Procedura insolvenţei. Contestaţie în anulare formulată de preşedintele comitetului creditorilor împotriva unei Decizii a instanţei de recurs, prin care invocă lipsa citării sale la soluţionarea recursului, în condiţiile în care Legea privind procedura in

LITIGII CU PROFESIONIŞTI

Procedura insolvenţei. Contestaţie în anulare formulată de preşedintele comitetului creditorilor împotriva unei Decizii a instanţei de recurs, prin care invocă lipsa citării sale la soluţionarea recursului, în condiţiile în care Legea privind procedura insolvenţei prevede că cererea de chemare în judecată, după obiectul ei, se judecă cu citarea comitetului creditorilor. Lipsa calităţii procesuale active a contestatorului care nu a fost parte nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, chiar dacă Legea privind procedura insolvenţei prevede că cererea de chemare în judecată, după obiectul ei, se judecă cu citarea comitetului creditorilor

Dosar nr. 215/35/2017

Decizia nr. 89/C/2017-R din 15.06.2017

- art. 317 alineat 1 pct. 1 Cod de procedură civilă Vechi

Prin Decizia nr.32/C din 21 februarie 2017, Curtea de Apel ... a admis recursul  declarat de recurenta SC ... SRL, cu sediul ales în ..., în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă ..., cu sediul în ..., şi intimata debitoare SC ... SA, cu sediul în …, împotriva Sentinţei nr.508/F din 17.11.2016 pronunţată de Tribunalul ...,  pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis contestaţia formulată de contestatoarea creditoare SC ... SRL împotriva notificării administratorului judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă  ... prin care s-a respins cererea contestatoarei de plată a sumei de 125.017,11 lei şi, în consecinţă, a obligat debitoarea SC ... SA să plătească creditoarei SC ... SRL suma de 125.017,11 lei cu titlu de creanţă curentă.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, fiind obligată debitoarea SC ... SA să plătească recurentei contestatoare cheltuieli de judecată în fond şi în recurs în cuantum de 180 lei.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin contestaţia la notificarea administratorul judiciar al debitoarei S.C. ... S.A., înregistrată în dosarul de insolvenţă la data de 08.07.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a solicitat obligarea administratorului judiciar la plata creanţei sale curente în cuantum de 125.017,11 lei, astfel cum rezultă această sumă din sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013 pronunţată de Judecătoria ... în dosarul nr. 1161/337/2013.

Potrivit înscrisurilor dosarului, instanţa de recurs a reţinut că, între debitoarea S.C. ... S.A., în calitate de vânzător şi S.C. ... S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat la data de 17.08.2012 contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 0290, având ca obiect vânzarea unor furaje, la preţurile menţionate în contract, pe o perioadă nedeterminată. În executarea contractului, debitoarea vânzătoare a emis factura fiscală nr. .../19.09.2012, pentru suma de 46.111,14 lei, pentru cantitatea livrată de 19,780 t furaje. În aceeaşi zi, cumpărătorul S.C. ... S.R.L. a livrat mai departe marfa unei societăţi din acelaşi grup – S.C. ... S.R.L., în baza facturii nr. .../19.09.2012.

Sub dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei ..., reclamanta cumpărătoare S.C. ... S.R.L. a acţionat-o în judecată pe pârâta S.C. ... S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor-interese în cuantum de 120.986,11 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a livrării şi consumului furajului necorespunzător livrat de către aceasta, în baza facturii susmenţionate, furaj cumpărat de către pârâtă de la furnizorul S.C. ... S.A. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine două loturi de creştere a puilor la punctul de lucru situat în localitatea ..., iar ca urmare a administrării furajului livrat de S.C. ... S.R.L., s-au înregistrat îmbolnăviri şi ulterior mortalităţi în număr foarte mare, puii fiind intoxicaţi cu cupru.

Prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a admis acţiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum şi a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 09.06.2016, creditoarea S.C. ... S.R.L. a formulat în dosarul de insolvenţă al debitoarei S.C. ... S.A. cerere de plată a creanţei curente în sumă de 125.017,11 lei, sumă la care a fost obligată prin sentinţa civilă susmenţionată.

Având în vedere că administratorul judiciar a contestat caracterul acestei creanţe ca fiind una curentă, se impune a se stabili, cu titlu prealabil dacă, raportat la temeiul juridic invocat de creditoare în cererea formulată, creanţa pretinsă de aceasta este una curentă, născută pe parcursul procedurii insolvenţei ori, din contră, este una anterioară deschiderii procedurii, care trebuia declarată în termenul impus prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei.

Iar din acest punct de vedere, instanţa a reţinut că, pentru ca o creanţă să poată fi considerată ca fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, se impune ca aceasta să existe la data respectivă (existenţa sa putând fi şi condiţionată ori executarea afectată de un termen), astfel încât creditorul deţinător al respectivei creanţe să aibă posibilitatea de a formula cerere de înscriere la masa credală în termenul stabilit de judecătorul-sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei. Or, nu se poate spune că, la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. ... S.A. (19.11.2012), creditoarea S.C. ... S.R.L. avea o creanţă împotriva acesteia. Ci, creditoarea din prezenta cauză avea calitatea de debitor la acel moment, în baza facturii fiscale emise în favoarea sa de către S.C. ... S.A. Tot ceea ce putea face la acel moment era să invoce excepţia de neexecutare a contractului, prin refuzul de plată a facturii, în condiţiile în care furnizorul însuşi nu îşi îndeplinise în mod corespunzător obligaţiile contractuale. Însă în nici un caz la data deschiderii procedurii, S.C. ... S.R.L. nu avea nici un temei pentru a pretinde de la societatea debitoare suma ce face obiectul cerii de plată formulată ulterior în cursul insolvenţei.

După cum reiese din cuprinsul contestaţiei creditoarei, suma pretinsă de către aceasta constă, pe lângă preţul încasat de către furnizoarea debitoare, şi în suma de 74.874,97 lei, compusă din prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calităţii necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morţi, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situaţia anterioară îmbolnăvirii şi diferenţa consum specific de furaj.

Or, tot acest prejudiciu nu este un prejudiciu direct al creditoarei S.C. ... S.R.L., de care aceasta să fi putut avea cunoştinţă la data deschiderii procedurii insolvenţei. Ci, solicitarea acestei sume a fost determinată de faptul obligării creditoarei la plata acestei sume către beneficiarul final al produselor. Până la momentul stabilirii acestei sume şi obligării creditoarei din prezenta cauză la plata acesteia, prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013 a  Judecătoriei ..., creditoarea S.C. ... nu era titulara unei asemenea creanţe împotriva societăţii debitoare. Astfel cum creditoarea a precizat expres în cuprinsul răspunsului la întâmpinare formulat în dosarul de fond asociat, până la data pronunţării acestei sentinţe, aceasta nu a suferit vreun prejudiciu, ci de la momentul stabilirii obligaţiei sale de dezdăunare a cumpărătorului beneficiar S.C. ... S.R.L., a înţeles să se îndrepte cu acţiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului. 

Pentru acest motiv, chiar dacă această creanţă îşi are în mod indirect izvorul în raporturi juridice anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, această împrejurare nu impietează asupra reţinerii caracterului de creanţă ulterioară deschiderii procedurii, câtă vreme dreptul de creanţă al creditoarei nu exista la data deschiderii procedurii. În măsura în care nu ar fi intervenit această hotărâre judecătorească prin care creditoarea S.C. ... a fost obligată la plată, nu ar fi existat nici un temei pentru pretinderea acestor sume de la debitoarea S.C. ... S.A., din moment ce, în raportul juridic iniţial dintre aceste două părţi, creditoarea S.C. ... S.R.L. avea, de fapt, calitatea de debitor.

Dată fiind inexistenţa unei creanţe a creditoarei faţă de debitoare la data deschiderii procedurii insolvenţei, nu se poate reţine nici caracterul de creanţă sub condiţie suspensivă a acestei creanţe. Câtă vreme creditorul nu putea prevedea la data deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei faptul obligării sale ulterioare la plată, nu se poate pretinde acestuia formularea declaraţiei de creanţă ca o măsură de conservare a dreptului său.

Împrejurarea că aceeaşi creditoare formulase anterior în dosarul de insolvenţă şi o cerere de admitere a creanţei pentru aceeaşi sumă, în cuprinsul căreia a arătat că această creanţă ar fi anterioară deschiderii procedurii, nu poate constitui un argument pentru respingerea prezentei cereri, câtă vreme creditoare a renunţat la cererea de admitere a creanţei şi a înţeles să formuleze cerere de plată în temeiul art. 64 alin. 6 din legea insolvenţei. Nu există nici o dispoziţie care să limiteze dreptul creditoarei de a abandona calea iniţial aleasă şi de a demara o alta pe care o consideră, de fapt, întemeiată.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat creanţa pretinsă de către creditoare ca fiind una ulterioară deschiderii procedurii, născută la  momentul pronunţării sentinţei civile nr. 3431/11.12.2013 a  Judecătoriei ..., dată la care era deja deschisă procedura insolvenţei în prezentul dosar, fiind astfel aplicabile prevederile art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006.

În ceea ce priveşte temeinicia pretenţiilor creditoarei, Curtea a reţinut că, scopul urmărit de creditoare prin formularea cererii de plată a fost acela de a exercita regresul împotriva furnizorului furajului, în contextul în care împotriva creditoarei s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, iar vinovăţia pentru producerea prejudiciului cauzat beneficiarului final S.C. ... şi mai apoi creditoarei S.C. ... trebuie suportat în final de către furnizor.

Raportat la starea de fapt deja expusă de către instanţă, rezultă că pretenţiile creditoarei sunt fondate. Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, precum şi a înscrisurilor din dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2, se va reţine că marfa vândută de debitoarea S.C.  ... S.A.  cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. la data de 19.09.2012 a fost revândută la aceeaşi dată către S.C. .... Ca urmare a îmbolnăvirii puilor, la data de 24.09.2012, în prezenţa reprezentanţilor S.C. ... şi S.C. ... S.A., au fost prelevate mai  multe probe de furaj, în vederea analizării lor de către laboratoare specializate, iar în urma efectuării analizelor, s-a constatat că furajul livrat de societatea debitoare avea o concentraţie de cupru de 24 mg/kg., ceea ce a dus la intoxicarea puilor cu cupru şi la îmbolnăvirea şi decesul acestora. În dosarul asociat nr. 11061/83/2012/a2 se regăsesc buletinele de analiză eliberate de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală ... şi Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară ....

Prin sentinţa civilă nr. 3431/11.12.2013, Judecătoria ... a obligat creditoarea din prezentul dosar la plata sumei de 120.986,11 lei, cu titlu de daune-interese, precum şi a sumei de 4031 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea cumpărătoarei S.C. ... S.R.L. Această sumă se compune din preţul plătit de cumpărătoare, precum şi din suma de 74.874,97 lei, reprezentând prejudiciul suferit de beneficiarul final al furajului ca urmare a calităţii necorespunzătoare a mărfii, respectiv: pierderi din refuzul picioarelor la abatorizare, contravaloarea puilor morţi, contravaloarea analizelor de laborator, contravaloarea furajului de revenire la situaţia anterioară îmbolnăvirii şi diferenţa consum specific de furaj.

În acest context, acţiunea exercitată de creditoarea S.C. ... în prezentul dosar vizează obligarea furnizorului atât la plata preţului, cât şi a celorlalte despăgubiri pe care ea însăşi a fost obligată să le plătească şi a cheltuielilor de judecată puse în sarcina sa în dosarul nr. 1161/337/2013 al Judecătoriei .... Iar demersul a fost apreciat ca fiind întemeiat de către instanţa de recurs, raportat la prevederile art. 1350 alin. 1 şi 2 din Noul Codul civil (sub imperiul căruia s-au derulat raporturile comerciale dintre părţi). Potrivit acestui text de lege, care reglementează răspunderea contractuală, orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar în caz de neîndeplinire a acestei îndatoriri, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu.

Prin urmare, în mod fondat se pretinde furnizorului plata prejudiciului încercat de cumpărătorul final al mărfii, pus în sarcina cumpărătorului-vânzător care are poziţia de intermediar în speţă. După cum rezultă din considerentele sentinţei nr. 3431/11.12.2013 a Judecătoriei ..., creditoarea din prezentul dosar fusese obligată la plată în temeiul răspunderii sale contractuale, dată fiind calitatea sa de vânzător în raportul juridic dintre aceasta şi cumpărătoarea S.C. ... S.R.L., fiind invocate şi prevederile art. 1707 şi urm. Cod civil, care reglementează răspunderea pentru viciile bunului vândut.

Or, actele dosarului dovedesc că vinovăţia pentru nerespectarea obligaţiei contractuale de a livra marfă corespunzătoare calitativ aparţine furnizorului S.C. ... S.A., aceasta fiind ulterior transmisă cumpărătorului S.C. ... S.R.L., care a revândut marfa. Aşadar, nerespectarea obligaţiei contractuale a vânzătorului din cel de-al doilea raport juridic s-a datorat culpei vânzătorului iniţial, de la care creditoarea a dobândit dreptul şi care este dator să repare în final prejudiciul încercat de cumpărătorii succesivi ai mărfii.

Faptul că debitoarea nu a figurat ca parte în dosarul nr. 1161/337/2013 nu poate constitui în nici un caz un impediment în admiterea prezentei acţiuni, deoarece dreptul de regres exercitat de pârâta din respectivul dosar presupune tocmai faptul că debitoarea nu a fost atrasă în judecată în acel dosar. O eventuală chemare în garanţie a debitoarei nu ar fi avut nici un efect, impunându-se suspendarea acesteia în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, câtă vreme împotriva sa era deja deschisă procedura insolvenţei. Din perspectiva legii insolvenţei, odată cu deschiderea procedurii, orice acţiuni pentru realizarea creanţelor împotriva societăţii debitoare trebuie concentrate în dosarul de insolvenţă, nefiind admisă continuarea ori demararea unor acţiuni sau executări silite paralele.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, acesta se compune din despăgubirile în sumă de 74.874,97 lei pe care Judecătoria ... le-a reţinut ca fiind dovedite şi le-a pus în sarcina creditoarei din prezentul dosar, din suma de 46.111,14 lei reprezentând preţul furajului pentru care creditoarea a arătat că a fost executată silit (fapt necontestat de către debitoare), precum şi din suma de 4031 lei, pusă de asemenea în sarcina creditoarei prin sentinţa civilă amintită.

Raportat la toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 1350 Cod civil şi art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, s-a impus  admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii contestaţiei creditoarei şi obligării debitoarei la plata sumei de 125.017,11 lei cu titlu de creanţă curentă, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte respingerea cererii de repunere în termen, care nu au constituit motiv de recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare ... SA, solicitând instanţei  anularea acesteia şi rejudecarea cauzei în etapa procesuală a recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare se arată că, prin Încheierea Civilă nr.1841/F/CC, pronunţată la data de 19.11.2012, în dos. nr. 11061/83/2012 aflat pe rolul Tribunalului ..., împotriva debitoarei ... - în reorganizare, a fost deschisă procedura insolvenţei, prevăzută de Legea nr.85/2006. Contestatoarea deţine calitatea de creditoare a societăţii ... S.A. - în reorganizare, ca urmare a admiterii cererii de înscriere în Tabelul Creanţelor debitoarei.

Cu ocazia Adunării Creditorilor debitoarei din data de 11.03.2013, s-a decis constituirea Comitetului Creditorilor, format din 3 membri, iar contestatoarea a fost desemnată în calitate de membru/preşedinte al Comitetului Creditorilor debitoarei ... S.A. - în reorganizare, alături de A.N.A.F ... şi ... Z.R.T.

În cadrul şedinţei Comitetului Creditorilor debitoarei, ce a avut loc în data de 19.04.2017, i-a fost adusă la cunoştinţă Decizia Civilă nr. 32/C/2017-R/21.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel ... în dos.nr.11061/83/C/2012/a-R, având ca obiect contestaţie împotriva măsurii luate de administratorul judiciar.

(2)Analizând Decizia prezentată, a constatat că nici contestatoarea şi nici ceilalţi membri care fac parte din Comitetul Creditorilor debitoarei, nu au fost citaţi în cauză, cu toate că disp.art.21 pct.4 din Legea nr.85/2006 prevăd obligativitatea citării Comitetului Creditorilor în cauzele ce au ca obiect contestaţie împotriva măsurii luate de administratorul judiciar.

Faţă de cele ce preced, cu aplicarea disp.art.317 pct.1 din Vechiul Cod de Procedură Civilă, a hotărât formularea şi depunerea prezentei contestaţii în anulare, fiind îndeplinite temeiurile pentru admiterea ei, cu consecinţa rejudecării cauzei în etapa procesuală a recursului, cu citarea membrilor Comitetului Creditorilor.

În drept, contestatoarea invocă  dispoziţiile art. 317 pct.1 alin. 1 şi urm. din Vechiul Cod de Procedură Civilă, dispoziţiile art.21 din Legea nr.85/2006, iar în probaţiune a anexat înscrisuri.

Intimata SC”...”SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, raportat la prevederile art.317 alin.1 pct.1 din vechiul Cod de procedură civilă coroborat cu prevederile art.21 alin.4 şi art.17 alin.4 din Legea nr.85/2006 şi excepţia lipsei de interes a contestatoarei, având în vedere faptul că aceasta nu are un interes personal şi actual în prezenta cauză. Pe fond, solicită respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

În motivare, intimata arată că, creditoarea ... SA a înţeles, ca în nume personal, să promoveze contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr.32/C/2017, solicitând anularea acestei hotărâri în temeiul art.21 alin.4 din Legea nr.85/2006, respectiv pe motiv că aceasta nu a fost citată în faza de recurs a soluţionării contestaţiei, deşi în opinia acesteia era obligatoriu a fi citat în cauza Comitetul creditorilor.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei arată că, pe o parte, art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă prevede faptul că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare de către partea din proces, respectiv când procedura de chemare a părţii nu a fost îndeplinită, or în cazul de faţă contestatoarea nu are şi nici nu a avut calitatea de parte în proces nici în faţa instanţei de fond şi nici în fata instanţei de recurs, iar pe de altă parte, contestatoarea a înţeles să îşi întemeieze contestaţia pe prevederile art.21 alin.4 din Legea nr.85/2006, care deşi în opinia intimatei nu sunt aplicabile în speţă, prevăd obligativitatea citării Comitetului creditorilor în cauzele având ca obiect contestaţie împotriva măsurilor luate de către administratorul judiciar. După cum se poate observa, legea prevede citarea în cauză a Comitetului creditorilor, or contestatoarea nu a promovat contestaţia în anulare în numele Comitetului creditorilor sau ca urmare a Deciziei Comitetului creditorilor, ci a promovat aceasta cerere în nume personal, ca şi creditor sau membru al Comitetului creditorilor, or contestatoarea nu poate acţiona de una singură în numele Comitetului creditorilor, care este format din 3 membri. Astfel, contestatoarea nu a depus un Proces verbal al Comitetului creditorilor prin care aceasta să fie împuternicită a promova prezenta acţiune în numele Comitetului creditorilor, sau prin care acesta să fi luat hotărârea de contestare a Deciziei nr.32/C/2017, aşa cum a înţeles în mod singular creditoarea ... să acţioneze.

Conform art.17 alin.4 din Legea nr.85/2006, deciziile Comitetului creditorilor se iau cu majoritate simplă din totalul numărului de membri, or în lipsa acestei hotărâri luate conform legii de către organul colectiv, consideră că reclamanta nu are calitate procesuală activă în reprezentarea intereselor Comitetului creditorilor.

După cum se poate observa, obiectul cauzei care a fost soluţionată de către instanţa de recurs este reprezentant de o contestaţie a intimatei SC”...”SRL împotriva Notificării administratorului judiciar, prin care acesta a respins cererea de plată a creanţei curente formulată în temeiul art.64 alin..6 din Legea nr.85/2006. Practic, prin adresa nr.1/09.06.2016 a înaintat administratorului judiciar o cerere de plată a creanţei curente în suma de 125.017,11 lei, în temeiul art.64 din Legea nr.85/2006, şi prin Notificarea comunicată la data de 22.07.2016 administratorul judiciar i-a adus la cunoştinţă că nu dă curs cererii de plată a creanţei curente întrucât aceasta nu reprezintă o creanţă curentă faţă de debitoare. La răspunsul administratorului judiciar, prin adresa nr.5/25.07.2016, a formulat contestaţie, pe care a adresat-o Tribunalului ... spre soluţionare, contestaţie care a fost formulată tot în temeiul art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 şi nicidecum în temeiul art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006. Având în vedere faptul că obiectul cauzei se refera exclusiv la natura creanţei intimatei faţă de debitoare şi la obligativitatea sau nu a includerii acesteia în cadrul categoriei creanţelor curente, apreciază că, creditoarea ... SA nu are nici un interes în prezenta cauză, cadrul procesul fiind în mod corect stabilit de către instanţa de fond.

Raportat la obiectul cauzei, aşa cum acesta a fost descris mai sus, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei contestaţii în anulare.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate excepţiile invocate în cauză de către intimată, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă,  „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1.când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; …”

Aşa cum s-a reţinut în practica judiciară, „Prin „parte" se înţelege persoana care a formulat cererea de chemare în judecată, cea împotriva căreia s-a acţionat, cea care a intervenit sau a fost introdusă în cauză, deci persoana care, având una dintre calităţile procesuale ce pot fi avute, a participat la judecarea unei cauze. De nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a fost prezentă în instanţă pentru a-şi formula apărările. Această cale nu aparţine părţilor ce nu au fost prejudiciate în modul arătat şi, cu atât mai puţin, o pot folosi terţele persoane, în privinţa cărora instanţa nu a fost sesizată, deci nu au avut calitatea de parte în proces, chiar dacă ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată, faţă de aceste persoane hotărârea neavând putere de lucru judecat (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 984/1996, în B.J. - Bază de date);”

În cadrul dosarului de fond – dosar nr.11061/83/2012/a3 - în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 508/F/2016 din 17.11.2016 a Tribunalului Satu – Mare au avut calitatea de părţi: intimata creditoare SC”...”SRL, administratorul judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă ... şi debitoarea SC”...”SA. Aceleaşi persoane au fost citate şi în faza de recurs.

Titulara contestaţiei în anulare, ... ... SA, nu a avut calitatea de parte în cauză, nici în primă instanţă şi nici în recurs, nefiind chemaţi în judecată, şi nici nu au exercitat calea de atac a recursului împotriva Sentinţei pronunţate în primă instanţă, invocând nelegala citare. În consecinţă, raportat la prevederile art. 317 din Vechiul Cod de procedură civilă, redate mai sus, contestatoarea nu are calitate procesuala activa în prezenta contestaţie în anulare deoarece nu a fost parte in dosarul a cărui hotărâre irevocabila solicită a fi anulata prin prezenta contestaţie. Faţă de contestatoare hotărârea pronunţată nu-şi produce efectele puterii lucrului judecat.

Potrivit dispoziţiilor procesual civile, căile de retractare pot fi folosite de părţile litigante, adică de persoanele care au promovat cererea de chemare în judecată, cele împotriva cărora s-a acţionat, cele care au intervenit sau au fost introduse în cauză. Contestaţia în anulare nu poate fi folosită de o terţă persoană, în privinţa căreia instanţa nu a fost sesizată, deci care nu a avut calitatea de parte în proces, chiar dacă aceasta ar fi avut dreptul şi interesul să participe la judecată.

Chiar dacă contestatoarea ar fi avut dreptul şi interesul de a fi chemată în judecată, în calitate de pârâtă, în prezentul litigiu, aşa cum susţine, această împrejurare nu îi conferă calitatea de a formula calea de atac a contestaţiei în anulare, câtă vreme nu a fost parte în cauză în faţa instanţei de fond şi nu a formulat recurs.

Condiţia obligatorie ca cel care formulează contestaţia în anulare să aibă calitatea de parte în proces este prevăzută de art. 317 alineat 1 pct. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, care prevede posibilitatea formulării acestei căi extraordinare de atac „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legale”. Art. 317 Cod de procedură civilă nu are în vedere ipoteza în care persoana care a avut interesul să participe într-un litigiu nu a fost introdusă în cauză. Aşadar, aceasta din urmă nu are calitatea de a formula contestaţia în anulare, chiar dacă este prejudiciată. Singura sancţiune pentru reclamantul care nu a chemat-o în judecată şi singura apărare pe care o are aceasta din urmă este inopozabilitatea hotărârii pronunţate, persoana care a fost prejudiciată prin hotărâre fiind terţ faţă de aceasta căreia nu i se poate opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.

Pentru motivele arătate mai sus, constatând că excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei în formularea prezentei contestaţii în anulare este întemeiată, Curtea de Apel a admis-o şi, în baza art. 320 din Vechiul Cod de procedură civilă, a respins contestaţia formulată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Faţă de soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active, nu s-a mai impus analizarea excepţiei lipsei interesului contestatoarei în formularea contestaţiei.

Domenii speta

Spete similare