Accesiunea imobiliară

2.)art. 492-494 Cod civil (1864) accesiunea imobiliară,

Art. 492-494 Cod civil (1864) privind accesiunea imobiliară, invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că, aşa cum arată chiar reclamanta, dreptul de proprietate asupra terenului aparţine statului român. Astfel, art. 492 din vechiul Cod civil instituie o prezumţie de proprietate asupra construcţiei în favoarea proprietarului terenului. Or, reclamanta nu este proprietar al terenului pentru a dobândi, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe teren.

 Prin sentinţa civilă nr. 36/01.03.2017 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de reclamanta SC x SA, societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul y reprezentat prin primar şi ADS.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că reclamanta SC x SA, societate în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar  a chemat în judecată pârâţii A D S, Oraşul y reprezentat prin primar, solicitând să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin construire, asupra edificatelor constând în: 20 de grajduri, 15 ţarcuri, 2 copertine, rampă, pavilion administrativ, depozit celular beton, rezervor carburanţi, moara FNC, centrala termică, magazie cereale, filtru sanitar, bazin colector apă, castel de apă, depozit carburanţi şi spital veterinar, identificate conform cărţilor funciare şi cadastru, sistarea cărţilor funciare şi înscrierea dreptului de proprietate într-o carte funciară nouă, prin atribuirea unui număr cadastral, asupra edificatelor, cu titlu de construire.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţi, instanţa a reţinut că reclamanta deţine în patrimoniu unele construcţii, plătind impozit pe clădiri, astfel că, a fost respinsă ca neîntemeiată această excepţie.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A D S, instanţa a reţinut că terenul pe care sunt edificate construcţiile este proprietatea privată a Statului Român, pârâtul Agenţia Domeniilor Statului exercitând în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului, justificând calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oraşul y, instanţa a reţinut că, după încetarea contractului de concesiune ca urmare a deschiderii procedurii falimentului, ADS a preluat terenul care făcuse obiectul contractului de concesiune, mai puţin terenul care a fost predat către comisiile locale de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, conform legilor de fond funciar. Astfel, instanţa a considerat că şi pârâtul Oraşul y are calitate procesuală pasivă. În consecinţă, au fost respinse şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, instanţa a considerat că aspectele invocate de pârâtul ADS în susţinerea acestei excepţii sunt apărări ce ţin de fondul cauzei, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind instituită o procedură prealabilă, astfel că a fost respinsă şi această excepţie.

Pe fond, instanţa a reţinut că, terenul pe care sunt edificate construcţiile asupra cărora reclamanta solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate, este proprietatea statului, pârâtul Agenţia Domeniilor Statului, în calitatea sa de reprezentant al statului român, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 268/2001, preluând în portofoliul statului terenul deţinut în administrare de reclamanta S.C x S.A, jud. A prin Protocolul din 26.04.2000. Prin contractul de concesiune din 26.04.2000, ADS a concesionat suprafaţa de teren de 2020 ha, teren agricol, reclamantei S.C x S.A.

 Urmare a deschiderii procedurii falimentului, contractul de concesiune a încetat şi s-a încheiat Procesul-verbal de predare-primire a terenurilor cu destinaţie agricolă din  21.06.2004 prin care reclamanta S.C x S.A predă, iar ADS preia terenul care făcuse obiectul contractului de concesiune, mai puţin terenul care a fost predat către comisiile locale de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, conform legilor de fond funciar.

 Instanţa a considerat că dispoziţiile art. 492-494 Cod civil (1864) privind accesiunea imobiliară, invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că, aşa cum arată chiar reclamanta, dreptul de proprietate asupra terenului aparţine statului român. Astfel, art. 492 din vechiul Cod civil instituie o prezumţie de proprietate asupra construcţiei în favoarea proprietarului terenului. Or, reclamanta nu este proprietar al terenului pentru a dobândi, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe teren.

Pe lângă acestea, instanţa a reţinut că prin HG nr. 834/1991 a fost reglementată o procedură specială prin care se obţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, de către societăţile comerciale aflate în portofoliul statului, care presupune etape administrative. Or, reclamanta nu a urmat această procedură administrativă pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În ce priveşte înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor, aceasta nu poate fi făcută decât cu acordul proprietarului terenului. Prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a procedat la identificarea terenului şi a construcţiilor edificate, arătându-se de către expert că, pentru reglementarea situaţiei incintei identificate, prin întocmirea unei documentaţii cadastrale de primă înscriere, se diminuează din cărţile funciare menţionate, suprafeţele aferente fiecărui număr topografic în parte, aşa cum s-a arătat în concluziile raportului de expertiză. Or, câtă vreme proprietarul terenului nu a fost de acord cu aceste diminuări şi rectificări de carte funciară, cererea reclamantei privind sistarea cărţilor funciare şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei într-o carte funciară nouă, nu poate fi admisă.

Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale menţionate, instanţa a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr.217/14.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins apelul declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare