Nulitate act

Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2016 sub nr. 3218/110/2016 la Tribunalul Bacău, contestatorul M.V., domiciliat  a chemat  în judecată intimata C.J.P.  Bacău,  solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se anuleze decizia de pensionare nr.225119/24.08.2016.

În motivarea contestaţiei se arată că s-a adresat C.J.P. Bacău solicitând transformarea pensiei parţial anticipata in pensie pentru limita de vârsta conform dispoziţiilor Legii nr.263/2010. Precizează ca la data depunerii dosarului pentru pensie parţial anticipata a fost informat ca nu-i vor fi luate in considerare adeverinţele pe care le-a depus si care certificau faptul ca a lucrat in grupa a-II-a de munca si ca a beneficiat de un spor de 100% pentru munca in timpul nopţii, decât la implinirea vârstei standard de pensionare.

Arată contestatorul că a  implinit vârsta de pensionare si a solicitat paratei sa-i calculeze pensia luând de aceasta data in considerare si adeverinţele nr.266/2016 si nr.267/2016  care atesta ca in perioada 15.03.1977-01.06.1992 a fost incadrat la întreprinderea M.U. Bacău, devenita ulterior SC D. SA si SC M.U. SA, perioada in care a beneficiat de spor pentru munca prestata in timpul nopţii si pentru grupa a -Il-a de munca.

A primit decizia de pensionare pentru limita de vârsta si a constatat ca este penalizat intrucat nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art.52 din Legea 263/2010.

C.J.P. Bacău a uitat sa consemneze perioadele de timp lucrate  in grupa a-II-a de munca ceea ce i-ar fi adus un adaos de 25% si pe cele in care a beneficat de un spor de 25% pentru munca prestata in timpul nopţii.

La data cand a introdus cererea de pensionare parţial anticipata daca i-ar fi fost luate in calcul adeverinţele mai sus arătate ar fi beneficiat conform prevederilor art.l58(l) si (4) de o reducere a vârstei de pensionare cu 2 ani . Aceasta,  a fost,  ceea ce apreciază contestorul , prima greşeala a CJP Bacău.

Cat priveşte ultima decizie care i-a fost comunicata , cea de pensionare pentru limita de vârsta nici aceasta nu a luat in calcul adeverinţele care ar fi putut să ridice penctajul si  o pensie mai buna.

Arată contestorul că în mod eronat intimata consideră că nu îndeplineşte condiţiile de vechime,intrucat asa cum rezulta din dosarul pe care l-a depus,  in România a lucrat 27 de ani, 2 luni si 22 de zile si in Italia 10 ani 1 luna si  12 zile, ceea ce cumulat inseamna 37 de ani 4 luni si 3 zile, ori legea prevede ca stagiu oblicatoriu 35 de ani de munca.

Pentru ca a fost nemulţumit de modul in care i-a fost calculata pensia s-a adresat cu o contestaţie la Comisia competenta de pe langa casa de pensii.

Pentru cele mai sus arătate, solicită anularea deciziei de pensionare nr. 225119/24.08.2016, sa se dispună ca  intimata sa refacă calculele luând in considerare cele doua adeverinţe prezentate  si sa emită o noua decizie  de pensionare.

In dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea  probei cu acte.

Ataşat acţiunii s-au depus înscrisuri : plicul cu data poştei 087.09.2016; Adeverinţa nr.266/2016 emisa de W.M.W.; Adeverinţa nr.267/2016 emisa de W.M.W.; bonul nr. 68467/29.09.2016; cartea de munca; seria A.H. nr.221815/27.04.1971; copie CI. seria XC,nr.729103 eliberata de SPCLEP, f. 7-33 ds.

In drept  au fost invocate dispoziţiile Legii nr.263/2010 si ale Codului de proc. civila.

Potrivit art. 205  Cod procedură civilă, intimata  C.J.P.  a depus la dosar întâmpinare, f. 38-39 ds., prin care  a solicitat  respingerea acţiunii formulate ca fiind nefondată . Se arată, în esenţă, de către intimată că prin acţiunea promovata, reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare ir.225119/24.08.2016 emisă de C.J.P. Bacău şi emiterea unei noi decizii âe pensii cu valorificarea adeverinţelor nr.266/2016 şi 267/2016 emise de W.M.W. pentru perioada 15.03.1977-01.06.1992 ca stagiu de cotizare în grupa a-ll-a de muncă. In ceea ce priveşte valorificarea adeverinţei nr.441/16.12.2015 în care este înscris sporul pentru munca prestată în timpul nopţii pentru perioada 15.09.1983-31.12.1989 arătă că nu a valorificată, întrucât temeiul legal invocat nu este corect precizat. Potrivit art. 127 alin. 4 din HG. 257 /2011 privind normele de aplicare a Legii 263/2010, adeverinţele doveditoare ale sporului pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi eliberate cu respectarea modelului prevăzut în anexa nr.16. Adeverinţa nr. 441/16.12.2015 nu respectă întocmai condiţiile de formă şi de fond prevăzute in anexa 16 la norme.

 Referitor la valorificarea perioadei lucrată în grupa a-ll-a de muncă din adeverinţa nr.442/16.12.2015, se arată că  pentru dovedirea activităţii desfăşurate în grupa a-ll-a de muncă reclamantul a depus adeverinţa nr. 195/15.03.2012 şi carnetul de muncă ataşate cererii nr. 20297/19.02.2013;

Prin adeverinţa nr.442/16.12.2015 angajatorul modifică adeverinţa nr.195/15.03.2012, fără nici o menţinune privind înscrierile din carnetul de muncă.

Faţă de această situaţie arătă că din cele trei înscrisuri depuse au fost valorificate: perioadele 15.09.1983-18.02.1988 şi 01.04.1991-01.06.1992 au fost valorificate ca activitate desfăşurată în grupa a-II-a în procent de 100% conform înscrisurilor din adeverinţa nr. 442/16.12.2015 şi din carnetul de muncă; perioada 18.02.1988-31.03.1991a fost valorificată ca activitate desfăşurată în grupa a-ll-a în procent de 75% conform înscrisurilor din carnetul de muncă - poziţiile 29 şi 36. În  ceea  ce  priveşte, solicitarea reclamantului de  a  fi  valorificate  adeverinţele

 nr.266/20.09.2016 şi nr.267/20.09.2016, arătă că aceste adeverinţe au fost eliberate ulterior emiterii deciziei nr. 225119/24.08.2016 care face obiectul prezentei contestaţii. Ataşat întâmpinării s-au depus înscrisuri, f. 40-65.

La data de 31 mai 2017 contestatorul a depus la dosar, note scrise, f.  74-76 ds., prin care solicită admiterea acţiunii asa cum am formulată. Solicită respingerea susţinerilor din întâmpinare, arătând că sporul  solicitat  s-a acordat pentru perioada 15.09.1983-3 1.12.1989 in baza dispoziţiilor Legii nr.57/1974 art.9 lit.g si ale Legii nr.3/1977. Faptul ca parata doreşte sa se aplice retroactiv texte de lege care in timpul cand s-a prestat efectiv munca, este o incalcare a principiilor generale de drept intruct legea nu are efecte retroactive,

 În ceea ce priveşte  forma adeverinţei arată că intimata se leagă de forma unei adeverinţe ce reflecta o perioada in care nu existau textele invocate de acesta si  apreciază că nu este corect sa nu-i fie luată in considerare perioada înmscrisă în adeverinţă fiind astfel "pedepsit" pentru ca un funcţionar al unei societăţi comerciale nu i-a eliberat o adeverinţa conforma cu voinţa Casei de Pensii.

Arată contestatorul că la momentul când a depus dosarul de pensionare, era foarte simplu sa i se ceara o alta adeverinţa si eventual sa fie anentionata societatea care i-a emis-o cu privire ca conţinutul acesteia dar mai ales la forma.

Casa de Pensii facand aceste afirmaţii ignora disp.OC nr.4/2005 care specifica in mod indubitabil ca trebuie luate in considerare toate veniturile realizate daca pentru ele s-a plătit CAS,ori in perioada in discuţie 1983-1989 toate aceste sume se reţineau automat pe statul de salarii si se virau la buget.

Din acest motiv susţinerea Casei de Pensii nu are suport dar, pentru a se conforma pretenţiilor s-a adresat din nou societăţii comerciale care a preluat activele si pasivele fostului  loc de munca W.M.W. fosta întreprindere M.U. ,SC D. SA si SC M.U. SA cu o noua cerere înregistrata sub nr.171/26.04.2017  pentru a-i elibera noi adeverinţe si ca urmare a primit adevrinta nr.l40//08.05.2017 privind munca efectuata in timpul nopţii  nr.141/08.05.2017 referitoare la grupa a II a de munca pe care le anexează la f. 77-119 ds.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2017 , f. 120, instanţa a solicitat  contestatorului  acordul cu privire la introducerea în cauză, în calitate de intimat şi a  C.N.P.P., în temeiul art. 78 al.  Cod procedură civilă.

Fata de cerinţa încheierii din şedinţa publica din data de 14.06.2017,  prin precizările depuse la fila 124-125 ds., contestatorul a arătat  că nu doreşte introducerea in cauza a Casei Naţionale de Pensii considerând ca  instanţa poate judeca cauza si fara intervenţia acesteia.

Mai arată contestatorul prin precizări că nu vede  utilitatea prelungirii soluţionării cauzei prin introducerea in cauza a unui tert in speţa forul conducător al C.J.P. Bacău, considerând ca, daca aceasta ar fi aplicat corect dispoziţiile legale,  nici nu se ajungea  la judecată. Mai arată contestatorul  ca daca ar fi existat nelămuriri in ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr.263/2010, M.M. ar fi fost in măsura sa dea indicaţii, ori nu este cazul.

Faţă de poziţia exprimată de contestator instanţa a reţinut  cauza în pronunţare  cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 al. 2 Cod procedură civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă, instanţa  urmează să respingă contestaţia, pentru următoarele considerente:

 In fapt, prin contestaţia promovata, reclamantul solicită anularea deciziei de pensionare nr.225119/24.08.2016 emisă de C.J.P. Bacău şi emiterea unei noi decizii de pensii cu valorificarea adeverinţelor nr.266/2016 şi 267/2016 emise de W.M.W. pentru perioada 15.03.1977-01.06.1992 ca stagiu de cotizare în grupa a-ll-a de muncă.

Contestatorul la fila 12 dosar a depus  copia  contestaţiei înaintate  Comisiei Centrale de Contestaţii de pe lângă C.N.P.P. , contestaţie înregistrată la intimată sub nr. 68467/26.09.2016.  La această contestaţie, până la momentul promovării prezentei acţiunii, Comisia Centrală de  Contestaţii  nu a emis o  hotărâre potrivit art.  150 al. 3 din Legea nr. 263/2010,  contestatorul adresându-se instanţei de judecată.

 Faţă de procedura obligatorie impusă de art. 149 şi urm. din Legea nr. 263/2010, instanţa a apreciat necesar, introducerea în cauză a Comisiei Centrale de Contestaţii din Cadrul  C.N.P.P.,  pentru rezolvarea unitară a acestui raport juridic , mai complex, cu privire la care  este interesată şi această instituţie, care nu a fost introdusă în litigiu prin actul introductiv de instanță. O atare introducere forțată în proces este indispensabilă îndeosebi în acele situații în care natura raporturilor litigioase impune soluționarea lor unitară. Aceasta este chiar semnificația dispozițiilor art. 78 alin. (2) NCPC care permite introducerea terțului în procedura contencioasă „când raportul juridic dedus judecății o impune”.

Potrivit art. 78 Cod procedură civilă :

“ (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.

(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.

(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.”

Instanţa contată că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiţionată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecăţii impune introducerea în cauză a altor persoane, că există aşadar un litisconsorţiu obligatoriu.  În speţa de faţă instanţa, pentru stabilirea împrejurării că există aşadar un litisconsorţiu obligatoriu., reţine  incidenţa dispoziţiilor art. 149  şi următoarele din Legea nr. 263/2010, astfel :

“Art. 149 (1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

(3) Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.

(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Art. 150 (1) Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii sunt organisme de verificare, care examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale şi urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.

(2) Organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi directorului Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) În soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptă hotărâri.

(4) Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

Art. 151 (1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.

Art. 152 Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Art. 153 Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;

b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere;

c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;

d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie;

e) deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă;

f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;

g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;

h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi;

i) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;

j) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.

Art. 154 (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Art. 155 (1)Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.

(2)Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Art. 156 Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.” Legea pensiilor actualizată prin: Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial nr. 365/2012

Raportat la dispoziţile legale mai sus enunţate, instanţa constată că la fila 12 dosar s-a depus de către contestator copia  contestaţiei înaintate  Comisiei Centrale de Contestaţii de pe lângă Casa Naţională de Pensii Publice , contestaţie înregistrată la intimată sub nr. 68467/26.09.2016. 

Este adevărat că până la momentul promovării acţiunii, Comisia Centrală de  Contestaţii  nu a emis o  hotărâre potrivit art.  150 al. 3  redat mai sus, astfel că, reclamantul era în drept să se adresez instanţei de judecată,  aşa cum a statuat  Curtea Constituţională prin Decizia nr. 347/2017 :

“19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la aceleaşi susţineri, raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 562 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Analizând critica autorului referitoare la încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie prin instituirea obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, Curtea, la paragraful 14 al acestei decizii, a amintit jurisprudenţa sa, concretizată prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, prin Decizia nr. 1.080 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013, prin Decizia nr. 315 din 18 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013, sau prin Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că, reglementând procedura prealabilă de contestare a deciziilor de pensie la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, legiuitorul a urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale, prin interpunerea comisiilor de contestaţii în procedura de soluţionare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestaţii fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din faţa instanţelor de judecată şi, numai în situaţia când nu sunt mulţumiţi de hotărârile acestei comisii pot să le supună analizei instanţei de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenta unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional.

20. De asemenea, la paragraful 15 al Deciziei nr. 562 din 16 iulie 2015, Curtea a reţinut că faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiţie, nu este nici el de natură să demonstreze neconstituţionalitatea procedurii administrative prealabile analizate. Astfel, aşa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

21. De altfel, aşa cum a reţinut Curtea şi prin Decizia nr. 476 din 23 septembrie 2014, precizată, paragraful 18, la finalul oricărei decizii de pensionare este cuprinsă menţiunea referitoare la posibilitatea contestării în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestaţii competentă conform legii.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.”

Instanţa apreciază că poziţia contestatorului , exprimată la fila 124-125 ds., prin care a arătat  că “nu doreşte introducerea in cauza a Casei Naţionale de Pensii considerând ca  instanţa poate judeca cauza si fara intervenţia acesteia,  că nu vede  utilitatea prelungirii soluţionării cauzei prin introducerea in cauza a unui tert in speţa forul conducător al C.J.P. Bacău, considerând ca, daca aceasta ar fi aplicat corect dispoziţiile legale,  nici nu se ajungea  la judecată,  că daca ar fi existat nelămuriri in ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr.263/2010, M.M. ar fi fost in măsura sa dea indicaţii, ori nu este cazul.”  a fost  fără echivoc, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă. Instanţa mai reţine că  discuţia asupra introducerii  Comisiei Centrale de Contestaţii de pe lângă Casa Naţională de Pensii Publice,  se înscrie în sfera de acțiune a principiului contradictorialității și este prealabilă  pronunţării unei hotărâri. În speţa de faţă, calitatea procesuală pe care terţul , respectiv Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul C.N.P.P. ar fi dobândit-o în cadrul procesului, ar fi determinat o serie de consecinţe importante. Astfel, în MINUTA întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor specializate ale Curților de Apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aspecte de practică neunitară în materia conflictelor de muncă și asigurărilor sociale Constanța 18-19 iunie 2015 s-a reţinut că :

“Procedura de contestare a deciziilor de pensie, de revizuire şi recalculare a pensiilor - situaţiile în care îşi găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care art. 149 din aceeaşi lege prevede că ,,Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii. Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional”? Din dezbateri a rezultat că practica judiciară este unitară în sensul că procedura este una administrativă prealabilă, obligatorie, constituționalitatea procedurii fiind confirmată de jurisprudența Curții Constituționale. Dezbaterile au vizat, de asemenea, ipoteza în care decizia de pensie a fost contestată în procedura administrativă obligatorie, iar față de nesoluționarea acesteia în termen de către Comisia Centrală de Contestații se promovează acțiune directă la instanță. Hotărârea Comisiei Centrale de Contestații ‒ de regulă,  în sens contrar soluției pronunțate de instanță în acțiunea directă – fiind ulteriară, este de asemenea, atacată în fața instanței judecătorești. S-a apreciat că, în acest caz, dezlegarea dată de instanţă  prin  hotărârea dată în prima acţiune a intrat în puterea lucrului judecat.”

Pentru argumentele mai sus expuse, instanţa urmează să respingă acţiunea.

Domenii speta

Spete similare