Apel. Litigii cu profesionişti. Cerere constatare încetare calitate de administrator al unei societăţi comerciale, prin renunţarea la mandat sau demisie, respinsă ca inadmisibilă. Nelegalitatea sentinţei. Modalităţi de încetare a funcţiei de administrator

Cerere constatare încetare calitate de administrator al unei societăţi comerciale, prin renunţarea la mandat sau demisie, respinsă ca inadmisibilă. Nelegalitatea sentinţei. Modalităţi de încetare a funcţiei de administrator

- art. 72 din Legea nr. 31/1990

Prin Sentinţa nr. 328/COM/01.11.2016, Tribunalul (...) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta (R1) - domiciliul ales la (...), în contradictoriu cu pârâţii (P1), cu domiciliul în Italia, (…), SC (P2) SRL, cu sediul în (...), SC (P3) SRL, cu sediul în (...), având ca obiect retragere asociat şi, în consecinţă:

A încuviinţat retragerea reclamantei din calitatea de asociat al SC (P2) SRL, cu sediul în (...), CUI (…), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003, şi al SC (P3) SRL, cu sediul în (...), CUI (…), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(…)/2004.

A dispus atribuirea părţilor sociale deţinute de reclamantă la cele două societăţi conform cotelor de participaţie la capitalul social pârâtului (P1), cu domiciliul în (…).

A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind retragerea reclamantei din calitatea de administrator al societăţilor pârâte.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitatea de asociat în cadrul SC (P2) SRL, cu sediul în (...), CUI (...), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003., alături de pârâtul (P1), deţinând un număr de 10% din capitalul social al societăţii pârâte, iar pârâtul deţinând 90% din capitalul social al acestei societăţi.

Instanţa a reţinut că SC (P2) SRL, este asociat al SC (P3) SRL, cu sediul în (...)(...), CUI6206922, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2004 cu 100% din capitalul social.

Potrivit extrasului comunicat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) deţine şi calitatea de administrator al SC (P2) SRL şi al SC (P3) SRL.

Din actele de la dosar reiese că reclamanta a notificat celuilalt asociat intenţia sa de retragere din cadrul societăţilor pârâte, însă celălalt asociat pârâtul (P1) nu a răspuns solicitării de a lua act de cererea reclamantei de retragere a sa din calităţile de asociat, respectiv administrator (filele 9-10).

Potrivit art. 226 din LEGEA NR. 31/1990 ,,(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv; a1) în cazurile prevăzute la art. 134; b) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi; c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului (….). (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi”.

În speţă, prin actul constitutiv al celor două societăţi nu s-a prevăzut vreo altă modalitate de retragere a asociatului din cele două societăţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Fiind situată la intersecţia dintre societăţile de capital şi cele de persoane, societatea cu răspundere limitată are la bază încrederea reciprocă a asociaţilor. Tocmai de aceea, în măsura în care o asemenea încredere nu mai există, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii asociatului (art. 226 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată).

Aşa fiind, instanţa a reţinut că în prezent între asociaţi există divergenţe majore referitoare la modul în care reclamanta poate să continue activitatea în cele două societăţi pârâte, faţă de lipsa vreunei comunicări dintre asociaţi, aspecte dovedite cu notificările depuse la dosar.

Libertatea de asociere garantată de legea fundamentală implică şi dreptul asociatului de a renunţa la calitatea de asociat într-o societate comercială, art. 226 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată prevăzând că ea poate avea loc pentru motive întemeiate.

Instanţa a reţinut că singura condiţie necesară şi suficientă pentru retragerea unui asociat din structura unei societăţi este cea referitoare la existenţa unor motive întemeiate. Mai mult, legiuitorul nu a impus nici parcurgerea unei etape prealabile în sensul discutării acestui aspect în cadrul adunării generale. Condiţia existenţei motivelor întemeiate este reţinută ca îndeplinită de către instanţă, având în vedere lipsa evidentă a comunicării între cei doi asociaţi ai SC (P2) SRL, şi al SC (P3) SRL, care a condus şi la perturbarea activităţii acestor societăţi.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, instanţa a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele şi în consecinţă a încuviinţat retragerea reclamantei din calitatea de asociat al SC (P2) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI (...), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003, şi al SC (P3) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI6206922, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2004, conform solicitării reclamantei.

Totodată, instanţa a dispus atribuirea părţilor sociale deţinute de reclamantă la societăţile pârâte conform cotelor de participaţie la capitalul social pârâtului (P1), cu domiciliul în (...).

Faţă de capătul de cerere privind retragerea reclamantei din calitatea de administrator al societăţilor pârâte, instanţa a apreciat că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât într-o societate cu răspundere limitată desemnarea şi revocarea administratorilor reprezintă o prerogativă exclusivă a adunării generale, raportat la dispoziţiile art. 197 alin. 3 din Legea societăţilor comerciale, prevederile art. 77 alin. 1 din Legea societăţilor comerciale aplicabile societăţii în nume colectiv sunt aplicabile şi societăţii cu răspundere limitată.

Ori, în conformitate cu art. 77 alin. 1 din Legea societăţilor comerciale, asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei că în cauză aceasta a renunţat la mandat încă din anul 2009, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, adunarea generală a asociaţilor nu a luat act de această demisie. Mai mult, durata mandatului de administrator al celor două societăţi era de 25 de ani – fila 21 dosar.

Faptul că nu s-a putut întruni cvorumul necesar adoptării vreunei hotărâri AGA prin care să se ia act de retragerea reclamantei din calitatea de administrator, nu are relevanţă în cauză, întrucât reclamanta are la dispoziţie posibilitatea de a solicita instanţei pe calea unei acţiuni separate aplicarea dispoziţiilor art. 237 alin. 1 lit. a) din Legea nr.31/1990 privind dizolvarea societăţilor pârâte.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a declarat apel apelanta reclamantă (R1), solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul de a se constata renunţarea sa la mandatul de administrator al societăţilor din care s-a dispus retragerea ca asociat.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată, în sensul ca a încuviinţat retragerea sa ca asociat din societăţile pârâte, însă a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se ia act de renunţarea la mandatul de administrator.

A menţionat că încetarea funcţiei de administrator prin renunţarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertăţii de voinţă a persoanei administratorului, precum şi pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunţarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, aşa cum revocarea reprezintă privilegiul exclusiv al societăţii comerciale.

A apreciat că mandatul acordat este un mandat civil, în cauză fiind incidente prevederile art. 2030 din Codul civil privind renunţarea la mandat, renunţare care îşi produce efectele din momentul comunicării către pârâţi.

În ipoteza în care nu mai este asociat în societăţile pârâte, răspunderea sa civilă, patrimonială şi penală nu este înlăturată.

Or, atât timp cât nu deţine nici un fel de documente ale societăţii, nu efectuează niciun act în desfăşurarea acestor societăţi, nu însemna că societăţile nu desfăşoară vreo activitate, răspunderea aparţinând administratorului.

Pe de altă parte atributul de a cere dizolvarea societăţii este a asociaţilor şi nu a administratorului, ori a persoanei interesate.

A considerat că nu are nici calitate de asociat ca urmare a retragerii sale şi nici persoană interesată nu este.

Mai mult, a arătat că interesul său rezidă în renunţarea la mandat, cu atât mai mult cu cât în aceste moment figurează ca administrator, iar A.N.A.F. încheie procese verbale de contravenţie în sarcina administratorului în nume propriu pentru nedepunerea situaţiei societăţilor.

În anul 2016 i-au fost încheiate 2 procese verbale de contravenţie, procese pe care le-a contestat în instanţă în dosarele nr.(...)/2016 şi (...)/2016, întrucât se află în imposibilitate obiectivă de a depune vreo situaţie, numitul (P1) deţinând toate actele, iar comunicarea cu acesta nu există.

Prin urmare, a apreciat că se impune a fi admisă în totalitate cererea sa, raportat la toate obligaţiile ce decurg din mandatul de administrator, răspunderea sa putând fi atrasă atât din punct de vedere civil cât şi penal.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel formulate, instanţa a reţinut că apelul este fondat.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului (...), reclamanta (R1), a solicitat aprobarea retragerii sale din cadrul societăţilor S.C. (P2) S.R.L. şi S.C. (P3) S.R.L., precum şi constatarea încetării calităţii sale de administrator al aceloraşi societăţi.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că a încuviinţat retragerea sa din calitatea de asociat al societăţilor, respingând capătul de cerere privind retragerea sa din calitatea de administrator ca inadmisibil, arătând în motivare că cererea nu poate fi primită, deoarece aceste aspecte sunt de competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor societăţii.

Pentru a putea stabili modalităţile de încetare a funcţiei de administrator, se impune a se clarifica mai întâi natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială. Iar din cuprinsul prevederilor art. 72 din Legea 31/1990, rezultă că funcţia de administrator se exercită raportat direct la dispoziţiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleaşi condiţii ca şi încetarea contractului de mandat. Potrivit articolului menţionat, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandate şi cele special prevăzute în Legea societăţilor comerciale. De asemenea, în situaţia în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcţiei de administrator, aceasta este supusă aceloraşi condiţii de publicitate ca şi numirea.

Încetarea funcţiei de administrator poate interveni pentru motive ce ţin de voinţa societăţii (revocarea), de persoana administratorului (renunţarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societăţii).

Judecătorul fondului s-a referit în considerentele sentinţei la faptul că desemnarea şi revocarea administratorilor reprezintă o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaţilor. Or, revocarea administratorului din funcţie şi renunţarea acestuia la mandat (demisia) sunt modalităţi distincte de încetare a funcţiei de administrator. Iar din acest punct de vedere, aspectele reţinute de către judecătorul fondului – cum că acţiunea în constatarea renunţării la mandatul de administrator ca urmare a demisiei – ar fi inadmisibilă, întrucât administratorii pot fi revocaţi doar de către adunarea generală a asociaţilor, nu pot fi primite, în contextul în care acesta a avut în vedere alt motiv de încetare a funcţiei de administrator decât cel la care s-a referit reclamanta.

Încetarea funcţiei de administrator prin renunţarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertăţii de voinţă a persoanei administratorului, precum şi pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunţarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, aşa cum revocarea este ad nutum şi reprezintă privilegiul exclusiv al societăţii comerciale. Fiind un contract care se întemeiază, la fel ca şi mandatul, pe un element intuitu personae, pe loialitate şi încredere reciprocă, contractul de administrare nu poate fi continuat împotriva voinţei beneficiarului sau a administratorului. Din aceste motive, ca o excepţie de la principiului forţei obligatorii a contractelor, legiuitorul oferă posibilitatea ambelor părţi să pună capăt în mod unilateral, chiar intempestiv, raporturilor contractuale, cu condiţia pentru administrator să notifice în timp util această intenţie. Rezultă, deci, caracterul discreţionar al demisiei, de menţionat fiind doar faptul că, în cazul în care, datorită renunţării s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despăgubiri.

Raportat la aceste precizări, instanţa de apel a observat că reclamanta şi-a depus demisia din funcţia de administrator al societăţilor, începând cu data de 01.01.2009, printr-o notificare adresată acestora şi celuilalt asociat. Totodată, la data de 20.03.2016, reclamanta a convocat adunarea generală a asociaţilor celor două societăţi, convocatorul având ca ordine de zi retragerea sa din calitatea de asociat şi numirea unui nou administrator, ca urmare a faptului că aceasta a înţeles să renunţe la mandat începând cu data de 01.01.2009. Or, în condiţiile în care adunarea generală a asociaţilor nu s-a întrunit şi nici nu a luat act de demisia administratorului, singura posibilitate a administratorului demisionar este să se adreseze instanţei de judecată, pentru a se constata renunţarea sa la mandat şi efectuarea în registrul comerţului a menţiunilor ce se impun, pentru ca înregistrările în registru să reflecte situaţia reală a societăţii.

 Faptul că durata mandatului a fost stabilită la 25 de ani şi că adunarea generală a asociaţilor nu a luat act de demisia reclamantei nu pot constitui argumente în sprijinul respingerii cererii acesteia, deoarece renunţarea la mandat nu presupune acceptarea renunţării de către adunarea generală a asociaţilor, astfel că nu este necesară nici respectarea unei anumite proceduri. Dimpotrivă, având în vedere caracterul discreţionar al renunţării la funcţia de administrator, administratorul renunţător la funcţie trebuie să notifice această renunţare societăţii şi să păstreze însărcinarea un anumit termen suficient pentru ca societatea să-şi instituie alţi administratori, cu îndeplinirea tuturor formalităţilor prevăzute de lege. În cauză s-a constatat că apelanta a făcut o astfel de notificare, astfel că, din punct de vedere al încetării mandatului, este suficientă această notificare

Pe cale de consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a fost admis apelul şi schimbată în parte sentinţa, în sensul că s-a constatat că reclamanta a renunţat la mandatul de administrator în cele două societăţi, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

În temeiul art. 7, raportat la art. 21 lit. h) din Legea 26/1990, s-a dispus Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...) efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului, potrivit prezentei decizii. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare