din apel nu se analizează, în concret, dacă măsurile de protecţie prevăzute de lege au fost sau nu asigurate în speţă. Se face doar referire, în mod generic, la prevederile legale care reglementează dreptul creditorilor deţinători ai unei cauze de preferinţă de a beneficia cu prioritate de distribuirile rezultate din încasarea preţului stipulat în antecontracte. Instanţa de apel nu a analizat dacă acest drept de preferinţă este realizabil în cauza dedusă judecăţii în condiţiile în care mare parte din preţul stipulat în antecontractul încheiat de debitoare cu reclamantul a fost încasat anterior intrării debitoarei în insolvenţă.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu poate încheia contractul de vânzare cu reclamanta dacă nu s-au asigurat măsurile de protecţie creditorilor garantaţi. Textul de lege prevede în mod expres că mai întâi se asigură măsurile de protecţie creditorilor garantaţi şi că, abia ulterior, se încheie contractul de vânzare cu promitenţii cumpărători.

A mai susţinut că în condiţiile în care a solicitat prin apel să se analizeze dacă i s-au asigurat măsurile de protecţie la care consideră că are dreptul în temeiul art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, iar instanţa de apel s-a limitat doar la a analiza dispoziţiile legale care reglementează aceste măsuri de protecţie, este evident că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru care i-a fost cerut, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de proc. civ., precum şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul cererii.

Intimata CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUC SRL, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire .

În motivare, a arătat că motivele cererii de revizuire reprezintă de fapt o nemulţumire a reclamantei faţă de soluţia dată de instanţa de apel şi sunt încadrate forţat în prevederile art.509 alin. 1 pct.l, soluţia pronunţata de Curtea de Apel Craiova fiind o modalitate de interpretare şi/aplicare a legii la un caz determinat, în care se reflectă opţiunea legiuitorului care a înţeles să protejeze stabilitatea raporturilor juridice constituite înainte de deschiderea procedurii insolvenţei şi, implicit, drepturile promitentului-cumpărător care, în lipsa acestor prevederi, ar fi obligat să achite, pe lângă preţul imobilului, şi contravaloarea ipotecii la care acesta nu s-a obligat prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Intimatul ARA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

A invocat tardivitatea cererii de revizuire iar pe fond a arătat că motivele invocate nu se circumscriu exigenţelor art.509 alin 1 C.proc.civ. ele fiind simple nemulţumiri ale petentei care ar conduce la o reevaluare a probelor şi a motivelor de apel.

În drept a invocat disp. art. 205 raporatat la art. 509 alin 1 pct 1 C.proc.civ.

Analizând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, susţinerile din întâmpinări  şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, Curtea a reţinut următoarele:

Revizuienta îşi întemeiază cererea pe disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ. iar ca argumente de fapt arată, în sinteză, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor şi nici cu privire la criticile vizând aplicarea în speţă a măsurilor de protecţie prevăzute de art. 131 alin 2 din Legea nr. 85/2014.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C.proc.civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Potrivit disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ., invocat în cauză, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:... 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; ..

Acest motiv de revizuire este o aplicaţie a principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Potrivit art. 9 alin 2 C.proc.civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar conform art. 22 alin 6 C.proc.civ. judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăşi limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel. Prin urmare, instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluţioneze pricina în întregul ei.

Din textul legii rezultă că motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, adică pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvenţională, cereri de intervenţie.

În ceea ce priveşte ipoteza a doua minus petita invocată în cauză, aceasta are în vedere situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată instanţa, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adiţional, singura condiţie fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului. 

Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată, spre exemplu: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător; asupra unei excepţii procesuale; asupra unei apărări ( argument) invocată de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de minus petita  nici atunci când instanţa nu s-a pronunţat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei excepţii peremptorii.

În cauză,  apelanta are calitatea de intervenient principal dobândită prin cererea de intervenţie principală înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8054/29.02.2016 f. 43 şi urm vol I d.f.  în care a invocat dreptul de ipotecă asupra imobilului  ce face obiectul litigiului, drept protejat prin dispoziţiile art.131 alin 2 din Legea nr. 85/2014. În ceea ce priveşte cererea principală, în calitatea sa de pârât-intervenient, a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia susţinând că o astfel de cerere se soluţionează de către administratorul judiciar cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art.131 din Legea nr. 85/2014 fiind inadmisibil ca promitenţii cumpărători să se adreseze direct instanţei de judecată şi faptul că cererea este nefondată deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2014, susţineri reiterate în motivarea cererii de revizuire. 

Din conţinutul cererii de intervenţie rezultă fără dubiu că susţinerile privind excepţia de inadmisibilitate şi neândeplinirea în concret a condiţiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă apărări ale pârâtei-interveniente, nicidecum capete de cerere ( pretenţii concrete) aferente obiectului cererii principale  sau ale cererii de intervenţie, astfel că aceste susţineri nu  pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ..

De asemenea Curtea a constatat că aceste susţineri nici nu sunt întemeiate, din considerentele Deciziei nr. 467/07.06.2017 rezultând că apărările apelantei au fost analizate de instanţa de apel care a motivat amănunţit motivele pentru care nu au putut fi reţinute. Astfel, referitor la cele două susţineri, în considerente f.62 verso şi 63 d.a. instanţa de apel a arătat că: „ în mod corect judecătorul fondului a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii considerând că nu au fost încălcate atribuţiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevăzute de art.131 din Legea nr. 85/2014”; ” nefondată este şi susţinerea privind prematuritatea cererii motivată de apelantă pe aspectul că nu a fost respectată procedura stabilită de legiuitor în sensul că reclamanţii nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar iar acesta din urmă nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege în favoarea creditorilor deţinători ai unor creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina”; „susţinerea apelantei că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile obligatorii prevăzute de lege în materie pentru a se putea admite o astfel de cerere, este nefondată”.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a constatat că raportat la motivul de revizuire invocat, respectiv cel întemeiat pe art. 509 alin 1 pct. 1 ipoteza a doua C.proc.civ., prin respingerea apelului formulat de pârâta-intervenient principal împotriva Sent. nr. 46/31.01.2017 instanţa de apel s-a pronunţat exact asupra ceea ce s-a cerut, nefiind incident cazul de revizuire reglementat de respectivul text de lege.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14.02.2008).

Pronunţându-se în cauza Mitrea vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanţa care soluţionează contestaţia şi instanţa a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea şi relevanţa probatoriului este un caz tipic în care nu se justifică desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În consecinţă, căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în cazul existenţei unor „defecte fundamentale” ale hotărârii, iar raportat la speţa de faţă - revizuirea Deciziei 467/07.06.2017 - Curtea nu a identificat nici o circumstanţă  substanţială şi imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului, astfel că a respins cererea  de revizuire formulată de intervenientul principal.

Domenii speta

Spete similare