Drept civil- Cerere de valoare redusă – contract de credit de nevoie personale

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

DREPT CIVIL- Cerere de valoare redusă – contract de credit de nevoie personale

HOTĂRÂRE CAMERĂ CONSILIU Nr. 170/2017

Conform art. 8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.01.2017, reclamanta O C IFN S.A. a chemat în judecată pe pârâtul T D L, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1542,4  lei reprezentând: 600 lei – credit de nevoi personale, 774 lei – dobânda penalizatoare conform contractului încheiat între părţi şi 168,4 lei  - comision de administrare, conform contractului.

În motivarea cererii reclamanta relevă faptul că, în baza contractului de credit nr. … încheiat cu pârâtul, i-a acordat acestuia un credit de 600 lei, credit fără dobândă remuneratorie, cu obligaţia de rambursare în 30 zile de la acordare, respectiv scadent la 18.08.2016. Potrivit contractului, pârâtul avea obligaţia de a achita comision de administrare în sumă de 168,4 lei la data rambursării creditului.

Conform art. 1.9 şi art. 6.1. din contract, s-a convenit o dobândă penalizatoare de 1,5% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la capitalul restant de 600 lei.

În drept sunt invocate dispoziţiile art. 1270 C. civil.

În dovedire a fost propusă spre administrare proba cu înscrisuri.

Pârâtul, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns şi înscrisurile depuse de reclamantă,  nu a completat acest formulat şi nici nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citat.

Prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. …  reclamanta O C IFN SA, în calitate de creditor, a acordat pârâtului D L T, în calitate de Împrumutat un credit de 600 lei, fără dobânda remuneratorie, cu obligația de rambursare în 30 de zile de la data debitării contului bancar al Împrumutatului, cu obligația de a restitui  suma de 768,40 lei.

Contractul de credit pentru nevoi personale nu conține semnătura persoanei împrumutate,  menţionându-se că este „ semnat electronic”.

În susţinerea cererii sale reclamanta a ataşat copie Ordin de plată nr…  având ca beneficiar T D L, reprezentând „plata contract credit …”.

În drept, O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare reglementează  contractele de credit încheiate la distanță şi că potrivit acesteia, daca părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa (art. 8), iar sarcina probei existenței consimțământului consumatorului la încheierea contractului și, după caz, la executarea acestuia cade în sarcina furnizorului (art. 24).

Potrivit art. 1240 alin. 1 C.  civil,  voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, iar conform alin. 2 al aceluiași articol voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.

Întrucât în cauză se  invocă încheierea  contractului  în mod electronic în cauză  sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr.365/2002 privind comerțul electronic ce stipulează  prin art.7 alin.1 şi 3 că aceste contracte încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora şi că proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

 Or, potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, fiind sarcina reclamantei, potrivit art. 9 alin.1din Lege nr. 455/2001 să probeze  că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 4.

În cauză, instanţa reţine că deşi contractul poartă menţiunea „semnat electronic”  în fapt întrucât nu are ataşată sau asociată logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, conform art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001, nu face dovada existenţei contractului de credit încheiat de o instituţie financiară nebancară, respectiv a însuşirii de către pârât a obligaţiilor asumate prin acesta

Pe de altă parte, conform art.8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa.

În cauză nu s-a făcut nici dovada comenzii pârâtului, nici a primirii mesajului de confirmare de către acesta, toate înscrisurile depuse emanând exclusiv de la reclamant.

Instanţa reţine că ordinul de plată  nu este suficient pentru a considera că pârâtul datorează reclamantei suma pretinsă. Mai mult decât  atât nici  extrasul de cont  al reclamantei nu atestă şi debitarea contului reclamantei şi respectiv ridicarea sumei de bani de către pârât.

În concluzie, instanţa constată că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar decât manifestarea sa de voinţă şi nu asumarea de către pârât a obligaţiei de plată în condiţiile art. 1240 C. civil., astfel că nu s-a făcut dovada realizării acordului de voinţe şi, în consecinţă, a contractului, astfel că va respinge acţiunea formulată.

Domenii speta

Spete similare