Plângere contravenţională.Admite în parte. Înlocuieşte sancţiunea constând în amendă contravenţională cu cea a avertismentului

Pe rol judecarea acţiunii civile  privind pe petent A.C. şi pe intimat I.J.P., având ca obiect plângere contravenţională.

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţă publică din data de 03.10.2016.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integranta din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 12.10.2016, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.01.2016, sub nr. 224/281/2016, petentul A.C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Procesului-verbal seria PF nr. 0111884/09.11.2015, întocmit de IJP PRAHOVA. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, începând cu data de 08.11.2015, a fost amenințat și atacat de către fostul concubin al soției sale, la locuința acestora din comuna Bucov. Acesta a precizat că la data de 08.11.2015, persoana în cauză s-a prezentat la locuința acestora și a distrus o serie de bunuri, a proferat amenințări și a utilizat un cuțit pentru a-i speria pe petent, soția sa și fiica acestora.

Petentul a mai învederat că fostul concubin al soției sale a venit și la data de 09.11.2015, continuând cu comportamentul agresiv, motiv pentru care a sunat la numărul de urgență 112, în jurul orei 19:30, de teama unei noi agresiuni. Potrivit susținerilor petenului, organele de poliție au sosit la fața locului în jurul orei 22:30, moment la care agresorul părăsise deja locuința.

A menționat petentul că agresivitatea fostului concubin al soției sale are caracter de continuitate, motiv pentru care a formulat și plângere penală împotriva sa.

În drept, petentul a invocat disp. OG nr. 2/2001 și disp. Lg. nr. 180/2002.

În dovedire, petentul a anexat cererii sale o serie de înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii F.L. şi F.D., dar și emiterea unei adrese către Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit disp. art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 7 din dosar.

Față de susținerile petentului, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, întrucât procesul-verbal atacat a fost încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator, beneficiind astfel de prezumția de legalitate și temeinicie. Totodată, arată intimata, procesul-verbal atacat a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și disp. art. 17 din OG. nr. 2/2001.

În drept, intimata invocă disp. OG nr. 2/2001 și disp. OG nr. 34/2008.

În susţinere, intimata anexează o serie de înscrisuri.

În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.

În ceea ce priveşte proba testimonială, instanţa a încuviinţat proba testimonială cu martorul I.S., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, filele 61-63 din dosar, petentul arătând că nu insistă în audierea martorilor iniţial indicaţi în cuprinsul plângerii contravenţionale.

Cu referire la proba constând în emiterea unei adrese către Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, la termenul din data de 03.10.2016, instanţa a respins această probă, pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acea dată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reține următoarele:

Prin procesul-verbal seria PF nr. 0111884/09.11.2015, întocmit de I.J.P., petentul A.C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, întrucât la data de 09.11.2015, ora 18:45, în com. Bucov, sat Chițorani, a apelat în mod abuziv numărul unic pentru apeluri de urgență.

Fapta sa contravine disp. art. 32 lit. a) din OG nr. 34/2008.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Instanţa reţine că procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit datorită faptului că agentul constatator, ca organ emitent, acţionează în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice.

Aplicarea unor prezumţii de fapt sau de drept nu este incompatibilă prin ea însăşi cu dispoziţiile art. 6 par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumţia de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei, fiind esenţială respectarea de către state a principiului proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumţii astfel cum s-a reţinut şi în cauzele Salabiaku vs. Franţa, din 07.10.1998 şi Blum vs. Austria, din 03.02.2005. Așadar, prin aplicarea acestor prezumții de fapt și de drept nu trebuie să se ajungă la anihilarea dreptului la apărare al persoanei în defavoarea căreia operezează aceaste prezumții, important fiind ca aceasta să aibă posibilitatea de a-și exercita efectiv drepturile procesuale recunoscute de lege.

Sub aspectul legalităţii, conform art. 17 din OG 2/2001, procesul-verbal trebuie să conțină ,,numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator”, sub sancțiunea nulității absolute. Analizând procesul-verbal contestat, instanța constată existența elementelor anterior menționate, astfel că nu se identifică lipsuri ce ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.

Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prev. de art. 32 lit. a) din OG nr. 34/2008, care are următorul conținut: ,,Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: a) apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau transmiterea de mesaje abuzive la numărul 113, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei”.

Astfel, instanța constată că în raport de situația de fapt reținută în procesul verbal, încadrarea juridică data faptei prin procesul-verbal contestat este corectă. Având în vedere că amenda aplicată a fost în cuantum de 500 lei, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, în cauză fiind respectat principiul legalității contravenției.

Sub aspectul temeiniciei, având în vedere că procesul-verbal atacat este legal întocmit, acesta beneficiază de  prezumţia de temeinicie aplicabilă actelor administrative, reprezintând în sine un mijloc de probă concludent, care reclamă din partea celui „acuzat” de săvârşirea faptei ieşirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumţia relativă, Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, nu poate răsturna prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Astfel, a conferi forţa probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de "stabilire legală a vinovăţiei" în sensul art.6 din Convenţia europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autoritarilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase. Cum în cauză, fapta a fost constatată în mod direct şi nemijlocit de către agentul constatator, simplele susţineri contrare ale petentului, nu sunt de natură a înlătura prezumţia de fapt şi de drept de care se bucură procesul-verbal de contravenţie. Principala sarcină a agenţilor constatatori este de a aplica legea raportat la situaţia de fapt reţinută şi nu de a preconstitui probe de vinovăţie, pentru situaţia când cei sancţionaţi înţeleg să apeleze la instanţa de judecată. Motiv pentru care, constatările persoanelor pregătite în aplicarea legii, denumiţi agenţi ai statului, sunt recunoscute în Dreptul European, ca prezumţii de fapt şi de drept, fără a înlătura însă posibilitatea de a fi răsturnate prin probe certe, sarcina probei în acest ultim caz, aparţinând petentului, care susţine o altă realitate obiectivă. Dacă simpla nerecunoaştere a faptei de către persoana sancţionată ar face probă împotriva constatării  agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancţionate înlăturarea propriei răspunderi contravenţionale, contrar voinţei legiuitorului, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuţie, aceea de a constatat direct faptele contravenţionale. 

În acest context, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinută de agenţii constatatori prin procesul verbal contestat, ci, mai mult, acesta a recunoscut cu ocazia ascultării că a apelat numărul de urgență 112 de aproximativ 5 ori.

De asemenea, martora I.S., a cărei declarație este atașată la filele 61-63 din dosar, a relatat că atunci când a ajuns la locuința petentului, acesta era speriat și suna încontinuu la 112. Totodată, instanța reține că martora a apelat serviciul 112 la rândul său, așteptând aproximativ 2 până la sosirea unui echipaj de poliție. Instanța remarcă faptul că la momentul sosirii martorului I.S., fostul concubin al soției petentului, numitul P., nu mai era prezent la locuința acestuia, aspect reținut în baza susținerii martorei, care a afirmat că nu a fost prezentă la momentul când agresorul se afla la domiciliul numitului A.C. Coroborând împrejurările relatate de către martor, instanța reține că petentul a continuat să apeleze numărul de urgență 112, deși agresorul părăsise locuința sa, situată în comuna Bucov.

Prin urmare, instanța reține că deși pericolul trecuse, acesta a procedat în continuare la a apela serviciul de urgență, faptă de natură a fi catalogată ca o apelare abuzivă.

Instanța mai constată că ulterior, martorul împreună cu familia sa și petentul s-au deplasat la domiciliul numitului P., aspect ce denotă că petentul nu se teme efectiv pentru viața sa, din cauza agresiunilor celui anterior menționat, în sens contrar încercând să îl evite, iar nu să îl caute.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile ataşate de părţi și proba testimonială, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea faptei contravenţionale prev. de art. 32 lit. a) din OG nr. 34/2008.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001  sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, instanța are în vedere faptul că între părți există un conflict anterior, materializat printr-o serie de șicane și amenințări și finalizat prin depunerea unei plângeri penale, conflictul fiind astfel adus în fața organelor penale.

Totodată, instanța va avea în vedere atitudinea procesuală a petentului, care a achitat amenda contravențională în cuantum de 500 lei, astfel cum reiese din înscrisul atașat la fila 59 din dosar, aspect ce denotă faptul că a înțeles consecințele faptelor sale și aceea că serviciul de urgențe 112 este destinat situațiilor urgente, care reclamă o stopare imediată. Prin urmare, instanța apreciază că petentul a conștientizat faptul că nu se impune apelarea repetată, chiar și după ce pericolul a trecut.

Însă, având în vedere că situația creată ar fi putut să îi creeze o stare de teamă petentului, care să îl determine să nu mai reacționeze proporțional cu pericolul concret, aspect ce circumstanțiază comportamentul său ulterior, instanța apreciază că nu se impune sancționarea sa cu amendă contravențională, fiind suficientă sancțiunea avertismentului.

Faţă de toate considerente expuse, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională, va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului, va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei contravenţionale săvârșite și îi va atrage atenţia ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale. Instanţa va menţine în rest Procesul-verbal seria PF nr. 0111884/09.11.2015, întocmit de IJP PRAHOVA.

Domenii speta

Spete similare