Contestatie tabel definitiv creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiei formulate de catre creditoarea D.G.R.F.P. cu privire la tabelul definitiv al creantelor intocmit de către lichidatorul judiciar M R L SPRL în cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei SC H C SRL.

1. Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.11.2014, creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE a formulat contestatie impotriva tabelului definitiv al creantelor debitoarei S.C. H C S.R.L.

In motivarea contestatiei se arata ca înţelege să critice tabelul sub aspectul dreptului de preferinţă al creanţei sale.

Astfel, arată că, deşi în tabelul preliminar al creanţelor a fost înscrisă creanţa sa în valoare de 1 767 887 lei la categoria creanţelor garantate, ulterior, administratorul judiciar nu a înscris in tabelul definitiv de creante al debitoarei întreaga sa creanţă la categoria de creanţe garantate.

Susţine că a făcut dovada caracterului garantat al creanţei sale cu procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. /29.03.2011, proces verbal care îi conferă, potrivit art. 154 al 6 din Codul de procedură fiscală, un drept de ipotecă cu privire la bunul ce face obiectul său.

 O altă garanţie a fost constituită în favoarea sa, arată creditoarea, prin actul adiţional nr. 2 la contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă nr. 2448/29.06.2011, completat cu actul aditional 1 ( /29.11.2013), autentificat sub nr. /04.03.2014, încheiat între creditoare, debitoare şi SC C B SA.

În drept a invocat art 73, 121, al 1 pct 2 din Legea 85/2006.

Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru – art. 30 OUG 80/2013.

2. Prin cererea înregistrată în cauza de faţă la data de 17.12.2014, creditorul Municipiul I – Direcţia Economică şi Finanţe Locale a contestat tabelul definitiv al creantelor debitoarei S.C. H C S.R.L., sub acelaşi aspect al caracterului negarantat al creanţei sale cu care a fost înscrisă în acesta de către administratorul judiciar.

A arătat creditorul că deţine la rândul său procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. /30.06.2014, ceea ce conferă creanţei sale caracter garantat.

În drept a invocat art 75 din lege.

Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru – art. 30 OUG 80/2013

Administratorul judiciar M R L SPRL a depus puncte de vedere cu privire la cele două contestaţii.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

 Prin încheierea civila nr. 329/S/04.7.2014 s-a deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. H C S.R.L. şi a fost desemnat provizoriu în calitate de administrator judiciar M R L SPRL.

 Conform declaratiilor de creante depuse, creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE I – AJFP I a fost inscrisa de administratorul judiciar in tabelul preliminar de creante cu suma de 1 767 887 lei in categoria creantelor garantate.

Creditoarea DGRFP I- AJFP I a invocat în sprijinul caracterului garantat al creanţei sale, două garanţii:

-procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. /29.03.2011, care a vea ca obiect imobilul teren intravilan situat în I în suprafaţă de 795 mp

-actul adiţional nr. 2 la contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă nr. 2448/29.06.2011, completat cu actul aditional 1 (/29.11.2013), autentificat sub nr. /04.03.2014, încheiat între creditoare, debitoare şi SC C B SA, care are ca obiect constituirea unui drept de ipotecă în favoarea creditoarei asupra imobilului în suprafaţă de 53 708 mp şi construcţiile situate pe acesta, din B, proprietatea persoanei juridice SC C B SA.

 Din perspectiva contestaţiei creditoarei, instanţa reţine că potrivit art. 75 al. 1 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si pana la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă in tabel definitiv de creanţe, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.

 De asemenea, conform art. 41 al. 2 din acelasi act normativ, prin exceptie de la prevederile alin. (1), creantele garantate se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea garantiei stabilita prin evaluare, dispusa de administratorul judiciar sau de lichidator.

Astfel, modificarea rangului creanţei creditoarei contestatoare s-a datorat exclusiv aplicării dispoziţiilor art. 41 alin 2 din lege mai sus citat.

A arătat administratorul judiciar că s-a procedat la evaluarea bunului imobil aflat în proprietatea debitoarei SC H C SA, respectiv imobilul teren intravilan situat în I,  în suprafaţă de 795 mp, valoarea acestuia în urma evaluării fiind de 1 055 000 lei.

Referitor la cea de-a doua garanţie ipotecară pe care a invocat-o creditoarea DGRFP I, judecătorul sindic va reţine că aceasta poartă asupra unui imobil care nu este în proprietatea debitoarei SC H C SA, ci aparţine unei alte persoane juridice- garant ipotecar.

 Se impune aşadar lămurirea problemei dacă sumele garantate prin contracte de ipotecă asupra bunurilor unei alte entităţi juridice pot fi încadrate la categoria creanţelor garantate, din perspectiva Legii 85/2006.

Definiţia creanţei garantate este dată de art. 3 pct 9 din Legea 85/2006, potrivit căruia „creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garant fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale; „

Mai prezintă relevanţă şi dispoziţiile art 41 alin 2 din lege, potrivt cărora „(2) Prin exceptie de la alin. (1), creanţele garantate se înscriu in tabelul definitiv si/sau in tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluata in conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totala a creanţei garantate de acea garanţie. La distribuţia preţului garanţiei, creditorul garantat va fi îndreptăţit sa calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiţia ca preţul bunului sa fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluata. In cazul in care preţul va fi inferior valorii evaluate, la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantata si cea negarantata a creanţei. „

Din interpretarea celor două texte de lege rezultă cu certitudine că, în materia insolvenţei, pentru ca o creanţă să poată fi categorisită ca şi garantată, trebuie să beneficieze de o garanţie reală care să poarte asupra unui bun aflat în patrimoniul debitoarei.

În sensul arătat este în primul rând definiţia dată de art 3 pct 9 citat , dar şi dispoziţia art 41 al 2, care stabileste care este maniera în care îşi produce efectele garanţia creanţei: astfel, la întocmirea tabelului definitiv, creanţa unui creditor garantat se va înscrie ca şi garantată până la concurenţa „valoarii garantiilor, evaluata in conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decat valoarea totala a creantei garantate de acea garantie”, iar restul ca şi creanţă chirografară.

Textul de lege vorbeste în continuare despre vânzarea bunului în cadrul procedurii şi despre situaţiile care se pot ivi, or, în cadrul procedurii insolvenţei nu poate fi vorba decât despre vânzarea bunurilor debitoarei, în nici un caz nefiind posibilă vânzarea bunurilor unei alte persoane.

Acesta nu înseamnă că un creditor care şi-a constituit o garanţie asupra unui bun al altei persoane pierde beneficiul garanţie, el rămâne un creditor garantat în raport cu garantul ipotecar faţă de care îşi poate valorifica garanţia, doar că în cadrul procedurii insolvenţei debitorului principal, creanţa sa este doar fiscală/chirografară.

Pe cale de consecinţă, reţine judecătorul sindic că în cauza de faţă, creditoarea DGRFP_AJFP I, prin aplicarea prevederilor legale mai sus amintite şi analizate, este îndreptăţit să aibă o creanţă garantată în tabelul definitiv doar în limita valorii rezultate ca urmare a evaluării efectuate in condiţiile art 41 al 2 din lege cu privire la bunul imobil ce face obiectul procesului verbal de sechestru /29.03.2011.

Astfel, rezultă că în mod corect, administratorul judiciar a înscris creditoarea în cauză cu o creanţă garantată în valoare de 1 055 000 lei, iar diferenţa în categoria creanţelor fiscale.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de creditoarea Municipiul I- DFPL, judecătorul sindic va nota că şi acest creditor a invocat în susţinerea caracterului garantat al creantei sale un proces verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. /30.06.2014, acesta având ca obiect acelaşi bun imobil situat în I,  în suprafaţă de 795 mp.

Fiind un concurs de creanţe garantate prin ipotecă, în mod corect, administratorul judiciar a dat eficientă rangului celor două ipoteci, constatând că Municipiul I, DFPL deţine o ipotecă mai caracterizată, fiind constituită anterior.

Cum valoarea bunului evaluat nu acoperea integral nici creanţa DGRFP –AJFP I, în mod corespunzător, creanţa Municipiul I a dobândit rang de creanţă fiscală.

În consecinţă, reţine judecătorul sindic că în cauză nu poate fi vorba despre existenţa unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute.

Se constată că schimbarea rangului creanţei celor două contestatoare s-a realizat în mod temeinic, prin aplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate şi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţiile formulate de creditoarea DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE- AJFP I şi Municipiul I– Direcţia Economică şi Finanţe Locale împotriva tabelului definitiv al creantelor debitoarei S.C. H C S.R.L.

Domenii speta

Spete similare