Contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe Data naşterii creanţei fiscale. Creanţă fiscală născută anterior deschiderii procedurii. Neînscriere. l 85/2006.

Decizie 510A din 13.03.2017


Domeniu: Faliment

- contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe

Data naşterii creanţei fiscale. Creanţă fiscală născută anterior deschiderii procedurii. Neînscriere. L 85/2006.

În aplicarea art. 23 C.proc.fiscală, dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă, de plată, se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le-a generat, iar nu la data scadenței obligației de plată . În speță, obligațiile în cuantum de 846.343 lei sunt aferente lunii mai 2014, cu termen de plată, și deci scadente la 25.06.2014. Ori, în condițiile în care intimata nu a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei cu această sumă, fiind creanță născută anterior deschiderii procedurii, aceasta nu poate eluda dispozițiile legale imperative ale procedurii legislației speciale a insolvenței și să solicite direct  înscrierea cu suma de 846.343 lei în tabelul suplimentar de creanțe.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr.510A din data de 13 martie 2017)

Prin cererea înregistrată sub nr. 1792/87/2014/a3 din 22/12/2015 la Tribunalul Teleorman, creditoarea AJFP T a formulat contestaţie la tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei SC S I SRL, solicitând admiterea contestaţiei şi înscrierea în tabelul suplimentar cu suma de 4.788.526  lei.

A arătat, în motivarea contestaţiei că această sumă se compune din : - suma de 2.636.622 lei stabilită în control şi menţinută prin decizia nr. 75/23/02/2015 emisă de DGRFP P, act administrativ fiscal emis în urma contestaţiei debitoarei la decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală ; - suma de 1.244.105 lei reprezentând decontul privind TVA pentru luna a patra a anului 2014 depus de contribuabil în data de  19/05/2015 şi accesoriile aferente instituite de organul fiscal prin decizia de calcul accesorii nr. 48869/27/05/2015; - suma de 907.799 lei reprezentând diferenţa de obligaţii fiscale neachitate, acumulată de la data deschiderii procedurii de insolvenţă până la data deschiderii procedurii de faliment.

Cu privire la suma de 907.799 lei a mai arătat că , deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei a avut loc la data de 10/06/2014 iar obligaţiile ce fac obiectul declaraţiei de creanţă, cu termen de plată până la 25/06/2014 sunt obligaţii născute după data deschiderii procedurii, aşa încât, acestea trebuie plătite conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 375/28.06.2016 judecătorul sindic a admis excepţia lipsei de interes cu privire la includerea în tabelul suplimentar a sumei de 61.456 lei, invocată de debitor SC S I SRL – prin administrator judiciar, a respins contestaţia la tabelul suplimentar formulată de contestatorul – creditor ANAF – DGRFP P – AJFP T cu privire la această sumă ca lipsită de interes, a admis în parte contestaţia formulată de  contestatorul AJFP T  și a dispus înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe a sumei de 846.343 lei reprezentând obligaţii fiscale neachitate.

Pentru a concluziona în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:

Examinând cu prioritate excepţia lipsei de interes cu privire la includerea în tabelul suplimentar a sumei de 61.456 lei invocată de administratorul judiciar al debitoarei , în raport de dispoziţiile art. 248 CPC, a admis excepţia invocată reţinând că , în tabelul suplimentar de creanţă întocmit la data de 16/12/2015 şi publicat în BPI nr. 21930/17/12/2015 suma solicitată în cuantum de 61.456 lei a fost înscrisă creditoarea cu această sumă.

Cu referire la fondul cauzei s-au reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 3 punctul 16 din Legea nr . 85/2006 – tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă. În cazul procedurii simplificate în acest tabel se vor înregistra şi creanţele născute după deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment.

Potrivit art. 111 lin. 1 din OG nr. 92/2003 – creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.

Suma de 846.343 lei aferentă declaraţiei lunii mai cu termen de plată la 25.06.2014 este compusă din decontul privind TVA – 821.581 lei şi declaraţia 112 – 12.193 lei.

Ordinele de plată reprezentând impozit pe salarii, CAS asigurări etc. efectuate de administratorul judiciar pentru debitoarea SC S I SRL sunt în evidenţa de plătitor şi au stins obligaţiile conform art. 115 alin. 3 din OG nr. 92/2003.

Reţinând că, deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei s-a produs la data de 10/06/2014 obligaţiile ce fac obiectul declaraţiei cu termen de plată la 25.06.2014 sunt obligaţii născute după data deschiderii procedurii, aşa încât, în raport de dispoziţiile art.64 alin.6 din Legea 85/2006, în sumă de 846.343 lei au fost înscrise în tabelul suplimentar.

Împotriva sentinței civile nr. 375/28.06.2016 a declarat în termen legal apel G, D şi A SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC S I SRL, prin care a solicitat modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond in sensul respingerii contestaţiei formulate de ANAF cu privire la înscrierea in tabelul suplimentar a sumei de 846.343 lei și menţinerea dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la admiterea excepţiei lipsei de interes pentru suma de 61.456 lei

În motivare se arată că, astfel cum rezulta din contestaţia formulata precum si din precizările depuse la dosarul cauzei AJFP T a contestat neinscrierea in tabelul suplimentar a sumei de 907.799 lei. Prin sentinţa pronunţata instanţa de fond a admis in parte contestaţia formulata de ANAF-DGRFP P, AJFP T in sensul ca a dispus inscrierea in tabelul suplimentar a sumei de 846.343 lei reprezentând obligaţii fiscale neachitate si a admis excepţia lipsei de interes cu privire la includerea in tabelul suplimentar al sumei de 61.456 lei.

In opinia apelantei in mod greşit instanţa fondului a admis in parte contestaţia formulata si a dispus inscrierea sumei de 846.343 lei in tabelul suplimentar raportat la dispoziţiile art.111 alin 3 din OG nr.92/2003 si reţinând faptul ca "obligaţiile ce fac obiectul declaraţiei cu termen de plata la 25.06.2014 sunt obligaţii născute dupa data deschiderii procedurii asa incat in raport de dispoziţiile art.64 alin 6 din Legea nr.85/2006, in suma de 846.343 lei vor fi înscrise in tabelul suplimentar. Suma de 846.343 lei aferenta declaraţiei lunii mai cu termen de plata la 25.06.2014 este compusa din decontul privind TVA 821.581 lei si declaraţia 112-12.193 lei".

In notele de şedinţa depuse la instanţa de fond a arătat faptul ca:la data de 10.06.2014, instanţa a dispus, prin incheiere, deschiderea procedurii generale de insolventa a debitoarei S I SRL,data de 10.07.2014 a reprezentat termenul maxim de depunere a declaraţiilor de creanţa in vederea intocmirii tabelului preliminar,în data de 31.07.2014 a fost publicat in BPI tabelul preliminar al creanţelor,în data de 05.10.2015, instanţa a dispus prin sentinţa civila nr. 446/2015 intrarea in faliment a debitoarei S I SRL, stabilind data de 16.12.2015 ca termen de depunere a tabelului suplimentar si data de 04.01.2015 ca termen de depunere la tribunal a contestaţiilor la tabelul suplimentar.

In ceea ce priveşte contestaţia ANAF cu privire la neinscrierea in tabelul suplimentar a sumei de 846.343 lei, a arătat faptul ca:suma de 12.569 lei a fost deja plătită, astfel cum rezulta din OP-urile depuse la dosarul cauzei, situaţie in raport de care a invocat excepţia inadmisibilitatii. Menţionează faptul ca, desi dupa deschiderea procedurii s-au făcut plaţi curente aferente perioadei iunie 2014-decembrie 2014, din situaţiile depuse de AJFP T rezulta ca aceasta instituţie a stins in mod eronat inclusiv obligaţii aferente lunii mai 2014. (obligaţiile aferente lunii mai sunt obligaţii născute inainte de data intrării in procedura insolventei, situaţie in care considera ca AJFP ul a efectuat stingerea in mod eronat). Se menționează faptul ca de aici apar inadvertenţele, intrucat AJFP-ul a stins alte obligaţii decât cele menţionate de apelantă in ordinele de plata.

Cu privire la suma de 833.774 lei compusa din 821.581 lei (decont TVA aferent tranzacţiilor lunii mai 2014) si 12.193 lei (contribuţii datorate de angajator conform declaraţiei 112 aferenta salariilor lunii mai 2014) apelanta a făcut următoarele precizări:

Data de 25.06.2014 reprezenta termenul maxim de plata pentru suma de 821.581 lei (TVA declarat prin Decontul de TVA aferent tranzacţiilor efectuate in luna mai 2014), suma pentru care administratorul judiciar a refuzat inscrierea in tabelul suplimentar, astfel cum a arătat si in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. De asemenea, a precizat ca suma de 12.193 ron (Declaraţia 112 aferenta lunii mai privind obligaţiile de plata a contribuţiilor sociale si a impozitului pe venit aferente salariilor lunii mai 2014), al cărei termen maxim de plata era tot data de 25.06.2014, avea "acelaşi regim de încadrare in tabelul creditorilor ca si TVA aferent perioadei mai 2014".

TVA-ul aferent tranzacţiilor lunii mai 2014 precum si contribuţiile datorate de angajator aferente salariilor lunii mai 2014, sunt obligaţii care s-au născut in luna mai a anului 2014. Pentru TVA Legea 571/2003 actualizata si valabila in 2014 stipuleaza la art. 156 alin. 2 si art. 157 alin. 1 ca data de depunere a declaraţiilor si a plaţii obligaţiilor declarate este pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare pentru care se declara obligaţiile. Pentru Declaraţia 112 privind obligaţiile de plata a contribuţiilor sociale impozitul pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, OMFP 1977/23.12.2013 prevede acelaşi termen pentru declarare si plata si anume pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare pentru care sa datoreaza impozitul pe venit si contribuţiile sociale.

Reiterează faptul ca procedura insolventei debitoarei s-a deschis la data de 10.06.2014. In raport de data deschiderii procedurii, suma de 833.774 lei (compusa din obligaţia de plata a TVA-ului născuta in luna mai 2014 si obligaţia de plata a contribuţiilor datorate de angajator născuta tot in luna mai 2014, reprezintă o creanţa născuta anterior datei deschiderii procedurii insolventei.

Termenul maxim de depunere a declaraţiilor de creanţa in vederea intocmirii tabelului preliminar a fost data de 10.07.2014.

Declaraţia de creanţa depusa la dosarul cauzei de către AJFP T are numărul de ieşire 45287 din 27.06.2014, deci dupa data depunerii la AJFP a declaraţiilor debitorului, rezultând clar faptul ca din eroare creditoarea nu a luat in considerare toate creanţele sale împotriva debitorului născute inainte de intrarea in insolventa, respectiv cele aferente lunii mai 2015.

Mai mult decât atat, in intervalul cuprins intre data de 27.06.2014 (data de ieşire a declaraţiei de creanţa din instituţia AJFP Teleorman) si 10.07.2014 (termenul maxim de înregistrare a creanţelor pentru tabelul preliminar) AJFP Teleorman dispunea de timp suficient ca sa-si suplimenteze declaraţia de creanţa depusa si cu sumele rezultate din decontul de TVA respectiv declaraţia 112 aferente lunii mai  2014.

Conform dispoziţiilor art. 23 C.proc.fiscala, dreptul de creanţa fiscala si obligaţia corelativa se nasc in momentul in care se constituie baza de impunere care le generează, in speţa de fata sumele care nu îndeplinesc calitatea de creanţa curenta s-au născut in luna "a cincea a anului 2014", chiar daca termenul maxim de plata a fost 25.06.2015, asa cum reiese si din declaraţia depusa si anume "perioada de raportare fiind mai 2014 ".

Reiterează faptul ca in opinia apelantei creanţele fiscale solicitate s-au născut evident anterior deschiderii procedurii.

Baza de impunere este singurul element fiscal in funcţie de care se poate stabili naşterea creanţei fiscale.

Potrivit regulilor fiscale pe linia TVA, pentru livrările de bunuri si prestările de servicii regula este ca faptul generator, respectiv constituirea bazei de impunere, intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, (art. 134 si 134 1 din Legea nr.571/2003)

In momentul in care are loc o operaţiune care generează venituri impozabile din acel moment se poate vorbi de constituirea bazei de impunere.

"Baza de impunere poate fi reprezentata de venituri, deţinerea anumitor categorii de bunuri sau de încheierea anumitor tranzacţii comerciale. Faptul generator al impozitului nu trebuie confundat cu termenul de plata al impozitului, intrucat exista o diferenţa semnificativa de momente intre cele doua: faptul generator apare la momentul naşterii impozitului, in timp ce termenul de plata apare dupa ce acesta s-a născut, adică spre sfârşitul lanţului temporar al impozitului. Faptul generator este dat de o anumita stare de fapt, in timp ce termenul de plata este determinat de principiu, de o data sau de un moment clar stabilit. Pot avea natura unui fapt generator atat încheierea unei tranzacţii, cat si obţinerea unui venit sau dobândirea unui anumit drept asupra unui bun.

„Art. 134. (legea 571/2003)-(l) Faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepţiile prevăzute în prezentul titlu. „

Argumentele instituţiei bugetare exprimate prin contestaţie si reţinute in opinia apelantei in mod eronat de către instanţa de fond cu privire la inscrierea cuantumului menţionat in tabelul suplimentar se bazează numai pe confuzia noţiunilor de scadenta si data naşterii unei creanţe. Astfel, in viziunea creditoarei, faptul ca termenul maxim de plata al unei creanţe, respectiv (scadenta) este dupa data deschiderii procedurii insolventei atrage implicit calificarea acesteia ca fiind o creanţa născuta dupa data deschiderii procedurii. Creditoarea trage concluzia complet eronata, la punctul alin. 5 din contestaţia sa, cum ca naşterea unei creanţe este data de scadenta sa.

Reiterează totodată si dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 85/2006, care precizează faptul ca creanţele născute anterior deschiderii procedurii insolventei, dar nescadente la aceasta data, vor fi cuprinse in tabelul preliminar de creanţe.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art.3 pct.16 din Legea 85/2006 : "Tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute inainte de data deschiderii procedurii..."

Potrivit dispoz art. 3 pct.18 din Legea nr.85/2006: "tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute dupa data deschiderii procedurii generale si pana la data inceperii procedurii falimentului ". O creanţa trebuie sa fie deci si născuta si scadenta dupa data deschiderii procedurii pentru a avea caracterul de creanţa curenta nu doar scadente dupa data deschiderii procedurii. Noţiunea de naştere a unei creanţe si de scadenta nu sunt echivalente. Astfel înregistrarea creanţelor in tabelul preliminar sau in tabelul suplimentar are in vedere momentul naşterii acestor creanţe : daca o creanţa se naşte anterior deschiderii procedurii aceasta va fi înregistrata in curenta si va fi înregistrata in tabelul suplimentar.

In urma aspectelor menţionate mai sus, a reieşit ca debitoarea S I SRL înregistrează următoarele datorii curente către creditorul bugetar, totalizând 61.456 lei:17.072 lei - TVA aferenta lunilor 07/08.2014 conform deconturilor de TVA depuse,34.033 lei - Taxe aferente salariilor datorate de angajator aferente perioadei iunie 2014 - martie 2015 conform declaraţiilor 112 depuse, 551 lei - Taxe aferente salariilor datorate de angajaţi cu reţinere la sursa aferente perioadei ianuarie-martie 2015 conform declaraţiilor 112 depuse 9.800 lei - Venituri din amenzi.

In concluzie  solicita admiterea apelul astfel cum a fost formulat si  modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond in sensul respingerii contestaţiei formulate de ANAF cu privire la înscrierea in tabelul suplimentar a sumei de 846.343 lei și menţinerea dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la admiterea excepţiei lipsei de interes pentru suma de 61.456 lei.

La apelul formulat de apelanta intimată G, D şi A SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC S I SRL, a depus întâmpinare ANAF - DGRFP P - AJFP T prin care solicită respingerea apelului declarat, pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civilă nr. 375/28.06.2016 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1792/87/2014/a3, instanţa a dispus admiterea excepţiei lipsei de interes cu privire la includerea în tabelul suplimentar a sumei de 61.456 lei, invocată de debitor SC S I SRL - prin administrator judiciar, a respins contestaţia la tabelul suplimentar formulată de contestatorul - creditor ANAF - DGRFP P - AJFP T cu privire la această sumă ca lipsită de interes, a admis în parte contestaţia şi a dispus înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe a sumei de 846.343 lei reprezentând obligaţii fiscale neachitate.

Apelanta susţine că sentinţa fondului este eronată, fiind admisă în mod greşit acţiunea  prin care a contestat tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei pe motiv că nu a fost înscrisă în acest tabel suma de 907.799 lei. Apelul declarat reprezintă o sinteză a notelor de şedinţă depuse la judecarea în fond a cauzei, neexistând argumente şi critici de nelegalitate a sentinţei apelate.

Aşa cum se poate observa, apelul este structurat pe apărările formulate de administratorului judiciar G, D şi A S.P.R.L. la judecarea contestaţiei.

Fata de afirmaţia administratorului judiciar G, D şi A S.P.R.L. potrivit căreia obligaţiile fiscale cuprinse in declaraţia cu termen de plata 25.06.2014 trebuia înscrisa la masa credala la data de 10.07.2014, data pana la care trebuiau înscrise creanţele urmare a deschiderii procedurii generale a insolventei, reiterează faptul ca, intrucat deschiderea procedurii generale de insolventa a debitoarei S.C. S I S.R.L., s-a produs in data de 10.06.2014, obligaţiile care fac obiectul declaraţiei cu termen de plata 25.06.2014 sunt obligaţii născute dupa data deschiderii procedurii si trebuie plătite in conformitate cu prevederile art. 64, alin. 6 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei "Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment."

Potrivit prevederilor art. 3, punctul 16 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei "tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute inainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiţie sau in litigiu, acceptate de către administratorul judiciar in urma verificării acestora. In tabel vor fi menţionate atat suma solicitata de către creditor, cat si suma acceptata si rangul de preferinţa. In cazul procedurii simplificate, in acest tabel se vor înregistra si creanţele născute dupa deschiderea procedurii si pana la momentul intrării in faliment;".

La acelaşi articol, punctul 17 se arata "prin tabel definitiv de creanţe se intelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in tabelul preliminar si impotriva cărora nu s-au formulat contestaţii in conformitate cu prevederile art. 73, precum si creanţele admise in urma soluţionării contestaţiilor. In acest tabel se arata suma solicitata, suma admisa si rangul de prioritate a creanţei;"

Potrivit prevederilor art. 111, alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicat cu modificările si completările ulterioare "Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează."

Tinand cont de prevederile de mai sus, declaraţia aferenta lunii mai, la care face referire, este scadenta la expirarea termenului de plata, respectiv in data de 25.06.2014 motiv pentru care obligaţiile care fac obiectul acesteia, sunt născute dupa data deschiderii procedurii si trebuiau plătite in conformitate cu prevederile art. 3, punctul 16 din Legea 85/2006.

Suma de 846.343 lei aferenta declaraţiei lunii mai cu termen de plata 25.06.2014 este compusa din decontul privind TVA - 821.581 lei si declaraţia 112-24.762 lei, din care a mai rămas de plata la data adresei nr. 103636/27.10.2015 de suplimentare a creanţei la masa credala suma de 833.774 lei compusa din decontul privind TVA-821.581 lei si declaraţia 112-12.193 lei

Data de 10.07.2014 la care face referire administratorul judiciar, reprezintă termenul limita pentru inregistrarea, la masa credala a creanţelor neachitate exigibile la data deschiderii procedurii generale a insolvententei 10.06.2014 si nu a creanţelor scadente la data de 10.07.2015. conform notificării nr. 1422/13.06.2014.

Odinele de plata anexate (Impozit pe salarii - 15.071 lei, CAS asiguraţi - 13.271, Sănătate asiguraţi - 6.948 lei, Şomaj asiguraţi - 632 lei) efectuate de către administratorul judiciar G, D şi A S.P.R.L., pentru debitoarea S.C. S I S.R.L., sunt in evidenta pe plătitor si au stins obligaţiile menţionate, cu respectarea prevederilor art. 115 alin (3) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Faţă de aceste argumente, apreciază soluţia pronunţată de Tribunalul Teleorman ca temeinică şi legală şi solicită respingerea apelului declarat de apelanta intimată G, D şi A SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC Sabatiny Impex SRL, împotriva sentinţei civile nr. 375/28.06.2016 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1792/87/2014/a3.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat și la normele legale incidente, Curtea constată următoarele:

Cu prioritate, cu aplicarea directă a principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în căile de atac, constată că obiectul apelului este reprezentat de înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe al debitoarei SC S I SRL a creditoarei ANAF - DGRFP P - AJFP T cu suma de 846.343 lei, reprezentând obligații fiscale neachitate.

Potrivit precizărilor intimatei creditoare depuse la dosarul de fond la 10.02.2016, suma de 846.343 este compusă din decont TVA în suma de 821.581 lei și declarația 112, în cuantum de 12.193 lei, sumă aferentă obligațiilor pe luna mai, cu termen de plată la 25.06.2014.

Prin încheierea din data de 10.06.2014, instanţa a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa a debitoarei S I SRL, stabilind termenul maxim de depunere a declaraţiilor de creanţa data de 10.07.2014. Prin sentința civilă nr. 446/ 05.10.2015, instanţa a dispus intrarea in faliment a debitoarei S I SRL.

Curtea constată că judecătorul sindic a reținut că instituția creditoare urmează a fi înscrisă în tabel cu suma de 846.343 lei, numai în baza declarației de creanță formulate de către ANAF. Atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, creditoarea a invocat faptul că datoriile fiscale sunt în cuantum de 846.343 lei, sumă care rezultă din titluri executorii. Asupra acestui aspect, Curtea reține însă că dovada  creanţei fiscale se face cu titlul de creanţă emis potrivit legii,astfel cum e  definit de dispoziţiile art. 110 alin. 3 C.proc.fisc.

Intimata nu a depus nici cu ocazia formulării declaraţiei de creanţă, nici cu ocazia judecării contestaţiei şi nici în apel, înscrisurile ce constituie titluri de creanţă, cu atât mai puțin titluri executorii. Evidenţa pe care o ţine intimata, în calitate de organ fiscal, prin fişele sintetice întocmite pentru fiecare contribuabil cu privire la obligaţiile fiscale ale acestora, nu au puterea de a dovedi existenţa creanţelor fiscale menţionate în aceste acte, respectiv nu pot fi considerate documente justificative ale creanţei şi nici titluri executorii, conform art. 65 alin. 2 şi art. 66 alin. 1 din Legea 85/2006. Cu toate acestea, având în vedere că apelanta nu contestă existența titlului executoriu emis pentru suma de 846.343 lei, Curtea urmează a analiza și temeinicia pretențiilor intimatei, respectiv înscrierea acesteia în tabelul suplimentar al creanțelor debitoarei SC S I SRL.

Astfel, potrivit susținerilor părților, datoriile fiscale reprezentate de decont TVA în suma de 821.581 lei și declarația 112, în cuantum de 12.193 lei , sumă aferentă obligațiilor pe luna mai 2014, aveau termen de plată , și deci scadența la  25.06.2014 . Ori, în condițiile în care  procedura insolventei debitoarei s-a deschis la data de 10.06.2014, cu termen maxim de depunere a declaraţiilor de creanţa in vederea intocmirii tabelului preliminar la  10.07.2014, iar creanța în cuantum de 846.343 lei este anterioară deschiderii procedurii, Curtea constată că în mod nelegal intimata a fost înscrisă în tabelul suplimentar cu această sumă. Pentru a concluziona în acest sens Curtea reține , în aplicarea art. 23 C.proc.fiscală, faptul că dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă, de plată, se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le-a generat, iar nu la data scadenței obligației de plată. În speță, obligațiile în cuantum de 846.343 lei sunt aferente lunii mai 2014, cu termen de plată, și deci scadente la 25.06.2014. Ori, în condițiile în care intimata nu a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al debitoarei cu această sumă, fiind creanță născută anterior deschiderii procedurii, aceasta nu poate eluda dispozițiile legale imperative ale procedurii legislației speciale a insolvenței și să solicite direct  înscrierea cu suma de 846.343 lei în tabelul suplimentar de creanțe.

Concluzionând, cu aplicarea disp. art. 480 alin 2 C.proc.civ., a admis apelul formulat de S.C. S I S.R.L., prin administrator judiciar G, D şi A S.P.R.L., și a schimbat în parte sentința civilă nr. 375/28.06.2016, în sensul că a respins contestația ANAF-DGRFP P - AJFP T la tabelul suplimentar ca neîntemeiată.