Contestaţie la executare + suspendare executare + intoarcere executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.002724

Dosar nr. 9837/280/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2724/2016

Şedinţa publică de la 05 Octombrie 2016

Obiectul cauzei:contestaţie la executare + SUSPENDARE EXECUTARE + INTOARCERE EXECUTARE

TRIBUNALUL

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 16.06.2015, sub nr. 9837/280/2015, contestatorul (...) a solicitat, în contradictoriu cu (...) , anularea formelor de executare începute de Biroul Executorului Judecătore(...) în dosarul nr. (...) (somaţie plată nr. (...), despăgubiri stabilite prin titlu executoriu şi onorariu executor judecătoresc + cheltuieli executare silita, încheierea nr. (...)  de stabilire cheltuieli de executare, încheierea nr. (...)  de încuviinţare executare silită);

- anularea încheierii de învestire cu formulă executorie din 24.02.2015 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. 5485/301/2015;

- suspendarea executării până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei contestaţii;

- întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

În motivarea cererii, s-a arătat că, la cererea creditoarei (...) , s-a început executarea silită de către Biroul Executorului Judecătore(...) pe baza titlului executoriu - Contract de leasing financiar nr. (...) , prin încheierea de încuviinţare executare silită nr. (...)  a Biroul Executorului Judecătore(...) .

În fapt, prin Contractul de leasing financiar nr. (...)  încheiat cu (...)  a devenit utilizator al bunului mobil-autoturism marca (...) serie saşiu (...) .

La data de 25.05.2015 a găsit în cutia poştală unde are domiciliul somaţia plată nr. (...)  (despăgubiri stabilite prin titlu executoriu şi onorariu executor judecătoresc + cheltuieli executare silita, încheierea nr. (...)  de stabilire cheltuieli de executare, încheierea nr. (...)  de încuviinţare executare silită, toate emise de Biroul Executorului Judecătore(...) prin care i se aducea la cunoştinţă că a fost declanşată executarea silită împotriva sa şi că trebuie să achite în termen de 1 zi suma de 24.948,78 lei, sumă ce reprezintă : 21.712,44 lei despăgubiri stabilite prin titlul executoriu şi 3.272,34 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc şi cheltuieli executare silită.

La data de 28.02.2011 a fost notificat că a fost reziliat contractul nr. (...)  în mod unilateral de către locator, respectiv de către (...)

În schimb, încheierea de învestire cu formulă executorie a contractului de leasing financiar nr. (...)  a fost dată în data de 24.02.2015, încheiere pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. 5485/301/2015, la aproximativ patru ani de la momentul la care contractul de leasing financiar fusese reziliat, dreptul de a pune în executare titlul executoriu menţionat (Contractul de leasing financiar nr. (...) ), dreptul de a cere executarea silită fiind prescris pentru că a trecut un termen mai mare de trei ani de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea silită. Or, prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Ba mai mult decât atât, potrivit art. 4 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, este abuzivă "acea clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte clauze din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor".

În condiţiile în care a predat autoturismul din anul 2011 după rezilierea contractului, acesta fiind valorificat unor terţe persoane este mai mult decât abuziv ca acum, după patru ani de la reziliere să i se pretindă alte sume de bani deşi acestea au fost recuperate în urmă cu patru ani.

Sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva nr. 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un furnizor în ceea ce priveşte puterea de negociere, nivelul de informaţie, împrejurări care îl conduce la semnarea condiţiilor impuse de către cealaltă parte, astfel că adeziunea la clauzele abuzive nu creează obligaţii pentru consumator. În acest sens instanţa trebuie să aprecieze, chiar şi din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

De aceea consideră că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, înţelesul şi aplicabilitatea titlului executoriu.

Cheltuielile de executare silită cerute de creditoare sunt de asemenea nejustificate deoarece contractul fiind reziliat şi pus în executare pe baza unei clauze abuzive, acestea pe cale de consecinţă trebuie anulate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi următoarele Cod Procedură Civilă.

La data de 07.01.2016 intimata  (...)  a depus la dosar întâmpinare.

S-a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare având in vedere ca prezenta contestaţie la executare a fost depusa in data de 16.06.2015 iar somaţia a fost primita in data de 25.05.2015, cu depăşirea termenului de 15 zile edictat de art. 715 alin. 1 Cod procedura civila, (termenul maxim de depunere fiind 10.06.2015)

Pe fondul cauzei, s-a arătat că intre (...)  in calitate de finanţator si (...) in calitate de Utilizator s-a incheiat un contract de leasing nr. având nr. (...) prin care s-a acordat finanţarea pentru achiziţionarea in sistem leasing a unui autovehicul marca (...) .

Potrivit Contractului de leasing, Finanţatorul (...) avea obligaţia esenţiala de a achiziţiona bunul solicitat de către Utilizator, obligaţie pe care si-a executat-o, plătind valoarea de intrare către Furnizor - 9,961.00 EUR + TVA, pe care urma sa o recupereze de la Utilizator eşalonat pe toata durata leasingului, in termen de 120 de luni.

Din păcate, Utilizatorul nu a respectat scadentarul pe care si 1-a asumat, si având in vedere neplata ratelor de leasing nr. 31, 32 si 33 contractul de leasing a fost reziliat in 28.02.2011 existând un sold debitor la acea data de 1.177,15 lei.

S-a subliniat reaua credinţa a utilizatorului care, in condiţiile in care nu mai achitase ratele de leasing 31, 32 si 33 din cele 120 convenite contractual, ceea a determinat rezilierea in 28.02.2011, dupa cum singur recunoaşte, nici nu a restituit bunul, conform prevederilor contractuale, adică in termen de 3 zile de la data rezilierii.

Mai exact, utilizatorul nu a predat de buna voie acest bun, in ciuda faptului ca societatea i-a trimis mai multe notificări, dupa cum rezulta din actele ataşate, fata de care utilizatorul a rămas in pasivitate, alegând sa folosească in continuare bunul, sustragandu-se cu rea credinţa de la a-si indeplini obligaţiile contractuale.

Reposesia autoturismului s-a realizat abia 2 ani mai târziu, in 12.08.2013 in condiţiile in care intimata a fost nevoită să apeleze la o  firma specializata pentru recuperarea bunului, care a generat la randu-i alte costuri cu onorariul acestei entităţi pe care societatea a fost nevoita sa-l suporte, in condiţiile in care potrivit art. 11.7 alin. 3 din contractul de leasing, utilizatorul ar fi trebuit sa fi restituit bunul in termen de 3 zile de la reziliere.

Principala critica invederata de contestator este legata de intrervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silita, prin raportare la data intervenirii rezilierii contractului.

S-a arătat că, prin declaraţia făcuta cu ocazia întocmirii procesului verbal de predare primire din l2.08.2013, fostul utilizator (...) declara ca la momentul încheierii procesului verbal nu dispunea de sumele necesare achitării integrale a debitului restant, ceea ce semnifica ca debitorul avea reprezentarea clara a existentei debitului din aceste contract, practic recunoaşte existenta acestuia, numai ca a arătat ca nu deţinea sumele necesare pentru achitarea lui.

Potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul 167/1958 cursul prescripţiei se intrerupe prin recunoaşterea dreptului, iar plata parţiala reprezintă o astfel de recunoaştere.

Astfel, s-a precizat că, dupa momentul rezilierii contractului, ultima plata a fost efectuată de către contestator la data de 18.04.2014, plaţi care au efect intreruptiv al cursului prescripţiei.

Mai mult, o parte din debitul datorat este reprezentat de factura nr. (...)  emisa in 29.08.2013 pentru valoarea de 1.920,45 lei cu scadenta in 07.09.2013 prin urmare fata de aceasta factura nu se poate susţine ca a operat prescripţia dreptului de a cere executarea silita.

In egala măsura si in ceea ce priveşte accesoriile eferente acestei facturi, reprezentate de penalităţile de intarziere pentru suma de 1.629,47 lei nu operează prescripţia dreptului de a cere executaera silita, intrucat dreptul de le cere s-a născut de la scadenta facturii asupra cărora poarta, adică din 07.09.2013.

S-a mai arătat că suma pretinsa de creditorul (...) intruneste caracterele cerute de Codul de procedura civila in sensul ca este o creanţa certa, lichida si exigibila.

Cu privire la clauzele abuzive s-a precizat că petentul efectiv nu indica care ar fi in opinia sa clauzele abuzive, iar simpla invocare a art. 4 din acest act normativ nu este suficient sa atragă si constatarea nulităţii unor articole contractuale.

In orice caz, prin prisma sumelor solicitate in cadrul executării silita, s-a învederat componenta acesteia, expusă mai sus, si care nu au ca temei contractual nicio clauza abuziva.

Astfel, este evident ca utilizatorul datorează suma cuprinsa in factura, intrucat trebuie sa achite cheltuielile pe care societatea a trebuit sa le suporte pentru recuperarea bunului.

 S-a mai arătat că, ca in cadrul executării silite s-a scăzut ce s-a obţinut din valorificarea bunului. Numai ca in condiţiile in care bunul era uzat (mai ales prin prisma faptului ca utilizatorul a intarziat predarea acestuia doi ani, alegând sa se bucure el de folosinţa acestuia) evident ca valoarea de piaţa s-a diminat, iar suma obţinută din valorificare nu a fost suficienta pentru acoperirea intregii pierderi, utilizatorul rămânând obligat in continuare pentru diferenţa.

In ceea ce priveşte partea de dobânda, dupa cum s-a arătat mai sus, aceasta este solicitata doar pe perioada cat bunul a mai fost in deţinerea utilizatorului si este solicitata in temeiului unor prevederi legale, mai exact art. 15 din OG 51/1997 in care se arata ca pana la reposesia efectiva, utilizatorul datorează ratele de leasing, iar cum rata de leasing este compusa pe langa partea de capital si de partea de dobânda, evident ca am solicitat in temeiul acestei prevederi legale si aceasta suma.

Articolul privind perceprea daunelor interese nu este prohibit de lege, legiuitorul a lăsat la latitudinea părtilor sa prevadă condiţiile încetării contractului de leasing, a intinderii daunelor interese, iar in contractul părţilor se prevede care este întinderea acestor daune interese, care sunt menţionate in art. 11.9 lit c) din contract.

Utilizatorul are obligaţia de a executa in natura obligaţiile pe care si le-a asumat, respectiv plata la scadenta a ratelor de leasing, iar predarea bunului echivalează cu o neexecutare a contractului de leasing, predarea bunului neoferind lichidităţile necesare pentru acoperirea prejudiciului inregistrat din neincasarea la termen a ratelor de capital pentru acoperirea preţului de achiziţie.

Contractul de leasing este un contract de natura comerciala, si in asigurarea echilibrului contractual se impune respectarea principiilor autonomiei de voinţa a părtilor, a libertăţii contractuale si a forţei obligatorii a contractului la care părţile au inteles prin propria lor voinţa libera si neviciata si sa-si asume obligaţii in schimbul drepturilor dobândite, convenţiile legal făcute având intre parti putere de lege.

In ipoteza in care Utilizatorul nu mai achita ratele de leasing astfel cum s-a obligat , este firesc ca finanţatorul sa insereze in contract o clauza in care sa i se recunoască dreptul de a recupera, pe langa sumele facturate si neachitate si diferenţa de capital pe care finanţatorul a achitat-o deja.

Este cunoscut ca societatea de leasing efectueza la inceputul contractului de leasing o cheltuiala (constând in plata preţului de achiziţie) si in mod firesc utilizatorul trebuie sa o restituie finanţatorului eşalonat prin plata ratelor de leasing pe perioada convenita contractual.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 19.02.2016 s-a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, cu motivarea expusă în practicaua respectivei încheieri(fil.61).

Prin sentinţa civilă nr. 2623/2016 Judecătoria Piteşti a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul (...) , a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr. (...) al BEJ (...) , conexat la dosarul (...) al aceluiaşi Birou de executor.

A respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

A dispus întoarcerea executării silite numai în dosarul (...) al BEJ (...) .

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut următoarele:

Între părţi s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. (...) , între intimată, în calitate de locator şi contestator, în calitate de utilizator, având ca obiect  un autoturism marca (...) . 

Potrivit Contractului de leasing, Finanţatorul (...) avea obligaţia de a achiziţiona bunul solicitat de către Utilizator, obligaţie pe care si-a executat-o, plătind valoarea de intrare către Furnizor - 9,961.00 EUR + TVA, pe care urma sa o recupereze de la Utilizator, eşalonat, pe toata durata leasingului, in termen de 120 de luni.

Dat fiind faptul că utilizatorul nu a mai achitat ratele de leasing, intimata a formulat cerere de executare silita.

S-a format dosarul nr.  (...) al BEJ (...) .

La data de 24.02.2015 s-a învestit cu formulă executorie contractul de leasing(fil.3 din dosarul de executare).

Prin  încheierea nr. (...)  executorul a încuviinţat executarea silita(fil.20 dosar executare).

Prin încheierea din 23.03.2015 s-au stabilit cheltuieli de executare(fil. 24 dosar executare).

Aceeaşi dată executorul a emis somaţie  prin care a pus în vedere contestatorului să-şi îndeplinească obligaţiile în termen de 1 zi de la data primirii somaţiei.

În şedinţa publică de la data de 19.02.2016, instanţa a pus în discuţie incidenţa în cauză a dispoziţiilor Deciziei nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale.

Astfel, în data de 04.02.2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.85/2016 Decizia nr. 895/2015, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 666 din noul Cod de procedură civilă, care privesc, în esenţă, încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc .

În considerentele deciziei instanţei de contencios constituţional, paragraful 28, s-a reţinut: „Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord întreaga procedură de încuviinţare a executării silite cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, devenind, astfel, competente să încuviinţeze executarea silită [a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii]. Aşadar, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează.”

Art.147 alin.4 din Constituţia României prevede că deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sunt general obligatorii, adică vizează cu aceleaşi efecte toate autorităţile publice şi toate subiectele individuale de drept.

În aceeaşi dată, 04.02.2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.85/2016, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.1/2016, prin care legiuitorul s-a conformat exigenţelor constituţionale impuse de decizia Curţii menţionată, ocazie cu care s-au modificat dispoziţiile art.666 din Codul de procedură civilă şi s-a stabilit că încuviinţarea executării silite va fi dispusă de către instanţa judecătorească în condiţiile legii, iar la art.VII din ordonanţă s-a prevăzut că „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.”

În aceste condiţii, prezenta contestaţie la executare, formulată fiind şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc, aflată pe rolul instanţei la data publicării Deciziei nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale, apare ca fiind întemeiată raportat la considerentele deciziei mai sus menţionate.

Dat fiind faptul că executarea silită s-a declanşat în baza unei încheieri de încuviinţare a executării silite date de un organ necompetent, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 895/2015, şi actele de executare ulterioare sunt lovite de nulitate absolută, în lipsa încuviinţării executării silite.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite contestaţia, dispunând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 722/2015, precum şi a celorlalte acte de executare subsecvente acesteia, emise în dosarul nr. (...) al BEJ (...) , conexat la dosarul (...) al aceluiaşi Birou de executor.

Având în vedere soluţia pronunţată cu privire la contestaţia la executare şi faţă de faptul că suspendarea executării îşi produce efectele până la pronunţarea soluţiei pe fond, instanţa va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Totodată, potrivit disp.art. 723 alin.1 C.proc.civ., având în vedere că s-a dispus anularea tuturor actelor de executare silită, instanţa va dispune şi întoarcerea executării silite, însă numai în dosarul (...) al BEJ (...) , dat fiind faptul că acesta a fost conexat la dosarul de executare nr. (...) al aceluiaşi executor.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat apel apelanta-intimată solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat , trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului.

s-a susţinut că instanţa de fond nu a făcut altceva decât să aplice susţinerile din considerentele Curţii Constituţionale de la punctul 28, potrivit  căreia efectele acelei decizii s-ar aplica şi contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierilor de încuviinţare însă acestea trebuie raportate prin afirmare la însăşi Constituţia României . Potrivit art.147 ultimul alineat din Constituţia României deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.

În acelaşi paragraf, 28, Curtea  Constituţională susţine că „efectele care urmează a le produce prezenta decizie se aplică pe perioada de activitate a unui act normativ, aceasta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va putea aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării” . În acest paragraf  însă Curtea  Constituţională se contrazice ,  instanţa învestită cu contestaţia la executare prezentă trebuie  să se raporteze la legea fundamentală, respectiv la Constituţia României, unde se arată că deciziile au putere numai pentru viitor .

Procedura de executare silită a fost desfăşurată de executorul judecătoresc în conformitate cu dispziţiile legale în vigoare.

Contestatorul (...) a formulat contestaţia la executare  şi însă nu a creiticat procedura de executarre silită sub aspectul neconstituţionalităţii art. 666 Cod proc. civ. ci  doar legat de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate şi în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluţia atacată, apreciind că aceasta îşi găseşte suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situaţii de fapt corecte şi la pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.

Prin intermediul Deciziei nr. 895/17.12.2015 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 – NCPC prin intermediul cărora, se atribuia executorului judecătoresc competenţa de a se pronunţa asupra încuviinţării executării silite.

Raţionamentul urmat de Curte în această decizie permite extragerea concluziei că instanţa de contencios constituţional priveşte procedura încuviinţării executării silite de către instanţa de judecată ca pe o garanţie inaugurală, absolută, obligatorie, intangibilă în materia executării silite şi inerentă respectării dreptului de acces la justiţie în faza secundă a procesului civil.

Din perspectiva implicaţiilor Deciziei Curţii şi a noii reglementări, se pot extrage următoarele ipoteze temporale:

Implicaţiile juridice în intervalul temporal delimitat de momentul pronunţării Deciziei şi data publicării sale în Monitorul Oficial -4 februarie 2016 până la data de 3 februarie 2016, inclusiv, decizia nu produce vreun efect în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate, pentru că, astfel cum chiar Curtea reţine, actul normativ declarat neconstituţional este prezumat a fi constituţional, până la momentul publicării Deciziei in Monitorul Oficial.

Curtea Constituţională a statuat prin considerentele expuse în aceasta că decizia produce efecte în cadrul contestaţiilor la executare îndreptate împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită aflate pe rol la momentul publicării.

În lumina dispoziţiilor regăsite în Legea nr. 47/1992 şi în Constituţie, se retine că până la declararea sa neconstituţională, art. 666 C.P.C. a beneficiat de prezumţie de constituţionalitate, producând efecte depline, astfel că orice executare silită efectuată sub imperiul acestuia este legală.

Cu scopul de a stabili implicaţiile neretroactivităţii Deciziei nr. 895/2015, se impune a se realiza distincţia între facta pendentia(situaţii juridice care sunt în curs de soluţionare) şi facta praeterita (situaţii juridice care comportă caracter definitiv, nefiind contestate).

Curtea Constituţională statuează expres că decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, „aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată”.

Prima categorie menţionată mai sus (proceduri de executare silită încuviinţate până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial şi cu privire la care nu au fost formulate contestaţii la executare) constituie, aşadar, facta praeterita, ilustrând situaţii juridice cu caracter definitiv, necontestate şi care se bucură de efecte juridice depline.

Cea de-a doua categorie este reprezentată de dosarele de executare în care au fost formulate contestaţii la executare împotriva încheierilor de încuviinţare a executării silite aflate pe rolul instanţelor la data publicării deciziei, situaţii juridice care sunt în curs de soluţionare, ce nu comportă caracter definitiv, constituind facta pendentia.

În lumina celor mai sus expuse, prin raportare la însăşi natura excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 47/1992 şi de Constituţie, lipsa unor efecte consumate şi cu caracter definitiv în speţele în curs de soluţionare reclamă aplicarea deciziei.

Pentru a fi incidentă decizia este necesară îndeplinirea condiţiei ca la momentul publicării deciziei, prin intermediul contestaţiei pendinte să se fi atacat şi încheierea de încuviinţare a executării silite. Prin urmare, nu poate fi considerată „cauză pendinte” cea în care, nu s-a formulat un capăt de cerere vizând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, până la momentul publicării deciziei şi aceasta chiar dacă reclamantul ar mai fi în termen să îşi modifice contestaţia.

Totodată se apreciază că pentru a fi incidentă această decizie nu prezintă relevanţă motivele indicate în susţinerea capătului de cerere vizând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite.

Prin prisma aplicării legii civile în timp, categoria menţionată (dosarele de executare în care au fost formulate contestaţii la executare împotriva încheierilor de încuviinţare a executării silite aflate pe rolul instanţelor la data publicării deciziei) constituie o reală excepţie de la regula prezumţiei de constituţionalitate a unui act normativ în vigoare.

În speţă, contrar celor susţinute de intimată prin apel se constată că prin contestaţia la executare formulată la data de 16.06.2015 acesta a contestat toate actele de executare, specificând în ceea ce priveşte dosarul de executare nr.(...) al BEJ (...)  că înţelege să conteste şi încheierea nr. 72 din 23.03.2015 de încuviinţare a executării silite.

Faţă de caracterul general obligatoriu al statuărilor din decizia nr. 895/2015 şi faţă de împrejurarea că prin contestaţia dedusă judecăţii în cauza de faţă a fost contestată inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc, se impune a se reţine că această încheiere este lovită de nulitate absolută întrucât, potrivit dezlegărilor instanţei de contencios constituţional, Constituţia recunoaşte numai judecătorului jurisdictio şi imperium, adică puterea de a "spune" dreptul şi de a impune executarea forţată a hotărârilor/a da hotărâri cu putere de executare silită , astfel încât nu este de competenţa executorului judecătoresc să dispună el însuşi executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanşate de către o instanţă judecătorească.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe este rezultatul unei juste aplicări a legii şi a unei corecte aprecieri a probelor administrate în cauză, tribunalul va respinge apelul formulat de reclamantă ca nefondat, în condiţiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, cu consecinţa menţinerii sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În temeiul art. 453 cod procedură civilă, va dispune  obligarea creditorului apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei de fată respectiv la suma 300 lei către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge  apelul formulat de apelanta – intimată (...) împotriva  sentinţei civile nr. 2623/18.03.2016 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 9837/280/2015, în contradictoriu cu intimatul-contestator (...) ca nefondat.  Obligă apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimat . Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.10.2016

Domenii speta

Spete similare