Pretenţii

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.001369

Dosar nr. 29454/280/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1369/2016

Şedinţa publică de la 26 Aprilie 2016

Obiectul cauzei:pretenţii

INSTANŢA

Asupra apelului civil de faţă, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrata  pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 16.12.2014 sub nr. 29454/280/2014 reclamanta (...) a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta (...)  ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2773 lei, reprezentând contravaloarea unei uşi din lemn pentru interior, bun achiziţionat de la pârâta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 26.10.2012, a comandat la societatea (...) , o uşă din lemn brad masiv, armând ca aceasta să fie montată în interiorul locuinţei, mai exact ca uşă la living/sufragerie imobil, achitând în avans suma de 1000 RON, primind  chitanţa de mană.

Bunul respectiv urma a fi produs/confecţionat de pârâta  ca şi toate lucrările ce ţineau de montarea respectivei uşi.

A  explicat angajaţilor societăţii care s-au prezentat pentru montarea uşii, că în imobilul respectiv, au fost efectuate anumite lucrări de finisaj/reparaţie (pereţii fuseseră gletuiţi în vara anului 2012) , dar i s-au dat asigurări că acest aspect nu va afecta cu absolut nimic procesul de montare a uşii, întrucât pereţii erau probabil deja uscaţi.

Administratorul societăţii, s-a deplasat la acest imobil, unde, constatând personal stadiul lucrărilor de reparaţii, i-a dat asigurări ca uşa se poate monta fără probleme.

Susţine reclamanta că în data de 16.11.2012, angajaţii societăţii au montat uşa respectivă, aceasta plătind restul de 1623 RON+100 RON -manoperă montaj, fara a-i fi eliberată vreo dovada (chitanţă /factură), motivând ca nu i se poate elibera un asemenea înscris decât în luna decembrie; nu i-a fost predata garanţie, fiindu-i înmânată spre semnare doar o declaraţie de conformitate a uşii montate.

Certificatul  de garanţie al produsului i-a fost înmânat după aproape 1 an de la montarea uşii.

După montarea uşii din data de 16.11.2012, a observat că aceasta fusese montată greşit (la cea 3 cm de nivelul şapei +4 cm înălţimea pragului uşii).

In ziua de 05.12.2012, reprezentanţii pârâtei au remontat uşa în speţă(după multe insistenţe), cerându-i-se încă 50 RON pentru această lucrare, sumă pentru care i s-a spus că în nici un caz nu voi primi factură.

La momentul montării uşii, în luna decembrie, lemnul era neted, fără crăpături, sau fisuri.

Susţine reclamanta că după realizarea acestei lucrări, a plecat din ţară pentru trei luni, iar în luna martie 2013 când am revenit în ţară, respectiv în imobilul proprietatea sa, a descoperit nenumărate crăpături şi fisuri.

Contactând reprezentanţii (...) le-a solicitat acestora pe de o parte, eliberarea facturii fiscale în cauză, iar pe altă parte, montarea unei uşi noi de calitatea celei iniţial comandate sau returnarea banilor achitaţi .

În declaraţia de conformitate a produsului achiziţionat, este specificat un termen de garanţie de 24 luni, ori uşa cumpărată, mai exact lemnul din care aceasta era confecţionată, nu a fost uscat în mod corespunzător, de  aceea, deteriorarea acesteia s-a realizat într-un timp atât de scurt (una, două luni). Reprezentanţii societăţii au procedat la montarea uşii în cauză fără să-i explice care sunt condiţiile garanţiei produsului , mai exact că, un asemenea montaj poate fi realizat, doar după ce în încăperea respectivă vor fi fost terminate toate lucrările de finisaj.

La data de 27.02.2015  pârâta  prin asociat unic (...) a formulat întâmpinare prin care, a  arătată că societatea  a executat la comanda cu nr. … din 01/11/2012 din opis), un glasvand din lemn masiv de brad. Oferta de prêt si Fisa de Analiza Comanda sunt depuse la dosar ni sunt semnate de client;

Conform Procesului Verbal de recepţie si montaj din 05/12/2012, glasvandul a fost montat la cererea clientei (Întrucât se grăbeşte a pleacă in Israel), in condiţii necorespunzătoare  ce i-au fost aduse la cunoştinţa prin Declaraţia de Conformitatea si Certificatul de Garantie ce sunt datate si semnate de către ambele parti, fiindu-i dat cate un exemplar si clientei. I-au fost spuse si verbal, însa  nu a ţinut cont de aceste condiţii, si anume:-peretii se tencuiau, gletul si vopseaua erau încă  ne date,  se vede ca firma a ţinut cont de fiecare detaliu nu cum rezulta din raportul de expertiza care nu a ţinut cont de faptul ca produsul in cauza a fost ţinut in condiţii de umezeala ridicate , fiind camera închisa  si neîncălzita  toata perioada de iarnă). De fapt raportul de expertiza prezintă fotografii neclare si consideraţii mincinoase cum ar fi:„montaj chedar pentru a acoperi lufturi intre toc si foaia de usa". Aceasta garnitura are rol de etanșare si este cuprinsa in comanda, făcând parte din condiţiile de execuţie. Se spune ca usa a fost montata cu prag-asa a fost comandata. Produsul a fost montat fară parchet pus, da, tehnic asa se montează , din prag se pleacă cu parchetul si a fost si dorinţa clientului, ca nu mai recunoaşte vom vedea din ce cauza. Dovada, am fost solicitaţi sa demontam si sa remontam produsul cu un cm( 10mm) mai jos, fata de primul montaj.

Precizează că a fost de acord, si am pus pe reclamantă  sa scrie si sa semneze pe Procesul Verbal de montaj ca acesta a fost demontat si montat corespunzător cerinţelor clientei(a se vedea P. V. De montaj);

Susţine că, în fapt colaborarea cu reclamanta a fost foarte dificila si greoaie prin faptul ca se adresează cu cuvinte foarte jignitoare la adresa cetăţenilor romani, inclusiv noua si lipsa de la domiciliu( dovada copiile de pe plicurile postale ce au fost returnate in cele mai multe cazuri);

După data ultimului montaj, nu a mai găsit la domiciliu si la telefon pe reclamantă, fiind invitata la sediul firmei sa achite si sa ridice factura si bonul fiscal, ulterior a înţeles ca a plecat din tara motiv pentru care factura si bonul fiscal au fost inmanate pe data de 26.04.2013. In declaraţia făcuta de reclamantă i se aduce grave acuzaţii  si anume ca nu am vrut sa ii emită factura, dar reclamanta  deţinea doua acte oficiale a mărfii si anume Avizul de Expediţie si Declaraţia de Conformitatea si Certificatul de Garanţie , plus P.V. Montaj, cat si lipsa de la domiciliu. Ulterior am fost reclamati la A.N.A.F.( a se vedea procesul verbal de  control nr. (...) ).

Pe data de 26.04.2013 reclamanta  a venit la sediul societăţii, a achitat restul de bani, primind factura fiscala si bonul fiscal aferent sumei din factura, acte ce sunt semnate de clienta, in zilele imediat următoare a primit o adresa prin posta prin care i se solicita ridicarea produsului si restituirea sumei de bani;

Conform adresei nr. (...) si deplasării din data de 10.05.2013 ora 16,50 minute, i-a arătat ca nu au fost respectate condiţiile de garanţie (camera neaerisita,neîncălzita,umiditate ridicata in condiţii de ger ce au dus la creare condens ia interior, pereţii prezentau urme de mucegai si igrasie). Cu toate acestea produsul nu a suferit modificări, in afara unor mici crăpături  a peliculei de aditiv(iac alb, nu Vopsea), ce urma a le remedia, produsul fiind in garanţie; nu a acceptat nici o remediere, cerându-i-se  sa ridice produsul si sa-i fie restituiţi  banii,  condiţiile în care  i s-a retras dreptul ia garanţie.

A urmat o noua sesizare la C.J.P.C. Argeş. Conform procesului verbal de constatare nr. (...) reiese din nou dorinţa reclamantei  de a obţine contravaloarea produsului si nu remediere.; prin adresa nr. (...) vizata de C.J.P.C. Argeş, a încercat  sa stabilească o noua data de remediere; in data de 24/12/2013 au fost reclamaţi la A.N.A.F.( a se vedea P.V. nr. (...) );  multe din adresele societătii făcute către aceasta au fost returnate de către serviciile poştale, nefiind găsita la domiciliu, cum reiese si din adresa nr. 274 din lO.01.2014;  la data de 02.07.2014 s-a  deplasat o echipa la domiciliul reclamantei  si la recomandarea C.J.P.C. Argeş, unde s-a constatat ca produsul in cauza era demontat si depus undeva in beci in condiţii necorespunzătoare, prezentând denaturarea acestuia prin demontare si depozitare. Totodată s-a  constatat ca in locul acestui produs nu a mai fost montat altul, camera cu holul fiind complet finisata, concluzia fiind aceea ca  la venirea din Israel nu a mai dorit sa aibă  uşa  in acel loc, găsind diverse motive sa recupereze doar banii. În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri dispunându-se şi efectuarea unui raport de expertiza în specialitatea construcţii civile întocmit de expert (...) .

Prin sentinţa civilă nr. 6781/29.09.2015 pronunţată de către Judecătoria Piteşti a fost  respinsă  cererea. În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

Părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care pârâta s-a obligat să execute, să livreze şi să monteze în domiciliul reclamantei o uşa din lemn, iar reclamanta s-a obligat să achite preţul. În  acest sens s-a întocmit fişa comanda-client depusă la fila 13 din dosar.

Pârâta şi-a executat obligaţia,a  livrat şi montat uşa în locaţia precizata de reclamantă.

A emis pârâta declaraţie de conformitate şi certificat de garanţie-fila 9 din dosar.

În certificatul de garanţie s-a menţionat faptul că se impunea ca uşa să fie montată după terminarea tuturor operaţiilor de tencuit, zugrăvit, gresiat şi parchetat, în anumite condiţii de umiditate şi fără  schimbări mari de temperatură.

Declaraţia de conformitate şi certificatul de garanţie au fost semnate de reclamantă, ceea ce conduce la concluzia că a luat cunoştinţa de condiţiile stabilite de producător.

În momentul montării uşii, în imobilul proprietatea reclamantei, se executau lucrări de amenajări interioare. Cu toate acestea uşa a fost montată.

Nu  s-a reţinut culpa pârâtei având în vedere faptul că reclamanta a luat cunoştinţa de condiţiile inserate în certificatul de garanţie şi, cu toate acestea, a solicitat, respectiv acceptat montarea uşii. La momentul montării uşa nu prezenta deficienţe. În acest sens s-a  întocmit proces verbal de  recepţie pentru  montaj semnat de reclamanta –fila 10  din dosar.

Ulterior montării reclamanta a plecat din ţara pentru  un interval de timp.

La întoarcerea în ţară a constatat că uşa prezenta anumite deficienţe.

A solicitat întocmirea unui raport de expertiza extrajudiciară  în care s-au evidenţiat deficienţele constând în esenţa în anumite striaţii apărute pe suprafaţa uşii.

Reclamanta nu a solicitat efectuarea expertizei în cadrul procedurii asigurării de dovezi.

În aceste condiţii, raportul extrajudiciar nu va fi avute în vedere de instanţă.

A sesizat reclamanta OPC-ul şi ANAF-ul.

În urma  controlului efectuat de OPC nu s-au confirmat aspectele sesizate de reclamantă, reţinându-se doar faptul că pârâta nu a inserat în catalog termenul de execuţie a lucrărilor.

De asemenea, nu s-au confirmat aspectele sesizate de reclamanta nici cu ocazia controlului efectuat de ANAF.

A solicitat reclamanta pârâtei remedierea deficienţelor.

Pârâta şi-a exprimat disponibilitatea în acest sens, însă reclamanta a refuzat ulterior remedierea deficienţelor şi a solicitat restituirea preţului.

Pârâta nu a acceptat solicitarea reclamantei în acest sens.

În aceste condiţii reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare în judecată.

Din raportul de expertiza judiciară întocmit în cauza rezultă că la momentul efectuării lucrării uşa era demontată, fiind amplasata într-o încăpere a imobilului aparţinând  reclamantei.

Ca urmare a acestei situaţii expertul nu a putut stabili dacă a fost corect montată uşa.

A constatat expertul că uşa prezenta crăpături fine pe elementele componente şi la îmbinări.

Expertul a învederat faptul că deficienţele pot avea doua cauze, respectiv: fie nerespectarea tehnologiei de uscare a lemnului, fie mediul în care uşa a fost păstrată, starea uşii putând fi influenţata de condiţiile din imobil.

La filele 56-59 din dosar pârâta a depus înscrisuri care atesta faptul că materialul din care a fost confecţionata uşa corespunde standardelor prevăzute de normele legale..

La data efectuării expertizei nu s-a putut stabili dacă  materialul lemnos era sau nu corespunzător uscat în momentul confecţionării uşii.

Însă, este cert faptul că uşa s-a montat înainte de terminarea lucrărilor  din încăperi -fila 18-conform raportului depus la dosar  de reclamantă.

Mai mult decât atât, nu s-a putut stabili dacă deficienţele menţionate în raportul de expertiza extrajudiciară au apărut în momentul în care uşa era montată sau dacă au apărut ulterior demontării şi amplasării uşii într-o altă încăpere.

Potrivit dispoziţiilor art. 1650 NCC.

 (1) Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Conform dispoziţiilor art. 1672 NCC.

Vânzătorul are următoarele obligaţii principale:

1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;

2. să predea bunul;

3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului.

Potrivit dispoziţiilor. art.  1716

(1) În afară de garanţia contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcţionare a bunului vândut este obligat, în cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe cheltuiala sa.

(2) Dacă reparaţia este imposibilă sau dacă durata acesteia depăşeşte timpul stabilit prin contract sau prin legea specială, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul vândut. În lipsa unui termen prevăzut în contract sau în legea specială, durata maximă a reparaţiei este de 15 zile de la data când cumpărătorul a solicitat repararea bunului.

(3) Dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie preţul primit în schimbul înapoierii bunului.

Potrivit dispoziţiilor  art. 1717*  NCC:

,,Garanţia nu va fi datorată dacă vânzătorul dovedeşte că defecţiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul. Comportamentul cumpărătorului se apreciază şi luându-se în considerare instrucţiunile scrise care i-au fost comunicate de către vânzător.”

Conform dispoziţiilor. art.  1718 NCC:

(1) Sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie, cumpărătorul trebuie să comunice defecţiunea înainte de împlinirea termenului de garanţie. Dacă această comunicare nu a putut fi făcută în termenul de garanţie, din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunice defecţiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care vânzătorul a garantat că bunul vândut va păstra un timp determinat anumite calităţi.

La momentul  constatării deficienţelor uşii aceasta se afla în garanţie conform certificatului depus la dosar.

Conform înscrisurilor depuse la dosar uşa a fost montată contrar prescripţiilor inserate în certificatul de garanţie şi în declaraţia de conformitate în condiţiile în care în încăpere nu se finalizaseră lucrările de amenajări interioare .

Aşa cum s-a precizat anterior reclamanta , deşi a semnat declaraţia de conformitate şi certificatul  de garanţie, luând  cunoştinţa de toate prescripţiile inserate în acest document, a solicitat şi a acceptat montarea uşii.

Din nicio proba nu rezulta faptul că reclamanta a respectat şi celelalte prescripţii inserate în certificatul  de garanţie.

Deficienţele uşii au fost constatate şi sesizate pârâtei precum şi  organelor abilitate după un interval de timp mai mare de la data montării, situaţie ce poate conduce la concluzia că  în acest interval de timp reclamanta nu s-a aflat în imobil, nu a constatat starea uşii şi, respectiv, nu a asigurat o temperatură constantă conform prescripţiilor din certificatul de garanţie.

În aceste condiţii instanţa  apreciază ca nu poate fi activata obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru  vicii ascunse în raport de dispoziţiile art. 1672 C.civ şi art. 1717 C.civ.

Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar, rezulta că pârâta şi-a exprimat acordul în vederea remedierii deficienţelor, însă reclamanta a refuzat şi a solicitat restituirea preţului.

Or, restituirea preţului se poate dispune doar în condiţiile în care reparaţia este imposibilă sau în condiţiile în care durata depăşeşte timpul stabilit prin contract sau prin legea specială, situaţii ce nu se regăsesc  în cauză potrivit dispoziţiilor  art. 1716 C.civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel  reclamanta (...) , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele redate pe larg în cuprinsul cererii de apel .

Analizand cu prioritate exceptia necompetentei materiale (functionale/specializate) a sectiei civile a Tribunalului Arges, in raport de disp. art.131 C.pr.civ., instanta retine urmatoarele:

Potrivit art.36 din Legea nr.304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. (2) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.”

Cu trimitere la reglementările anterioare, dispoziţiile art.37 din acelaşi act normativ stipulează că „în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. (2) Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. (3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează. (4) Cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1), se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare. Tribunalul specializat este competent şi în caz de trimitere spre rejudecare.”

La înfiinţare, prin Ordinul MJ nr. 2624/C/2004, Tribunalul Comercial Argeş a preluat, potrivit dispoziţiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004, cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială.

Potrivit art.3 din Noul Cod civil, „dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

In prezent, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele Noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art.8 din Legea nr.71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii.

Astfel, prin art.226 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, se arată că: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

(2) La înfiinţarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ţine seama de următoarele criterii:

a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;

b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora; 

c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.”

Se constata ca dispoziţiile art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, actualizată, au un caracter exemplificativ şi nu limitativ, prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.

In acelasi timp, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei”.

În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeş, Cluj si Mureş, începând cu data de 01 octombrie 2011.

Considerentele ce au stat la baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii au vizat, în mod direct, încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile in cadrul Tribunalelor Argeş, Cluj si Mureş.

Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competenţa atribuită celor trei tribunale potrivit dispoziţiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 si Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în vedere o diminuare a volumului de activitate a tribunalelor specializate odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil. Trebuie remarcat, sub acest aspect, ca schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menţinute, ceea ce, de asemenea, întăreşte această concluzie.

Din Legea nr. 71/2011, care se completează cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.654/31 august 2011, rezultă că şi Tribunalul Specializat Argeş, îşi va menţine aceeaşi competenţă materială ca şi fostul Tribunal Comercial Argeş, operând doar o reorganizare a sa, sub aspectul denumirii.

Astfel, transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intrau în competenţa lor, având în vedere că prin Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare si nu s-a prevăzut expres vreo reducere a sferei de competenta.

Desi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronuntat expres asupra competentei  materiale a tribunalelor specializate, a avut in vedere, in mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instante, volum care include toate cauzele a căror natura „comerciala” era determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 si art. 56 din Codicele de comert din 1887. In consecinta, nu se poate retine intentia legiuitorului de a transfera competenta de solutionare a acestor cauze in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând in favoarea tribunalelor specializate competenta materiala in limitele competentei fostelor tribunale comerciale.

Totodată, nici in Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii nu se prevede limitarea competentei Tribunalului Specializat Arges la litigiile prevăzute de art. 226 alin 1 lit a)-d) din Legea 71/2011.

Rezulta, asadar, din textele legale mai sus citate, ca intenţia legiuitorului, exprimata prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate – cum este si Tribunalul Specializat Arges – sa isi mentina aceeasi arie de competenta functionala si materiala ca si fostele Tribunale Comerciale, practic, operand doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.

Nu in ultimul rand, instanta constata ca problema competentei tribunalelor specializate a facut obiectul discutiilor reprezentantilor CSM, MJ si presedintilor sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate, purtate in cadrul intalnirii din 22.05.2014, de la Targu Mures. Potrivit minutei intocmita in urma dezbaterilor (disponibila pe site-ul CSM), delimitarea intre competenta tribunalelor specializate si cea a tribunalelor trebuie facuta in sensul continuitatii competentei materiale stabilite la nivelul fostelor sectii/tribunale comerciale. Ceea ce trebuie subliniat este aceea ca discutiile au pornit de la intrebarea daca sfera de competenta a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile intre profesionisti in materie economica (fostii comercianti) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesionistilor. Prin urmare, premisa a fost cea a competentei tribunalelor specializate in solutionarea in continuare a cauzelor privind profesionistii-fosti comercianti si nicidecum întrebarea daca orice alt litigiu cu profesionisti, decat cele enumerate exemplificativ de  art.226 din Legea nr.71/2011, este exclus din competenta tribunalului specializat.

In aceste conditii, retinand ca o practica judiciara unitara si previzibila reprezinta o garantie a unui proces echitabil, in sensul art.6 din CEDO, intrucat celelalte doua tribunale specializate din tara judeca in continuare cauzele cu profesionisti, se impune ca si competenta Tribunalului Specializat Arges sa fie stabilita dupa aceleasi norme.

 In cauza de fata, raportul juridic stabilit intre reclamanta si parata era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natura comerciala, partile avand calitatea de comercianti/profesionisti, atrăgând astfel competenta Tribunalului Specializat Arges.

Prin urmare, pentru aceste argumente, in raport de disp. art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., instanta apreciaza ca este necompetenta material/functional sa solutioneze prezenta cauza, urmand a admite exceptia si, in temeiul art.131 C.pr.civ., a declina competenta solutionarii actiunii in favoarea Tribunalului Specializat Arges.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Declină competenţa de soluţionare a apelului formulat de către reclamanta (...) , împotriva sentinţei civile nr 6781/29.09.2015 pronunţată de către Judecătoria Piteşti în dosarul 29454/280/2014, intimată fiind pârâta (...) ., în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Fără cale de atac. Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Aprilie 2016.

Domenii speta

Spete similare